X

S-a săvârșit întru Domnul, maica Ecaterina Fermo. Veșnica ei pomenire

Astăzi, de praznicul Sf. Ioan Gură de Aur, Domnul a chemat-o la El pe maica Ecaterina Fermo, ce viețuia de 10 ani la mănăstirea Paltin Petru-Vodă. A fost tot acest timp țintuită la pat de mai multe boli, dar mai ales de osteoporoză care nu-i permitea să meargă. Maicile ce aveau ascultare la azilul mănăstirii au îngrijit-o cu multă răbdare și dragoste, fiind un caz mai deosebit, căci a trecut prin foarte multe momente critice. Tot într-un astfel de moment se afla și de ceva zile, iar astăzi inima sa a cedat.

Înmormântarea va avea loc, marți, ora 13, la Mănăstirea Paltin.

Dumnezeu să o primească în brațele Sale, pentru rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur.

Crâmpeie din viața maicii Ecaterina

S-a născut dintr-un tată evreu, dar încreştinat de mama sa, pentru a scăpa de furia nemţilor, când avea 20 de ani, şi dintr-o mamă rusoaică, creştină pravoslavnică. Părinţii, nefiind foarte credincioşi, nu au mai botezat-o pe Monica, ea rămânând în legea iudaică. Abia după 32 de ani de la naştere Monica primeşte botezul şi o dată cu el şi numele de Elena.

A dus o viaţă de zbucium, fiind actriță la Teatrul Național cu numele de Monica Fermo, perioadă despre care a scris în cartea sa Talita Kumi – Înviind pe Drumul Damascului. A încercat să ia legătura cu Dumnezeu pe diferite drumuri, dar nu pe cel bun. „OZN-iştii, spiritiştii, yoghinii şi filosofii îmi promiteau limanul, dar eu ajungeam în marginea prăpastiei, simţeam că acolo este ceva extraordinar şi mă aruncam în altceva, mai îngrozitor, ca să pot scăpa de acel ceva care era în spatele meu. Veneam din valea spirituală a glodului, eram înglobată în patimi extraordinar de mari, atât de iuţi şi de fierbinţi în practicare“, spunea, cu bucurie că a scăpat de toate acestea.

Hristos a fost „ca o bombă nucleară pentru suflet“

Hotărârea de a se boteza a luat-o după mai multe discuţii cu cei apropiaţi şi după câteva vizite la Mănăstirea Cernica. Naşă i-a fost o colegă de la Buftea, Lili. Botezul l-a primit de la părintele Ilarion Argatu în anul 1986. „Întâlnirea cu Hristos a fost pentru mine uluitoare, zdruncinătoare, devastatoare, ca un cutremur, ca un şoc, ca o bombă nucleară pentru sufletul meu.“

La şase ore după botez, a avut prima ispită. A vrut să fumeze, dar când a băgat ţigara în gură şi-a amintit cum părintele Argatu i-a dat cu Sfântul Mir pe buze şi a aruncat-o imediat. „Mergeam să mă botez şi am avut grijă neapărat să îmi cumpăr un pachet de ţigări“, spune Monica Fermo. În a treia zi după botez, a intrat în Biserica Sfânta Treime din cartierul bucureştean Tei şi s-a închinat la icoana Sfintei Parascheva. Atunci a auzit un glas care i-a spus să se lase de fumat, a ieşit fugind şi, din clipa aceea, s-a lăsat şi de fumat. „Acum, dacă simt fum de ţigară îmi vine să vomit. Păcatele cu care m-am luptat cel mai mult după convertire au fost cele legate de trup: desfrânarea, lăcomia pântecelui, băutul şi fumatul“, mai spune maica Ecaterina.

 

Cei trei stâlpi: Argatu, Sofian şi Galeriu

Hotărârea de a se călugări a fost luată tot la îndemnul părintelui Argatu. „În prima zi după botez, eram, la părintele, mai multe persoane în aceaşi situaţie ca mine. Dar numai mie mi-a recomandat să mă călugăresc“, îşi aminteşte Elena Fermo.
Mama ei nici nu a vrut să audă, fraţi nu mai avea, nici rude, şi de aceea „am hotărât cu părintele Argatu să mai stau cu mama, dar să fac o rupere totală de viaţa, de practica, de meseria pe care o aveam“. A renunţat la colaborarea cu TNB ca actor corp-ansamblu, la funcţia de secretară de platou în Buftea şi de asistent de regie în Televiziune, într-un cuvânt, a renunţat la visul ei, actoria, pentru că sunt „meserii cu totul şi cu totul opuse practicii religioase“, cum susţine maica Ecaterina.

 

Au urmat 4 ani în care a fost paraclisier şi îngrijitor la două biserici din Bucureşti. Aşa s-a călit foarte mult pentru viaţa pe care şi-o dorea cu atâta ardoare. A practicat tot timpul rugăciunea şi spune că „îmi doream să stau ore întregi între icoane, în mirosul acela de tămâie şi să mă rog.“
„Dacă nu aveam un părinte Argatu, un părinte Galeriu şi un părinte Sofian lângă mine, nu ştiu unde aş fi fost acum, spune acum, cu bucurie, maica Ecaterina. Mi-amintesc că erau săptămâni în care în fiecare zi eram la câte unul din ei. Ei nu aveau de la Dumnezeu aceleaşi daruri, dar se completau în sufletul meu. Părintele Argatu venea cu exorcismele sale, părintele Sofian cu smerenia deosebită, dulceaţa, blândeţea şi răbdarea şi al treilea era părintele Galeriu ale cărui predici înflăcărau inimile tuturor.“

 

Ţara Sfântă

Maica Ecaterina a plecat în Ţara Sfântă pentru că „era de două ori mai atractivă. În primul rând, pentru că ştiam că mă trag din acest neam, şi în al doilea rând, pentru că acolo păşise, aievea, concret, Hristos între oameni, pe pământul acela.“
A stat un an la Mănăstirea rusească „Maria Magdalena“, după care a plecat la Mănăstirea Eleonului, din vârful Muntelui Măslinilor. Apoi s-a dus în Ierihon să ajute la construcţia primei mănăstiri româneşti, iniţiativă care a aparţinut părintelui Argatu; el a avut ideea înainte de ’89, şi a luptat pentru strângerea de fonduri.
Maica Ecaterina trăieşte, în prezent, într-o chilie a unei mănăstiri din Ierusalim.

Acum a învăţat să picteze. A descoperit că, în afară „de păcate pot să fac cu mâinile şi altceva. Dumnezeu mi-a dat acest dar. A venit ca o mângâiere extraordinară, pentru că am fost în stare, din mâinile mele păcătoase, să scot chipul Domnului, chipul Maicii Domnului, al Sfinţilor“, spune cu mulţumire, Ecaterina Fermo.

Maica Ecaterina a dat toată averea săracilor, nu mai are nimic în România. Dar gândul şi inima i-au rămas tot aici şi, de aceea, mai face din când în când o vizită locurilor natale. Când e în România, se gândeşte la Ţara Sfântă, iar când e în Ţara lui Dumnezeu, simte un dor inexplicabil după pământul în care s-a născut.

Sfânta Lumină

Am participat de cel puţin 13 ori la acest eveniment de milă extraordinară, unul din cele mai fantastice şi mai încărcate de sfinţenie evenimente de pe faţa pământului. Trăsăririle din sufletul nostru când participăm la acest moment, sunt atât de mari, încât ai senzaţia că se rupe pământul în două.“
„După ce Patriarhul este percheziţionat să nu aibă nici un obiect care provoacă focul, intră în Sfântul Mormânt. În timp ce se roagă, începe să cadă un soi de rouă. Într-un an, am văzut cum a plouat deasupra Sfântului Mormânt, ca o ploaie măruntă de toamnă, cu picături mici, dar care, chiar dacă erau lichide, gălbui-azurii, cuprindeau toată biserica şi se transformau apoi în foc divin. Acestă ploaie s-a aşezat pe lespedea Sfântului Mormânt, patriarhul o ia, o pune într-un Sfânt Potir, aprinde cu ea lumânările, iese afară şi spune: «Veniţi de luaţi lumină!».“

Știrile sunt sub cenzură! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în cea mai mare provocare pe care o trăim. Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.


Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Articole asemănătoare

6 comentarii

    1. La noi la crestini ortodoxi se zice: Dumnezeu s-o ierte.
      condoleante se zice la cei ce nu cred in nemurirea sufletului sau la cei ce nu cred nici in existenta sufletului.
      Acum in ce este privitor la macica Ecaterina Fermo, adormita in Domnul Iisus Hristos, mare este ea in ceruri, caci ea vlastar din vita cea veche este, vechiul Israel, nu ca noi, altoi din neam strain.

      1. Dumnezeu s-o ierte!

        Nu din cauza de „vlastar de vita veche” cin din cauza de stradanie in pocainta de ai urma lui Hristos!
        Era mozaica, nu evreica.
        Stramosii au venit de prin Caucaz, nu din Palestina – nu e vreo legatura genetica cu David.
        Si dupa legea iudaica – derivata din Mozaism – succesiunea/mostenirea se „tine’ / urmareste dinspre mama iar mama ei NU ERA in cultul mozaic ci crestina!

        … ce nu e clar din articol?

  1. Ce bine era dacă ştiam de dânsa şi când era în viată.Locuiesc l a 90 km de Manastirea Paltin,am fost pe acolo de nenumărate ori,dar nu ştiam că acolo îşi ducea crucea o astfel de fiinţă.Şi câţi poate mai sunt,pe care noi nu îi ştim…De aceea e bine ca astfel deînştiinţări să se facă în timpul vieţii lor,ca să mergem să luă sfat sau binecuvântare de la dâşii.Dumnezeu să o aşeze cu sfinţii,alături de părintele Iustin,în Împărăţia Sa!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și reclamele, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, împărtășim informații despre utilizarea de către dvs. a site-ului nostru cu partenerii noștri de rețele sociale, de publicitate și de analiză. View more
Cookies settings
Accept
Politica de confidențialitate
Privacy & Cookies policy
Cookie name Active
Save settings
Cookies settings