Dupa cel de al doilea razboi mondial, oamenii au crezut ca scapa de acest fel de conflicte si au purces pe drumul iluzoriu al ‘reconstruirii’. In mod firesc, revenirea la o stare de pace, implica mai putin tumult si incrincenare. Dar elitele inchinatoare la diavol, ca de obicei au venit cu noi “minuni” tehnice si artistice, pentru atingerea, nu-i asa, al unui inalt nivel al progresului si civilizatiei! In plin secol XX, artele, care incepusera decaderea cea de pe urma, o luasera pe un drum spre cheagul fantasmagoric. Adica, lumea incepea sa se obisnuiasca cu spectaculosul, cu irealul si apoi cu ne-firescul! Exemple sunt multiple, conform diferitelor arte si zonelor geografice unde s-au dezvoltat. Insa cea mai pregnanta schimbare a fost legata de ingemanarea cit mai multor ramuri artistice, intr-una singura: cinematograful. Aici, simturile umane au fost tot mai violent biciuite pentru amortirea lor si pentru obisnuirea omului cu raul.
Sa luam asadar un exemplu ce pare a fi extrem de clar. Chiar inaintea intrarii Statelor Unite in razboi, in anul 1940, Walt Disney pregateste o mare “bomba” artistica. E vorba de filmul animat de lung metraj, numit Fantasia. Este un amestec de episoade muzicale, de autori clasici celebri precum J. S. Bach, Tchaikowsky, Paul Dukas, Stravinsky, Ludwig van Beethoven, Amilcare Ponchielli, Modest Moussorgsky si Franz Schubert. La prima vedere, totul parea a fi chiar foarte bine. Insa autorii vazuti si nevazuti ai acestui proiect si-au dat mina sa creeze o groapa de gunoi de o “stralucire” nemaivazuta. Chiar si tehnic vorbind, aceasta “Fantasia” a fost o premiera in multe directii: sunetul stereofonic numit ‘fantasound’, amestecul (avant la lettre) post-modernist al diverselor arte, introducerea de parfumuri si arome in timpul proiectarii filmului (dar abandonata din motive tehnice, la proiectie), “culturalizarea” clasica (!) a unui public larg ce habar nu avea de autorii sus-numiti, apoi lungimea nemaivazuta, de peste 2 ore a acestui animatii “culturale”, etc. https://www.moviefone.com/2015/11/12/fantasia-disney-facts/
Sa trecem acum si la alte detalii! Acestea sunt de fapt de o natura extrema. Din opera compozitorului Paul Dukas a fost aleasa The Sorcerer’s Apprentice (Ucenicul vrajitor), la care foarte multi dintre spectatori au reactionat, as spune firesc, facindu-li-se rau: dureri de cap, voma, ameteli si rau in tot corpul! De fapt, “marea” firma Walt Disney primeste si acum plingeri din partea publicului, pe aceasta tema… Si inca ceva legat de personajele ce apar in episodul de mai sus: ucenicul este Mickey Mouse, iar vrajitorul este Yen Sid (Disney, scris invers)! http://disney.wikia.com/wiki/The_Sorcerer%27s_Apprentice
Referitor la alta piesa muzicala, din suita animata “Fantasia”, se mai poate afla ceva: in The Rite of Spring (Ritualul primaverii) de Igor Stravinsky, acest autor a fost extrem de suparat de cum lucratorii acestui Walt Disney au ilustrat compozitia sa. Ce fel de animatie a fost creata?
O fantezie imagistica in care “se arata” spectacolul cu big-bangul si transformarea bacteriei in dinozauri, lucru ce a displacut profund autorului rus. Evident, compozitorul Igor Stravinsky ce a crescut stiind ca Dumnezeu e creatorul, NU putea accepta o astfel de blasfemie numita evolutie… (citeva din aceste detalii aici: http://www.classicalmpr.org/story/2015/10/05/rite-spring-fantasia)
Dar cea mai teribila lovitura data este episodul numit Night on Bald Mountain (Noaptea, pe Muntele Plesuv) de Modest Mussorgsky, in varianta compusa de Rimsky-Korsakov, unde creatia vizuala este intr-adevar foarte greu de privit! Este vorba despre aparitia diavolului, inchipuit infricosator de autorii dirijati de animatorul (!) Disney. Si nu doar aceasta uriciune, dar si alte fiinte ce “izvorau” din adincurile pamantului s-au adaugat, contribuind la scarbirea privitorilor, carora li s-a facut rau, ingretosati de aceste imagini. Evident ca propaganda din acea vreme, dar si cea prezenta, au ascuns dibaci NE-OBISNUINTA omului cu uritul, proslavind in schimb, “nemaipomenitul curaj si creatia extraordinara a autorilor, ce au devansat cu succes vremea lor”!
Regizorul Steven Spielberg numeste animatia “Fantasia” drept productia sa favorita, si sursa a multor alte realizari personale. Toate elitele indracite ale lumii nu au facut altceva decit sa astepte si sa preseze cu noi si noi scrinteli, mai intai ca “inovatie” greu de inteles, dar mai tarziu acest om slabit de griji (si golit de Credinta Ortodoxa, mai de demult ori de putin timp!) imbratiseaza lucrul pe care ar trebui sa-l urasca. Foarte semnificativ este ca “Fantasia” se termina ‘pozitiv’, ultima parte a filmului intitulindu-se “Ave Maria” (dupa Franz Schubert), ce se presupune ca ar restaura echilibrul si normalitatea. Dupa dracia cu Noaptea si Muntele Plesuv, urmeaza “Ave Maria” unde soarele rasare din nou iar toate personajele negative se intorc in fundul pamantului de unde venisera. Dar, “normalizarea” este doar TEMPORARA! Ce ramane din acest film urit si sarlatanesc, este ne-firescul oferit drept normal.
Cind eram copil in varsta de vreo 12 ani, am trecut printr-o experienta ciudata, pe care atunci nu mi-am putut-o explica. Ma uitam la televizorul cu ecran alb-negru, urmarind un desen animat cu Popeye Marinarul si dupa citeva minute incepuse sa mi se faca rau, ameteam, dar continuam sa ma mai uit pina cind mi-a venit sa vomit. Atunci m-am indepartat si am inchis si televizorul. Ce se intamplase? Tin minte ca miscarile foarte ample si grotesti ale personajelor si fondul sonor, apoi ne-firescul din multe din actiunile urmarite mi-au provocat acest rau greu de imaginat…
Cit de asemanatori suntem noi, oamenii, atunci cind suntem supusi la diverse experiente! Razboaiele vin si pleaca, reconstructia a ce se darimase urmeaza firesc, dar pregatirea unor noi razboaie este INTOTDEAUNA o grija a inchinatorilor la cel rau. Lupta personala este cea mai importanta, in special lupta duhovniceasca care e o datorie, iar succesul nu se traduce in ceva palpabil din punct de vedere al simturilor. Dar in timpul lui Antihrist, orice “deviere” de la linia lui va fi strivita, dar Cei Striviti vor fi Cei Plin de Succes! Micutii antihristi de ieri sau de azi au lucrat si lucreaza din greu sa ne ameteasca, prin “oferirea” de false sperante pe drumul cel strimb, conform cu puterea lor limitata, dar si demonica.
Disney era doar unul dintre acestia care au incercat neobosit sa stabileasca frumuseti artificiale si cai strimbe pentru “mantuire”. Uritul iese in mod natural din adincimea sufletului bolnav, care NU vrea sa rezolve insanatosirea proprie, in primul rind. Razboiul nemaivazut si distructiv ce va veni, dar si frumusetile urite ce vor urma cu un fel de usurare, vor impiedica si impielita pe multi dintre cautatorii ce vor vrea sa iasa la liman. Sa stam asadar departe de aceasta moarte sufleteasca si sa urmam in schimb pe Cel Care cu Moarte pe moarte a Calcat, pentru a noastra Mantuire!
Decaderea artei se poate vedea din comparatia picturii, de exemplu din secolele XIV cu picturile din secolulu XX , mazgaliturile lui Picasso sau Salvador Dali ar fi fost folosite ca hartie igienica in sec XIV.
Pictarea unui tablou lua mult mai mult timp si era mult mai elaborat in vechime decat azi.
Cred ca un pictor modern nu ar fi in stare sa faca o copie reusita a unui tablou vechi , de pictura bizantina nici nu mai vorbim.
Da, „tablou vechi”=arta conform puterii umane, de sorginte vest-europeana, in special dupa ruptura Romei de Biserica Ortodoxa
„Pictura bizantina”=arta Bisericii, inspirata de DUMNEZEU!