X

Judecătoarea Adriana Stoicescu: Spre ce se îndreaptă lumea asta?

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

de Adriana Stoicescu, judecător

Domnul Bușneag semăna cu Sadoveanu.

Locuia la etajul 3, împreună cu doamna Bușneag, serioasă și prețioasă, mereu atentă și aranjată și extrem de pedantă.

Domnul Bușneag, pe care îl suspectam că e comunist de vază, avea o mică plăcere vinovată de altfel, pentru vremurile de atunci: trimitea felicitări de Crăciun celor trei vecini favoriți:

Nikolin Ștefan devenea ”Fănică și familia,

Domnul Săndulescu Dumitru devenea ”Mitică și familia”

Tata, vajnic Gheorghe, necunoscut sub această denumire, devenea, spre disperarea mamei, ”Gică și familia”.

Nu am aflat niciodată impactul felicitărilor în rândul adulților dar mie, așteptarea felicitării de la nenea Bușneag, mi-a deschis apetitul pentru trimis felicitări, devenind eu, în anii ce urmau sa vină, mare scriitor, cu tot arsenalul pregătirilor: cumpărat plicuri, lipici pentru plic, timbre, stiloul atent umplut cu cerneală, sugativa pe masă.

Apoi caligrafiatul, atent, încet, fără greșeli sau mici picături de cerneală, Doamne ferește să mă fac de rușine, ultimele verificări și în final, fuga la poștă unde aruncam, plină de emoție, plicurile în cutia poștala.

Au venit apoi scrisorile de dragoste, dar felicitările au rămas în topul preferințelor până când anii și tehnologia au adus mesajele impersonale, goale de conținut.

Babă comunistă fiind, am zis, totuși, să intru și eu în rând cu lumea așa încât am abuzat și eu de copy paste, am trimis mesaje seci unor zeci de oameni, pe care nu îi vedeam cu anii.

Până când, într-o bună zi, m-am oprit.

Cui scriu eu, de fapt?Unde e emoția? Da, știu, conservatoare antedeluviană fiind, nu mai pricep că lumea de azi nu mai are nevoie de emoție.

La ce e bună emoția? Te face bogat? Te ajută să te evidențiezi într-o masă de indivizi uniformi şi banali, care se îmbracă la fel, arată la fel, visează la fel, doar mașini și telefoane scumpe?

Emoția, azi, e desuetă.

E apanajul vremurilor vechi, mirosind a naftalină de care, fiți siguri, nimeni nu mai are nevoie.

Spre ce se îndreaptă lumea asta?Am înțeles, vom fi dominați de roboți, inteligența artificială va face totul în locul nostru.

Nu va mai trebui să muncim, vom lenevi toată ziua, vom sta la piscină cu un Bloody Mary în mână și vom asculta muzică, desigur compusă de un robot.

Nu vom mai avea nevoie de felicitări și nici de Crăciun.

Pentru că, se pare, nu vom mai avea nevoie de Christos.

Isus este azi expresia supremă a inadecvării pentru omul ce se crede stăpânul Universului.

Cucerim planete, dar nu suntem în stare să ne privim în oglindă, temători de abisul pe care îl bănuim în interiorul nostru.

Vindecăm boli complicate, bolnavi fiind de tristețe.

Inventăm mașinării prea deștepte, neavând nici cel mai mic habar despre ce se întâmplă în sufletul nostru.

Am adus Ieslea în club, Pruncul L-am înlocuit cu crăciunițe dansând lasciv, dar ne îmbătăm singuri cu ”magia sărbătorilor” de fapt o psihoză generalizată în goana după cadouri inutile și zâmbete false.

Mi-am dat seama că singurul destinatar al Felicitării mele de Crăciun, încă nescrisă, Își petrece, probabil, singur ziua de Naștere.

Noi nu avem timp de El, suntem la Mall să cumpărăm ultimul model de telefon.

Poate ne-ar suna El, dar noi suntem prinși în trafic, încercând să ajungem acasă la timp să înfulecăm tona de sarmale, apoi să ne certăm daca e mâncare tradițională românească sau o invenție a turcilor.

Sunt convinsă că S-ar bucura să primească musafiri.

Dar, la El acasă e demodat să mergi. Nu prea e cool, doar babele se înghesuie să Îl viziteze.

Doar nu o să stai în Noaptea de Ajun acasă, ca să înduri a doua zi două ceasuri în biserică, nu?

Sunt sigură că Îl vom dezamăgi și anul ăsta.

Timp de El nu avem, nici măcar de Ziua Lui.

Avem prea multe pregătiri de făcut, lasă că se duc popii să Îl felicite, că de aia s-au făcut preoți, nu-i așa?

Și totuși, sunt convinsă, El pe noi ar vrea să ne vadă.

Cu petele noastre pe suflet, târând după noi cohorta de păcate nespuse și poate neștiute.

Cu fricile noastre și speranțele făcute țăndări de oameni.

Cu dorurile noastre, adânc ascunse în inimi împietrite, dar dornice de Lumină.

Cu morţii pe care ni-i plângem, privind scaunele goale de la masa de Crăciuni, neştiind că, de fapt, ei sunt acolo, cu noi, mereu.

Isus Își serbează în fiecare an Ziua, dar nu pentru El o face, căci nu are nevoie de daruri și nici de recunoaștere.

Are la picioare Universul, credeți că de like-ul nostru are nevoie?

Credeți că Îl bucură un cadou scump sau o petrecere zgomotoasă?

Cuvintele noastre goale, trimise în eter, spre oameni la fel de măcinaţi pe interior de un gol ce nu poate fi umplut?

Isus are nevoie să nu fie singur, așa cum Îl lăsăm de două mii de ani.

Așa că, anul ăsta, mi-am luat inima în dinți, I-am trimis o felicitare și L-am întrebat:

Vrei să vii de Crăciun la mine?

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

7 comentarii

  1. Doamna judecator, parerile dvs personale sunt inutile. Este plin de dosare nesolutionate sau solutionate in gluma, dar ce sa facem, comentam online.
    Cine vrea sa faca un bine Romaniei, sa puna mana sa se roage la Dumnezeu, la Maica Domnului, la sfinti si la puterile ceresti.

  2. Frumos.

    Cum ar fi ca justitia sa-si faca datoria pentru ca fiecare obidit, asuprit , necajit sa se poata bucura macar o data-n an.
    Asa ramanem cu desagile pline de lovilutie, plantatul de flori de catre “mineri”, Colectiv, spitale arse, lagare de exterminare covidiot-eugeniste, politicieni care ranjesc la durerea altora-raspunzand de-a dreptul diabolic “n-a avut noroc” . Un pom de iarna incovoiat de atatea poveri si asa bietul de el taiat prea timpuriu dintre ai sai care au luat drumul comertului austriac. Scrisoare catre Dumnezeu : mai pune-le Doamne stavila si nu lasa ca durerea sa se inradacineze pe pamant. Este destul sange si lacrimi sunt prea multe iar crucea parca tot mai grea. Cu ce gresesc cei care nu mint, nu fura, nu dau din coate, nu lingusesc si nu vorbesc de pe la spate. De ce-au platit toti Eminescu, frumosi, curati si curajosi si harnici. Neasemuiti de darnici prin jertfa lor. Si pana cand si pana unde aceste vieti curmate prin nepasarea unor “semeni” . Mai semanati si Bine si Frumos si Adevar

  3. Mai lăsați mă și cu judecătorii. Majoritatea sunt corupți și masoni, au salarii și pensii imense, se cred dumnezeii justiției pe pământ. Vorbesc din experiența mea cu justiția, nu le pasa, decât de ei. E ușor să vorbești cocoțat pe o funcție și pe un munte de bani.

    1. Spunea cineva pe internet ca 80% din judecatori sunt masoni. Prin urmare ei sunt imuni (“inamovibili”) in fata legilor romanesti oficiale; sunt mai presus de lege. Isi permit cam orice faradelege. Or fi si unii oameni de buna-credinta; ei ar trebui sustinuti. Probabil sa si in zona afacerilor, a oamenilor politici etc. procentul sa fie apropiat.
      Imi spunea cineva, ca in SUA nu poti avea o firma cu peste 200 de angajati fara sa fii mason. FOARTE PROBABIL, CA MULTI DIN PATRONII ROMANI CU AFACERI DE SUCCES, LICHIDATI DE BANADA BASESCU, KOVESI, COLDEA, ERAU ROMANI CARE REUSISERA IN AFACERI SI NU AU INTRAT IN MASONERIE !
      Exista un inerviu pe internet cu Cosmin Guse parca, in care acesta povesteste ca prin 2006 Henry Kissinger a venit la Bucuresti, si a discutat cu Sorin Ovidoiu Vantu, infractorul sustinut de securitatea lui Ceausescu. Kissainger i-ar fi spus lui Vantiu ca se pregateste o operatiune politieneasca masiva impotriva oamenilor de afaceri romani. Vantu, care intelegea prost engleza si aproximativ a ras cand a auzit asa ceva. Cativa ani maI tarziu a fost el insusi arestat. Prin urmare, operatiunea politienesa care a dus la distrugerea afacerilor romanesti a fost priectata in SUA, probabil laboratoarele Soros; Kovesi, Coldea, Basescu fiind doar unelte jegoase…
      Prin 1998

  4. Imi cer scuze.d-na judecator pentru cuvintele grele defulate la rubrica commentarii… ATI surprins perfect o bucata de realitate cruda si brutala, care s-a interpus intre noi si Dumnezeu. Ma rog Ca toti sa se bucure in mod genuin de nasterea Mantuitorului si Ca fiecarei suflet sa fie iesle pruncului Iisus.

  5. Venise vorba să se facă un mare seminar internațional, Sorin Ovidiu Vântu era la Realitatea, eram parteneri de afaceri și mă întreabă, zice: ‘Fac ăștia seminarul ăsta, dau bani mulți. Hai să-l chemăm și pe Kissinger’. I-am zis: ‘Da, bravo, hai cheamă-l și pe Kissinger în România, că învățăm multe’. Oamenii lui Vântu au venit cu ideea, ei fiind ofițeri acoperiți din serviciile secrete românești și serviciile secrete au hotărât ca pe banii lui Vântu să-l aducă pe Kissinger. Și Vântu a plătit câteva sute de mii ca să-l aducă, mă rog, era o delegație, un seminar. Și zic: ‘Bravo, adu-l. Dacă am timp o să merg și eu, vedem’. Totul cu circuit închis.Și vine Kissinger în România, a stat 3 zile, asta se întâmpla prin 2006. Și zice Vântu (care-mi zicea ‘bătrânelule’, vrând să arate că-s deștept, așa mă apela): ‘Bătrânelu’, spune-mi, te rog, ar merita să stau de vorbă cu Kissinger? Sigur, să vii și tu, că vine să vorbească vreo 30 de minute cu mine…’. ‘Da, sigur’, îi zic. ‘E în pachetul ăla?’, îl întreb. Zice: ‘Nu, mai trebuie să dau încă 50.000 de dolari… Dar i-aș da’. ‘Da, e foarte bine. Adică tu ai bani, nu contează. Dar eu nu pot să vin, că plec’, i-am zis. Plecam la Londra a doua zi, i-am zis că mi-am luat bilet și nu pot să vin. Îi zic: ‘Dar sigur, invită-l’. Și l-a invitat Vântu pe Kissinger, la el acasă, că Vântu nu se putea deplasa, avea probleme la deplasare. Și pe Strada Paris, acolo, în centru, în livingul lui Vântu, mi-a și arătat după aia că în fotoliul în care stăteam eu de obicei a stat Kissinger.Când m-am întors de la Londra, l-am întrebat pe Sorin ce a povestit Kissinger. Zice: ‘Jumate mi-a povestit de impresia lui despre România prin prisma întâlnirilor cu Ceaușescu (chestie foarte interesantă) și jumate n-am înțeles mare lucru, în afară de faptul că pe strategia Americii de pe-aici ne cam arestează pe toți. O să impună ei metodele cu FBI-ul, cu informatorii și vine dezastrul!’. L-am mai tras de limbă să văd ce a mai înțeles, că Vântu nu vorbea bine engleză, dar a mai fost cineva care i-a tradus.Și, într-adevăr, din ce spusese Kissinger, că Vântu a început să-mi spună mot-a-mot, asta era concluzia: sugera că metodele americane din justiție, cu informatori și arestați la comandă, dușmanii poporului cum ar veni, vor veni în România. Deci primul vestitor al arestărilor Statului Paralel în România a fost Henry Kissinger, într-o convorbire de 30 de minute, plătită cu 50.000 de dolari de către Sorin Ovidiu Vântu acum aproape 20 de ani. Pe scurt, Kissinger îl aprecia pe Ceaușescu și a fost printre organizatorii Statului Paralel din România.

    Cozmin Gușă

    https://www.incisivdeprahova.ro/2023/12/02/primul-vestitor-al-arestarilor-statului-paralel-in-romania-a-fost-henry-kissinger/

  6. mai lasati “nostalgiile nevinovate” si puneti mana la treaba securisti ordinari cu tupeu de borfasi.
    cu bagatele si dulcegarii din astea voi “oamenii legii” ATI permis dezastrul . Cate dosare zac, la cate crime v-ati dat girul vostru “duios” (sau dubios,cum e mai bine ? )
    aveti functii si tot ce va trebe mostenite de la securistii pe care-i pomeniti cu “sfioasa” aducere aminti

    de oamenii ucisi prin complezenta voatra la masurile dictatoriale care au insotit genocidul ( mai corect genocidurile) nu suflati o vorba.

    frumos…, dar mai corect balos si libidinos

    sictir cu talentul vostru artistic( autistic)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button