X

IPS Ambrozie de Kalavrita și Eghileea: Sinodul din Colimbari-Creta (2016) a făcut un mare delict de a numi drept «Biserici» toate tăieturile din creștinism. Vă chemăm să vă retractați imediat această  decizie greșită!

Ce este Biserica?

Un copac. Un copac unic, pe care l-a sădit Hristos cu sfintele Sale mâini. Un copac cu multe ramuri, nu o pădure cu mulți copaci.
UN EXEMPLU DIN NATURĂ!
Biserica este un Așezământ sfânt, pe care l-a înființat și l-a sfințit Domnul nostru Iisus Hristos în ziua Cincizecimii. Elementul ei constituent este pogorârea Sfântului Duh în cei doisprezece Apostoli «în chip de limbi de foc».
Ucenicii s-au împrăștiat în lumea cunoscută de atunci ca să propovăduiască Evanghelia mântuirii noastre și, unde au găsit acceptare, au botezat creștini și au constituit Biserica lor Locală. Astfel, avem pe Apostolul Andrei, întemeietorul Bisericii din Patra, pe Apostolul Petru, întemeietorul Bisericii din Roma, pe Apostolul Pavel, întemeietorul Bisericii din Atena, Corint șamd.
Toate aceste Biserici Locale din lume au fost mădulare ale Bisericii una, sfântă, sobornicească/catolică și apostolească, ce mărturisește că are Cap al ei pe Mântuitorul Hristos. Adică se aseamănă cu un copac care are multe ramuri.
Câteodată o parte, aceea a Romei, se rupe, adică se taie din trunchiul principal și se constituie un nou Organism. Totuși, în acest mod, încetează să constituie ramură a copacului, pe care îl numim BISERICĂ. Devine un copac autonom.

După tăierea Romei, urmează și altă fărâmițare. Unii, nefiind de acord cu învățăturile ereticului Papă al Romei, se taie de papa. Deci din copacul Romei se separă o parte și constituie Organismul care a luat numele de protestanți.
Mai departe, și din acest fragment al protestanților se taie mai târziu încă un fragment din copacul protestanților și constituie Organismul care a luat numele Anglicani.
Astfel, deci, din Biserica cea una, pe care a întemeiat-o Izbăvitorul lumii, Hristos, adică din Copacul cel unul și unic, care a fost sădit de Hristos acolo jos în Ierusalim, din nefericire, s-au tăiat unele ramuri, care – de acum independente – au constituit un para-copac. Aceste fragmente se numesc până astăzi «Confesiuni creștine» și nu constituie mădulare ale Bisericii una din început.
Sinodul din Colimbari-Creta (2016), din nefericire, a făcut un mare delict de a numi drept «Biserici» toate aceste tăieturi din creștinism. Adică a trecut cu vederea criterii și caracteristici mari teologice, precum succesiunea apostolică ș.a., și, în acest fel, A TRĂDAT Biserica cea una, sfântă, sobornicească/catolică și apostolească!
Deci, dacă acceptăm decizia de la Colimbari, care este un produs al influenței și interferenței duhului lumesc, care se numește globalizare, în spațiul bisericesc, atunci din Simbolul de Credință trebuie să ștergem propoziția și mărturisirea noastră: «Întru una, sfântă, sobornicească/catolică și apostolească Biserică; mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor, aștept învierea morților…»!
Prin urmare, «Biserica» este una, adică un copac cu multe ramuri, nu o pădure cu mulți copaci. Punct.

Sanctitatea Voastră, Arhiepiscop de Constantinopol și Patriarh Ecumenic,
Preafericiți Întâistătători, Patriarhi și Arhiepiscopi,
CINSTIȚI Mitropoliți,
Care ați constituit Pseudo-Sinodul din Colimbari-Creta, pe care l-ați și numit «SFÂNTUL ȘI MARELE SINOD al ORTODOXIEI», v-ați înșelat! Ați învățat o învățătură eretică! Vă chemăm să vă retractați imediat această  decizie greșită! Altfel, o nouă schismă se află «la uși».

+ Ambrozie de Kalavrita și Eghileea
Eghia,1 octombrie 2018

Categorii
Ecumenism
cuvinte cheie

Articole asemănătoare

5 comentarii

  1. Deci, iata, in 2016 Crezul a fost schimbat, insesizabil, indirect, dar a fost schimbat. Caci ce inselare mai mare este decat aceea ca diavolul se schimba foarte fin in inger luminos, sau ce inselare mai vrem afara de aparența aceasta de ortodoxie care de fapt nu mai este Ortodoxie?

  2. NOUA TRADUCERE A DOCUMENTULUI OFICIAL DIN CRETA „RELAȚIILE BISERICII ORTODOXE CU RESTUL LUMII CREȘTINE”
    cf variantei în engleză publicată pe siteul http://holycouncil.org/-/encyclical -holy-council
    *diferențele față de textul de pe basilica.ro sunt marcate cu majuscule:
    1. Biserica Ortodoxă, ca Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică, CREDE CU TĂRIE, ÎN CONȘTIINȚA SA PROFUND ECLEZIALĂ, CĂ OCUPĂ UN LOC CENTRAL ÎN PROMOVAREA UNITĂȚII CREȘTINE ÎN LUMEA contemporană.
    2. Biserica Ortodoxă își fundamentează unitatea Bisericii pe aceea că a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, și pe comuniunea cu Sfânta Treime și în Sfintele Taine. Această unitate este exprimată prin succesiunea apostolică şi prin tradiţia patristică şi este trăită în sânul ei până în ziua de azi. Biserica Ortodoxă are misiunea şi datoria să transmită şi să propovăduiască întregul adevăr cuprins în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie, ceea ce conferă totodată Bisericii caracterul ei universal.
    3. Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe pentru unitate, precum şi misiunea ei universală, au fost CLAR FORMULATE de Sinoadele Ecumenice. Acestea AU PUS ACCENTUL mai ales pe legătura indisolubilă dintre dreapta credinţă şi comuniunea sacramentală.
    4. Biserica Ortodoxă, care se roagă neîncetat „pentru unirea tuturor”, a cultivat întotdeauna dialogul cu cei care s-au ÎNDEPĂRTAT de ea, atât cu cei de aproape cât şi cu cei de departe. EA A JUCAT ROLUL PRINCIPAL ÎNDEOSEBI ÎN CĂUTAREA CONTEMPORANĂ a căilor și mijloacelor de de restaurare a unității celor care cred în Hristos, și a participat la Mișcarea Ecumenică încă de la apariţia acesteia, contribuind la formarea şi dezvoltarea ei ulterioară. De altfel, datorită spiritului ecumenic şi filantropic care o caracterizează, pretinzând conform poruncii divine, „ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (1 Timotei 2, 4), Biserica Ortodoxă s-a străduit întotdeauna să REFACĂ unitatea creştină. Astfel, participarea ortodoxă la mişcarea pentru restaurarea unităţii cu ceilalţi creştini într-Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică nu este deloc străină FIRII și istoriei Bisericii Ortodoxe, ci mai degrabă constituie o expresie LOGICĂ a credinţei şi a tradiţiei apostolice în noile condiţii istorice.
    5. Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe şi participarea sa la Mişcarea Ecumenică se sprijină pe însăși conştiinţa Ortodoxiei şi pe spiritul ei ecumenic, cu scopul de a căuta unitatea TUTUROR creştinilor, pe baza ADEVĂRULUI credinței și a tradiției Bisericii primare a celor şapte Sinoade Ecumenice.
    6. Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea sa nu poate fi NICICÂND PERTURBATĂ. CU TOATE ACESTEA, Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici şi confesiuni creştine eterodoxe, fără a fi în comuniune cu ele, dar crede că relaţiile ei cu acestea trebuie să se sprijine pe clarificarea cât mai rapidă și obiectivă cu putință a întregii PROBLEME ECLEZIOLOGICE, şi mai ales a învăţăturii lor generale ASUPRA Tainelor, harului, preoţiei şi succesiunii apostolice. Așadar, ea are o abordare favorabilă, atât din motive teologice cât şi pastorale, faţă de dialogul teologic la nivel bilateral şi multilateral cu ceilalţi creştini şi, faţă DE PARTICIPAREA CEVA MAI GENERALĂ la Mişcarea Ecumenică contemporană, având convingerea că pe calea dialogului va da o mărturie dinamică despre plenitudinea adevărului în Hristos şi despre comorile sale duhovniceşti CELOR DIN AFARA EI, cu scopul de a netezi calea spre unitate.
    7. În spiritul celor de mai sus, toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale participă astăzi activ la dialogurile teologice oficiale şi, majoritatea dintre ele, în diferite organisme inter-creştine naţionale, regionale şi internaţionale, în pofida crizei profunde prin care trece Mişcarea Ecumenică. Această activitate multidimensională a Bisericii Ortodoxe izvorăşte dintr-un sentiment al responsabilităţii şi din convingerea că înţelegerea reciprocă şi cooperarea sunt de o importanță MAJORĂ„pentru a nu pune piedică Evangheliei lui Hristos” (1 Corinteni 9, 12).
    8. Desigur, purtând dialoguri cu ceilalţi creştini, Biserica Ortodoxă nu SUBESTIMEAZĂ dificultăţile INERENTE unei asemenea acţiuni; BA mai mult, ea recunoaşte obstacolele ce STAU în calea către o înţelegere comună a tradiţiei Bisericii primare şi nădăjduieşte ca Sfântul Duh, care ȚINE UNITĂ ÎNTREAGA BISERICĂ (stihira vecerniei Rusaliilor), va plini cele cu lipsă (rugăciune la hirotonie). În acest sens, Biserica Ortodoxă, în relaţiile sale cu RESTUL lumii creştine, nu se sprijină numai pe strădaniile omeneşti ale celor IMPLICAȚI ÎN DIALOGURI, ci mai ales pe călăuzirea Sfântului Duh în harul Domnului, Care S-a rugat „ca…toţi să fie una” (Ioan 17, 21).
    9. Dialogurile teologice bilaterale actuale, anunţate de către Conferinţele panortodoxe, EXPRIMĂ DECIZIA UNANIMĂ a tuturor Preasfintelor Biserici Ortodoxe locale, care sunt chemate să participe activ şi neîntrerupt la derularea lor, astfel ca mărturia unanimă a Ortodoxiei spre slava lui Dumnezeu Celui în Treime să nu fie împiedicată. În cazul în care o Biserică locală decide să nu-şi desemneze reprezentaţii la un dialog anume sau la o sesiune a sa, DACĂ ACEASTĂ DECIZIE NU ESTE LUATĂ LA NIVEL PANORTODOX, DIALOGUL VA CONTINUA ORICUM. ÎNAINTE DE ÎNCEPEREA DIALOGULUI SAU A SESIUNII, ABSENȚA ORICĂREI BISERICI LOCALE VA TREBUI DISCUTATĂ ORICUM în cadrul unei comisii ortodoxe pentru dialog, pentru a fi exprimată solidaritatea şi unitatea Bisericii Ortodoxe. Dialogurile teologice bilaterale și multilaterale trebuie să se supună evaluărilor periodice la nivel panortodox.
    10. Problemele care apar pe parcursul discuţiilor teologice din Comisiile Teologice Mixte nu constituie întotdeauna TEMEI SUFICIENT PENTRU A-ȘI RECHEMA UNILATERAL REPREZENTANȚII SAU PENTRU A-I RETRAGE DEFINITIV DE LA DIALOG. De regulă, retragerea de la dialog a oricărei Biserici trebuie evitată; în CAZ CONTRAR, TREBUIE DEPUSE EFORTURI LA NIVEL INTER-ORTODOX PENTRU A SE RESTABILI REPREZENTATIVITATEA COMPLETĂ ÎN COMISIA TEOLOGICĂ ORTODOXĂ ANGAJATĂ ÎN DIALOG. Dacă una sau mai multe Biserici Ortodoxe locale refuză să participe la întrunirile Comisiei Teologice Mixte a unui dialog anume, INVOCÂND SERIOASE motive ecleziologice, canonice, pastorale sau morale, Biserica sau acele Biserici trebuie să comunice în scris refuzul lor Patriarhului Ecumenic şi tuturor Bisericilor Ortodoxe, potrivit practicii panortodoxe. Pe parcursul consultării panortodoxe ulterioare, Patriarhul Ecumenic va urmări SĂ SE AJUNGĂ LA UN CONSENS UNIC ÎNTRE BISERICILE ORTODOXE PRIVIND EVENTUALELE CURSURI DE ACȚIUNE, CARE POT CUPRINDE – DACĂ ACEASTA ESTE CONSIDERATĂ UNANIM NECESAR – O REEVALUARE A PROGRESULUI DIALOGULUI TEOLOGIC ÎN CAUZĂ.
    11. Metodologia URMĂRITĂ PE PARCURSUL dialogurilor teologice are ca scop rezolvarea diferențelor teologice primite sau a eventualelor noi diferențe, şi căutarea elementelor comune ale credinţei creştine. ACEST PROCES PRESUPUNE CA ÎNTREAGA BISERICĂ SĂ FIE MEREU INFORMATĂ CU PRIVIRE LA DIFERITELE STADII ALE DIALOGULUI. ÎN CAZUL ÎN CARE NU ESTE POSIBIL SĂ SE DEPĂȘEASCĂ O ANUMITĂ DIFERENȚĂ TEOLOGICĂ, DIALOGUL VA PUTEA CONTINUA DOAR DUPĂ CE DEZACORDUL CONSTATAT CU PRIVIRE LA ACEA PROBLEMĂ VA FI ÎNREGISTRAT ȘI ADUS ÎN ATENȚIA TUTUROR BISERICILOR ORTODOXE LOCALE, în vederea luării de măsuri ce se impun.
    12. Este evident că LA DIALOGURILE TEOLOGICE, scopul comun al tuturor celor prezenți este dat de restabilirea finală a unităţii în credinţa cea adevărată şi în dragoste. Însă diferențele teologice şi ecleziologice existente permit o anumită ierarhizare a provocărilor ce stau în calea ATINGERII OBIECTIVULUI stabilit la nivel panortodox. PROBLEMELE SPECIFICE fiecărui dialog bilateral presupun o diferenţiere a metodologiei CE ÎI URMEAZĂ; dar nu şi o diferenţiere în ceea ce priveşte scopul, dat fiind faptul că acest scop este unic pentru toate dialogurile.
    13. Cu toate acestea, DACĂ SITUAȚIA O CERE, ESTE IMPERIOS NECESAR SĂ SE ÎNCERCE O COORDONARE A ACTIVITĂȚII diferitelor Comisii teologice inter-ortodoxe, ȚINÂNDU-SE CONT CĂ ÎN ACEASTĂ ZONĂ A DIALOGULUI TREBUIE TOTODATĂ DESCOPERITĂ ȘI ARĂTATĂ UNITATEA BISERICII ORTODOXE.
    14. Concluderea oricărui dialog teologic oficial ARE LOC ODATĂ CU ÎNCHEIEREA lucrării Comisiei teologice mixte aferente. ÎN ACEL MOMENT, Preşedintele Comisiei Inter-ortodoxe înaintează un raport Patriarhului Ecumenic, care, CU CONSIMȚĂMÂNTUL Întâi-stătătorilor Bisericilor Ortodoxe locale, anunţă încheierea dialogului. Niciun dialog nu poate fi considerat încheiat înainte de a fi anunţat printr-o atare hotărâre panortodoxă.
    15. HOTĂRÂREA LA NIVEL PAN-ORTODOX PRIVIND RESTAURAREA COMUNIUNII ELCEZIALE TREBUIE SĂ SE BAZEZE, ÎN ORICE CAZ, PE UNANIMITATEA TUTUROR BISERICILOR ORTODOXE LOCALE, DE CARE VA DEPINDE SUCCESUL FINALIZĂRII DIALOGULUI TEOLOGIC.
    16. Unul din principalele organisme ale Mişcării Ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Anumite Biserici Ortodoxe s-au numărat printre membrele fondatoare ale acestui Consiliu şi, mai apoi, toate Bisericile Ortodoxe locale au devenit membre. CMB este un organism intercreştin structurat, în pofida faptului că nu ARE ÎN COMPONENȚA SA toate bisericile şi confesiunile creştine eterodoxe. În acelaşi timp, există şi alte organizaţii inter-creştine şi organisme regionale, precum Conferinţa Bisericilor Europene (KEK), Consiliul Ecumenic al Bisericilor din Orientul Mijlociu şi Consiliul Panafrican al Bisericilor. Acestea, alături de CMB, îndeplinesc o misiune importantă pentru promovarea unităţii lumii creştine. Biserica Ortodoxă a Georgiei şi cea a Bulgariei s-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prima în 1997, iar a doua în 1998. Acestea AU o părere proprie despre activitatea Consiliului Mondial al Bisericilor şi, drept urmare, nu participă la activităţile acesteia și la ale altor organizaţii inter-creştine.
    17. Bisericile Ortodoxe locale, membre ale CMB, participă deplin și egal la organismul Consiliului Mondial al Bisericilor contribuind, prin toate mijloacele care le stau la dispoziţie, la promovarea coexistenţei paşnice şi a colaborării cu privire la principalele provocări socio-politice. Biserica Ortodoxă a primit CU BUCURIE decizia CMB de a răspunde la solicitarea sa privind constituirea unei Comisii Speciale privind participarea ortodoxă la CMB, ÎMPUTERNICITĂ prin Conferinţa Inter-ortodoxă de la Tesalonic (1998). Criteriile stabilite de către Comisia Specială, propuse de ortodocşi şi acceptate de către CMB, au dus la constituirea unui Comitet Permanent de ACORD și Colaborare. CRITERIILE AU FOST ratificate şi încorporate în Statutul şi Regulamentul de funcţionare ale CMB.
    18. RĂMÂNÂND fidelă ecleziologiei sale, dar și identităţii structurii sale interne şi învăţăturii Bisericii primare a celor Șapte Sinoade Ecumenice, PARTICIPAREA BISERICII ORTODOXE la organismul Consiliului Mondial al Bisericilor, NU PRESUPUNE ACCEPTAREA NOȚIUNII DE „EGALITATE A CONFESIUNILOR”, şi în niciun caz nu poate ACCEPTA unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional. În acest spirit, unitatea căutată în cadrul CMB nu poate fi PUR ȘI SIMPLU PRODUSUL acordurilor teologice, ci TREBUIE SĂ SE BAZEZE PE UNITATEA CREDINȚEI, păstrată în Sfintele Taine şi trăită în Biserica Ortodoxă.
    19. Bisericile Ortodoxe membre CMB consideră drept condiţie INDISPENSABILĂ PENTRU PARTICIPAREA LOR la CMB ARTICOLUL DE BAZĂ al Constituţiei CMB, potrivit căruia MEMBRII SĂI POT FI DOAR ACEIA care cred în Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor, potrivit Scripturilor, şi CARE IL mărturisesc pe Dumnezeu în Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, potrivit Simbolului Niceo-constantinopolitan. Acestea au convingerea profundă că premisele ecleziologice ale Declaraţiei de la Toronto (1950), intitulată „Biserica, bisericile şi Consiliul Mondial al Bisericilor”, sunt de o importanţă majoră pentru participarea ortodoxă la acest Consiliu. Este de la sine înţeles, prin urmare, că CMB NU REPREZINTĂ SUB NICIO FORMĂ o „supra-biserică”. „Scopul Consiliului Mondial al Bisericilor nu este acela de a negocia unirea între biserici – lucru ce-l pot face numai bisericile însele din proprie iniţiativă – ci să realizeze un contact viu între biserici, să promoveze studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitatea Bisericii. Nicio biserică nu este obligată să îşi schimbe ecleziologia, după accederea la Consiliu… Mai mult, din includerea în Consiliu, nu rezultă că fiecare Biserică este obligată să vadă celelalte biserici ca biserici în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului” (Declaraţia de la Toronto, §2).
    20. Perspectivele dialogurilor teologice DINTRE Bisericile Ortodoxe și RESTUL lumii creştine sunt întotdeauna determinate pe baza principiilor ecleziologiei ortodoxe şi a criteriilor canonice ale tradiţiei bisericeşti deja constituite. (CANONUL 7 AL CELUI DE-AL DOILEA SINOD ECUMENIC ȘI CANONUL 95 AL SINODULUI ECUMENIC QUINISEXT).
    21. Biserica Ortodoxă doreşte să SPRIJINE lucrarea „Comisiei pentru Credinţă şi RÂNDUIALĂ” şi urmăreşte cu interes contribuţia teologică a acesteia până în ziua de astăzi. ACEASTA ARE O VIZIUNE FAVORABILĂ ASUPRA DOCUMENTELOR COMISIEI TEOLOGICE, FORMULATE prin PARTICIPAREA DE ÎNSEMNĂTATE a teologilor ortodocşi, REPREZENTÂND UN PAS VREDNIC DE LAUDĂ în Mişcarea Ecumenică pentru apropierea dintre creştini. CU TOATE ACESTEA, Biserica Ortodoxă are rezerve LEGATE DE anumite aspecte VITALE PRIVIND credinţa şi RÂNDUIALA, DEOARECE bisericile şi confesiunile non-ortodoxe s-au abătut de la adevărata credinţă a UNEIA SFINTE, SOBORNICEȘTI ȘI APOSTOLEȘTI BISERICI.
    22. BISERICA ORTODOXĂ CONSIDERĂ TOATE TENTATIVELE DE RUPERE A UNITĂȚII BISERICII, ÎNTREPRINSE DE INDIVIZI SAU GRUPURI DE INDIVIZI, sub pretextul păstrării sau presupusei apărări a Ortodoxiei autentice, CA FIIND VREDNICE DE OSÂNDĂ. AȘA CUM S-A DOVEDIT DE-A LUNGUL ISTORIEI BISERICII ORTODOXE, păstrarea credinţei ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal, care A REPREZENTAT ÎNTOTDEAUNA cea mai înaltă autoritate A BISERICII în PROBLEME de credinţă şi reguli canonice (canonul 6 al Sinodului II Ecumenic).
    23. Biserica Ortodoxă are o conştiinţă comună a necesităţii dialogului teologic inter-creştin. De aceea ea CREDE că acest dialog TREBUIE totdeauna să fie însoţit de mărturia în lume date de FAPTELE CARE SĂ EXPRIME ÎNȚELEGEREA RECIPROCĂ ȘI DRAGOSTEA, care să exprime „bucuria negrăită a Evangheliei” (1 Petru 1, 8), EVITÂND orice act de prozelitism, uniaţie sau altă acţiune de antagonism confesional provocator. În acest spirit, Biserica Ortodoxă consideră important ca toţi creştinii, inspiraţi de principiile fundamentale comune Evangheliei, să încerce să ofere CU RÂVNĂ ȘI SOLIDARITATE un răspuns la problemele spinoase ale lumii contemporane, BAZAT PE MODELUL OMULUI NOU ÎN HRISTOS.
    24. Biserica Ortodoxă este conştientă de faptul că mişcarea pentru restaurarea unităţii creştinilor ia forme noi, pentru a putea răspunde noilor situaţii şi pentru a face faţă noilor provocări ale lumii contemporane. ESTE IMPERIOS NECESAR CA TRADIȚIA APOSTOLICĂ ȘI A CREDINȚA SĂ STEA LA BAZA MĂRTURIEI NEÎNTRERUPTE A BISERICII ORTODOXE ÎN LUMEA CREȘTINĂ DIVIZATĂ. Ne rugăm ca TOȚI creştinii să CONLUCREZE PENTRU CA ZIUA în care Domnul va ÎMPLINI DORINȚA Bisericilor Ortodoxe de a „fi o turmă şi un păstor” (Ioan 10, 16) SĂ VINĂ CÂT MAI CURÂND.

    Am găsit această traducere pe internet, dar nu am copiat adresa site-ului.
    După citirea acestui document, gândiți-vă dacă este în concordanță cu articolele Crezului, de la primul până la ultimul.

    1. Tot Crezul ortodox a fost dizolvat la Creta:

      Cred

      – Întru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul,
      Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.

      (Dumnezeu-Tatal nu este Tatal hristosului dizolvat la Creta)

      – Si intru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Carele din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii. Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iara nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut; Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara, Si S-a facut om; Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat; Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi; Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui; Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii,
      A caruia imparatie nu va avea sfarsit.

      (Hristosul din Crez nu este hristosul discutat la Creta)

      – Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata Facatorul, Carele de la Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, Carele a grait prin prooroci.

      (Duhul Adevarului Hristos, adica Duhul Sfant-Dumnezeu nu a participat la Creta, caci nu e duhul minciunii, al ereziei, al paganismului si al intunericului)

      – Intru Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica;

      (Pentru ca toti cretanii au fagaduit ca vor sa realcatuiasca Biserica Primara si Sfanta cu ajutorul ecumenismului sau unirii credintelor, ei defapt au negat existenta Bisericii Primare, Universale si Apostolesti prin faptul ca au sustinut la Creta ca intre sec. IV si vara anului 2016 nu a mai existat Sfanta Biserica. Deci, dupa 2016 Crezul spus in bisericile parohiale ale sistemului nu este Crezul Ortodox)

      – Marturisesc Un Botez, spre iertarea pacatelor;

      (Ecumenistii nemarturisind un singur Botez, cel al Bisericii Sfinte Apostolesti, ei zic degeaba Crezul. Ei socotesc faptul ca botez au si ereticii, au si har, si mantuire si euharistie)

      – Astept invierea mortilor;

      (Ecumenistii sunt umanisti, milenaristi, progresisti, nu cred in nicio Inviere. Deci spun la misto si acest pasaj)

      – Si viata veacului ce va sa vie.

      (Pentru ecumenisti viata veacului ce va sa vie este autoindumnezeirea omului, transumanismul, transghenderismul, globalismul, guvernul mondial si inscaunarea lui Antihrist pe post de exponent al umanismului si pe post de imparat al omenirii)

      – Amin!

      (Asa sa fie, adica amin, inseamna confirmarea a tot ceea ce e scris in paranteze).

      Cam asa stau lucrurile, oilor necuvantatoare!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO necesită mult timp, foarte multă muncă, dar și resurse financiare. Veniturile obținute din publicitate sunt însa cu mult sub așteptările noastre inițiale. Chiar dacă portalul are mulți cititori, totuși, sunt foarte puțini care găsesc în produsele promovate prin reclame ceva să-i intereseze… și să dea click pe ele. Pe de altă parte, jurnalismul nu poate fi independent dacă este finanțat de vreun mogul sau organizație.

Pentru a fi independent, acesta trebuie să se bazeze strict pe cititorii săi mulți, care să sprijine fiecare cât poate această lucrare. Ca atare, de bază rămân tot clasicele conturi bancare sau varianta PayPal. Fără sprijinul vostru acest portal nu-și va mai putea continua activitatea.

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!