După ce veți citi această analiză a Vigilant Citizen, altfel veți privi la televizor: Tehnici de control al minții și detalii despre cei puțini care stăpânesc mass-media

Cand deschideti televizorul cu cele peste 150 de canale vi se pare ca lumea mass-media este foarte mare, nu-i asa? Ei bine, nu-i asa. Majoritatea apartin doar catorva companii gigant. CINCI LA NUMAR! Iar toata “diversitatea” asta de canale au un scop précis: sa va manipuleze. Si foarte important: papusarii nu sunt atei…

Standardizarea gândirii umane

 

Fuziunea companiilor media în ultimele decenii a generat o mică oligarhie a conglomeratelor media.  Spectacolele de televiziune pe care le urmărim, muzica pe care o ascultăm, filmele pe care le urmărim și ziarele pe care le citim, sunt toate produse de CINCI corporații. Proprietarii acestor conglomerate au legături strânse cu elita mondială și, în multe privințe, SUNT elita. Deținând toate posibilele puncte de desfacere, care au potențialul de a ajunge la mase, aceste conglomerate au puterea de a crea în mintea oamenilor o viziune asupra lumii unică și coezivă, generând o ”standardizare a gândirii umane”.

Chiar și mișcările sau stilurile care sunt considerate marginale sunt, de fapt, extensii ale gândirii mainstream. Mass-media produce proprii rebeli, care se prezintă cu siguranță aparte, dar sunt încă parte a stabilimentului și nu pun la îndoială nimic. Artiștii, creațiile și ideile, care nu se încadrează în curentul de gândire principal, sunt respinși și uitați de conglomerate fără milă, ceea ce îi face să dispară practic din societate. Cu toate acestea, ideile care sunt considerate valide și de dorit să fie acceptate de societate sunt comercializate cu pricepere pentru mase, pentru a le face să devină normă evidentă.

În 1928, Edward Bernays a văzut deja potențialul imens al filmelor, pentru a standardiza gândirea:

”Filmul american este cel mai mare purtător inconștient de propagandă din lumea de astăzi. Este un mare distribuitor de idei și opinii. Filmul poate standardiza ideile și obiceiurile unei națiuni. Deoarece imaginile sunt făcute pentru a răspunde cerințelor pieței, ele reflectă, accentuează și chiar exagerează tendințele populare largi, mai degrabă decât stimulează noi idei și opinii. Producția de film se folosește doar de ideile și faptele care sunt la modă. În timp ce ziarul încearcă să ofere știri, aceasta încearcă să ofere divertisment.”
– Edward Bernays, Propaganda

Aceste fapte au fost marcate ca pericole pentru libertatea umană în anii 1930, de ideologii școlii de la Frankfurt, cum ar fi Theodor Adorno și Herbert Marcuse. Ei au identificat trei probleme principale cu industria culturală. Industria poate:

1. să reducă ființele umane la starea de masă, prin împiedicarea dezvoltării de indivizi emancipați, care sunt capabili să ia decizii raționale;
2. să înlocuiască dorința legitimă de autonomie și conștiință de sine, prin lenea sigură a conformismului și a pasivității; și
3. să valideze ideea că oamenii încearcă efectiv să scape de lumea absurdă și crudă în care trăiesc, pierzându-se într-o stare hipnotică de satisfacție de sine.

Noțiunea de escapism este și mai relevantă astăzi, odată cu apariția jocurilor video online, a filmelor 3D și a sistemelor home-cinema. Masele, care caută în mod constant divertisment de ultimă oră, se vor orienta către produse de buget ridicat, care pot fi produse numai de cele mai mari corporații media din lume. Aceste produse conțin mesaje și simboluri atent calculate, care nu sunt nimic mai mult și nimic mai puțin, decât propaganda de divertisment. Publicul a fost instruit să iubească propaganda, în măsura în care își cheltuie banii câștigați cu greu pentru a fi expuși la aceasta. Propaganda (folosită atât în sens politic, cultural, cât și comercial) nu mai este forma de comunicare coercitivă sau autoritară găsită în dictaturi: a devenit sinonim cu distracția și plăcerea.

”În ceea ce privește propaganda, avocații timpurii ai alfabetizării universale și ai presei libere au avut în vedere doar două posibilități: propaganda ar putea fi adevărată sau ar putea fi falsă. Ei nu au anticipat ceea ce s-a întâmplat de fapt, mai ales în democrațiile noastre capitaliste occidentale – dezvoltarea unei mari industrii de comunicare în masă, preocupată în principal nici cu adevărul, nici cu falsul, ci cu irealul, mai mult sau mai puțin total lipsit de relevanță. Într-un cuvânt, ei nu au luat în considerare apetitul aproape infinit al omului de a i se distrage atenția.”
– Aldous Huxley, prefață la A Brave New World/Minunata lume nouă

De multe ori, o singură bucată de presă nu are efect de durată asupra psihicului uman. Mass-media, cu toate acestea, prin natura sa omniprezentă, creează un mediu de viață în care noi evoluăm zilnic. Definește norma și exclude indezirabilul. În același fel în care caii de la căruță poartă ochelari, pentru a vedea doar ceea ce este în fața lor, masele pot vedea doar unde ar trebui să meargă.

”Apariția mass-media este cea care face posibilă folosirea tehnicilor de propagandă la scară socială. Orchestrarea presei, a radioului și a televiziunii, pentru a crea un mediu continuu, durabil și complet, face influența propagandei practic neobservată, tocmai pentru că creează un mediu constant. Mass-media asigură legătura esențială dintre individ și cerințele societății tehnologice.”
– Jacques Ellul

Unul dintre motivele pentru care mass-media influențează cu succes societatea se datorează cercetării științifice cognitive și naturii umane căreia i-a fost aplicată.

Tehnici de manipulare

”Publicitatea este încercarea deliberată de a gestiona percepția publicului asupra unui subiect. Subiectele de publicitate includ oameni (de exemplu, politicieni și artiști, interpreți sau executanți), bunuri și servicii, organizații de toate felurile și opere de artă sau divertisment.”

Solicitarea de a vinde produse și idei către mase trebuie să conducă la o cercetare fără precedent asupra comportamentului uman și asupra psihicului uman. Științele cognitive, psihologia, sociologia, semiotica, lingvistica și alte domenii conexe au fost și încă sunt cercetate extensiv, prin studii bine finanțate.

”Niciun grup de sociologi nu poate aproxima echipele de publicitate, în colectarea și prelucrarea datelor sociale exploatabile. Echipele de publicitate au miliarde de cheltuit anual, pentru cercetarea și testarea reacțiilor, iar produsele lor sunt acumulări magnifice de materiale, despre experiența și sentimentele comune ale întregii comunități.”
– Marshall McLuhan, The Extensions of Man / Extensia omului

Rezultatele acestor studii se aplică reclamelor, filmelor, videoclipurilor muzicale și altor materiale media, pentru a le face cât mai influente posibil. Arta marketingului este foarte calculată și științifică, deoarece trebuie să ajungă atât la conștiința individuală, cât și la cea colectivă. În cazul produselor culturale cu un buget ridicat, un videoclip nu este niciodată ”doar un videoclip”. Imaginile, simbolurile și semnificațiile sunt plasate strategic, pentru a genera efectul dorit.

”Este despre cunoașterea ființei umane, tendințele sale, dorințele ei, nevoile, mecanismele sale psihice, automatismele sale, precum și cunoașterea psihologiei sociale și a psihologiei analitice prin care propaganda își perfecționează tehnicile.”
– Propaganda, Jacques Ellul (traducere liberă)

Propaganda de astăzi aproape că nu folosește niciodată argumente raționale sau logice. Ea lovește direct în nevoile și instinctele cele mai primare ale omului, pentru a genera un răspuns emoțional și irațional. Dacă am gândit mereu rațional, probabil că nu vom cumpăra 50% din ceea ce deținem. Bebelușii și copiii se găsesc în mod constant în reclamele care vizează femeile, dintr-un anumit motiv: studiile au arătat că imaginile copiilor declanșează la femei o nevoie instinctuală de a hrăni, de a îngriji și de a proteja, ducând în cele din urmă la o înclinație care arată înțelegere față de publicitate.

Sexul este omniprezent în mass-media, deoarece atrage și păstrează atenția spectatorului. Se conectează direct la nevoia animalică a noastră de a ne înmulți și de a ne reproduce și, atunci când este declanșat, acest instinct poate umbri instantaneu orice alte gânduri raționale în creierul nostru.

Percepția subliminală

Ce s-ar întâmpla dacă mesajele descrise mai sus ar reuși să ajungă direct la mintea subconștientă a spectatorilor, fără ca spectatorii măcar să realizeze ceea ce se întâmplă? Acesta este scopul percepției subliminale. Publicitatea subliminală a fost creată în 1957 de cercetătorul american James Vicary, care a spus că ar putea să-i facă pe telespectatori să ”bea Coca-Cola” și să ”mănânce floricele de porumb” prin afișarea intermitentă a acestor mesaje pe ecran, pentru un timp atât de scurt încât telespectatorii să nu fie cunștienți de aceasta.

”Percepția subliminală este un proces deliberat creat de tehnicienii în comunicare, prin care primiți și răspundeți la informații și instrucțiuni, fără a fi conștient de instrucțiuni.”
– Steve Jacobson, Mind Control in the United States/ Controlul minții în Statele Unite

Această tehnică este utilizată frecvent în marketing și cu toții știm că sexul vinde.

Deși unele surse afirmă că publicitatea subliminală este ineficientă sau chiar un mit urban, utilizarea documentată a acestei tehnici în mass-media demonstrează că realizatorii cred în puterile sale. Studiile recente i-au dovedit eficiența, mai ales atunci când mesajul este negativ.

”O echipă de la Colegiul Universitar din Londra, finanțată de Wellcome Trust, a constatat că [percepția subliminală] a fost deosebit de bună pentru a insufla gânduri negative. Au existat multe speculații asupra faptului dacă oamenii pot procesa informații inconștiente în mod emoțional, de exemplu imagini, fețe și cuvinte”, a declarat profesorul Nilli Lavie, care a condus cercetarea. ”Am arătat că oamenii pot percepe valoarea emoțională a mesajelor subliminale și au demonstrat convingător că oamenii sunt mult mai acordați la cuvinte negative.” – Sursa

Un exemplu celebru de mesaj subliminal în comunicatele politice este publicitatea lui George Bush împotriva lui Al Gore, în 2000.

Imediat după menționarea numelui lui Gore, sfârșitul cuvântului ”bureaucrats” – ”rats” (birocrați se subînțelege, iar rats = șobolani) – clipește pe ecran pentru o fracțiune de secundă.

Descoperirea acestei înșelăciuni a provocat o mare agitație și, chiar dacă nu există legi împotriva mesajelor subliminale în S.U.A., clipul publicitar a fost scoas de la difuzare.

După cum se poate observa în mai multe articole de la The Vigilant Citizen, mesajele subliminale și semi-subliminale sunt adesea folosite în filme și videoclipuri muzicale, pentru a comunica mesaje și idei spectatorilor.

Desensibilizarea

În trecut, atunci când populației i s-au impus schimbări, oamenii ar fi ieșit străzi, să protesteze și chiar să se revolte. Motivul principal al acestor conflicte se datorează faptului că schimbarea a fost anunțată clar de conducători și înțeleasă de populație. Era bruscă și efectele sale puteau fi analizate și evaluate clar. Astăzi, când elita are nevoie ca o parte a agendei sale să fie acceptată de către public, aceasta se face prin desensibilizare. Ordinea de zi (agenda), care poate contraveni intereselor publice, este prezentată lent, treptat și repetitiv către lume prin filme (implicând-o astfel în plan), videoclipuri muzicale (care o fac cool și sexy) sau știri (care o prezintă ca soluție la problemele actuale). După câțiva ani de expunere a maselor la o anumită agendă, elita prezintă deschis conceptul către lume și, datorită programării mentale, este întâmpinat cu o indiferență generală și este acceptat pasiv. Această tehnică provine din psihoterapie.

”Tehnicile psihoterapiei, practicate pe scară largă și acceptate ca mijloc de vindecare a tulburărilor psihologice, sunt și metode de control al oamenilor. Ele pot fi utilizate sistematic pentru a influența atitudinile și comportamentul. Desensibilizarea sistematică este o metodă utilizată pentru a dizolva anxietatea, astfel încât pacientul (publicul) nu mai este tulburat de o anumită frică, de teama de violență, de exemplu. […] Oamenii se adaptează la situații înfricoșătoare, dacă sunt expuși suficient la ele.”
– Steven Jacobson, Mind Control in the United States / Controlul minții în Statele Unite

Programarea predictivă se regăsește adesea în genul science-fiction. El prezintă o imagine specifică a viitorului – cea dorită de elită – și, în cele din urmă, devine inevitabilă în mintea oamenilor. Cu un deceniu în urmă, publicul era desensibilizat pentru a lupta împotriva lumii arabe. Astăzi, populația este expusă treptat existenței controlului minții, a transhumanismului și a unei elite Illuminati. Răsărind dintre umbre, aceste concepte sunt acum peste tot în cultură populară. Așa descrie Alice Bailey ca fiind ”externalizarea ierarhiei”: conducătorii ascunși se dezvăluie singuri, încet.

 

 

Simbolismul ocult în cultura pop

Contrar informațiilor prezentate mai sus, documentația privind simbolismul ocult este destul de greu de găsit. Acest lucru nu ar trebui să fie o surpriză, deoarece termenul ”ocult”, înseamnă literal ”ascuns”. De asemenea, înseamnă ”rezervat celor care știu”, deoarece este comunicat doar celor care sunt considerați vrednici de cunoaștere. Nu este predat în școli și nici nu este discutat în mass-media. Astfel, este considerat marginal sau chiar ridicol de către populația generală.

O cunoaștere ocultă NU este, totuși, considerată ridicolă în cercurile oculte. Se consideră a fi atemporală și sacră. Există o lungă tradiție de cunoaștere ermetică și ocultă, fiind predată prin societăți secrete, începând de la vechii egipteni și până la misticii orientali, de la Cavalerii Templieri și până la francmasonii moderni. Chiar dacă profunzimea acestei cunoașteri a fost, probabil, pierdută de-a lungul secolelor, școlile misterelor și-au păstrat principalele caracteristici, care sunt extrem de simbolice, ritualice și metafizice. Aceste caracteristici, care au fost o parte complexă a civilizațiilor antice, au fost complet evacuate din societatea modernă, pentru a fi înlocuite de materialismul pragmatic. Din acest motiv, există o importantă lacună de înțelegere între persoana pragmatică medie și instituția ritualică.

”Dacă această doctrină interioară a fost întotdeauna ascunsă de mase, pentru care a fost elaborat un cod mai simplu, nu este foarte probabil ca exponenții fiecărui aspect al civilizației moderne – filosofice, etice, religioase și științifice – să nu cunoască adevăratul sens al teoriilor și al principiilor, pe care se întemeiază credințele lor? Artele și științele pe care rasa le-a moștenit de la națiunile mai în vârstă ascund sub un exterior echitabil un mister atât de mare, încât numai inteligența cea mai iluminată îi poate înțelege importanța? Aceasta este, fără îndoială, situația.”
– Manly P. Hall, Secret Teachings of All Ages / Învățături secrete din toate epocile

”Codul mai simplu”, conceput pentru mase, era uzual religia organizată. Acum devine Templul Mass-media și predică, în fiecare zi, materialismul extrem, vidul spiritual și existența individualistă, egoistă. Acesta este exact opusul atributelor necesare pentru a deveni un individ cu adevărat liber, după cum ne-au învățat toate marile școlile filosofice de gândire. O populație tembelizată este mai ușor de înșelat și de manipulat?

”Aceștor sclavi orbi li se spune că sunt ‘liberi’ și cu ‘înaltă educație’, chiar în timp ce mărșăluiesc în spatele însemnelor care l-ar face pe orice țăran medieval să fugă de ele, cu panică și groază. Simbolurile pe care omul modern le îmbrățișează cu încrederea naivă a unui copil, ar echivala cu panourile pe care se citește ‘Acest drum duce spre moartea și înrobirea ta’, în înțelegerea țăranului tradițional al antichității”
– Michael A. Hoffman II, Secret Societies and Psychological Warfare / Societățile secrete și războiul psihologic

În concluzie

Acest articol a examinat principalii ideologi din domeniul mass-media, structura de putere a mass-media și tehnicile folosite pentru a manipula masele. Cred că această informație este vitală pentru înțelegerea ”de ce” în subiectele discutate pe The Vigilant Citizen.. Dihotomia ”masa populației” versus ”clasa conducătoare” descrisă în multe articole nu este o ”teorie a conspirației” (din nou urăsc acest termen), ci o realitate, care a fost clar menționată în lucrările unora dintre cei mai influenți oameni din secolul XX.

Lippmann, Bernays și Lasswell, toți au declarat că publicul nu este capabil să-și decidă propria soartă, care este obiectivul inerent al democrației. În schimb, aceștia au cerut o criptocrație, un guvern ascuns, o clasă conducătoare responsabilă de ”turma confuză”. Întrucât ideile lor continuă să fie aplicate societății, este din ce în ce mai evident că o populație ignorantă nu este un obstacol de care conducătorii trebuie să se ocupe: Este ceva DE DORIT și, într-adevăr, necesar, pentru a asigura o conducere totală. O populație ignorantă nu-și cunoaște drepturile, nu caută o înțelegere mai bună a problemelor și nu pune întrebări autorităților. Pur și simplu urmează tendințele. Cultura populară alimentează și hrănește ignoranța, oferind în permanență divertisment creierului și promovând celebrități degenerate, care urmează să fie idolatrizate.

”Dacă o națiune se așteaptă să fie ignorantă și liberă, ea se așteaptă la ceva ce nu a existat și nu va exista niciodată.”
– Thomas Jefferson