X

Și-au întețit dracii activitatea? De ce se ceartă oamenii din ce în ce mai des? De ce trec rapid la bătaie și ucidere?

de Saccsiv
Foto: https://www.gastonmendieta.com/gaston-mendieta

In 2011 scriam:

Ati observat ca oamenii au devenit mai irascibili? Mai iuti la manie? Gata de cearta? Sau chiar gata sa puna mana pe un ciomag, sabie, cutit sau pistol?

Si nu e o impresie create doar de mass-media. Observati va rog cele ce se petrec in jurul nostru.

Presa oricum prezenta demult doar cele rele ale societatii si foarte rar modelele bune de urmat. De vreo luna insa, prezinta in cascada stiri cu batai crancene, taieri, impuscaturi, sinucideri, din simplul motiv ca acestea chiar s-au inmultit.

Si nu e doar luna august de vina si ca ne bate soarele in cap. Ca august a fost si in alti ani si era cu mult mai cald.

Altceva se intampla. Parca si-au intetit dracii activitatea.

Acum o doua zile urmaream o stire aproape incredibila: sotul si fiica au batut sotia (si mama) dar au si … muscat-o. Extrem de rar, dar se mai intampla intr-o incaierare sa se muste combatantii, dar chiar asa? Tatal si fiica s-o muste pe mama?

Desigur, acesta este doar un exemplu mai deosebit. Nu pe el ma bazez in cele ce spun. Ceva deosebit se petrece.

La Londra tinerii au iesit ca nebunii pe strazi. Si nu doar imigrantii. Furau, jefuiau, talhareau, incendiau. Sigur ca au fost niste unii, niste marionete ale ELITELOR ce i-au incurajat si manipulat subtil cumva. E clar ca a fost un soi de experiment. Dar nu reusea sub nici o forma daca nu exista si un altceva. Un teren pregatit. Un ceva care sa le ia tinerilor mintile.

Vorbeam noi des ca pentru a se pregati imparatia antihristului, sunt necesare cateva mega evenimente: foamete, razboi, revolte. Iata insa ca e foarte posibil sa asistam si la tulburari sociale de alta natura. Un soi de salbaticire a unor segmente ale populatiei. Ceva dincolo de anarhie.

Trebuie inteles ca planul ELITELOR se pune in aplicare nu doar deoarece sunt ele super inteligente si controleaza banii si politicul. Le iese fiindca sunt coordonati de draci. Care la randul lor fac o mare parte de treburilor. Intre altele, ii influenteaza masiv pe cei ce s-au indepartat de bunul Dumnezeu. Ba se straduie sa-i influenteze chiar si pe ceilalti…

Altfel spus, este foarte posibil sa observam de acum incolo o din ce in ce mai deasa pierdere a mintilor. Un comportament de nebuni la din ce in ce mai multi. O sarire a tanderei din te miri ce si o rapida trecere de la cearta la cutit. Asta la nivel de individ. La nivel de grup, vom asistat la scene precum in Londra.

Intre timp lucrurile s-au acutizat:

#URA (Romania): Ortodocsii trebuie sa arda

Comentarii edificatoare ale aparatorilor lui Oreste Teodorescu …

CAMPANIE EUROPARLAMENTARE: blasfemie și #ură

 

Redirecționați 2% din impozitul dvs. pe venit, care altfel s-ar duce la stat, către susținerea acestui portal. Pentru a descărca formularul 230, dați click pe imaginea de mai jos.
Categorii
Antihrist
cuvinte cheie

Articole asemănătoare



Vă rugăm să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

46 comentarii

  1. Diavolul lucreaza prin televiziuni, iar televiziunile lucreaza cu mesaje subliminale nocive care patrund adanc in subconstientul oamenilor si ii influenteaza. Asta ar fi o explicatie…
    Daca oamenii ar intelege ca Sistemul isi trage energia prin televiziuni , ar incepe sa-si arunce la gunoi televizoarele.

  2. Oamenii sunt tot mai nervosi pt ca fac ce vreau.
    Nimeni nu-si mai pune bariere, nimeni nu-si mai consulta constiinta sau batranii, inainte de a lua o decizie.
    „Fac ce vreau” fara sa-mi pese sau sa iau in calcul de consecintele,
    „Eu sunt stapanul vietii mele” si iau decizii in consecinta, fara sa tin cont ca am persoane in jurul meu a caror viata este influentata de deciziile mele,
    „Pentru ca merit ce e mai bun” afirmatie care elimina orice umbra de smerenie,
    „Am doar o viata pe care trebuie s-o traiesc din plin”, aruncand la gunoi chiar si gandul mantuirii….
    Se doreste si se creaza o societate de zombi, fara trecut, fara viitor, fara sex, fara credinta, fara familie.
    Sloganul lor este „fa ce vrei”.
    Rãul are multiple masti si are ffffffffff foarte FOARTE multa experienta de la facerea lumii pana astazi si foarte multe nume.
    Rãul poate avea o masca frumoasa, chiar atragatoare, dar asta doar la inceput. Precum drogurile. La inceput totul e wonderful!
    Muzica, filmele si arta in general, au rolul de a promova o agenda, o doctrina bolnava.
    De asta si este promovata.
    Tinta principala sunt copiii-viitorii posedati=masa de manevra, o populatie usor, oooo cat de usor de manipulat. Dar ca sa „vezi” asta, iti trebuie discernamant, pe care il obtii doar dupa ce te-ai pocnit de realitate.
    Asta se intampla de obicei cand e prea tarziu….
    Stai si te uiti la visele tale sparte in cioburi si abia atunci iti spui „dar daca m-am inselat?
    Cum de-am ajuns aici? Care-i explicatia?”
    Si cand cauti explicatii si raspunsuri, ajungi la….sursa raului si cei ce raspandesc raul in lume.
    Alister crowley stia ce face. Era satanist.
    A schimbat lumea cu doar cateva cuvinte…”fa ce vrei” blablabla…iubirea blablabla legea iubirii blablabla
    Legea CUI?
    Iubirea pt CE?
    Legea satanista.
    Iubirea si inchinarea in fata rãului
    Cine are ochi si cine VREA, va intelege perfect mesajul, de unde vine el si unde va duce.
    Drumul spre iad e pavat cu intentii bune

  3. Din pacate asa se intimpla. Constat cu tristete dorinta de cearta a unora dintre noi, ura si zavistia, incercind fiecare sa-si impuna punctul de vedere chiar daca e gresit.
    Totul pleaca de la pacatul originar al mindriei luciferice, trufia si egoismul.

  4. Sexul haotic, mulțimea și schimbarea partenerilor, plimbarea dracilor dintr-o casă in alta prin relații sexuale anapoda în căutarea de plăceri…incălcarea poruncii Să nu curvești și călcarea în noroi a tainei căsătoriei…rezultatul familii murdare, cupluri conflictuale, dezastru pe plan moral, social, economic…inconsecvențe, impostură, neseriozitate, prăpăd cauzat de desfrâu. Aici e cuaza principală, restul sunt doar de umplutură.

    1. Cel mai elocvent comentariu si clar si pe înțelesul si al unui copil mic de 7 ani , EXACT..asta e pct- ul principal..”””desfraul””” in toate punctele posibile pe care le.ai enumerat!!!!!De aici pleaca tot raul! Daca omul, inzestrat de Domnul cu” ratiune „, ar gandi, si nu s- ar lasa dus de instinctul animalic, eheee..ce viata ar fi pe pamant!!!

  5. Asta se intampla cand lumea este condusa de sociopati imorali si incompetenti, slugile lui satan.
    „Peştele de la cap se împute, dar de la coadă se curăţă”
    Sa vedeti ce o sa mai sara solzii si capetele cand va incepe curatirea!

  6. Când lipsește HARUL, normal că intri în bătaia puștii ăluia…care stă în umbră și mai de-a stânga!
    Mai ales când ai nostalgii comuniste, găsind justificări torționarilor, dictatorilor, tu…ca și înaintașii tăi, după cel De-al Doilea Război Mondial, după trădarea regelui de paie, lăsând armata de izbeliște și țara pe mâna comuniștilor, iar după 90 prin Declarație scrisă – Ardealul, ungurilor…NORMAL că se supără Dumnezeu și PLEACĂ!

    Pleacă, așa cum a făcut-o după isprava sinodalilor din Creta!
    Nici acum nu-mi vine a crede că ne-au vândut!
    I-aș lua la palme!
    Dacă ei voiau să se închine CMB-lui, trebuia s-o facă STRICT în numele lor, NU în numele mirenilor!

    Se adeverește profețiile Sf.Părinți că vei alerga de nebun/ă după un preot adevărat….care nu s-a închinat Satanei, deci ne-pomenitor al CMB-știlor!

  7. A disparut respectul intre oameni. Profesorii si parintii nu mai sunt ascultati de copii. Batranii sunt denigrati si marginalizati. Analfabetii se manifesta vocal iar intelectualii tac. O totala rasturnare a valorilor.

    Una dintre cauzele pentru care se ajunge la individualizarea opiniilor este accesul la o cantitate uriasa de informatii. Informatia este putere si cu cat unui om i se pare ca este mai informat (calitatea informatiei nici nu conteaza) cu atat ajunge mai repede sa se creada buricul pamantului si sa se indreptateasca cu un punct de vedere propriu, indiferent de cat de aberant ar parea, avand chiar si iluzia libertatii.

    Fiecare informatie poarta duhul celui care a emis-o asa ca demonizarea societatii se afla intr-o continua spirala ascendenta. Chiar greu de rezistat in aceste conditii.

    1. Despre autoritatea părinților a se citi în cartea lui Savatie Baştovoi ” Prețul iubirii”.
      Deși primul capitol ( o conferință susținută undeva în Germania) are tentă ecumenistă, per total, ai de unde să extragi din ea ceva de folos.

  8. Dragostea este numai și numai de la Dumnezeu, insuflată prin Cuvântul și conceptele morale lăsate nouă! Unica și eterna dovadă de dragoste, împărțită în două etape a fost întâi la crearea omului, și apoi la jertfirea Unicului Său Fiu, pentru păcatele noastre! Ne-au fost lăsate deschise căile dragostei adevărate prin iubirea de aproape, iubirea în căsătorie și iubirea față de tot ce ne înconjoară, dăruit nouă spre folos și încântarea ochilor și sufletului!
    Ce-am făcut noi? În primul rând l-am scos pe Dumnezeu, arhitectul dragostei pure dar și al ființei noastre, l-am scos din viața noastră! Ascultăm de toți înșelații care spun că omul e propriul lui dumnezeu….că femeia poate să conducă ea, statul, biserica, familia….
    Și atunci s-a făcut praf tot, tot edificiul perfect creat pentru noi, care nu aveam de făcut, decât să urmăm câteva reguli simple, care ne-ar fi lăsat să accedem fericirea promisă de Dumnezeu, chiar și pe acest pământ!
    Drumul rătăcirilor este cel al mulțimilor care nici măcar nu mai privesc înapoi, la ceea ce ar putea recăpăta!
    Toată atmosfera asta înconjurătoare, temperaturile ciudate, comportamentul haotic al oamenilor….parcă e înainte de marea furtună!

    1. Corect!
      Dacă sistemul tău de referință este Dumnezeu, dacă dai în gropi îți ceri iertare și-ți revizuiești comportamentul…dacă NU…..EȘTI MAI RĂU CA DOBITOACELE FĂRĂ DE MINTE!
      Văd că se plâng pe-aici că nu mai există respect…nici n-are cum!
      Căutați în trecutul bunicilor, părinților și nu vă mai mirați de lipsa de respect în ceea ce-i privește!
      Ei sunt NĂSCĂTORII generațiilor care s-au ticăloșit din generație în generație, rezultând DEGENERAȚI…fizic și psihic!
      Înainte, căutai sfatul unui bătrân, acum, fugi de el…n-are înțelepciune, e înrăit, e acru și n-are la activ decât resentimente și amintirea vieții sale din tinerețe în care și-a făcut de cap, nu glumă!
      Acum, stă neputincios ca hipnotizatul/a în fața TV-lui, enervându-se, intrând în jocul politic livrat pentru prostime… iubind vreun ticălos de politician pe care-l și votează pentru că șmecher, diabolic de îmbârligător, poate și frumos…; bătrânul/a NU vrea să citească nimic…cărți duhovnicești nici atât, NU vrea să creadă că viața i s-a scurs, că mai are un pic și dă mâna cu veșnicia în care nu crede, NU știe Crezul, NU vrea să se spovedească…așa auzind în pomelnice: Tanța, Dumitru…ne-pregăti/ăt, ne-spovedit/ă, ne-împărtășit/ă, mort, fără lumânare (nu că lumânarea ar mântui…)

  9. Martea neagra in Israel: Politia din Tel Aviv se pregateste pentru noi proteste violente ale etiopienilor

    Mii de israelieni de origine etiopiană, dar şi susţinători ai acestei comunităţi, au protestat marţi seara la Tel Aviv faţă de violenţa excesivă folosită de forţele de ordine. Cel puţin 147 de persoane au fost rănite, printre care 111 poliţişti.
    https://www.mediafax.ro/externe/mii-de-persoane-au-protestat-in-israel-fata-de-uciderea-unui-cetatean-israelian-de-origine-etiopiana-18219072

    Police prepare for renewed protests by Ethiopian-Israeli community
    Last Tuesday, protests around the country turned violent, leaving more than 110 police officers wounded and 136 protesters arrested.
    https://www.jpost.com/Israel-News/Police-prepare-for-renewed-protests-by-Ethiopian-Israeli-community-594932

  10. „Începând cu criteriile după care a fost organizat şi a funcţionat, Sinodul „Panortodox” din Creta este
    departe de a fi unul ortodox. Deosebit de grave sunt
    abaterile dogmatice ce reies din documentele oficiale ale
    acestui sinod.
    În documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu
    ansamblul lumii creștine (19) se spune că: „Bisericile
    Ortodoxe membre consideră drept o condiţie sine qua
    non pentru participarea la CMB respectarea articolului
    fundamental al Constituţiei CMB, potrivit căruia pot fi
    membri numai cei care cred în Domnul Iisus Hristos ca
    Dumnezeu şi Mântuitor, potrivit Scripturilor, şi
    mărturisesc pe Dumnezeu cel in Treime, Tatăl, Fiul şi
    Duhul Sfant, potrivit Simbolului Niceo-constantinopolitan”
    302. Prin „respectarea articolului fundamental al
    Constituţiei CMB” este promovat relativismul
    dogmatic. Doctrina minimală a „articolului fundamental”
    este în acord cu sloganul ecumenist: „ceea ce ne
    uneşte este mai important decât ceea ce ne desparte”;
    lasând loc de interpretare, putând fi înţeleasă de către
    fiecare confesiune, ce face parte din Consiliul Mondial al
    Bisericilor, potrivit cu propria învăţătură de credinţă.
    După învăţătura de credinţă ortodoxă, eterodocşii, fie ei
    şi membri în Consiliul Mondial al Bisericilor, nu cred în
    adevăratul Hristos şi nu „mărturisesc pe Dumnezeu cel in
    Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfant potrivit Simbolului
    Niceo-constantinopolitan”, dumnezeii şi hristoşii în care
    cred aceştia nu există. A crede în Sfânta Treime şi în
    Hristos potrivit cu învăţătura de credinţă a Sfintelor
    Sinoade, înseamnă să urmezi dogmelor definite la acele
    Sinoade, fară a le face adaosuri, fară a scoate ceva din ele
    şi fără a le da interpretări care le schimbă adevăratul
    înţeles, ori eterodocşii în fel şi chip au schimbat sensul
    celor cuprinse în dogmele Bisericii; astfel, „mărturisirea”
    de către aceştia a Simbolului Niceo-constantinopolitan
    este făcută doar cu numele. Acest gen de mărturisire falsă
    este combătută de Sfântul Maxim Mărturisitorul, în
    legătură cu eterodocşii monoteliţi: „[Grigorie] «Mie îmi
    este de ajuns Sfântul Simbol (al credinţei niceoconstantinopolitane)
    ». [Sfântul Maxim] «Şi cum poţi să
    te mulţumeşti cu Sfântul Simbol – am zis – dacă
    primeşti Typos-ul?» «Dar ce lucru vătămător este – ai zis
    – în a primi Typos-ul şi a rosti şi Simbolul?». Iar eu
    [Maxim] am zis: «Pentru că Typos-ul suprimă în chip
    vădit Simbolul»”303.
    În Mesajul Sfantului şi Marelui Sinod se spune că:
    „Dialogurile întreprinse de Biserica Ortodoxă nu
    implică niciodată compromisul în materie de
    credință”304; iar în Enciclică: „Dialogurile multilaterale
    purtate de Biserica Ortodoxă nu au însemnat, nu
    înseamnă și nici nu vor însemna niciodată un
    compromis în materie de credință. Aceste dialoguri
    sunt o mărturie despre Ortodoxie”305. Prin aceste
    susţineri sunt recunoscute ca „ortodoxe”, documentele ce
    ţin de dialogurile cu eterodocşii, precum cele adoptate de
    către ecumenişitii „ortodocşi” la Anba Bishoy-1989 şi
    Chambesy-1990 cu monofiziţii sau cele hotărâte
    împreună cu papistaşii la Balamand-1993 s.a.. Dacă
    pentru participanţii de la Sinodul din Creta astfel de
    documente „nu au însemnat, nu înseamnă și nici nu vor
    însemna niciodată un compromis în materie de credință”,
    din aceasta reiese că aceştia sunt înstrăinaţi de Ortodoxie.
    Este cât se poate de limpede că aceştia nu mai au o
    conştiinţă ortodoxă. Mai pot aceştia să călăuzească
    credincioşii pe calea mântuirii?! Se împlineşte cu ei şi cu
    cei care-i urmează, cuvintele Mântuitorului: „Poate orb
    pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amandoi in
    groapă?” (Luc. 6, 39). Unii dintre ei socotesc că aceste
    compromisuri nu sunt grave, că ceea ce ar aduce
    apostazia este „potirul comun” cu eterodocşii, ceea ce
    însemna că cineva nu poate deveni eretic decât numai
    dacă ajunge la „comuniunea euharistică” cu ereticii, ori
    în primul rând cineva se poate lepăda de Ortodoxie prin
    ceea ce crede, aşa cum sunt de exemplu cei care,
    acceptând cele cuprinse în documentele de la Anba
    Bishoy-1989, Chambesy-1990 şi Balamand-1993, admit
    că ortodocşii împreună cu ereticii monofiziţi şi papistaşi
    ar avea aceeaşi credinţă.
    Sinodul „Panortodox” susţine ideea unei duble unităţi
    eclesiologice, o unitate care s-a pierdut şi care trebuie
    refăcută şi o unitate eclesiologică care nu poate suferi
    împărţire. Deosebirea dintre cele două feluri de „unitate”
    este evidentă pentru oricine. Această concepţie trimite la
    pseudo-eclesiologia protestantă, în care se susţine că
    există mai multe „biserici vizibile”, despărţite între ele, şi
    una „invizibilă” care are o unitatea ce nu se poate pierde.
    În documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul
    lumii creștine se vorbeşte despre de o „restaurare a
    unităţii celor care cred în Hristos”306; s-au de „refacerea
    unităţii creştine…[de] participarea ortodoxă la mişcarea
    pentru restaurarea unităţii cu ceilalţi creştini”307, în
    protestantism o asemenea unitate vizează „bisericile
    vizibile”. La punctul 6 din acelaşi document se face
    referire la celălalt fel de unitate eclesiologică, care în
    doctrina protestantă este proprie „bisericii invizibile”:
    „Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea sa nu
    poate fi tulburată”308; de aceea pseudo-bisericile
    eterodocşilor sunt cosiderate „Biserici” de către ecumeniştii
    „ortodocşi”. În textul pre-sinodal se spune că:
    „Biserica Ortodoxă recunoaşte existenţa istorică a altor
    biserici şi confesiuni creştine”; Iar în textul aprobat de
    sinod pseudo-bisericile eterodocşilor sunt numite
    „Biserici”, recunoscându-li-se „denumirea istorică”:
    „Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor
    biserici şi confesiuni creştine eterodoxe”309. Modificările
    aduse de sinod nu schimbă înţelesul din textul presinodal.
    Această concepţie eclesiologică promovată de
    sinodul „Panortodox” nu este nouă în mediul ecumenist
    „ortodox”: „Între creştini sunt diviziuni, dar Biserica ea
    însăşi nu e împărţită şi nici nu poate fi, ontologic
    vorbind, pentru că ea e Trupul, unul şi indivizibil al
    Domnului”310; „Nu există schisme, ci Bisericile istorice,
    prin diviziunile lor, sunt în situaţia schismatică în sânul
    Bisericii celei una şi nedespărţită”311.
    Potrivit teologiei Sfinţilor Părinţi, doar ortodocşii sunt
    în Biserica lui Hristos, în afara Bisericii Ortodoxe
    neexistând Biserici ci numai pseudo-biserici, iar cei care
    populează acele biserici false, indiferent de „denumirea
    istorică” a acelor pseudo-biserici, nu sunt creştini:
    „predania cea de la început şi învăţătura şi credinţa
    Bisericii universale, pe care a dat-o Domnul, au
    propovăduit-o apostolii şi au păzit-o Părinţii. Pe ea s-a
    întemeiat Biserica şi cel ce cade din ea nu mai este şi nu
    se mai numeşte creştin”312; aceştia fiind pseudo-creştini
    313, având credinţa în dumnezei şi hristoşi
    care nu fiinţează. Acei „ortodocşii” care sprijină mişcarea
    eterodoxă de „restaurare [a] unităţii cu” pseudo-creştinii,
    sau de „restaurare a unităţii celor ce cred” în hristoşi şi
    dumnezeii inexistenţi, sunt în dezacord cu Sfinţii Părinţi,
    ori „dezacordul cu ei [Sfinţii Părinţi] este abatere de la
    dreapta credinţă”314.
    Concepţia eterodoxă potrivit căreia adunările pseudocreştine
    sunt „Biserici”, este contrazisă de Sfântul
    Amfilohie de Iconium: „aşa cum mai înainte îi numise pe
    idoli dumnezeu, tot astfel şi acum le numeşte pe multe
    [erezii] biserici, ba mai mult, dacă trebuie spus adevărul,
    îi ridică la rang de idoli ai bisericilor pe cei ce se supun
    lui [diavolul] şi renunţă la Hristos, pentru ca, după cum
    atunci îi îndepărtaseră de Dumnezeu prin aşa-zişii
    dumnezeii, la fel şi acum să-i separe de adevărata
    Biserică prin aşa-numitele biserici”315. Astfel, ceea ce
    ecumeniştii „ortodocşi” numesc „biserici şi confesiuni
    creştine eterodoxe” nu se deosebesc de adunările
    păgânilor, deoarece dumnezeii în care cred pseudocreştinii
    sunt inexistenţi, asemeni idolilor închipuiţi de
    păgâni.
    La articolul 19 se spune că: „ Ele (Bisericile Ortodoxe
    membre ale CMB n. tr.) au convingerea profundă că
    premisele eclesiologice ale Declaraţiei de la Toronto
    (1950), intitulată „Biserica, bisericile şi Consiliul
    Mondial al Bisericilor”, sunt de o importanţă capitală
    pentru participarea ortodoxă la acest Consiliu”316;
    „premisele eclesiologice ale Declaraţia de la Toronto-
    (1950)” ţin de pseudo-eclesiologia protestantă, fiind
    inacceptabile din punct de vedere ortodox.
    Hotărârea apostată de „validare” a căsătoriilor mixte,
    între „ortodocşi” şi eterodocşi317, are rolul de a-i aduce pe
    ecumeniştii „ortodocşi” şi mai aproape de scopul final, la
    aşa-zisul potir comun cu eterodocşii.
    Ideea de personalism susţinută în documentele
    Sinodului „Panortodox” este concepută în așa fel încât să
    servească intereselor ecumeniste. Se vorbeşte de:
    „Valoarea persoanei umane, care decurge din creația
    omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”318, sau
    „ demnităţii şi măreţiei persoanei umane ca chip al lui
    Dumnezeu”319.
    Aşa cum arată Sfântul Maxim Mărturisitorul: „după
    chipul lui Dumnezeu este nestricăciunea, nemurirea,
    nevăzutul care închipuie ceea ce este dumnezeiesc, pe
    acestea toate le-a dat sufletului să le aibă, dându-i odată
    cu acestea şi faptul de a-şi fi propriul stăpân, şi voia
    liberă, acestea toate sunt chipuri ale firii
    lui Dumnezeu. Iar cele după asemănarea: sunt
    nepătimirea, blândeţea, îndelunga răbdare, şi toate
    semnele bunătăţii lui Dumnezeu, care toate sunt expresii
    ale energiilor lui Dumnezeu. Cele ale firii Lui, care arată
    după chipul Lui, le-a dat prin fire sufletului, iar cele care
    aparţin energiilor lui Dumnezeu, şi care caracterizează
    după asemănarea, acestea au fost lăsate pe seama voii
    noastre libere”320. Iar Sfântul Ioan Damaschin spune:
    „cuvintele «după chipul» indică raţiunea şi liberul
    arbitru, iar cuvintele «după asemănare» arată asemănarea
    cu Dumnezeu în virtute, atât cât este posibil”321.
    Raţiunea şi voinţa liberă sunt însuşiri ale firii, iar felul
    în care sunt folosite ţine de ipostas/persoană. Omul a fost
    înzestrat de Dumnezeu cu raţiune şi voinţă liberă,
    „încredinţându-i-se frânele voinţei lui şi mişcarea spre
    ceea ce voieşte să aleagă”322; Valoarea persoanei umane
    este dată de măsura în care aceasta voit urmeză raţiunii
    firii după care este creat omul. Valoarea persoanei umane
    nu constă pur şi simplu în raţiune şi libertatea voinţei pe
    care le are în fire, acestea le au şi demonii dar le folosesc
    spre rău, ci în alegerea binelui: „Dorinţa celor drepţi este
    bine”.(Pild.11, 23); „Fericit bărbatul, care n-a umblat in
    sfatul necredincioşilor…Ci in legea Domnului e voia lui
    şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.”(Ps. 1, 1-2).
    Prin urmare, adevărata valoare a „persoanei umane” este
    dată de împlinirea voii lui Dumnezeu, de apropierea de
    Dumnezeu, unii ca aceştia sunt şi răsplătiţi de Dumnezeu:
    „Dumnezeu har şi slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de
    bunătăţi pe cei ce umblă intru nerăutate” (Ps.83, 12). Pe
    când cei care se împotrivesc binelui sunt lipsiţi de o
    asemenea preţuire: „Nu ravni să fii ca omul silnic şi nu
    alege nici una din căile lui; Căci omul cu gand rău este
    urat de Domnul,”(Pild. 3, 31, 32); aceştia putând ajunge
    să se comporte asemeni celor fără raţiune: „Omul in
    cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor
    celor fără de minte şi s-a asemănat lor” (Ps.48, 12, 21).
    Aşa cum arată Sfântul Isaac Sirul: „Cinstea firii raţionale
    este discernământul care deosebeşte binele de rău. Şi cu
    dreptate cei ce au pierdut acest discernământ s-au
    asemănat cu animalele neînţelegătoare, care nu au raţiune
    şi putere de discernământ”323.
    Deformarea chipului lui Dumnezeu în om, întunecarea
    raţiunii şi slăbirea voinţei spre bine, nu poate fi înlăturată
    decât numai în Biserică, ori necreştinii şi pseudo-creştinii
    sunt străini de Biserica lui Hristos: „[eterodocşii] poartă
    în chip mincinos numele care derivă de la Hristos,
    dovedindu-se că tăgăduiesc prin faptele lor înţelesul lui şi
    umblând pe o cale contrară lui Hristos… au ales făţiş
    partea contrară a lui Hristos şi au ignorat toată taina
    întrupării. Ei nu numai că şi-au îngropat prin literă toată
    puterea înţelegerii şi n-au voit să fie după chipul şi
    asemănarea lui Dumnezeu ci au ales mai bine să fie
    pământ, potrivit ameninţării, şi să se întoarcă la pământ,
    prin afecţiunea lor faţă de literă, ca faţă de pământ, în loc
    să aleagă legătura cu cerul”324.
    Libertatea cu care este înzestrată firea omenească dă
    fiecărei persoane umane putinţa de a alege ceea ce crede
    că este bine pentru sine. Aceasta nu înseamnă că, din
    ceea ce poate omul să aleagă, totul este conform cu
    raţiunea firii umane, de aceea nici nu poate exista
    preţuire decât numai pentru alegerea binelui.
    După sfatul Sfântului Apostol Pavel, atât cât ne stă în
    putinţă să trăim „in bună pace cu toţi oamenii” (Rom.
    12, 18.), însă respectul ce-l pot avea ortodocşii faţă de
    persoanele necreştine şi cele pseudo-creştine nu
    înseamnă şi respectul pentru rătăcirile în care acestea se
    află, rătăciri prin care chipul lui Dumnezeu în om este
    deformat, sluțit.
    Se susţine în documentele Sinodului „Panortodox” că:
    „Recunoașterea comună a valorii înalte a persoanei
    umane poate servi drept premisă pentru o colaborare mai
    extinsă în acest domeniu [al ecumenismului interreligios].
    Bisericile Ortodoxe pot contribui la înțelegerea
    și cooperarea interreligioasă prin coexistența pașnică și
    conviețuirea socială a popoarelor, fără a implica orice tip
    de sincretism religios”325. Ideea de „cooperare interreligioasă”
    este un nonsens, deoarece nu poate exista
    cooperare în cele ale credinţei cu cei care sunt prin voia
    lor în afara posibilităţii restaurării „chipului” și a putinţei
    ajungerii la asemănarea cu Dumnezeu în Hristos.
    Se mai spune că: „Ortodoxia propune respectul pentru
    caracteristicile personale ale oamenilor și popoarelor”
    326, sau că misiunea de „evanghelizare” trebuie
    făcută cu „respect pentru identitatea fiecărei persoane
    și particularitatea culturală a fiecărui popor”327.
    Respectul pentru o persoană, care ţine neadevărul drept
    adevăr (Rom.1, 18), nu se poate înţelege ca fiind respect
    şi pentru neadevărul susţinut de acea persoană. Evident
    că trebuie recunoscut oricărei persoane sau seminţii, sau
    parte a unei seminţii libertatea de a decide, de a se
    conduce şi de a se forma aşa cum crede, însă această
    recunoştere a libertăţii de alegere nu înseamnă şi respect,
    din partea dreptcredincioşilor, pentru vreo „particularitate”
    pseudo-creştină sau păgână a celor care nu cred în
    adevăratul Dumnezeu.
    Păgânii şi pseudo-creştinii, găsindu-se în afara Dreptei
    Credinţe, nu pot lua chipul lui Hristos, pentru că „Hristos
    nu poate să ia chip în noi în nici un alt fel decât [numai]
    printr-o credinţă nepătată şi printr-un mod de viaţă
    evanghelic”328. Dreptcredincioşii trebuie să-şi facă datoria
    faţă de aceştia, vădindu-le „cunoştinţa celor bune [ale
    Dreptei Credinţe care] dă pe faţă cele urâte”329 ale
    credinţelor lor false, amintindu-le totodată de primejdia
    în care se află dacă nu părăsesc rătăcirea; iar dacă nu vor
    să fie părtaşi la Ortodoxie, la „adevărul care este iubirea
    ce uneşte pe oameni cu Dumnezeu şi întreolaltă”330,
    atunci să-i lase „aşa cum sunt” 331.
    O altă „motivaţie” prin care Sinodul din Creta a lăsat
    deschisă uşa pentru ecumenismul interreligios ar fi
    „contracararea” fundamentalismului diferitelor religii:
    „Dialogul interreligios dus cu trezvie contribuie
    semnificativ la promovarea încrederii reciproce, a păcii și
    a reconcilierii”332. De câtă „trezvie” dau dovadă ecumeniştii
    „ortodocşi” interesaţi de dialogul interreligios s-a
    văzut ceva mai sus.
    Prin asemenea hotărâri Sinodul „Panortodox” din Creta
    este străin de Ortodoxie, situându-se în afara Bisericii lui
    Hristos.”

    ORTODOXIA ŞI ETERODOXISMUL ECUMENIST

    mirem.ro

  11. Începând cu criteriile după care a fost organizat şi a funcţionat, Sinodul „Panortodox” din Creta este
    departe de a fi unul ortodox. Deosebit de grave sunt
    abaterile dogmatice ce reies din documentele oficiale ale
    acestui sinod.
    În documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu
    ansamblul lumii creștine (19) se spune că: „Bisericile
    Ortodoxe membre consideră drept o condiţie sine qua
    non pentru participarea la CMB respectarea articolului
    fundamental al Constituţiei CMB, potrivit căruia pot fi
    membri numai cei care cred în Domnul Iisus Hristos ca
    Dumnezeu şi Mântuitor, potrivit Scripturilor, şi
    mărturisesc pe Dumnezeu cel in Treime, Tatăl, Fiul şi
    Duhul Sfant, potrivit Simbolului Niceo-constantinopolitan”
    302. Prin „respectarea articolului fundamental al
    Constituţiei CMB” este promovat relativismul
    dogmatic. Doctrina minimală a „articolului fundamental”
    este în acord cu sloganul ecumenist: „ceea ce ne
    uneşte este mai important decât ceea ce ne desparte”;
    lasând loc de interpretare, putând fi înţeleasă de către
    fiecare confesiune, ce face parte din Consiliul Mondial al
    Bisericilor, potrivit cu propria învăţătură de credinţă.
    După învăţătura de credinţă ortodoxă, eterodocşii, fie ei
    şi membri în Consiliul Mondial al Bisericilor, nu cred în
    adevăratul Hristos şi nu „mărturisesc pe Dumnezeu cel in
    Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfant potrivit Simbolului
    Niceo-constantinopolitan”, dumnezeii şi hristoşii în care
    cred aceştia nu există. A crede în Sfânta Treime şi în
    Hristos potrivit cu învăţătura de credinţă a Sfintelor
    Sinoade, înseamnă să urmezi dogmelor definite la acele
    Sinoade, fară a le face adaosuri, fară a scoate ceva din ele
    şi fără a le da interpretări care le schimbă adevăratul
    înţeles, ori eterodocşii în fel şi chip au schimbat sensul
    celor cuprinse în dogmele Bisericii; astfel, „mărturisirea”
    de către aceştia a Simbolului Niceo-constantinopolitan
    este făcută doar cu numele. Acest gen de mărturisire falsă
    este combătută de Sfântul Maxim Mărturisitorul, în
    legătură cu eterodocşii monoteliţi: „[Grigorie] «Mie îmi
    este de ajuns Sfântul Simbol (al credinţei niceoconstantinopolitane)
    ». [Sfântul Maxim] «Şi cum poţi să
    te mulţumeşti cu Sfântul Simbol – am zis – dacă
    primeşti Typos-ul?» «Dar ce lucru vătămător este – ai zis
    – în a primi Typos-ul şi a rosti şi Simbolul?». Iar eu
    [Maxim] am zis: «Pentru că Typos-ul suprimă în chip
    vădit Simbolul»”303.
    În Mesajul Sfantului şi Marelui Sinod se spune că:
    „Dialogurile întreprinse de Biserica Ortodoxă nu
    implică niciodată compromisul în materie de
    credință”304; iar în Enciclică: „Dialogurile multilaterale
    purtate de Biserica Ortodoxă nu au însemnat, nu
    înseamnă și nici nu vor însemna niciodată un
    compromis în materie de credință. Aceste dialoguri
    sunt o mărturie despre Ortodoxie”305. Prin aceste
    susţineri sunt recunoscute ca „ortodoxe”, documentele ce
    ţin de dialogurile cu eterodocşii, precum cele adoptate de
    către ecumenişitii „ortodocşi” la Anba Bishoy-1989 şi
    Chambesy-1990 cu monofiziţii sau cele hotărâte
    împreună cu papistaşii la Balamand-1993 s.a.. Dacă
    pentru participanţii de la Sinodul din Creta astfel de
    documente „nu au însemnat, nu înseamnă și nici nu vor
    însemna niciodată un compromis în materie de credință”,
    din aceasta reiese că aceştia sunt înstrăinaţi de Ortodoxie.
    Este cât se poate de limpede că aceştia nu mai au o
    conştiinţă ortodoxă. Mai pot aceştia să călăuzească
    credincioşii pe calea mântuirii?! Se împlineşte cu ei şi cu
    cei care-i urmează, cuvintele Mântuitorului: „Poate orb
    pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amandoi in
    groapă?” (Luc. 6, 39). Unii dintre ei socotesc că aceste
    compromisuri nu sunt grave, că ceea ce ar aduce
    apostazia este „potirul comun” cu eterodocşii, ceea ce
    însemna că cineva nu poate deveni eretic decât numai
    dacă ajunge la „comuniunea euharistică” cu ereticii, ori
    în primul rând cineva se poate lepăda de Ortodoxie prin
    ceea ce crede, aşa cum sunt de exemplu cei care,
    acceptând cele cuprinse în documentele de la Anba
    Bishoy-1989, Chambesy-1990 şi Balamand-1993, admit
    că ortodocşii împreună cu ereticii monofiziţi şi papistaşi
    ar avea aceeaşi credinţă.
    Sinodul „Panortodox” susţine ideea unei duble unităţi
    eclesiologice, o unitate care s-a pierdut şi care trebuie
    refăcută şi o unitate eclesiologică care nu poate suferi
    împărţire. Deosebirea dintre cele două feluri de „unitate”
    este evidentă pentru oricine. Această concepţie trimite la
    pseudo-eclesiologia protestantă, în care se susţine că
    există mai multe „biserici vizibile”, despărţite între ele, şi
    una „invizibilă” care are o unitatea ce nu se poate pierde.
    În documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul
    lumii creștine se vorbeşte despre de o „restaurare a
    unităţii celor care cred în Hristos”306; s-au de „refacerea
    unităţii creştine…[de] participarea ortodoxă la mişcarea
    pentru restaurarea unităţii cu ceilalţi creştini”307, în
    protestantism o asemenea unitate vizează „bisericile
    vizibile”. La punctul 6 din acelaşi document se face
    referire la celălalt fel de unitate eclesiologică, care în
    doctrina protestantă este proprie „bisericii invizibile”:
    „Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea sa nu
    poate fi tulburată”308; de aceea pseudo-bisericile
    eterodocşilor sunt cosiderate „Biserici” de către ecumeniştii
    „ortodocşi”. În textul pre-sinodal se spune că:
    „Biserica Ortodoxă recunoaşte existenţa istorică a altor
    biserici şi confesiuni creştine”; Iar în textul aprobat de
    sinod pseudo-bisericile eterodocşilor sunt numite
    „Biserici”, recunoscându-li-se „denumirea istorică”:
    „Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor
    biserici şi confesiuni creştine eterodoxe”309. Modificările
    aduse de sinod nu schimbă înţelesul din textul presinodal.
    Această concepţie eclesiologică promovată de
    sinodul „Panortodox” nu este nouă în mediul ecumenist
    „ortodox”: „Între creştini sunt diviziuni, dar Biserica ea
    însăşi nu e împărţită şi nici nu poate fi, ontologic
    vorbind, pentru că ea e Trupul, unul şi indivizibil al
    Domnului”310; „Nu există schisme, ci Bisericile istorice,
    prin diviziunile lor, sunt în situaţia schismatică în sânul
    Bisericii celei una şi nedespărţită”311.
    Potrivit teologiei Sfinţilor Părinţi, doar ortodocşii sunt
    în Biserica lui Hristos, în afara Bisericii Ortodoxe
    neexistând Biserici ci numai pseudo-biserici, iar cei care
    populează acele biserici false, indiferent de „denumirea
    istorică” a acelor pseudo-biserici, nu sunt creştini:
    „predania cea de la început şi învăţătura şi credinţa
    Bisericii universale, pe care a dat-o Domnul, au
    propovăduit-o apostolii şi au păzit-o Părinţii. Pe ea s-a
    întemeiat Biserica şi cel ce cade din ea nu mai este şi nu
    se mai numeşte creştin”312; aceştia fiind pseudo-creştini
    313, având credinţa în dumnezei şi hristoşi
    care nu fiinţează. Acei „ortodocşii” care sprijină mişcarea
    eterodoxă de „restaurare [a] unităţii cu” pseudo-creştinii,
    sau de „restaurare a unităţii celor ce cred” în hristoşi şi
    dumnezeii inexistenţi, sunt în dezacord cu Sfinţii Părinţi,
    ori „dezacordul cu ei [Sfinţii Părinţi] este abatere de la
    dreapta credinţă”314.
    Concepţia eterodoxă potrivit căreia adunările pseudocreştine
    sunt „Biserici”, este contrazisă de Sfântul
    Amfilohie de Iconium: „aşa cum mai înainte îi numise pe
    idoli dumnezeu, tot astfel şi acum le numeşte pe multe
    [erezii] biserici, ba mai mult, dacă trebuie spus adevărul,
    îi ridică la rang de idoli ai bisericilor pe cei ce se supun
    lui [diavolul] şi renunţă la Hristos, pentru ca, după cum
    atunci îi îndepărtaseră de Dumnezeu prin aşa-zişii
    dumnezeii, la fel şi acum să-i separe de adevărata
    Biserică prin aşa-numitele biserici”315. Astfel, ceea ce
    ecumeniştii „ortodocşi” numesc „biserici şi confesiuni
    creştine eterodoxe” nu se deosebesc de adunările
    păgânilor, deoarece dumnezeii în care cred pseudocreştinii
    sunt inexistenţi, asemeni idolilor închipuiţi de
    păgâni.
    La articolul 19 se spune că: „ Ele (Bisericile Ortodoxe
    membre ale CMB n. tr.) au convingerea profundă că
    premisele eclesiologice ale Declaraţiei de la Toronto
    (1950), intitulată „Biserica, bisericile şi Consiliul
    Mondial al Bisericilor”, sunt de o importanţă capitală
    pentru participarea ortodoxă la acest Consiliu”316;
    „premisele eclesiologice ale Declaraţia de la Toronto-
    (1950)” ţin de pseudo-eclesiologia protestantă, fiind
    inacceptabile din punct de vedere ortodox.
    Hotărârea apostată de „validare” a căsătoriilor mixte,
    între „ortodocşi” şi eterodocşi317, are rolul de a-i aduce pe
    ecumeniştii „ortodocşi” şi mai aproape de scopul final, la
    aşa-zisul potir comun cu eterodocşii.
    Ideea de personalism susţinută în documentele
    Sinodului „Panortodox” este concepută în așa fel încât să
    servească intereselor ecumeniste. Se vorbeşte de:
    „Valoarea persoanei umane, care decurge din creația
    omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”318, sau
    „ demnităţii şi măreţiei persoanei umane ca chip al lui
    Dumnezeu”319.
    Aşa cum arată Sfântul Maxim Mărturisitorul: „după
    chipul lui Dumnezeu este nestricăciunea, nemurirea,
    nevăzutul care închipuie ceea ce este dumnezeiesc, pe
    acestea toate le-a dat sufletului să le aibă, dându-i odată
    cu acestea şi faptul de a-şi fi propriul stăpân, şi voia
    liberă, acestea toate sunt chipuri ale firii
    lui Dumnezeu. Iar cele după asemănarea: sunt
    nepătimirea, blândeţea, îndelunga răbdare, şi toate
    semnele bunătăţii lui Dumnezeu, care toate sunt expresii
    ale energiilor lui Dumnezeu. Cele ale firii Lui, care arată
    după chipul Lui, le-a dat prin fire sufletului, iar cele care
    aparţin energiilor lui Dumnezeu, şi care caracterizează
    după asemănarea, acestea au fost lăsate pe seama voii
    noastre libere”320. Iar Sfântul Ioan Damaschin spune:
    „cuvintele «după chipul» indică raţiunea şi liberul
    arbitru, iar cuvintele «după asemănare» arată asemănarea
    cu Dumnezeu în virtute, atât cât este posibil”321.
    Raţiunea şi voinţa liberă sunt însuşiri ale firii, iar felul
    în care sunt folosite ţine de ipostas/persoană. Omul a fost
    înzestrat de Dumnezeu cu raţiune şi voinţă liberă,
    „încredinţându-i-se frânele voinţei lui şi mişcarea spre
    ceea ce voieşte să aleagă”322; Valoarea persoanei umane
    este dată de măsura în care aceasta voit urmeză raţiunii
    firii după care este creat omul. Valoarea persoanei umane
    nu constă pur şi simplu în raţiune şi libertatea voinţei pe
    care le are în fire, acestea le au şi demonii dar le folosesc
    spre rău, ci în alegerea binelui: „Dorinţa celor drepţi este
    bine”.(Pild.11, 23); „Fericit bărbatul, care n-a umblat in
    sfatul necredincioşilor…Ci in legea Domnului e voia lui
    şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.”(Ps. 1, 1-2).
    Prin urmare, adevărata valoare a „persoanei umane” este
    dată de împlinirea voii lui Dumnezeu, de apropierea de
    Dumnezeu, unii ca aceştia sunt şi răsplătiţi de Dumnezeu:
    „Dumnezeu har şi slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de
    bunătăţi pe cei ce umblă intru nerăutate” (Ps.83, 12). Pe
    când cei care se împotrivesc binelui sunt lipsiţi de o
    asemenea preţuire: „Nu ravni să fii ca omul silnic şi nu
    alege nici una din căile lui; Căci omul cu gand rău este
    urat de Domnul,”(Pild. 3, 31, 32); aceştia putând ajunge
    să se comporte asemeni celor fără raţiune: „Omul in
    cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor
    celor fără de minte şi s-a asemănat lor” (Ps.48, 12, 21).
    Aşa cum arată Sfântul Isaac Sirul: „Cinstea firii raţionale
    este discernământul care deosebeşte binele de rău. Şi cu
    dreptate cei ce au pierdut acest discernământ s-au
    asemănat cu animalele neînţelegătoare, care nu au raţiune
    şi putere de discernământ”323.
    Deformarea chipului lui Dumnezeu în om, întunecarea
    raţiunii şi slăbirea voinţei spre bine, nu poate fi înlăturată
    decât numai în Biserică, ori necreştinii şi pseudo-creştinii
    sunt străini de Biserica lui Hristos: „[eterodocşii] poartă
    în chip mincinos numele care derivă de la Hristos,
    dovedindu-se că tăgăduiesc prin faptele lor înţelesul lui şi
    umblând pe o cale contrară lui Hristos… au ales făţiş
    partea contrară a lui Hristos şi au ignorat toată taina
    întrupării. Ei nu numai că şi-au îngropat prin literă toată
    puterea înţelegerii şi n-au voit să fie după chipul şi
    asemănarea lui Dumnezeu ci au ales mai bine să fie
    pământ, potrivit ameninţării, şi să se întoarcă la pământ,
    prin afecţiunea lor faţă de literă, ca faţă de pământ, în loc
    să aleagă legătura cu cerul”324.
    Libertatea cu care este înzestrată firea omenească dă
    fiecărei persoane umane putinţa de a alege ceea ce crede
    că este bine pentru sine. Aceasta nu înseamnă că, din
    ceea ce poate omul să aleagă, totul este conform cu
    raţiunea firii umane, de aceea nici nu poate exista
    preţuire decât numai pentru alegerea binelui.
    După sfatul Sfântului Apostol Pavel, atât cât ne stă în
    putinţă să trăim „in bună pace cu toţi oamenii” (Rom.
    12, 18.), însă respectul ce-l pot avea ortodocşii faţă de
    persoanele necreştine şi cele pseudo-creştine nu
    înseamnă şi respectul pentru rătăcirile în care acestea se
    află, rătăciri prin care chipul lui Dumnezeu în om este
    deformat, sluțit.
    Se susţine în documentele Sinodului „Panortodox” că:
    „Recunoașterea comună a valorii înalte a persoanei
    umane poate servi drept premisă pentru o colaborare mai
    extinsă în acest domeniu [al ecumenismului interreligios].
    Bisericile Ortodoxe pot contribui la înțelegerea
    și cooperarea interreligioasă prin coexistența pașnică și
    conviețuirea socială a popoarelor, fără a implica orice tip
    de sincretism religios”325. Ideea de „cooperare interreligioasă”
    este un nonsens, deoarece nu poate exista
    cooperare în cele ale credinţei cu cei care sunt prin voia
    lor în afara posibilităţii restaurării „chipului” și a putinţei
    ajungerii la asemănarea cu Dumnezeu în Hristos.
    Se mai spune că: „Ortodoxia propune respectul pentru
    caracteristicile personale ale oamenilor și popoarelor”
    326, sau că misiunea de „evanghelizare” trebuie
    făcută cu „respect pentru identitatea fiecărei persoane
    și particularitatea culturală a fiecărui popor”327.
    Respectul pentru o persoană, care ţine neadevărul drept
    adevăr (Rom.1, 18), nu se poate înţelege ca fiind respect
    şi pentru neadevărul susţinut de acea persoană. Evident
    că trebuie recunoscut oricărei persoane sau seminţii, sau
    parte a unei seminţii libertatea de a decide, de a se
    conduce şi de a se forma aşa cum crede, însă această
    recunoştere a libertăţii de alegere nu înseamnă şi respect,
    din partea dreptcredincioşilor, pentru vreo „particularitate”
    pseudo-creştină sau păgână a celor care nu cred în
    adevăratul Dumnezeu.
    Păgânii şi pseudo-creştinii, găsindu-se în afara Dreptei
    Credinţe, nu pot lua chipul lui Hristos, pentru că „Hristos
    nu poate să ia chip în noi în nici un alt fel decât [numai]
    printr-o credinţă nepătată şi printr-un mod de viaţă
    evanghelic”328. Dreptcredincioşii trebuie să-şi facă datoria
    faţă de aceştia, vădindu-le „cunoştinţa celor bune [ale
    Dreptei Credinţe care] dă pe faţă cele urâte”329 ale
    credinţelor lor false, amintindu-le totodată de primejdia
    în care se află dacă nu părăsesc rătăcirea; iar dacă nu vor
    să fie părtaşi la Ortodoxie, la „adevărul care este iubirea
    ce uneşte pe oameni cu Dumnezeu şi întreolaltă”330,
    atunci să-i lase „aşa cum sunt” 331.
    O altă „motivaţie” prin care Sinodul din Creta a lăsat
    deschisă uşa pentru ecumenismul interreligios ar fi
    „contracararea” fundamentalismului diferitelor religii:
    „Dialogul interreligios dus cu trezvie contribuie
    semnificativ la promovarea încrederii reciproce, a păcii și
    a reconcilierii”332. De câtă „trezvie” dau dovadă ecumeniştii
    „ortodocşi” interesaţi de dialogul interreligios s-a
    văzut ceva mai sus.
    Prin asemenea hotărâri Sinodul „Panortodox” din Creta
    este străin de Ortodoxie, situându-se în afara Bisericii lui
    Hristos.”

    ORTODOXIA ŞI ETERODOXISMUL ECUMENIST

    mirem.ro

  12. Natura are un batometru: floarea rusinii.
    In multe zone ale tarii, batranii o spuneau clar: cand se va transforma partea inchisa la culoare din mijloc a florii in alb, va veni sfarsitul lumii.
    Mai multe despre floarea rusinii sau daucus carota in link https://www.google.com/url?sa=i&source=web&cd=&ved=2ahUKEwirhvbVuqXjAhXGLVAKHR4FB8oQzPwBegQIARAC&url=https%3A%2F%2Fogopodel.wordpress.com%2F2013%2F05%2F12%2Ffloarea-rusinii%2F&psig=AOvVaw1mG9-xDmgc4iTyGr1SR_Hy&ust=1562679971219883

    Am intrebat niste oameni batrani, circa 90 ani, despre floarea asta si in tineretea lor floarea avea un mijloc colorat, cam cat o moneda de 5 bani, iar mai la munte chiar mai mare. Acum e un punct sau deloc.

    Atata timp cat nu le mai este oamenilor rusine sa injure in fata copiilor, sa se certe…ce sa mai asteptam?
    A devenit acest…PLM un soi de refren…si femeile vorbesc asa, multe, desi nu au obiectul mentionat.
    Alt motiv e mandria…fiecare se vrea sef. Pana si zilierul se comporta ca un soi de consilier.
    Nu isi mai stie fiecare locul si tanjeste muncitorul, pana la durere, de isi face credite, pentru a trai daca se poate ca vreun mare medic, avocat. Tv-ul ii da solutia: manelistii nu au scoala si fac bani, don’soare aranjate facand vreun compromis reusesc sa aiba macar o casuta. Asa ca toti telespectatorii vor ce vad! Nu le reuseste, normal, si apare frustrarea, crize de nervi necenzurate de sfanta rusine si se cearta cu cine nimeresc.
    Barbatul vrea o masina „tare” si ce o mai dori el, ea…casa mare, menajera, si sa traiasca regeste. Si uite necaz dom’le ca nu ii iese depasirea cu Dacia a vreunui Merz, sta pe banda 1 si spumega de nervi. Ea…se da cu toate fardurile, sclipeste toata, dar cand vede o doamna adevarata imbracata discret dar luxul respira in jurul ei se inegreste de suparare ca nu e admirata la fel si tuna si fulgera ca nu are si ea posta Gucci adevarata etc. Barbatul e necajit ca nu ii poate oferi minuni din astea nici ei nici lui…si incep certurile intre ei.
    Si uite asa nemultumiti, maniosi isi fac viata iad lor si celor din jur.

    1. Rusine vine de la rosirea obrazului celui care se simtea vinovat. Azi toti arunca vina pe altii si nimeni nu-si mai vede propria vina.
      Expr. a-i plesni cuiva obrazul de rușine, e rușine (obrazului), rușinea-fetei = numele a două plante erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită de peri rigizi, cu flori albe sau trandafirii, dispuse în mici umbele; morcov sălbatic (Daucus carota și silvestris). – Cf. lat. roseus.
      https://dexonline.ro/definitie/ru%C8%99ine

      Azi nu mai rosesc nici macar florile morcovilor salbatici: această plantă avea floarea roșie cu câteva petale albe în interior semnificând gradul de bun simț al oamenilor de odinioară. Cu trecerea timpului floarea s-a albit în proporție de 98% semnificând lipsa rușinii din ziua de astăzi.
      https://ogopodel.wordpress.com/2013/05/12/floarea-rusinii/

  13. Cutremurul cu magnitudinea de 7,1 metri, care a lovit vineri California, s-a crezut că a ucis cumva nenumărate albine, după ce au apărut imagini tulburătoare de roiuri de insecte care au murit pe teren – ce sa întâmplat?
    https://www.express.co.uk/news/world/1150383/california-earthquake-7-1-magnitude-dead-bees-video-explained-khalil-underwood?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+daily-express-news-showbiz+%28Express+%3A%3A+News+%2F+Showbiz+Feed%29

  14. @ Otilia

    Intr-adevar, povestea cu „floarea rusinii” o cunosc si eu de la bunicii mei si exact cum ai spus tu am auzit si eu de la ei. Asta era in copilaria mea. Nu stiu cit o fi de adevarat, insa rusinea chiar ca a disparut aproape din peisaj.
    Cit priveste celalalt motiv enumerat de tine si anume „mindria” , hei aici e toata cheia problemei, caci patima mindriei o gasesti disimulata aproape in toata fapta omului. De aici pleaca : invidia, rautatea, cleveteala, ura, toate izvor de cearta.
    Va dati seama ce poate fi in Iad, ce „armonie” intre cei de acolo, avind toate aceste virtuti la indemina!
    Probabil de aceea se face scolarizarea , aici, pe pamint.

  15. Alimentatia modificata genetic, radiatiile din atmosfera, senzationalismul media, toata vrajitoria asta cu unde magnetice, wifi, etc; viciile – alcoolul, fumatul, drogurile… contribuie accelerat la tampirea mintii umane.

  16. “Începând cu criteriile după care a fost organizat şi a funcţionat, Sinodul „Panortodox” din Creta este
    departe de a fi unul ortodox. Deosebit de grave sunt
    abaterile dogmatice ce reies din documentele oficiale ale
    acestui sinod.
    În documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu
    ansamblul lumii creștine (19) se spune că: „Bisericile
    Ortodoxe membre consideră drept o condiţie sine qua
    non pentru participarea la CMB respectarea articolului
    fundamental al Constituţiei CMB, potrivit căruia pot fi
    membri numai cei care cred în Domnul Iisus Hristos ca
    Dumnezeu şi Mântuitor, potrivit Scripturilor, şi
    mărturisesc pe Dumnezeu cel in Treime, Tatăl, Fiul şi
    Duhul Sfant, potrivit Simbolului Niceo-constantinopolitan”
    302. Prin „respectarea articolului fundamental al
    Constituţiei CMB” este promovat relativismul
    dogmatic. Doctrina minimală a „articolului fundamental”
    este în acord cu sloganul ecumenist: „ceea ce ne
    uneşte este mai important decât ceea ce ne desparte”;
    lasând loc de interpretare, putând fi înţeleasă de către
    fiecare confesiune, ce face parte din Consiliul Mondial al
    Bisericilor, potrivit cu propria învăţătură de credinţă.
    După învăţătura de credinţă ortodoxă, eterodocşii, fie ei
    şi membri în Consiliul Mondial al Bisericilor, nu cred în
    adevăratul Hristos şi nu „mărturisesc pe Dumnezeu cel in
    Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfant potrivit Simbolului
    Niceo-constantinopolitan”, dumnezeii şi hristoşii în care
    cred aceştia nu există. A crede în Sfânta Treime şi în
    Hristos potrivit cu învăţătura de credinţă a Sfintelor
    Sinoade, înseamnă să urmezi dogmelor definite la acele
    Sinoade, fară a le face adaosuri, fară a scoate ceva din ele
    şi fără a le da interpretări care le schimbă adevăratul
    înţeles, ori eterodocşii în fel şi chip au schimbat sensul
    celor cuprinse în dogmele Bisericii; astfel, „mărturisirea”
    de către aceştia a Simbolului Niceo-constantinopolitan
    este făcută doar cu numele. Acest gen de mărturisire falsă
    este combătută de Sfântul Maxim Mărturisitorul, în
    legătură cu eterodocşii monoteliţi: „[Grigorie] «Mie îmi
    este de ajuns Sfântul Simbol (al credinţei niceoconstantinopolitane)
    ». [Sfântul Maxim] «Şi cum poţi să
    te mulţumeşti cu Sfântul Simbol – am zis – dacă
    primeşti Typos-ul?» «Dar ce lucru vătămător este – ai zis
    – în a primi Typos-ul şi a rosti şi Simbolul?». Iar eu
    [Maxim] am zis: «Pentru că Typos-ul suprimă în chip
    vădit Simbolul»”303.
    În Mesajul Sfantului şi Marelui Sinod se spune că:
    „Dialogurile întreprinse de Biserica Ortodoxă nu
    implică niciodată compromisul în materie de
    credință”304; iar în Enciclică: „Dialogurile multilaterale
    purtate de Biserica Ortodoxă nu au însemnat, nu
    înseamnă și nici nu vor însemna niciodată un
    compromis în materie de credință. Aceste dialoguri
    sunt o mărturie despre Ortodoxie”305. Prin aceste
    susţineri sunt recunoscute ca „ortodoxe”, documentele ce
    ţin de dialogurile cu eterodocşii, precum cele adoptate de
    către ecumenişitii „ortodocşi” la Anba Bishoy-1989 şi
    Chambesy-1990 cu monofiziţii sau cele hotărâte
    împreună cu papistaşii la Balamand-1993 s.a.. Dacă
    pentru participanţii de la Sinodul din Creta astfel de
    documente „nu au însemnat, nu înseamnă și nici nu vor
    însemna niciodată un compromis în materie de credință”,
    din aceasta reiese că aceştia sunt înstrăinaţi de Ortodoxie.
    Este cât se poate de limpede că aceştia nu mai au o
    conştiinţă ortodoxă. Mai pot aceştia să călăuzească
    credincioşii pe calea mântuirii?! Se împlineşte cu ei şi cu
    cei care-i urmează, cuvintele Mântuitorului: „Poate orb
    pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amandoi in
    groapă?” (Luc. 6, 39). Unii dintre ei socotesc că aceste
    compromisuri nu sunt grave, că ceea ce ar aduce
    apostazia este „potirul comun” cu eterodocşii, ceea ce
    însemna că cineva nu poate deveni eretic decât numai
    dacă ajunge la „comuniunea euharistică” cu ereticii, ori
    în primul rând cineva se poate lepăda de Ortodoxie prin
    ceea ce crede, aşa cum sunt de exemplu cei care,
    acceptând cele cuprinse în documentele de la Anba
    Bishoy-1989, Chambesy-1990 şi Balamand-1993, admit
    că ortodocşii împreună cu ereticii monofiziţi şi papistaşi
    ar avea aceeaşi credinţă.
    Sinodul „Panortodox” susţine ideea unei duble unităţi
    eclesiologice, o unitate care s-a pierdut şi care trebuie
    refăcută şi o unitate eclesiologică care nu poate suferi
    împărţire. Deosebirea dintre cele două feluri de „unitate”
    este evidentă pentru oricine. Această concepţie trimite la
    pseudo-eclesiologia protestantă, în care se susţine că
    există mai multe „biserici vizibile”, despărţite între ele, şi
    una „invizibilă” care are o unitatea ce nu se poate pierde.
    În documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul
    lumii creștine se vorbeşte despre de o „restaurare a
    unităţii celor care cred în Hristos”306; s-au de „refacerea
    unităţii creştine…[de] participarea ortodoxă la mişcarea
    pentru restaurarea unităţii cu ceilalţi creştini”307, în
    protestantism o asemenea unitate vizează „bisericile
    vizibile”. La punctul 6 din acelaşi document se face
    referire la celălalt fel de unitate eclesiologică, care în
    doctrina protestantă este proprie „bisericii invizibile”:
    „Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea sa nu
    poate fi tulburată”308; de aceea pseudo-bisericile
    eterodocşilor sunt cosiderate „Biserici” de către ecumeniştii
    „ortodocşi”. În textul pre-sinodal se spune că:
    „Biserica Ortodoxă recunoaşte existenţa istorică a altor
    biserici şi confesiuni creştine”; Iar în textul aprobat de
    sinod pseudo-bisericile eterodocşilor sunt numite
    „Biserici”, recunoscându-li-se „denumirea istorică”:
    „Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor
    biserici şi confesiuni creştine eterodoxe”309. Modificările
    aduse de sinod nu schimbă înţelesul din textul presinodal.
    Această concepţie eclesiologică promovată de
    sinodul „Panortodox” nu este nouă în mediul ecumenist
    „ortodox”: „Între creştini sunt diviziuni, dar Biserica ea
    însăşi nu e împărţită şi nici nu poate fi, ontologic
    vorbind, pentru că ea e Trupul, unul şi indivizibil al
    Domnului”310; „Nu există schisme, ci Bisericile istorice,
    prin diviziunile lor, sunt în situaţia schismatică în sânul
    Bisericii celei una şi nedespărţită”311.
    Potrivit teologiei Sfinţilor Părinţi, doar ortodocşii sunt
    în Biserica lui Hristos, în afara Bisericii Ortodoxe
    neexistând Biserici ci numai pseudo-biserici, iar cei care
    populează acele biserici false, indiferent de „denumirea
    istorică” a acelor pseudo-biserici, nu sunt creştini:
    „predania cea de la început şi învăţătura şi credinţa
    Bisericii universale, pe care a dat-o Domnul, au
    propovăduit-o apostolii şi au păzit-o Părinţii. Pe ea s-a
    întemeiat Biserica şi cel ce cade din ea nu mai este şi nu
    se mai numeşte creştin”312; aceştia fiind pseudo-creştini
    313, având credinţa în dumnezei şi hristoşi
    care nu fiinţează. Acei „ortodocşii” care sprijină mişcarea
    eterodoxă de „restaurare [a] unităţii cu” pseudo-creştinii,
    sau de „restaurare a unităţii celor ce cred” în hristoşi şi
    dumnezeii inexistenţi, sunt în dezacord cu Sfinţii Părinţi,
    ori „dezacordul cu ei [Sfinţii Părinţi] este abatere de la
    dreapta credinţă”314.
    Concepţia eterodoxă potrivit căreia adunările pseudocreştine
    sunt „Biserici”, este contrazisă de Sfântul
    Amfilohie de Iconium: „aşa cum mai înainte îi numise pe
    idoli dumnezeu, tot astfel şi acum le numeşte pe multe
    [erezii] biserici, ba mai mult, dacă trebuie spus adevărul,
    îi ridică la rang de idoli ai bisericilor pe cei ce se supun
    lui [diavolul] şi renunţă la Hristos, pentru ca, după cum
    atunci îi îndepărtaseră de Dumnezeu prin aşa-zişii
    dumnezeii, la fel şi acum să-i separe de adevărata
    Biserică prin aşa-numitele biserici”315. Astfel, ceea ce
    ecumeniştii „ortodocşi” numesc „biserici şi confesiuni
    creştine eterodoxe” nu se deosebesc de adunările
    păgânilor, deoarece dumnezeii în care cred pseudocreştinii
    sunt inexistenţi, asemeni idolilor închipuiţi de
    păgâni.
    […]
    Ideea de personalism susţinută în documentele
    Sinodului „Panortodox” este concepută în așa fel încât să
    servească intereselor ecumeniste. Se vorbeşte de:
    „Valoarea persoanei umane, care decurge din creația
    omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”318, sau
    „ demnităţii şi măreţiei persoanei umane ca chip al lui
    Dumnezeu”319.
    Aşa cum arată Sfântul Maxim Mărturisitorul: „după
    chipul lui Dumnezeu este nestricăciunea, nemurirea,
    nevăzutul care închipuie ceea ce este dumnezeiesc, pe
    acestea toate le-a dat sufletului să le aibă, dându-i odată
    cu acestea şi faptul de a-şi fi propriul stăpân, şi voia
    liberă, acestea toate sunt chipuri ale firii
    lui Dumnezeu. Iar cele după asemănarea: sunt
    nepătimirea, blândeţea, îndelunga răbdare, şi toate
    semnele bunătăţii lui Dumnezeu, care toate sunt expresii
    ale energiilor lui Dumnezeu. Cele ale firii Lui, care arată
    după chipul Lui, le-a dat prin fire sufletului, iar cele care
    aparţin energiilor lui Dumnezeu, şi care caracterizează
    după asemănarea, acestea au fost lăsate pe seama voii
    noastre libere”320. Iar Sfântul Ioan Damaschin spune:
    „cuvintele «după chipul» indică raţiunea şi liberul
    arbitru, iar cuvintele «după asemănare» arată asemănarea
    cu Dumnezeu în virtute, atât cât este posibil”321.
    Raţiunea şi voinţa liberă sunt însuşiri ale firii, iar felul
    în care sunt folosite ţine de ipostas/persoană. Omul a fost
    înzestrat de Dumnezeu cu raţiune şi voinţă liberă,
    „încredinţându-i-se frânele voinţei lui şi mişcarea spre
    ceea ce voieşte să aleagă”322; Valoarea persoanei umane
    este dată de măsura în care aceasta voit urmeză raţiunii
    firii după care este creat omul. Valoarea persoanei umane
    nu constă pur şi simplu în raţiune şi libertatea voinţei pe
    care le are în fire, acestea le au şi demonii dar le folosesc
    spre rău, ci în alegerea binelui: „Dorinţa celor drepţi este
    bine”.(Pild.11, 23); „Fericit bărbatul, care n-a umblat in
    sfatul necredincioşilor…Ci in legea Domnului e voia lui
    şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.”(Ps. 1, 1-2).
    Prin urmare, adevărata valoare a „persoanei umane” este
    dată de împlinirea voii lui Dumnezeu, de apropierea de
    Dumnezeu, unii ca aceştia sunt şi răsplătiţi de Dumnezeu:
    „Dumnezeu har şi slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de
    bunătăţi pe cei ce umblă intru nerăutate” (Ps.83, 12). Pe
    când cei care se împotrivesc binelui sunt lipsiţi de o
    asemenea preţuire: „Nu ravni să fii ca omul silnic şi nu
    alege nici una din căile lui; Căci omul cu gand rău este
    urat de Domnul,”(Pild. 3, 31, 32); aceştia putând ajunge
    să se comporte asemeni celor fără raţiune: „Omul in
    cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor
    celor fără de minte şi s-a asemănat lor” (Ps.48, 12, 21).
    Aşa cum arată Sfântul Isaac Sirul: „Cinstea firii raţionale
    este discernământul care deosebeşte binele de rău. Şi cu
    dreptate cei ce au pierdut acest discernământ s-au
    asemănat cu animalele neînţelegătoare, care nu au raţiune
    şi putere de discernământ”323.
    Deformarea chipului lui Dumnezeu în om, întunecarea
    raţiunii şi slăbirea voinţei spre bine, nu poate fi înlăturată
    decât numai în Biserică, ori necreştinii şi pseudo-creştinii
    sunt străini de Biserica lui Hristos: „[eterodocşii] poartă
    în chip mincinos numele care derivă de la Hristos,
    dovedindu-se că tăgăduiesc prin faptele lor înţelesul lui şi
    umblând pe o cale contrară lui Hristos… au ales făţiş
    partea contrară a lui Hristos şi au ignorat toată taina
    întrupării. Ei nu numai că şi-au îngropat prin literă toată
    puterea înţelegerii şi n-au voit să fie după chipul şi
    asemănarea lui Dumnezeu ci au ales mai bine să fie
    pământ, potrivit ameninţării, şi să se întoarcă la pământ,
    prin afecţiunea lor faţă de literă, ca faţă de pământ, în loc
    să aleagă legătura cu cerul”324.
    Libertatea cu care este înzestrată firea omenească dă
    fiecărei persoane umane putinţa de a alege ceea ce crede
    că este bine pentru sine. Aceasta nu înseamnă că, din
    ceea ce poate omul să aleagă, totul este conform cu
    raţiunea firii umane, de aceea nici nu poate exista
    preţuire decât numai pentru alegerea binelui.
    După sfatul Sfântului Apostol Pavel, atât cât ne stă în
    putinţă să trăim „in bună pace cu toţi oamenii” (Rom.
    12, 18.), însă respectul ce-l pot avea ortodocşii faţă de
    persoanele necreştine şi cele pseudo-creştine nu
    înseamnă şi respectul pentru rătăcirile în care acestea se
    află, rătăciri prin care chipul lui Dumnezeu în om este
    deformat, sluțit.
    Se susţine în documentele Sinodului „Panortodox” că:
    „Recunoașterea comună a valorii înalte a persoanei
    umane poate servi drept premisă pentru o colaborare mai
    extinsă în acest domeniu [al ecumenismului interreligios].
    Bisericile Ortodoxe pot contribui la înțelegerea
    și cooperarea interreligioasă prin coexistența pașnică și
    conviețuirea socială a popoarelor, fără a implica orice tip
    de sincretism religios”325. Ideea de „cooperare interreligioasă”
    este un nonsens, deoarece nu poate exista
    cooperare în cele ale credinţei cu cei care sunt prin voia
    lor în afara posibilităţii restaurării „chipului” și a putinţei
    ajungerii la asemănarea cu Dumnezeu în Hristos.
    Se mai spune că: „Ortodoxia propune respectul pentru
    caracteristicile personale ale oamenilor și popoarelor”
    326, sau că misiunea de „evanghelizare” trebuie
    făcută cu „respect pentru identitatea fiecărei persoane
    și particularitatea culturală a fiecărui popor”327.
    Respectul pentru o persoană, care ţine neadevărul drept
    adevăr (Rom.1, 18), nu se poate înţelege ca fiind respect
    şi pentru neadevărul susţinut de acea persoană. Evident
    că trebuie recunoscut oricărei persoane sau seminţii, sau
    parte a unei seminţii libertatea de a decide, de a se
    conduce şi de a se forma aşa cum crede, însă această
    recunoştere a libertăţii de alegere nu înseamnă şi respect,
    din partea dreptcredincioşilor, pentru vreo „particularitate”
    pseudo-creştină sau păgână a celor care nu cred în
    adevăratul Dumnezeu[. . . ]”
    ORTODOXIA ŞI ETERODOXISMUL ECUMENIST

    mirem.ro

  17. Va veni o vreme când femeile vor trage de un bărbat și-i vor spune:culcă-te cu noi! Și nu sunt departe! Acolo vrea sa ajungă satana.Am înțeles ca în Austria sunt parcuri unde seara te duci și faci sex cu cine vrei… Sa va vad atunci!

    1. vorba genialului meu TATA,FIR-A DRACU de carne,daca ma face de ris,sa am 70 pe un picior si 70 pe un picior in dotare , si daca ar indrazni sa ma DERANJEZE,numai cu gindul,le castrez/ scopesc pe toate ,AJUNG EUNUC ,si le dau la ciini.
      Nu ma faci scirnavie TU pe mine se ris cum vor muscii tai !

    2. Ei, da…dar după cel de-al treilea război mondial!
      În privința împreunării pe te miri unde, ca animalele…au fost filmări și la noi!
      S-a scris despre asta și se împlinește în fața ochilor noștri!
      Aș arde tot ce înseamnă peliculă cu conținut pornografic, ziare, reviste.

    3. 🙂
      În altă ordine de idei: ”să vă văd ATUNCI!” face referire numai la femei sau/și la bărbați?
      Ca s-o dau în glumă – ăsta-i raiul bărbaților – să alerge femeile dupe ei…

        1. Alea din poze, n-au mobil, bre!
          Tu care ești?
          Ăla cu șapca trasă-ntr-o parte?
          Adică te dai gardian, clătindu-ți ochii!
          Te trimit în întâmpinarea ălora din prima poză…vezi ce viguroase și vesele sunt?
          Acolo e de tine!
          Să le faci față!

  18. De asemenea nu trebuie confundata statistica cu ceeace se intampla de fapt, cu ceeace se prezinta ca se intampla. Din dorinta de senzational media raporteaza crime, violuri, teoristi. Nu are nicio dorinta sa prezinte cati oameni mor.de cancer vs. cati sunt ucisi, deoarece nu este senzational.
    Sa nu ne lasam ARUNCATI in deznadejde. Crime oribile erau si pe vremea lui Ceausescu dar nu se scria despre asta.
    Cum s-a zis deja aici, cel mai sanatos (mental) e sa inchidem televizorul deoarece percepem o realitate deformata de acolo.
    Disperarea produce violenta. Smerenia (rabdarea) poate cuceri indemnurile spre violenta si sa le anuleze.
    Diavolul poate fi invins. Domnul a zis „Indrazniti! Eu am biruit lumea.” Trebuie sa.indraznim sa vedem dincolo de ceeace ni se prezinta.

    1. George Vasii, s-a spanzurat la Braila, cu o bucata de perdea, in anul 2001 (in video se spune ca pe data de 11 septembrie, cand a fost si atacul de la WTC), la varsta de 66 de ani. Barbatul avea la data decesului peste 40 de sustinatori in judetul Braila si a fost cunoscut drept sotul maicii Veronica, fosta stareta a Manastirii Vladimiresti din Galati.
      https://www.infobraila.ro/2013/04/video-secretele-organizatiei-religioase-din-braila-unde-exista-femei-preot/

      1. S-ar parea ca George Vasii a fost asasinat pe data fatidica de 9/11 2001. Sa fi fost vreo legatura intre cei care i-au orchestrat sinuciderea si cei care au orchestrat demolarile de la WTC?
        Este greu sa te spanzuri cu o perdea, mai ales cand ai la indemana grilajul geamului de care te poti agata.

        12.09.2001
        Membrii gruparii „Rugul Aprins” au primit, ieri, o lovitura de gratie. Liderul lor absolut, George Vasii, 66 de ani, s-a spinzurat cu o bucata de perdea, de grilajul geamului din camera in care locuia.
        Trupul lui atirna, sinistru, printre draperiile verzi, drept ca o scindura, agatat de bare metalice ale gratiilor de sus.
        https://www.ziaruldeiasi.ro/braila/spinzurat-pe-altarul-quot-rugului-aprinsquot~ni26j3

  19. „Curiozitatea este îndeletnicirea cu ceilalti: Ce face acesta? Ce face celălalt? Curiozitatea și grijile creează în om răceală și nesimțire.”
    Arhim. Emilianos Simonopetritul

  20. Principala cauză este ateismul românilor;cei mai mulți dintre conaționali nu cred în existența Tatălui Ceresc implicit a lui sat.
    Cei care cred în existența lui sat.știu că gândurile astea anormale de ceartă de la el provin;ortodocșii practicanți știu și cum să combată acest impuls care înveninează sufletul;de la ceartă se ajunge la ură,de la ură la răzbunare,de la răzbunare la bătaie sau chiar mai rău.

    1. Nu e chiar așa. Și ortodocșii care merg regulat la biserică (practicanții), și care se spovedesc și se împărtășesc au, o parte din ei, manifestări de agresivitate de ne înțeles, care uneori ajung în pragul isteriei fără un motiv serios, care sunt invidioși, răi, certăreți, care îi batjocoresc „subtil”pe alți credincioși, și care cred că sunt buricul pământului, și că puțini sunt atât de credincioși și de deștepți ca ei. Aceștia nu acceptă discuții libere, schimburi de opinii, ci își impun cu fanatism puntul de vedere. A se vedea subiecte ca Arsenie Boca, Nil Dorobanțu, Vladimirești, Mglavit, Visarion Iugulescu, Oastea Domnului, etc., etc., etc. Se întâmplă și la creștinii pomenitori și la cei nepomenitori deopotrivă. Acești creștini ajung să creeze în jurul lor o atmosferă de nesuportat, care numai creștinească nu mai este.

      1. Stoler Filip, tu ești?! :)))

        Chiar dacă nu-ți place de ceea ce zic/argumentează alții, realizezi să nu poți să-i (mai)schimbi?
        Ex: Un pici de 3 ani, dacă NU vrea să te asculte, NU te ascultă – dă cu fundul de pământ urlând ca mușcat de șarpe, făcând și niște break-dance pentru spectatori!

        Dacă ACUM nu-i suporți pe creștinii ”tăi”, cum ai să suporți pe slugile lui Antihrist?

        1. Nu sunt Stoler Filip. Nu cred că și-ar schimba „nick”-ul. Apropo de Stoler, a dispărut din peisaj lăsând neargumentate niște afirmații foarte tari pe care le-a făcut.
          Da, nu-i pot schimba. Nici nu intenționez. Dar totul are o limită a suportabilității. Nu ești obligat să ți se facă capul mare cu tot felul de absurdități. Și, cu toată dragostea, nu te poți bizui pe astfel de oameni. Nu sunt de încredere. Singura metodă de aplicat este distanțarea.
          Mă gândeam că ăștia care se consideră treziți la realitate, ar trebui să aibă o gândire compatibilă. Dar nu e deloc așa. Fiecare pe cont-propriu cu părerile sale. O nebunie.
          În ceea ce privește slugile lui antihrist, poate ne ascundem în munți de ele, dar ce te faci cu frații creștini duși cu capul?

          1. :))))
            Cum zici tu de alții, la fel zic (poate) alții, de tine!
            Eu am evlavie la Pr.Arsenie Boca spre exemplu…n-am treabă cu ceilalți menționați de tine!
            Iar asta NU mă face să fiu dusă cu capul și nici să-i consider duși cu pluta, pe ceilalți, care nu gândesc ca mine!
            Mie, mi se pare doar ciudat cum nu rezonează cei ca tine, la profunzimea scrierilor sale!
            Este TOTAL!

  21. ***altcineva,ortodocșii ce i consideră sfinți pe cei înșelați cum am citit că a fost Arsenie Boca (culmea că el este prezentat și de televiziunile sistemului ca un mare sfânt;de ce oare?de cine sunt conduse televiziunile?) sau cei ce s au desprins de credința adevărată și și au creat secte cum am aflat că este Oastea Domnului,nu sunt decât niște oameni nedocumentați suficient cum de altfel sunt toți cei care,la 3 ani de la blestematul de Sinod din Creta,încă îi urmează pe preoții pomenitori;dacă românii ar fi documentați și ar avea dorința asta de cercetare,azi am fi avut mult mai mulți nepomenitori fiindcă preoții s ar fi speriat că enoriașii nu i mai urmează și automat ar fi schimbat calea.

  22. Ştiu ca e off-topic dar va rog pe toti cei ce citesc acest comentariu sa se roage pentru robul lui Dumnezeu:Victor, prins de patima betiei. Va multumesc si Domnul sa va rasplateasca milostivirea.

  23. Un episcop columbian va împrăștia apă sfințită peste un întreg oraș, cu ajutorul unui elicopter militar, în încercarea de a alunga „demonii” care, crede el, au luat în stăpânire comunitatea.
    „Trebuie să scăpăm Buenaventura de diavol pentru a vedea dacă ne putem întoarce la liniștea pe care orașul a pierdut-o odată cu numeroasele crime, cu actele de corupție, cu atât de mult rău și cu traficul de droguri”
    https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/exorcizare-in-masa-planul-unui-episcop-pentru-a-scoate-demonii-dintr-un-oras-intreg-1158518

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO necesită mult timp, foarte multă muncă, dar și resurse financiare. Veniturile obținute din publicitate sunt însa cu mult sub așteptările noastre inițiale. Chiar dacă portalul are mulți cititori, totuși, sunt foarte puțini care găsesc în produsele promovate prin reclame ceva să-i intereseze… și să dea click pe ele. Pe de altă parte, jurnalismul nu poate fi independent dacă este finanțat de vreun mogul sau organizație.

Pentru a fi independent, acesta trebuie să se bazeze strict pe cititorii săi mulți, care să sprijine fiecare cât poate această lucrare. Ca atare, de bază rămân tot clasicele conturi bancare sau varianta PayPal. Fără sprijinul vostru acest portal nu-și va mai putea continua activitatea.

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Reclamele sunt blocate

Te rog să ne susții, deblocând reclamele.