X

Recunoasterea validitatii hirotoniilor anglicane de catre Patriarhia Constantinopolului, Patriarhia Ierusalimului, Arhiepiscopia Ciprului, Patriarhia Alexandriei, Biserica Ortodoxa Romana si Arhiepiscopia Greciei

Foto: http://orthochristian.com/75511.html

Patriarhia: SESIUNILE SI HOTARARILE COMISIEI INTERNATIONALE DE DIALOG TEOLOGIC ORTODOXO-ANGLICAN

 

La inceputul secolului al XX-lea, legaturile s-au intensificat, cand s-a pus problema recunoasterii validitatii hirotoniilor anglicane de catre Biserica Ortodoxa. In urma tratativelor dintre Patriarhia de Constantinopol si Biserica Anglicana, patriarhul Meletie al IV-lea Metaxakis si Sfantul Sinod al Patriarhiei Ecumenice au recunoscut validitatea hirotoniilor anglicane in 22 iulie 1922. Primat al Angliei era R.T. Davidson. Validitatea hirotoniilor anglicane a fost recunoscuta apoi la 27 februarie/12 martie 1923 de catre Patriarhia Ierusalimului, sub patriarhul Damian, de catre Arhiepiscopia Ciprului la 7/20 martie 1923, de catre Patriarhia Alexandriei la 20 noiembrie 1930 (in urma discutiilor dintre cele doua Biserici la Londra intre 15-18 iulie 1930), sub patriarhul Meletie al II-lea, primat al Angliei fiind Cosmo Gordon Land.

Biserica Ortodoxa Romana a recunoscut validitatea hirotoniilor anglicane in 8 iunie 1935, sub patriarhul Miron Cristea. Arhiepiscopia Greciei a facut acest lucru in 1939. La prima conferinta panortodoxa de la Rhodos (24 septembrie – 1 octombrie 1961) s-a hotarat studierea posibilitatii dezvoltarii relatiilor cu Biserica Anglicana.

La a treia conferinta panortodoxa de la Rhodos (1-15 noiembrie 1964) s-a hotarat constituirea unei Comisii teologice interortodoxe pentru inceperea unui dialog oficial.

 

Cititi va rugam si:

ARHIEPISCOPUL DE CANTERBURY Justin Welby (Biserica Anglicana) – sluga familiei ROTHSCHILD

Biserica Anglicana: FEMEILE VOR DEVENI EPISCOPI

Ereticii Anglicani numesc prima femeie „episcop” de Londra

Biserica Anglicană: „Băieților din CLASELE PRIMARE trebuie să li se permită să poarte FUSTE și TOCURI ÎNALTE”. Iata NEBUNIA atinsa de ,,bisericile” ERETICE care au acceptat HOMOSEXUALITATEA

Statuia unui soldat STORMTROOPER (din filmul Star Wars) CRUCIFICAT intr-o Biserică Anglicană din Londra

NEW AGE: O „BISERICĂ” din Londra a sărbătorit SIMULTAN nașterea lui Hristos și a lui Mahomed

O scurta cronologie ortodoxa a apostaziei vremurilor noastre / S-a inceput usor in secolul 19, s-a apasat pe acceleratie in secolul 20, iar acum se incheie in forta …

 

Categorii
Ecumenism
cuvinte cheie

Articole asemănătoare

18 comentarii

  1. Cu astfel de ,,hirotonii”, putem primi multe feluri de duhuri. Dar nu Duh Sfânt!

    Să prețuim cum se cuvine credința ortodoxă, până nu e prea târziu!

  2. Ecumenismul : Cancerul ortodoxiei!
    „Tratative intre Patriarhia Constantinopolului și biserica anglicană” !
    Ce au negociat? Cuvântul și poruncile lui Hristos? L-au redus la tăcere pe Sf Apostol Pavel?
    Ortodocșii nu negociază Cuvântul! Niciodată! Asta fac numai ereticii.
    Noi știm că papistaşii și derivatele din catolicism (anglicană, reformată, baptistă etc) sunt considerați eretici.

  3. …Biserica lui HRISTOS se va retrage in pustie , in catacombe dupa cum au fost primele veacuri asta inainte de intronarea lui antihrist …ca apoi va fi rapita la ceruri .Dar mai intai pentru ” putina vreme” …ORTHODOXIA VA STRALUCI , asa ne au spus Sfintii Parinti .Iar tarile care au vandut Orthodoxia precum Iuda pe HRISTOS vor fi aspru mustrate si pedepsite de Mania DUMNEZEIASCA pentru ca HRISTOS ESTE UNUL DUMNEZEU IN SFANTA TREIME , si HRISTOS este ORTHODOX .

  4. Asta mi se pare o nebunie totala. Mai lipseste sa-l proclamam „patriarh” pe Henric al VIII-lea”.

    In al doilea rand si pe langa subiect, am si eu o nelamurire de om prost. Am constatat (nu stiu de cat timp s-a intamplat asta), ca nu se mai spune „protoierie” sau „protoerie” ci „protopopiat” si nu se mai spune „protoereu”, ci „protopop”. Pe unele site-uri, la sectiunea de contact, a mai ramas cuvantul „protoerie”, dar nu in titlul paginii. Mi se pare ca denumirile de „protopopiat” si „protopop” seamana prea mult cu un cuvant cu conotatii peiorative. Nu stiu cand si de ce s-a produs aceasta schimbare, dar mie, unuia, nu-mi place deloc.

  5. In anii cand au fost recunoscute hirotoniile anglicane nu se hirotoneau femei episcop:
    „Sinodul General al Bisericii Anglicane a votat pe 14 iulie 2014 în favoarea hirotonisirii femeilor ca episcopi”.
    Nu sunt vinovati ortodocsii ca anglicanii au luat-o pe aratura….

    1. Hirotoniile nu au cum sa fie valabile intr-o entitate care nu are, nici macar formal, succesiune apostolica. Henric al VIII-lea s-a proclamat cu de la sine putere, sef al entitatii religioase de pe teritoriul Angliei. Desi pozitia cea mai inalta la anglicani e cea a „arhiepiscopului” de Canterbury, sef al „bisericii” anglicane este monarhul Marii Britanii.

      1. Le-au recunoscut ca la Creta eterodocsilor ca fiind biserici „istoric”, adica daca ei se considera asa e de responsabilitatea lor sa demonstreze Domnului Iisus Hristos ca sunt succesiune apostolica.Trebuie privit ca un act de smerenie si in special mila din partea noastra ca ortodocsi fata de anglicani.

  6. Din pacate, erezia ecumensta a intrat in sangele nostru, chiar marii teologi contemporani au avut mari erori, care trebuiesc subliniate ca erori.

    Având toată dragostea, considerația și respectul fată de Părintele Academician Profesor Dumitru Stăniloae, un om cu viață sfântă, un om de o smerenie și modestie și firesc pe care numai sfinții îl pot avea, un teolog renumit care a vorbit despre delicatețea sfântului și despre dragoste ca motiv al creării lumii și al omului de către Dumnezeu cel Treimic, un om care a adus o contribuție însemnată la ridicarea duhovnicească și teologică a poporului român prin traducerea Filocaliei în 12 volume, a vieții și lucrării Sfântului Grigorie Palama, Teologul Energiilor Necreate, a Sfinților Maxim Mărturisitorul, Dionisie Areopagitul, Atanasie cel Mare, Chiril al Alexandriei și Grigorie de Nazianz, ne aplecam smeriți, cu frică de Dumnezeu și cu cutremur asupra capitolului Biserica- Trupul Tainic al Domnului din Teologia Dogmatică Ortodoxă volumul II, pagina 275-276 în care se scriu urmatoarele:

    ” Dar atunci se pune întrebarea: Ce sunt celelalte confesiuni creștine care nu mărturisesc o astfel de unire intimă și lucrătoare a lui Hristos cel integrat in ele? Socotim că ele sunt biserici nedepline, unele mai aproape de deplinătate, altele mai depărtate. Contrar mitropolitului Platon, care socotește că toate confesiunile sunt despărțaminte care s-au format egale ale aceleiași unice Biserici, spiritul învățăturii și tradiției ortodoxe ne impune să socotim că confesiunile neortodoxe sunt desparțaminte care s-au format într-o anumită legătură cu Ea, dar nu se împartașesc de lumina și de puterea deplină a soarelui Hristos. Într-un fel deci Biserica cuprinde toate confesiunile desparărțite de Ea, întrucât ele nu s-au putut desparți deplin de Tradiția prezentă în Ea. De altfel, Biserică în sensul deplin al cuvântului este numai cea Ortodoxă. „

    Mai departe se dă o explicație denumirii de biserica vorbind despre faptul că „întreaga creație se află obiectiv încadrată în Logosul dinainte de întrupare, deci în faza Bisericii înainte de Hristos, chemată sa devină Biserica lui Hristos”. În acest sens se poate întelege denumirea de biserică, dar ca și comunitate umana, creație a lui Dumnezeu, dar alterată, în care Purtarea de grijă a lui Dumnezeu este prezentă, Dumnezeu nu și-a distrus creația care s-a îndepartat de El, ci a conservat-o și a condus-o prin lucrarile Sale necreate spre mântuirea care avea sa vină prin Hristos la plinirea vremii. Dar acest lucru în iconomia mântuirii nu însemnă sub nici o formă Biserica așa cum este definită și consacrată definitiv prin Simbolul de Credința, anume Comuniunea sfinților care se împartașesc de Harul Necreeat, cetațenii Imparăției Cerurilor care se împartașesc cu Hristos în Liturghie, și care intră în Biserică prin Taina Botezului care este Ușa Imparatiei Cerurilor. Însași spatiul liturgic al cladirii bisericii are simbolistică eshatologică, totul în Ea amintind de Împaratie, pentru ca în Ea ne aflam fizic în Împarație. Definiția bisericii ca societate umana cazută calauzită de Pronie dar care nu se poate mântui din cadere, stare în care se află toate comunitatile eterodoxe, care au fost taiate din Biserica cea Una, cea la care Pronia Dumnezeiască îi conduce pe toți în chip tainic, ca să lepede fiecare membru în mod conștient biserica cea nemântuitoare și sa vină în Împarația Cerurilor care este doar Biserica Ortodoxă, singura care mântuiește. Deci nu se poate vorbi de o nedeplinătate ci de o lipsă de Har mântuitor, de o rămânere în zona stricăciunii și în această viața și în celalată(șeolul). Ce folos să te gasești într-o biserică nedeplinăcare nu te poate vindeca, lumina și îndumnezei? Adică nu te poate mântui. Mântuirea presupune comuniunea cu Hristos cel Viu, cel Înviat, nu o comuniune cu un hristos desfigurat, fals, mincinos. Sfantul Ioan Hrisostom ne spune că toți cei din Vechiul Testament au mers în iad, chiar și cel mai mare om nascut din femeie, Sfantul Ioan Botezatorul în Omilia a XXXVI-a la Matei (pg 447-448), aratând că mântuirea a venit prin pogorârea lui Hristos la iad. In acest context se întelege ceea ce spune Sfantul Grigorie de Nyssa atunci când vorbeste despre „biserica ajunsă în noroiul pacatului, împiedicată prin șarpe și cazută la pamânt și ajunsă în căderea neascultării.”(pg 276) la fel si Sfântul Ioan Hrisostom vorbește despre biserica trasă în jos, întinata, uscată, roabă, goală, murdară de sînge, slujnica demonilor.

    În contiunare la pagina 276 se afirmă: „ Dacă Mișcarea Ecumenică tinde să refacă unitatea Bisericii, ea trebuie sa tindă către cea mai intimă prezență a lui Hristos întreg în rândul credincioșilor….. care il experiază Biserica Ortodoxă.„ Mișcarea Ecumenică pornește de la ideea cum că Biserica nu ar fi unitară și Ea trebuie sa-și refacă unitatea. Ideea unei supra Biserici se observă din aceste randuri și puternica influneță a ideii de Biserică deplină unită cu Capul Hristos prin pastrarea tradiției de viață a Bisericii Primare și celelalte biserici nedeplin unite cu Capul Hristos, dar care prin Mișcarea Ecumenică tind spre această unire. Aceasta învațatură neagă dogma unității nepieritoare a Bisericii celei Una și Unică și faptul că ereticii sunt rupți de Ea și ei pot reveni prin lăsarea ereziilor la Ea, sau pot ramane înafara Ei, lipsindu-se de Harul Mantuirii. Biserica nu iși pierde unitatea prin faptul că ereticii o părăsesc prin anatema Sinoadelor și a Parinților. Dar dacă este privită eclesiologia dupa Rahner și Congar atunci Biserica nu este unitară, Ea trebuind sa iși refacă unitatea deplină, pentru că fiecare denominațiune are reminiscențe de Har, Har nedeplin în Biserici nedepline?! Idee care nu se regăsește în tradiția ortodoxă.

    Mai departe se atinge problema mântuirii: „În situația actuală de nedeplinatate bisericească a diferitelor confesiuni creștine, se pune întrebarea: Se mântuiesc membrii lor? Sau există mântuire în afara Bisericii, care nu e decât Una în sensul deplin al cuvântului?” (nota noastră-Să înțelegem că există și un sens nedeplin al cuvântului Biserică?) Raspunsul la această întrebare nu are nici o trimitere patristică ci apare ca o parere personală a autorului, care enumeră cauzele pentru care cineva s-a trezit fără să vrea în cultul eretic în care viețuiește: „Participarea lor nedeplină la Hristos, și aceasta în mare masură fara vina lor, poate va avea ca urmare o participare nedeplină la El și în viața viitoare, conform cuvântului Mantuitorului: ” În Casa Tatalui Meu multe locașuri sunt”(Ioan 14, 2)

    A presupune o participare nedeplină după moarte a celor nascuți în erezie la Hristos este un concept care pornește tot din ideea comuniunii nedepline sau imperfecte cu Hristos înafara Bisericii depline. Dar această idee este contrazisă de Sfânta Evanghelie în dialogul dintre Mântuitorul Iisus Hristos și femeia samariteancă(Ioan 4, 19-23), samaritenii se închinau în mod greșit în Muntele Garizim și nu la Ierusalim. Răspunsul Mântuitorului ne arată fermitatea dialogului cu ereticii Vechiului Testament în raport cu iudeii despre care Hristos spune că „mântuirea din iudei este” mărturisind ferm prin aceasta că samaritenii greșeau închinânduse acolo de unde nu provenea mântuirea, adică Hristos, Cel care vorbea cu ea(cu eretica), dialogul cu ea având ca scop aducerea ei la Desăvârșirea Legii Vechi care pregatea mântuirea prin Mesia Hristos, iar în versetul 7 Hristos îi cere apă, intrând în dialog cu eretica samariteancă, dându-ne exemplu cum trebuie să dialogăm cu ereticii, scopul fiind ca și ei sa primească Apa cea Vie, adică Adevarul, lepădându-se de minciuna ereziei. La fel la Matei 18, 15-17Mântuitorul ne arată în ce stadiu se gasesc cei ce nu ascultă de Biserică(ereticii). Ideea din Teologia Dogmatică Ortodoxă vol 2 este contrazisă și de tradiția Bisericii Ortodoxe prin Canonul 47 Apostolic care spune că „Episcopul, sau Presbiterul pe cel ce are Botez după adevăr, de-l va boteza din început, sau pe cel spurcat de către cei necinstitori de Dumnezeu, de nu îl va boteza, să se caterisească. Ca unul ce-şi bate joc de Crucea, şi de Moartea Domnului, şi nu osebeşte pe Ierei de către minciunoierei.” arătând că aceștia(ereticii) sunt întinațiprin acțiunile lor liturgice nemantuitoare care întineaza pe om, iar preoții lor sunt minciunoierei. Dar este contrazisă și de Sfântul Ciprian de Cartagina care explică de ce este imposibilă mântuirea înafara Bisericii Ortodoxe : „asemenea oameni (cei născuţi în erezie), chiar dacă au fost ucişi în numele credinţei lor, nu-şi vor spăla nici cu sânge greşelile lor. Vina dezbinării e gravă, de neiertat, şi suferinţa n-o poate purifica. Nu poate fi martir cel ce nu este cu Biserica. (…) Nu pot rămâne cu Dumnezeu cei ce nu vor să fie uniți cu Biserica lui Dumnezeu. Chiar dacă vor arde pe rug sau vor fi daţi fiarelor sălbatice, aceea nu va fi coroana credinţei, ci pedeapsa trădării, şi nu sfârşitul glorios al celui cu virtute religioasă, ci moartea din disperare. Unul ca aceştia poate fi ucis, dar nu poate fi încoronat. Mărturiseşte că e creştin, ca şi diavolul care adesea minte că e Hristos, căci Însuşi Domnul ne atrage luarea-aminte şi zice: «Mulţi vor veni în numele Meu spunând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi vor înşela.» După cum el nu e Hristos, chiar dacă înşeală cu numele, la fel nu poate fi creştin cine nu rămâne în Evanghelia lui Hristos şi a adevăratei credinţe” [221; 444] și apoi Sinodul de la Laodiceea a dat acest canon care se găseşte în Cârma Bisericii numită Pidalion : «Nici un creştin nu se cuvine să părăsească pe martirii lui Hristos şi să se ducă la pseudomartiri, adică la ai ereticilor sau la cei ce mai înainte au fost eretici; căci aceştia sunt străini de Dumnezeu. Deci cei ce se vor duce la dânşii să fie anatema. »(Laodiceea canon 34). Apoi citatul de la Ioan 14, 2, care este adus ca argument in Dogmatica sa, se refera la faptul ca oricine are acces la Împarația lui Dumnezeu, oricine poate deveni membru al Bisericii Ortodoxe, locurile fiind nelimitate, în nici un caz nu se poate vorbi de o mântuire a celor ramași înafara relației cu Hristos.

    Sfântul Ciprian de Cartagina în Scrisoarea LXXIV Catre fratele Pompeius(Scrisori, pg380, ed.Sofia) spune „căci daca la eretici pentru aceasta nu este Biserică, fiindcă Biserica este Una singură și nu poate fi împarțită, și dacă pentru aceasta (nn pentru ca sunt eretici) nu este Duh Sfânt, fiindcă(nnDuhul Sfânt) este Unul singur și nu poate fi la profani sau la cei diafara( nnBisericii celei Una) de bună semă și Botezul care este strâns în aceeași unitate nu poate fi la eretici, fiindcă nu poate fi desparțit nici de Biserică, nici de Duhul Sfânt.” și continuă argumentarea Sfântul Ciprian, aratând că dacă ereticii ar avea botez atunci neaparat ar trebui sa aibă și hirotonie și „este o prostie și sa se spună că cineva se poate naște duhovnicește la eretici, unde nu se îngaduie Duhul” aratând Sfântul prin aceasta că nu există Harul necreeat mântuitor la eretici ci există Harul proniator care îi ține pe aceștia în viața biologică și mișcă sufletul lor către Adevăr pentru că „Dumnezeu vrea ca toți oamenii să se mantuiască și la cunoștința Adevarului să vină.” (I Timotei, 2, 4)

    Sfântul Nectarie de Pentapole a scris o carte conținând o argumentație bogată în privința căderii reale din Trupul Bisericii a unei Biserici Locale, Biserica Romei, care din Biserică a devenit adunare papistașă,cu titlul sugestiv „Cum papa și supușii lui s-au desparțit de Biserica lui Hristos” Sfântul Iustin Popovici ne vorbeste iarași de ecumenism ca dialog al minciunii și amestecarea umanismelor europene cu teologia. La fel Ieromartirul Daniil Sisoyev ne vorbește despre lipsa mântuirii celor aflați în erezie și datoria noastră de a-i aduce la Adevar.

    continuare in
    https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2018/03/15/o-deviatie-eclesiologica-in-teologia-dogmatica-ortodoxa-volumul-ii-a-parintelui-profesor-dumitru-staniloae/
    cu drag,
    preot Matei Vulcanescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO necesită mult timp, foarte multă muncă, dar și resurse financiare. Veniturile obținute din publicitate sunt însa cu mult sub așteptările noastre inițiale. Chiar dacă portalul are mulți cititori, totuși, sunt foarte puțini care găsesc în produsele promovate prin reclame ceva să-i intereseze… și să dea click pe ele. Pe de altă parte, jurnalismul nu poate fi independent dacă este finanțat de vreun mogul sau organizație.

Pentru a fi independent, acesta trebuie să se bazeze strict pe cititorii săi mulți, care să sprijine fiecare cât poate această lucrare. Ca atare, de bază rămân tot clasicele conturi bancare sau varianta PayPal. Fără sprijinul vostru acest portal nu-și va mai putea continua activitatea.

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!