Istoria unui basm fantastic. Teoria relativității speciale

Doamne ajuta!

In ultima vreme au aparut mai multe articole avand ca subiect geocentrismul si teoria relativitatii speciale. Discutiile pe aceasta tema au fost contradictorii si de multe ori aprinse. Pe cat de complicat de inteles pare aceasta teorie a relativitatii speciale, chiar si de catre specialisti, istoria acesteia este neasteptat de simpla. Nefiind insa predata nicaieri in scoli (nici macar in facultatile de specialitate) este practic necunoscuta publicului cu toate ca aceste informatii sunt recunoscute ca adevarate de catre sistem si publicate chiar si pe wikipedia. Desigur, sistemul da o alta interpretare faptelor intamplate. Istoria aceastei false teorii (pentru ca este o teorie cunoscuta ca fiind falsa inca de al inceput, chiar de „parintele” ei) este mentionata in documentarul The Principle:

https://www.theprinciplemovie.com/

Acest documentar, are la baza cartea „Galileo was wrong, the church was right” (Galileo a gresit, biserica a avut dreptate)

http://galileowaswrong.com/

scrisa de un teolog catolic, Dr. Robert Sungenis. Documentarul este realizat de producatorul Rick DeLano care impreuna cu Robert Sungenis au tinut si o serie de conferinte pe baza acestui documentar.

https://www.youtube.com/watch?v=U49_IzLeEo4

https://www.youtube.com/watch?v=EMr8lb2tYvo

https://www.youtube.com/watch?v=Rwx7bYEUIF4

Conferintele sunt importante pentru ca prezinta mai in detaliu anumite subiecte din documentar. Publicul pune intrebari si sunt formulate raspunsuri detaliate la acestea. In continuare voi prezenta in mare despre ce este vorba, cu mentiunea ca desi aceasta istorie ne ajuta sa intelegem mai bine cum s-a ajuns ca astfel de enormitati sa fie considerate „stiinta”, nu consider la fel ca autorii documentarului ca sistemul planetar propus de Tycho Brahe este corect. La fel ca in multe alte cazuri, cei cazuti in erezie dovedesc cum pot avea adevarul in fata si totusi sa ajunga la concluzii gresite, eronate.

Referitor la adevarul despre univers, atat cat ne este permis noua sa cunoastem, consider ca doar prin scrierile Sfintilor Parinti si prin ce scrie in Sfant a Scriptura putem sa ne facem o idee corecta. In acest sens cartea „O piatra pentru Goliat” scrisa de Theodor Leontescu este exceptionala.

Date peremergatoare

Incepand de prin 1650 incoace si in special dupa 1700, toata lumea academica a inceput sa accepte ideea pornita de la Copernic conform careia pamantul se invarte in jurul soarelui. Se calculase teoretic si viteza pe care acesta trebuie sa o aiba pentru a explica formarea anului calendaristic. Un singur impediment insa ii macina pe savantii vremii: niciodata nu reusisera sa MASOARE EXPERIMENTAL aceasta miscare.

Acest lucru era un obstacol major, pentru ca inca din momentul in care secularismul a inceput sa contrazica Sfanta Scriptura cu ajutorul „stiintei”, toata lumea astepta confirmarea teoriei miscarii pamantului (considerata atat de evidenta) prin date experimentale, masurabile. Cei ce cautau cu orice pret un motiv pentru a rupe definitiv stiinta de Sfanta Scriptura, cautau infrigurati o modalitate de masurare experimentala a miscarii pamantului.

Dusmanii lui Hristos inca de prin secolele XVI – XVII spuneau:

Gata cu credinta oarba in religie si in lucruri care nu pot fi masurate si cuantificate. Pentru a accepta o idee despre lumea noastra, trebuie sa putem sa o verificam prin experimente. Stiinta nu trebuie sa se bazeze pe ce spune Sfanta Scriptura, ci pe date concrete.

Noi vom masura si vom obtine rezultate pe baza carora vom trage concluzii referitor la legile fizicii care exista in realitate. Totul trebuie sa plece de la experiment. Daca un lucru nu poate fi experimentat, acesta nu reprezinta STIINTA, ci este doar o teorie metafizica ce nu trebuie luata ca fapt.

Asadar faptul ca oamenii de „stiinta” nu au reusit sa masoare exerimental miscarea pamantului timp de aproape 300 de ani era un lucru foarte deranjant pentru ei. Au fost cateva experimente care au masurat miscarea pamantului pe la inceputul secolului XIX insa rezultatele au aratat ca pamantul nu se misca. De aceea, au fost ignorate de catre lumea academica si considerate experimente eronate. Asta pana in 1887 cand doi fizicieni de varf ai lumii, au folsit un aparat foarte precis denumit interferometru cu ajutorul caruia sa masoare aceasta miscare a pamatului.

Experimentul esuat

Astfel in 1887, Albert Abraham Michelson (fizician care a si primit premiul nobel in 1907) si Edward Williams Morley au condus ceea ce avea sa ramana in istorie ca Experimetul Michelson-Morley sau (experimentul esuat).

Dupa un experiment al lui Michelson din 1881, ale carui rezultate au aratat ca pamantul nu se misca, si a fost considerat eronat, Morley a facut echipa cu Michelson si dupa cativa ani in care au perfectionat aparatul de test pentru a elimina orice fel de posibila eroare, au inceput experimentul asteptat de atata timp.

Ideea acestui experiment era simpla. Deoarece lumina se propaga ca unda, pentru a se propaga trebuie sa aiba un mediu de propagare. In cosmos, acest mediu de propagare este numit eter. Daca nu ar exista, lumina solara nu ar putea ajunge pe pamant. Asadar cei doi fizicieni au construit acest aparat numit interferometru, care sa emita doua fascicole de lumina. Unul pe directia de miscare a pamantului si unul perpendicular pe aceasta directie. Aceste fascicole urmau a fi combinate, diferenta dintre lungimile lor de unda reprezentand exact miscarea pamantului raportat la eter in intervalul de timp respectiv.

Spre stupefactia intergii lumi stiintifice de la vremea respectiva, rezultatele masuratorilor experimentale au fost mult prea mici pentru cat reiesea din calculul teoretic. Amintim ca „stiinta” are nevoie de o viteza teoretica a pamntului de 30 km/sec pentru a putea explica modelul heliocentric actual.

Ei bine, in urma acestui experiment, stiinta a ajuns intr-un mare impas. Pentru ca nu aveau absolut nici o explicatie pentru care pamantul NU merge cu viteza astronomica pe care o cunosteau din calcule de aproape 300 de ani.

Experimentul a fost repetat de fizicieni de-a lungul timpului (pana dupa cel de-al doilea razboi mondial) timp de vreo 80 de ani. Diferiti fizicieni si-au dedicat viata incercarii de a masura miscarea pamantului. Daca in 1887 au fost facute 36 de masuratori, prin anii 1920 un fizician a efectuat 100.000 de masuratori toate cu acelasi rezultat, o mica valoare pozitiva, care a fost confirmata de fiecare data.

„The null result” – rezultatul zero

In textele actuale referitoare la experimentul Michelson-Morley se spune ca rezultatul masuratorilor a fost zero (null). Este o minciuna sfruntata. Exista (inca) rezultatele masuratorilor originale si acestea nu sunt zero, sunt pozitive, insa sunt mult prea mici pentru a explica rotatia pamantului in jurul soarelui. S-a spus ca rezultatul este zero, pentru a putea afirma ca „miscarea pamantului nu poate fi detectata prin experimente pe baza de lumina”

Pentru a putea gasi o explicatie, pentru a putea gasi vreun motiv pentru care experimentul a esuat, era necesar sa se afirme ca rezultatul a fost ZERO. Asta cu atat mai mult cu cat valoarea pozitiva masurata in experiment era consistenta cu valoarea calculata teoretic pentru rotatia pe timp de 24 ore.

Inchipuiti-va pamantul in centrul universului si soarele, luna si intregul univers rotindu-se in jurul pamantului, impreuna cu eterul care le inconjoara pe toate. Masurarea deplasarii eterului fata de pamant, a rezultat in procent de 98% consistenta cu o rotatie de 24 de ore. Acest experiment a fost facut de Michaelson-Gale in 1925 cu un interferometru putin modificat pentru a masura miscarea de rotatie. Atentie pentru ca miscarea de rotatie nu este a pamantului, ci a eterului impreuna cu restul universului in jurul pamantului. Este vorba de miscarea relativa intre pamant si eter.

De altfel chiar Michelson recunoaste intr-o scrisoare ca rezultatele experimentului arata „ca si cand” pamantul ar fi nemiscat.

O „explicatie” incredibila

Pentru ca lumea stiintifica nu gasea nici o explicatie la rezultatele acestui experiment, in 1892 Hendrik Lorentz, un renumit fizician al acelor timpuri a venit cu o „explicatie” printr-o formula devenita cunoscuta ca si Contractia Lorentz:

Explicatia lui Lorentz:  tija de otel a interferometrului care este orientata pe directia de miscare a pamantului se contracta datorita frecarii cu aerul, prin miscarea pamantului, in timpul experimentului. Datorita acestei contractii a tijei de otel spune Lorentz rezultatul „arata doar” ca si cand pamantul nu s-ar misca.

Cum era de asteptat, lumea stiintifica a respins „explicatia” lui Lorentz cu majoritatate covarsitoare. In fond, nu exista nici o dovada ca tija de otel s-a scurtat pe directia de deplasare a pamantului cu exact valoarea cat sa para ca pamatul este fix.

Problema a fost insa „rezolvata” de un tanar fizician evreu, foarte istet, care a realizat ca nimeni nu va accepta o explicatie de felul celei propuse de Lorentz. Cum poate crede cineva ca o tija de metal s-a scurtat in frecarea cu aerul pentru a da peste cap rezultatele unui experiment? Insa ideea acestui fizician a fost mult mai buna. El a spus: nu lungimea (L) se miscoreaza in ecuatia lui Lorentz, ci TIMPUL.

Daca o contractie a unei valoari masurabile, palpabile, precum lungimea este greu de acceptat, probabil contractia unei valori mai putin palpabile, precum timpul, ar fi mai credibila. Cu cat este mai greu de imaginat abstractul, cu atat mai usor de acceptat.

Numele fizicianului este Albert Einstein iar explicatia lui a devenit celebra Teorie a Relativitatii Speciale.

Formula? Este exact formula lui Lorentz, unde L (lungimea) a fost inlocuita cu T (timpul).

Lumea „stiintifica” a acceptat mai degraba explicatia lui Einstein, decat explicatia lui Lorentz. Desigur nu toata lumea stiintifica a acceptat acest lucru. Fizicieni de prestigiu precum Henry Poincare sau Georges Sagnac l-au contrazis pe Einstein si au considerat teoria lui o aberatie. Istoria si lumea „stiintifica”, avand ajutorul mass-media, a ramas insa fidela lui Einstein si teoriei lui. Pentru acesta teorie, intraga fizica a fost schimbata. Timpul a inceput sa se dilate/contracte, masa obiectelor a inceput sa se mareasca sau sa se micsoreze, nimic nu a mai ramas constant si stabil. Totul a devenit relativ, pentru simplul motiv ca lumea stiintifica nu a fost in stare sa explice esecul experimetului Michelson-Morley.

Pseudostiinta si minciunile ei

Singura „constanta” ramasa (in mod obligatoriu constanta pentru ca teoria relativitatii sa fie cat de cat explicabila) este viteza luminii. Chiar Einstein spunea ca daca se demonstreaza ca viteza luminii nu este constanta, atunci teoria lui este falsa.

Teoria lui Einstein a fost infirmata in nenumarate ocazii. Efectul Sagnac este unul dintre exemple. Sistemele GPS din ziua de astazi, nu sunt altceva decat un experiment Michelson-Morley la nivel mai mare. Pentru ca sistemul GPS sa functioneze, in ecuatiile din sistem trebuie introdus efectul Sagnac care invalideaza teoria relativitatii. A fost singura modalitate pe care au gasit-o inginerii pentru a face sa functioneze GPS-ul. Cu toate acestea, nu veti auzi pe cineva spunand ca sistemul GPS foloseste efectul Sagnac sau ca Teoria Relativitatii a lui Einstein este dovedita a fi falsa.

Experimentul Michelson-Morley este doar primul si unul din experimentele care au demonstrat ca pamantul nu se misca si ca este in centrul universului. Pe parcursul timpului, savantii atei s-au straduit sa gaseasca alte si alte explicatii pentru observatiile experimentale care au fost facute si care demonstrau geocentrismul.

Astfel in urma observatiilor lui Edwin Hubble au trebuit sa caute o teorie care sa explice de ce toate galaxiile se vad in Redshift. A aparut teoria BigBang-ului, pentru a nu recunoaste ca pamantul este nemiscat.

Apoi descoperirea „cosmic microwave background radiation” a fost initial considerata dovada si confirmare a teoriei bigbang. Insa datele experimentale de ultima ora, culese de WMAP ” Wilkinson Microwave Anisotropy Probe” intre 2001 si 2010 in spatiu, infirma teoriile referitoare la pamant si univers. Toate datele experimentale de pana acum confirma un Pamant memiscat, in centrul universului.

Totusi, pseudostiinta se straduieste sa gaseasca explicatii prin tot felul de teorii care mai de care mai absurde. Asta, in timp ce la fel ca si pana acum, vor cauta sa ascunda rezultatele masurate experimental sau sa le considere „eronate”.

Se dovedeste astfel ca mare parte din asa-zisa stiinta de astazi, nu este decat un sir de minciuni fara nici o baza stiintifica reala. S-a ajuns ca aceasta pseudostiinta sa fie impusa nu prin dovezi asa cum spuneau ca vor face cu 4 secole in urma, ci prin indoctrinare. Aceasta indoctrinare de care se plangeau ca o face Sfanta Scriptura fara dovezi, o practica ei acuma. In acelasi timp, adevarata stiinta, masoara si dovedeste in continuare, prin date experimentale, adevarurile revelate in Sfanta Scriptura.

pentru cititorii OrtodoxInfo

Oroles