Motto:
Prea Fericite, Care din aceste două lucruri s-a întâmplat:
Papa a venit la Ortodoxie sau Prea Fericirea Voastră [a trecut] la papism?
Dacă s-a întâmplat primul, vestiţi-l ca să-l prăznuim cu bucurie mare
cu toţii şi să dănţuim împreună.
Dacă s-a întâmplat al doilea, spuneţi-ne-o cu sinceritate şi direct ca să ne
încredinţăm că împreună cu Roma cea vechea căzut şi cea nouă sub erezie!1
De câţiva ani încoace, în perioada 18-25 ianuarie, sufletele cele bine credincioase ale Bisericii Ortodoxe Române sunt supuse la o grea încercare duhovnicească, prin ademenirea către aşa-numitele manifestări de apropiere, urmate de rugăciuni pentru unitatea în credinţă, o perfidă chemare la trădarea Ortodoxiei şi a lui Hristos, ce se face auzită mereu la fiecare sfârşit de ianuarie.
Timp de şapte zile se desfăşoară pe tot cuprinsul ţării o mişcare ce se doreşte a fi harismatică prin ţelul pe care şi-l impune: unirea Bisericii Ortodoxe cu fraţii catolici, protestanţi şi păgâni. În toată această perioadă se fac solemne procesiuni de stradă la care se îmbulzesc cei amăgiţi de unitate, se fac alternativ slujbe cu ectenii şi rugăciuni în bisericile ortodoxe, apoi în lăcaşurile catolice şi protestante, încheiate cu predici ţinute ori de eretici între ortodocşi, ori de preoţii ortodocşi între eretici.
De cât de iubite de Hristos sunt asemenea atitudini vom arăta prin înseşi cuvintele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, singurii neînşelaţi şi cu adevărat mărturisitori ai adevăratei credinţe.
Aceştia, Sfinţii Părinţi adică, ne învaţă că Hristos a întemeiat o singură Biserică, al cărui Cap este, şi nu biserici şi au statuat această învăţătură, primită sub insuflarea Duhului Sfânt în Crez: „Cred întru Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică”. Sfântul Fotie al Constantinopolului întăreşte această învăţătură cu cuvintele: „Este doar o singură Biserică a Lui Hristos – cea Ortodoxă, Apostolească şi Sobornicească, nu mai multe, nici măcar două”. Atunci cum se împacă mărturisirea de credinţă din Crez cu rugăciunile în comun alături de schismatici şi eretici şi cum pot fi considerate locaşurile de închinăciune ale acestora biserici?
Tot Sfinţii Părinţi ne lămuresc, însă, şi în această privinţă, ca şi în ceea ce priveşte atitudinea pe care trebuie să o aibă creştinii ortodocşi faţă de astfel de manifestări apostate.
După ce aflăm de la sfântul Prooroc David că locul creştinului este în „… Casa Dumnezeului meu mai vârtos decât a locui în locaşurile păcătoşilor” (Ps. 83, 11), „… ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez Biserica cea Sfântă a lui [atenţie: Biserica şi nu bisericile – n. red.] (Ps. 26, 7) şi suntem avertizaţi că „s-au amestecat neamurile şi au învăţat lucrurile lor” (Ps. 105, 34) să vedem ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur despre rătăcirile la alte religii şi dumnezei: „Ascultaţi toţi cei ce mâncaţi împreună cu ereticii, lepădare dureroasă: vrăjmaşi ai lui Dumnezeu sunteţi. Căci nici cel ce este prieten cu vrăjmaşii împăratului nu poate să fie prieten al împăratului, ci nici de viaţă nu se învredniceşte, ci piere împreună cu vrăjmaşii şi mai rele rabdă”. Mai mult decât atât, Sfântul Apostol Pavel dorind să-i ferească pe credincioşi de comuniunea cu alte culte şi confesiuni ne îndeamnă: „Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea, sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul, şi ce învoire este între Hristos şi Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios?” (II Cor. 6, 1-,15); „Ei mărturisesc că-l cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc” (Tit 1, 16); „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de el însuşi osândit!” (Tit 3, 10); „Nu vă lăsaţi înşelaţi! Însoţirile rele strică obiceiurile bune!” (I Cor. 15, 33).
Şi pentru că veni vorba de Sfintele Canoane să ne amintim, pe scurt, ce spun acestea:
Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli hotărăşte:
„Dacă vreun cleric sau laic intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor să se roage, să fie caterisit şi să se afurisească!”;
apoi Canonul 10 al aceloraşi Sf. Apostoli spune, privitor la aceste rugăciuni în comun:
„Dacă cineva se roagă chiar şi în casă cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească” (Pidalionul de la Mănăstirea Neamţu, 1844).
Referiri la oprirea de la rugăciunile în comun cu schismaticii şi ereticii fac şi Sfintele Canoane Apostolice 11, 45, 47, 65, Canoanele de la Soborul din Laodiceea 6, 9, 32-34, precum şi canonul 9 al Sfântului Ierarh Timotei al Alexandiei.
În ciuda acestor mărturii şi a altora nenumărate pe care Sfinţii Părinţi ni le-au lăsat ca să ne putem apăra împotriva „lupilor răpitori” aceste manifestări pseudocreştine înfloresc şi se dezvoltă an de an. Iar roadele otrăvite încep a se vedea. În unele locuri, în Ardeal mai cu seamă, nu se mai rostesc la Sfintele Liturghii ecteniile catehumenilor: „Cei credincioşi, pentru cei chemaţi să ne rugăm” şi, mai ales „Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi, cei chemaţi ieşiţi, ca nimeni din cei chemaţi să nu rămână1”.
Mai grav, acest duh de înşelare a dus la schimbarea Ecteniei darurilor, din cadrul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, unde în loc de termenul consacrat „Unirea credinţei…” auzim tot mai des şi în tot mai multe biserici „Unitatea credinţei…2”.
Însă, această împreună rătăcire în Babilonul antihristic, se poate regăsi în îndemnul PF Teoctist făcut, printr-un comunicat de presă al Patriarhiei3 în ianuarie 2007, în care se spunea: „Din punct de vedere religios România se prezintă ca o Europă în miniatură”, şi ne îndemna să „…dăm măsura credinţei noastre ca cetăţeni ai Uniunii Europene”. Iar Dumnezeu a înţeles demult acest lucru şi ne trimite pedepse pe măsură, an după an, în dorinţa Lui de a ne înţelepţi, după cum şi Proorocul Ieremia avertizează: „Iată, vine furtuna Domnului cu iuţime, vine furtună mare şi va cădea peste capetele necredincioşilor” (Ieremia 23, 19).
De scris s-a tot scris, în ultimii zece ani cel puţin şi nu s-a văzut nici o dorinţă de îndreptare din partea celor vizaţi, clerul şi ierarhia căzute în panerezia ecumenistă. Lucrurile au luat o altă turnură, însă, după Sinodul I ecumenist de la Colimbari, din 2016, când a fost vândută Ortodoxia.
Au existat de doi bani speranţă că sinodalii din BOR vor respinge lucrarea ereticească a cretanilor (24 de arie, plus un iuda) sau că va fi măcar un ierarh mărturisitor în Biserică. Speranţe deşarte, iluzii spulberate…
Sinodul reunit în plen la Bucureşti, la sfârşitul lui octombrie 2016, a ratificat hotărârile (anti)sinodului din Creta şi, astfel, BOR (Biserica Ortodoxă Română) a devenit BER (Biserica Ecumenistă Română), iar pe cei apără şi mărturisesc Adevărul i-a numit opozanţi şi schismatici. În acest context este necesar să ne evaluăm, să vedem care este strategia de abordare a problemelor actuale care frământă, de ceva vreme Ortodoxia, şi cum putem să ne raportăm la ele, ca grup, dar şi individual. Aşa să ne ajute Dumnezeu.
Bibliografie
1 „Necredincioşii şi nebotezaţii nu pot lua parte la Sf. Liturghie, fără să o profaneze, fără să o necinstească prin credinţa şi neştiinţa lor. Cum ar şi putea lua parte cu credincioşii la sf. slujbă, cei ce nu cunosc nimic din Sf. Jertfă, din Sf. Cină, din Sf. Taine!…” (Pr. Ilarion V. Felea, Tâlcuirea Sfintei Liturghii, Ed. Fundaţia Justin Pârvu, Petru Vodă, 2012, pp. 122-123)
2 Vezi „Unirea credinţei”, în duhul lui Hristos, versus „unitatea credinţei”, în duhul antihristic al ecumenismului
3 Vezi Comunicatul de presă al Patriarhiei, nr. 20/15 ianuarie 2007
Doamne ajută !Bunul Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfinţilor Mărturisitori din închisorile comuniste, să vă ajute în misiunea voastră de a ne arăta nouă, celor mai slabi în credintă, cum să ne ferim de lupii îmbrăcaţi în piei de oaie – ecumeniştii !În contextul articolului, ne puteţi spune care este situaţia în ţară cu această urâciune, hulă – săptămână de rugăciune pentru unitate a creştinilor.De exemplu m-ar interesa dacă şi unde în cuprinsul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei s-a ţinut acest „teatru ieftin” ?Mulţumesc.
„Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este mântuire.Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.” (Psalmi 145; 3-4)”Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie… Şi vrăjmaşii omului vor fi casnicii lui.” (Matei 10; 34-36)