X

După ce veți citi această analiză a Vigilant Citizen, altfel veți privi la televizor: Tehnici de control al minții și detalii despre cei puțini care stăpânesc mass-media

Cand deschideti televizorul cu cele peste 150 de canale vi se pare ca lumea mass-media este foarte mare, nu-i asa? Ei bine, nu-i asa. Majoritatea apartin doar catorva companii gigant. CINCI LA NUMAR! Iar toata “diversitatea” asta de canale au un scop précis: sa va manipuleze. Si foarte important: papusarii nu sunt atei…

Teorii de control al minții și tehnici folosite de mass-media

Mass-media este cel mai puternic instrument folosit de clasa conducătoare pentru a manipula masele. Formează și modelează opiniile și atitudinile și definește ceea ce este normal și acceptabil. Acest articol analizează funcționarea mijloacelor de informare în masă, prin teoriile ideologilor săi, structura de putere și tehnicile pe care le utilizează, pentru a-și înțelege adevăratul rol în societate.

Majoritatea articolelor de pe acest site discută despre simbolurile oculte regăsite în obiectele culturii de masă. Din aceste articole răsar numeroase întrebări legitime, referitoare la scopul acestor simboluri și motivațiile celor care le pun acolo, însă este imposibil pentru mine să ofer răspunsuri satisfăcătoare la aceste întrebări, fără a menționa multe alte concepte și fapte. Acest articol explorează fundamentul teoretic și metodologic al analizelor prezentate pe acest site, precum și introducerea principalilor savanți în domeniul comunicațiilor de masă. Unii oameni citesc articolele mele și cred că spun că ”Lady Gaga vrea să ne controleze mințile”. Nu este cazul. Este pur și simplu o mică parte a sistemului imens care formează mass-media.

Programarea prin Mass Media

Mass-media reprezintă formele de exprimare concepute pentru a ajunge la cel mai mare public posibil. Acestea includ televiziunea, filmele, radioul, ziarele, revistele, cărțile, înregistrările, jocurile video și internetul. În ultimul secol s-au desfășurat numeroase studii, pentru a măsura efectele mass-mediei asupra populației, pentru a descoperi cele mai bune tehnici de influențare a acesteia. Din aceste studii a apărut știința comunicațiilor, care este folosită în marketing, relații publice și politică. Comunicarea în masă este un instrument necesar pentru a asigura funcționalitatea unei democrații extinse; este, de asemenea, un instrument necesar pentru o dictatură. Totul depinde de utilizarea sa.

În prefața din 1958 a cărții A Brave New World (Minunata lume nouă), Aldous Huxley înfățișează un portret destul de sumbru al societății. El crede că este controlată de o ”forță impersonală”, o elită dominantă, care manipulează populația folosind diverse metode.

”Forțele impersonale asupra cărora nu avem aproape niciun control par să ne împingă pe toți în direcția coșmarului Minunatei Lumi Noi; iar această împingere impersonală este accelerată conștient de reprezentanții organizațiilor comerciale și politice, care au dezvoltat o serie de noi tehnici de manipulare a gândurilor și sentimentelor maselor, în interesul unor minorități.”

– Aldous Huxley, prefață la Minunata lume nouă

Perspectiva lui sumbră nu este o ipoteză simplă sau o iluzie paranoică. Este un fapt documentat, prezent în cele mai importante studii mondiale asupra mass-media. Aici sunt câteva dintre ele:

Ideologii Elitei

Walter Lippmann

Walter Lippmann, un american intelectual, scriitor și câștigător al premiului Pulitzer de două ori, a prezentat una dintre primele lucrări privind utilizarea mass-media în America. În Public Opinion  (Opinia Publică – 1922), Lippmann a comparat masele cu o ”fiară uriasă” și cu o ”turmă dezorientată” care trebuie sa fie dirijată de clasa conducătoare. El a descris elita conducătoare ca pe ”o clasă specializată, ale cărei interese ajung dincolo de localitate”. Această clasă este compusă din experți, specialiști și birocrați. Potrivit lui Lippmann, experții, deseori denumiți ”elite”, trebuie să fie un mecanism de cunoaștere care eludează defectul principal al democrației, idealul imposibil al ”cetățeanului omnicompetent”. Disprețuita și gălăgioasa ”turmă dezorientată” are funcția sa: de a fi ”spectatori interesați de acțiune”, adică nu participanți. Participarea este datoria ”omului responsabil”, care nu este cetățeanul obișnuit.

Mass-media și propaganda sunt, prin urmare, unelte care trebuie folosite de elită, pentru a guverna publicul fără coerciție fizică. Un concept important prezentat de Lippmann este ”fabricarea consimțământului”, care este, pe scurt, manipularea opiniei publice pentru a accepta agenda (programul) elitelor. Opinia lui Lippmann este că publicul larg nu este calificat să raționeze și să decidă asupra problemelor importante. Prin urmare, este important ca elita să decidă ”spre binele său” și apoi să vândă acele decizii masei.

”Că fabricarea consimțământului este capabilă de perfecționări însemnate, cred că nimeni nu neagă. Procesul prin care apar părerile opiniei publice este, cu siguranță, nu mai puțin complicat decât a apărut în aceste pagini, iar oportunitățile de manipulare deschise pentru oricine înțelege procesul sunt destul de clare. . . . ca urmare a cercetării psihologice, însoțită de mijloacele moderne de comunicare, practica democrației a făcut o cotitură. Are loc o revoluție, infinit mai importantă decât orice schimbare a puterii economice. . . . Sub impactul propagandei, nu neapărat în sensul sinistru al cuvântului însuși, vechile constante ale gândirii noastre au devenit variabile. Nu mai este posibil, de exemplu, să credem în dogma originală a democrației; că cunoștințele necesare pentru gestionarea problemelor umane apar spontan din inima omului. Acolo unde acționăm în baza acestei teorii, ne expunem la auto-înșelăciune și la forme de persuasiune pe care nu le putem verifica. S-a demonstrat că nu ne putem baza pe intuiție, conștiință sau accidente de opinie ocazionale, dacă trebuie să ne ocupăm de lumea aflată dincolo de noi.”

–Walter Lippmann, Opinia Publică

Ar putea fi interesant de remarcat faptul că Lippmann este unul dintre părinții fondatori ai Consiliului pentru Relații Externe (CFR), cel mai influent think-tank al politicii externe din lume. Acest fapt ar trebui să vă ofere un mic indiciu al stării de spirit a elitei, cu privire la utilizarea mijloacelor de informare în masă.

”Puterea politică și economică din Statele Unite este concentrată în mâinile unei ‘elite dominante’, care controlează majoritatea corporațiilor multinaționale cu originea în SUA, mediile de comunicare majore, cele mai influente fundații, universitățile private majore și cele mai multe utilități publice. Fondat în 1921, Consiliul de Relații Externe este legătura-cheie între marile corporații și guvernul federal. A fost denumit ‘școală pentru oameni de stat’ și ‘este aproape de a fi un organ’ al ceea ce C. Wright Mills a numit Power Elite/Elita Puterii – un grup de bărbați, asemănători în interese și perspective, care modelează evenimentele din pozițiile invulnerabile din spatele scenei. Crearea Națiunilor Unite a fost un proiect al Consiliului, precum și Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială.”

– Steve Jacobson, Controlul Minții în Statele Unite

Câțiva dintre membrii actuali ai CFR sunt David Rockefeller, Dick Cheney, Barack Obama, Hilary Clinton, pastorul Rick Warren al mega-bisericii și directorii executivi ai unor corporații importante, cum ar fi CBS, Nike, Coca-Cola, and Visa.

Carl Jung

Carl Jung este fondatorul psihologiei analitice (cunoscută și sub numele de psihologie Jungiană), care subliniază înțelegerea psihicului explorând visele, arta, mitologia, religia, simbolurile și filosofia. Terapeutul elvețian este la originea multor concepte psihologice folosite astăzi, cum ar fi Arhetipul, Complexul, Persoana, Introvertitul / Extrovertitul și Sincronicitatea. El a fost puternic influențat de fondul ocult al familiei sale. Carl Gustav, bunicul său, era un avid francmason (era Mare Maestru), iar Jung însuși a descoperit că unii dintre strămoșii săi erau roza-crucieni. Acest lucru ar putea explica interesul său deosebit pentru filozofia orientală și cea occidentală, pentru alchimie, astrologie și simbolism. Unul dintre cele mai importante (și neînțelese) concepte a fost Inconștientul Colectiv.

”Teza mea, așadar, este după cum urmează: Pe lângă conștiința noastră imediată, care are o natură personală și pe care îl considerăm a fi singurul psihic empiric (chiar dacă abordăm inconștientul personal ca pe un apendix), există un al doilea sistem psihic de natură colectivă, universală și impersonală, care este identic în toți indivizii. Acest inconștient colectiv nu se dezvoltă individual, ci este moștenit. Se

1955 – Coperta revistei Time Magazine ilustrându-l pe Carl Jung. Arată puțin cam ca Avatar, nu-i așa?

compune din formele preexistente, arhetipurile, care pot deveni conștiente numai secundar și care dau o formă definită anumitor conținuturi psihice.”

– Carl Jung, Conceptul Inconștientului Colectiv

Inconștientul colectiv rezultă din existența simbolurilor similare și a figurilor mitologice din diferite civilizații. Simbolurile arhetipale par să fie fixate în subconștientul colectiv și, când suntem expuși acestora, demonstrăm atracție naturală și fascinație. Simbolurile oculte pot exercita un mare impact asupra oamenilor, chiar dacă mulți oameni nu știu înțelesul ezoteric al acestor simboluri. Ideologii mass-media, cum ar fi Edward D. Bernays, au găsit în acest concept o cale minunată de manipulare a inconștientului personal și colectiv al publicului.

Edward Bernays

Edward Bernays e considerat ”tatăl relațiilor publice”. El a folosit conceptele descoperite de unchiul său, Sigmund Freud, pentru a manipula subconștientul publicului. El a impărtășit opiniile lui Walter Lippmann în privința populației generale, considerând-o irațională și cu ”instinct de turmă”. In opinia sa, majoritatea populației trebuie manipulată de un guvern invizibil, pentru a asigura supraviețuirea democrației.

”Manipularea conștientă și inteligentă a obiceiurilor organizate și a opiniilor maselor e un element important în societatea democratică. Cei care manipulează mecanismul nevăzut al societății reprezintă guvernul invizibil, care este adevărata putere din tara noastră.

Suntem guvernați, mințile noastre sunt modelate, gusturile formate, ideile sugerate, în mare măsură de oameni de care n-am auzit. Acesta e un rezultat logic al modului în care societatea noastră democratică este organizată. Marile mase de oameni trebuie sa coopereze astfel, dacă vor să trăiască împreună într-o societate care funcționează normal.

Guvernatorii noștri invizibili nu cunosc, în multe cazuri, identitatea colegilor lor din cabinetul interior.”

– Edward Bernays, Propaganda

Campaniile model de marketing ale lui Bernays au schimbat profund funcționarea societății americane. El a creat în fapt ”consumerismul”, formând o cultură în care americanii cumpără din placere în loc să cumpere pentru a supraviețui. Din acest motiv, revista Life Magazine a considerat să-l pună pe lista primilor 100 de americani care au influențat secolul 20.

Harold Lasswell

În anii 1939-1940, Universitatea din Chicago a fost gazda unei serii de seminarii secrete, privind comunicațiile. Aceste think-tank-uri (grupuri de reflecție) au fost finanțate de Fundația Rockefeller și au implicat cei mai proeminenți cercetători în domeniul comunicațiilor și al studiilor sociologice. Unul dintre acești oameni de știință a fost Harold Lasswell, un politolog american de prim rang, și teoretician al comunicațiilor, specializat în analiza propagandei. El a fost, de asemenea, de părere că o democrație, o guvernare condusă de popor, nu ar putea să se auto-susțină fără ca o elită specializată să modeleze și să formeze opinia publică prin propagandă.

În lucrarea sa Encyclopaedia of the Social Sciences (Enciclopedia Științelor Sociale), Lasswell a explicat că atunci când elitele nu dispun de forța necesară pentru a obliga la ascultare, managerii sociali trebuie să se orienteze spre ”o tehnică complet nouă de control, în principal prin propagandă”.  El a adăugat justificarea convențională: trebuie să recunoaștem ”ignoranța și prostia … maselor și să nu cedăm dogmatismului democratic în care oamenii sunt cei mai buni judecători ai propriul interes”.

Lasswell a studiat pe larg domeniul analizei conținutului, pentru a înțelege eficacitatea diferitelor tipuri de propagandă. În eseul său, Contents of Communication (Conținutul Comunicării), Lasswell a explicat că, pentru a înțelege semnificația unui mesaj (un film, un discurs, o carte etc.), trebuie să se țină cont de frecvența cu care apar anumite simboluri în mesaj, direcția în care simbolurile încearcă să convingă opinia publicului și intensitatea simbolurilor folosite.

Lasswell a fost renumit pentru modelul său de analiză media, bazat pe:

Who (says) What (to) Whom (in) What Channel (with) What Effect

Cine (spune) Ce (către) Cine (pe) Ce canal (cu) Ce efect

Prin acest model, Lasswell indică faptul că, pentru a analiza în mod corespunzător un produs media, trebuie să ne uităm la cine a realizat produsul (oamenii care au ordonat crearea acestuia), cui i-a fost destinat (publicul țintă) și care au fost efectele dorite ale acestui produs (de a informa, de a convinge, de a vinde etc.) asupra publicului.

Folosind ca exemplu un videoclip al Rihannei, analiza ar fi după cum urmează: CINE L-A PRODUS: Vivendi Universal; CE: cântăreața pop Rihanna; CĂTRE CINE: consumatorii cu vârste cuprinse între 9 și 25 de ani; CE CANAL (de comunicație): videoclip muzical; și CE EFECT: vânzarea artistei, a cântecului, a imaginii și a mesajului ei.

Analizele filmelor și clipurilor de pe The Vigilant Citizen  acordă o importanță deosebită asupra ”cui este în spatele” mesajelor comunicate publicului. Termenul ”Illuminati” este adesea folosit pentru a descrie acest mic grup al elitei care guvernează sub acoperire masele. Deși termenul sună destul de caricatural și conspiratoriu, el descrie în mod apropriat afinitățile elitei cu societăți secrete și cunoașterea ocultă. Cu toate acestea, eu personal detest folosirea termenului ”teoria conspirației” pentru a descrie ce se întâmplă în mass-media. Dacă toate faptele referitoare la natura elitistă a industriei sunt ușor accesibile publicului, poate fi considerată o ”teorie a conspirației”?

Au existat o varietate de puncte de vedere, idei și opinii în cultura populară. Consolidarea corporațiilor media a generat totuși o standardizare a industriei culturale. V-ați întrebat vreodată de ce muzica recentă sună toată la fel și toate filmele recente arată la fel? Următoarele fac parte din răspuns:

Proprietatea media

Așa cum este prezentat în graficul de mai sus, numărul de corporații care dețin majoritatea mass-media din S.U.A. a variat de la 50 la 5, în mai puțin de 20 de ani. Aici sunt corporațiile de top, care se dezvoltă în întreaga lume și activele pe care le dețin.

”O listă a proprietăților controlate de AOL Time Warner are zece pagini tipărite, care enumeră 292 de companii și filiale separate. Dintre acestea, douăzeci și două sunt asociații în participațiune cu alte corporații majore, implicate în diferite grade de operațiuni media. Acești parteneri includ 3Com, eBay, Hewlett-Packard, Citigroup, Ticketmaster, American Express, Homestore, Sony, Viva, Bertelsmann, Polygram și Amazon.com. Unele dintre cele mai cunoscute proprietăți deținute integral de Time Warner includ Book-of-the-Month Club; Editurile Little, Brown; HBO, cu cele șapte canale; CNN; șapte canale de specialitate și în limbi străine; Road Runner; Studiourile Warner Brothers; Weight Watchers; Popular Science/Știință populară; și cincizeci și două de etichete diferite de discuri.”
– Ben Bagdikan, The New Media Monopoly/ Noul monopol media

AOL Time Warner deține:

  • 64 reviste, incluzând Time, Life, People, MAD Magazine și DC Comics
  • Warner Bros, New Line și Fine Line Features în cinema
  • mai mult de 40 etichete în domeniul muzical, incluzând Warner Bros, Atlantic and Elektra
  • Multe rețele de televiziune, cum sunt WB Networks, HBO, Cinemax, TNT, Cartoon Network și CNN
  • pe Madonna, Sean Paul, The White Stripes

Viacom deține:

  • CBS, MTV, MTV2, UPN, VH1, Showtime, Nickelodeon, Comedy Central, TNN, CMT și BET
  • Paramount Pictures, Nickelodeon Movies, MTV Films
  • Blockbuster Videos
  • 1800 ecrane în teatre (cinema) prin Famous Players

  • ”Proprietatea Disney asupra unei echipe de hochei, numită The Mighty Ducks of Anaheim, nu pornește să oglindească întinderea regatului. Hollywood este încă inima simbolică, cu opt studiouri și distribuitori de producție de filme: Walt Disney Pictures, Touchstone Pictures, Miramax, Buena Vista Home Video, Buena Vista Home Entertainment, Buena Vista International, Hollywood Pictures și Caravan Pictures.
  • Compania Walt Disney controlează opt tipografii ale editurii sub Walt Disney Company Book Publishing și ABC Publishing Group; șaptesprezece reviste; rețeaua de televiziune ABC, cu zece posturi deținute și exploatate, inclusiv pe cele cinci piețe de vârf; treizeci de stații radio, inclusiv toate piețele majore; unsprezece canale de televiziune, inclusiv Disney, ESPN (în comun), A & E și History Channel ; treisprezece canale internaționale de difuzare, care se întind din Australia până în Brazilia; șapte unități de producție și sportive din întreaga lume; și șaptesprezece site-uri de internet, inclusiv grupul ABC, ESPN.sportszone, NFL.com, NBAZ.com și NASCAR.com. Cele cinci grupuri muzicale ale sale includ etichetele Buena Vista, Lyric Street și Walt Disney, precum și producții de teatru live, care au crescut din filmele Regele Leu, Frumoasa și Bestia și Regele David.”
    – Ibid

Compania Walt Disney deține:

  • ABC, Disney Channel, ESPN, A&E, History Channel
  • Walt Disney Pictures, Touchstone Pictures, Hollywood Pictures, Miramax Film Corp., Dimension și Buena Vista International
  • pe Miley Cyrus/ Hannah Montana, Selena Gomez, Jonas Brothers

Vivendi Universal deține:

  • 27% din vânzările muzicale din SUA, incluzând etichete ale: Interscope, Geffen, A&M, Island, Def Jam, MCA, Mercury, Motown and Universal
  • Universal Studios, Studio Canal, Polygram Films, Canal +
  • Numeroase companii de internet și telefonie celulară
  • pe Lady Gaga, The Black Eyed Peas, Lil Wayne, Rihanna, Mariah Carey, Jay-Z

Sony deține:

  • Columbia Pictures, Screen Gems, Sony Pictures Classics
  • 15% din vânzările muzicale din SUA, incluzând etichete ale: Columbia, Epic, Sony, Arista, Jive și RCA Records
  • pe Beyonce, Shakira, Michael Jackson, Alicia Keys, Christina Aguilera

Un număr limitat de actori din industria culturală înseamnă un număr limitat de puncte de vedere și idei, care își fac drumul către publicul larg. De asemenea, înseamnă că un singur mesaj poate satura cu ușurință toate formele de mass-media, pentru a genera consimțământul (de exemplu ”există arme de distrugere în masă în Irak”).

Redirecționați 2% din impozitul dvs. pe venit, care altfel s-ar duce la stat, către susținerea acestui portal. Detalii puteți afla dând click pe imaginea de mai jos.
1 2Pagina următoare
Categorii
Filme
cuvinte cheie
NOTĂ OrtodoxINFO

Articolul a fost publicat in 28 aprilie 2010.

Cateva detalii despre personajele, companiile si organizatiile din materialul de mai sus.

Aldous Huxley:

“Minunata lume nouă” de Aldous Huxley

Walter Lippmann:

Evreul Walter Lippmann mai spunea că “oameni responsabili” iau deciziile și ei trebuie apărați de “gloata rătăcită” – publicul. El adăuga că publicul ar trebui să fie calm, supus, distras de la ceea ce se întâmplă în realitate.

In 1915 a fondat The New Republic (TNR), un magazin american de politica si arta. Membru Council on Foreign Relations.

Consiliul pentru Relații Externe:

Council on Foreign Relations a fost creat in 1921, primul ei director fiind Paul Warburg (membru al celebrei familii de bancheri evrei, unul din fondatorii Federal Reserve). Cei care au stapanit consiliul inca de la inceput sunt familia Rockefeller, la infiintarea lui prin John D. Rockefeller, Jr. care l-a si finantat enorm. Finantarile au continuat prin Rockefeller Brothers Fund. In 1949 David Rockefeller devine cel mai tanar director al Council on Foreign Relations, pe care l-a stapanit pana la moartea sa. CFR a initiat si pregatit figuri importante ale politicii internationale americane, TOTI obligatoriu membri ai consiliului.

Consiliul publica bilunarul Foreign Affairs.EvreulElihu Root, cel ce fusese primul presedinte al Council on Foreign Relations spunea despre publicatie ca este un ghid pentru opinia publica.

Consiliul este strans legat de David Rockefeller Studies Program.

Edward Bernays:

Evreu.

AOL Time Warner:

Corporatie membra Council on Foreign Relations.

Viacom:

Evreul Sumner Murray Rothstein, impreuna cu familia sa, actionari principali.

Compania Walt Disney:

Chairman, evreul Jeffrey Katzenberg. CEO, Michael Eisner. Presedinte al ABC News, parte a Walt Disney, evreul  David Westin. Etc.

Vivendi Universal:

Vice-chairman, evreul Edgar Miles Bronfman, Jr.

Sony:

Chairman si CEO, evreul Sir Howard Stringer. Fratele sau, Rob Stringer, Chairman Sony Music Label Group.

Despre istoricul acestor companii cititi va rugam mai multe la:

EVREII din MASS-MEDIA si INDUSTRIA DE FILME

Theodor Adorno:

Theodor W. Adorno (alias: Theodor Adorno-Wiesengrund, nascut Theodor Ludwig Wiesengrund), evreu.

Herbert Marcuse:

A lucrat la Office of Strategic Services (OSS, predecesorul CIA), evreu.

Detalii despre acestia doi si multi altii la:

BOLSEVISMUL – O AFACERE EVREIASCĂ. Influenta SCOLII DE LA FRANKFURT: Radio si TV / Sondajele de opinie publică / Revoluția psihedelică a CIA / Eros și Civilizație / Corectitudinea Politica / New Age / Recrearea CULTULUI ASTARTEI

Alice Bailey (1880–1949):

Initiatoarea amplei miscari new age, continuatoarea Theosophical Society ale carei baze au fost puse de catre Madame Blavatsky.

Sotul ei, Foster Bailey (1888 – 1977), a fost mason grad 32.

Intre 1919 si 1949 a scris multe lucrari dictate de catre “maestri ai intelepciunii“, non oameni din zona Tibetului. A considerat ca lucifer este un zeu al intelepciunii considerat pe nedrept de catre crestinism ca inger cazut.

In 1940 a prevazut victoria aliatilor (intr-o perioada in care multe state inca nu intrasera in razboi iar tabara acestora inca nu se formase oficial) si stabilirea de catre acestia dupa marea conflagratie a unei NOI ORDINI MONDIALE ce va duce umanitatea la un foarte ridicat nivel de civilizatie …

Este intemeietoarea Lucifer Publishing Company redenumita mai apoi Lucis Trust.

Lucis Trust este Non-Governmental Organization in cadrul Natiunilor Unite. La indicatia ei, in cladirea ONU se afla o camera de rugaciune cu insemnele acesteia, unde greii se aduna inaintea fiecarei sedinte generale.

Cuvinte de lauda adresate camerei, precum unui templu, i-a adus si misticul Dag Hammarskjöld (1905–1961), al doilea Secretar General al Natiunilor Unite.

Alt greu al Natiunilor Unite, mare iubitor de draci a fost Robert Muller. Asistent al  Secretarului General peste 40 de ani. Poreclit “filosoful“ UN pentru liniile directoare pe care le trasa. Era plin de idei despre guvernarea mondiala . Recunoastea ca a fost influentat de Alice Bailey, pe care o admira caci a fost contactata de “maestri ai intelepciunii“.

Un astfel de „sef secret„ non uman i-a dat in 1937 lui Bailey “Marea invocatie“. Aceasta a fost folosita inclusiv dupa evenimentele din 11.09.2001 de catre Findhorn Foundation (pe care o invoca de la infiintare ei). Este o invocatie folosita si de miscarea new age UFO.

Findhorn Foundation a fost fondata in 1972. In 1997 devine membru Conference of Non-Governmental Organizations in Consultative Relationship with the United Nations (CONGO) si membru fondator al mai multor grupuri active in UN Headquarters, intre care amintim The Spiritual Caucus

Analistii fenomenului sunt de acord ca lucrarile lui Bailey, Rudolf Steiner (Thule Society din Germania, alta “fiica“ a Theosophical Society, care a fost piatra de temelie a Nationalsozialistische Arbeiterpartei a lui Hitler …) si ale Theosophy-ei in general au influentat crearea “religiilor“ UFO, inclusiv Order of the Solar Temple.

Manly P. Hall:

Manly Palmer Hall (1901 – 1990), mason gradul 33.

In cartea „The Lost Keys of Freemasonry „, pag. 48, scria:

Masonul descopera ca energiile vazute ale lui lucifer sunt in mainile sale

Lucrarea “ The Secret Teachings of All Ages: An Encyclopedic Outline of Masonic, Hermetic, Qabbalistic and Rosicrucian Symbolical Philosophy “a fost una din sursele de inspiratie pentru partea 1 a documentarului anticrestin Zeitgeist .

Iata si ce spun chiar evreii despre:

Cum au creat EVREII americani industria BENZILOR DESENATE

HOLLYWOOD: fabrica de vise – o afacere evreiască

 

Articole asemănătoare

7 comentarii

  1. Va rog sa ma lamuriti asupra adeverintei care a fost solicitata de crestini in locul cardului de sanatate. La fiecare 3 luni se reinnoieste adeverinta la Casa se Asigurari. De ce trebuie sa completez cu cnp-ul meu si MAI ALES de ce mi se cere codul de identificare al asiguratului( CID)? Acesta nu era trecut pe cardul electronic cand mi-a fost emis? De ce mai au nevoie de el daca eu am facut cerere de renuntare la card? Nu cumva e o pacaleala ca acum il primim pe o hartie, iar ei ne fac tot electronic dosarul medical pentru ca cardurile noastre au fost predate la ei? Nimeni nu cred ca ar dori sa se afle despre el informatii petsonale confidentiale ,ce grupa de sange are, istoricul medical, ce organe sanatoase apte pt transplant are. Intrebarea mea este cand ma duc la medic pt o afectiune si imi cere adeverinta unde vede CID-ul ii apar in sistem si afectiunile de care sufar? Vreau sa spun ca unii medici nu vor sa se complice cu adeverinta si imi spun ca sa-mi dea mama cardul ei sa faca operatiunea. Stiu ca cardul e netransmisibil.De ce oare?

    1. Evident ca atunci cand intra in sistem are acces la Dosarul Pacientului unde se doreste a fi concentrate toate informatiile, inclusiv cand ai fost la un control de rutina si ti-a fost masurata tensiunea si greutatea. Asa ca esti ca o carte deschisa in fata oricui ar vrea organele tale bune sau doar sa-ti dea un avertisment daca nu esti cuminte si-ti baga in mancare o substanta alergena despre care stie ca iti face rau. Cu siguranta ca la un moment dat si asiguratorii sau chiar angajatorii isi vor baga nasul pe acolo astfel incat nu se vor complica cu persoane care prezinta un grad mare de risc. Nu este SF. Este doar cruda realitate intr-un sistem in care banul este valoarea primordiala. Si cum oamenii sunt oricum destui se va promova din ce in ce mai intens o politica eugenista care sa faca „curatenie”, la inceput printre „rebuturi” (acei oameni care, saracii, au diferite suferinte invalidante) iar mai apoi criteriile de selectie vor creste din ce in ce mai mult pana va ramana doar „crema”.

      Ca acum sistemul prezinta unele fisuri si poti folosi, spre exemplu, cardul altcuiva este o problema de scurta durata care va fi rezolvata odata cu implantul unui dispozitiv care va tine loc si de card de sanatate. Atunci controlul va fi aproape perfect. Oricum ne indreptam cu pasi repezi spre acel moment mai ales ca suntem deja numere in fata sistemului dupa cum spui si tu in prima parte a comentariului.

      In aceste conditii majoritatea va cauta sanatatea la oameni iar pentru asta se va lepada de toate pentru a fi parte a sistemului. Foarte putini insa vor cauta sanatatea la Dumnezeu intariti fiind de cuvintele Sf Scripturi ca „si daca traim, si daca murim, ai Domnului suntem” Rom (14; 8)

  2. Magda
    Din ce spui tu, atunci nu inteleg de ce crestinii au mai cerut alternativa la el o adeverinta, daca practic e acelasi lucru? Chiar nu inteleg care a fost rolul propagandei pe saiturile ortodoxe a adeverintei. Va rog sa ma lamuriti. Adica si cu adeverinta avem tot dosar electronic? Care sunt diferentele fratilor de la ortodox.info? Multumesc.

  3. Referitor la acest articol uite ce spune parintele Nicolae Grebenea in cartea sa ” Amintiri din Intuneric”

    „…La sfârsitul primului război mondial numărul evreilor în
    România era mare dar nu de temut. El a crescut prin adaosul
    celor din Transilvania, Banat si Bucovina, dar nici acum nu era
    înspăimântător. Însă în mai putin de doi ani si jumătate ei au
    devenit o primejdie natională: numărul lor a crescut imens nu
    prin nasteri, ci prin „infiltrări” în tară peste granită, cumpărând
    organele administrative de stat. Evreii de la noi au devenit după
    1921 o mare primejdie din mai multe motive:
    1. Numărul lor prea mare spre a putea fi suportat de noi: în
    decursul 1930-1940 tot al saptelea locuitor al patriei era evreu.
    2. Sprijinul extern imens dat lor de francmasonerie si de evreii pe glob.
    3. Solidaritatea lor internă exceptională si ajutorul dat la
    sate de Cahal, organizatie pe judete a negustorilor evrei săraci,
    spre a concura neloial pe negustorii români din locurile
    respective si a-i ruina prin vinderea mărfurilor sub pret,
    pierderea acoperind-o Cahalul până îl doborau pe român, si apoi
    urcau din nou preturile.
    4. Pentru lipsa de scrupule si coruptia pe care o întindeau
    ca o pecingine peste toată tara, cu o viteză neasteptată.
    5. Pentru îndrăzneala cu care voiau să ocupe locurile în
    barouri, în medicină, în institutiile bancare si mai ales în toate
    sectoarele economice lucrative.
    6. Pentru cutezanta de a voi si a lucra pentru dominarea
    presei la noi si dorinta de a îndruma neamul românesc pe directii
    materialiste, ateizante, nepotrivite cu duhul său crestin iubitor de
    Dumnezeu si de oameni.
    7. Cumpărarea românilor slabi de înger, coruptibili,
    creduli.
    Dar această mare primejdie s-a accentuat după primul
    război mondial si a dus la mari lupte între studentii români si
    studentii evrei. Începutul luptei s-a făcut la Cluj de către
    studentii de la Medicină, ce nu vroiau să fie coplesiti de evrei,
    iar cu ei s-au solidarizat, sesizând primejdia, toti studentii
    români de la toate facultătile si universitătile tării, cerând
    numerus clausus pentru intrarea în facultăti. Deja în 1936
    primejdia devenise imensă, evreii erau stăpâni peste 60% din
    comert si 80% din industria tării.
    Jumătate din presă era în mâinile lor. Unii intraseră si în
    universităti.
    Mai adăugăm un fapt foarte important: din 1930, odată cu
    venirea regelui Carol al II-lea la cârma statului, românii nu mai
    aveau o regină: aveau o cvasi-regină, evreică, pe Elena Lupescu,
    ibovnica si întretinuta lui Carol al II-lea si prin ea influenta
    evreilor a crescut enorm.
    Desi bogati, la noi multi evrei, unii miliardari, ca
    Auschnit, Aristide Blan, sefii presei evreiesti de la noi (de la
    gazetele „Dimineata”, „Adevărul”, „Lupta”), apoi Fildermanii,
    Calmanovicii (cu cea mai mare moară din România), si altii, nu
    se găseste în România nici o institutie evreiască pentru toti
    locuitorii tării si nici o fundatie, nici o bibliotecă publică, nimic
    de interes public. Nimic pentru altii, totul numai pentru ei. Unde
    te uiti nu vezi nimic de la ei; orice asezământ, când îl găsesti, e
    românesc.

    Ce ziceti, vi se pare cunoscut?!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO necesită mult timp, foarte multă muncă, dar și resurse financiare. Veniturile obținute din publicitate sunt însa cu mult sub așteptările noastre inițiale. Chiar dacă portalul are mulți cititori, totuși, sunt foarte puțini care găsesc în produsele promovate prin reclame ceva să-i intereseze… și să dea click pe ele. Pe de altă parte, jurnalismul nu poate fi independent dacă este finanțat de vreun mogul sau organizație.

Pentru a fi independent, acesta trebuie să se bazeze strict pe cititorii săi mulți, care să sprijine fiecare cât poate această lucrare. Ca atare, de bază rămân tot clasicele conturi bancare sau varianta PayPal. Fără sprijinul vostru acest portal nu-și va mai putea continua activitatea.

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Reclamele sunt blocate

Te rog să ne susții, deblocând reclamele.