X

UNIC: Duminica Sfinților români a picat de Ziua Drapelului național. Trăiască România Ortodoxă!

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Anul acesta, în mod minunat cele două sărbători românești, atât din punct de vedere religios, cât și național, au picat în aceeași zi.  Slavă lui Dumnezeu pentru purtarea de grijă ce o are față de neamul românesc. Iată semnificația celor două sărbători:

Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat pe 20 iunie 1992, ca Duminica a doua dupa Rusalii sa fie numita “Duminica Sfintilor Romani”. In sedinta din 28 februarie 1950, Sfantul Sinod a inceput canonizarea sfintilor de origine romaneasca.

După ce în prima duminică de după Rusalii sunt prăznuiți Toți Sfinții Bisericii lui Hristos, dintotdeauna și de pretutindeni, în duminica următoare Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a rânduit prăznuirea specială a Tuturor Sfinților Români, aducându-ne aminte că neamul nostru s-a născut creștin și a păstrat credința cea adevărată. Chiar dacă Sfinții i-au lipsit multă vreme din calendar, totuși ei au existat în fiecare veac, știuți sau neștiuți de oameni: cuvioși și cuvioase, martiri și martire, arhierei și voievozi, propovăduitori și apărători ai Sfintei Cruci, neîncetat au punctat istoria neamului nostru și au adus dinaintea lui Dumnezeu prinosul evlaviei românești.

Acest neîntrerupt șir de Sfinți dăruiți de Dumnezeu neamului nostru, dintre care o parte se regăsesc astăzi și nominal în calendarul bisericesc, ne înnobilează și ne obligă deopotrivă ca neam creștin. Iar mulți dintre ei își așteaptă canonizarea oficială. Biserica prăznuiește pe sfinții rugători români nu doar pentru a ne crește nouă interesul pentru sentimentul național ci pentru a ne arăta că fără Mântuitorul Iisus Hristos orice națiune nu naște sfinți iar un popor care nu mai naște sfinți moare. Biserica cinstește pe Sfinți chemând la sfințenie. Nu oferă modelele lor de viață numai pentru a ne impresiona și a uita de ele până la anul ce vine, ci pentru ca toată viața noastră, prin ei, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Ziua Drapelului Național

Sâmbătă, 26 iunie, este marcată în România Ziua Drapelului Naţional, proclamată prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. Potrivit acestei reglementări, Ziua Drapelului Naţional va fi marcată de către autorităţile publice şi de celelalte instituţii ale statului prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau ştiinţific, consacrate istoriei patriei, precum şi prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne. De asemenea, Guvernul şi autorităţile administraţiei publice locale vor lua măsurile necesare pentru ca în această zi drapelul României să fie arborat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 75 din 16 iulie 1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice.

Drapelul naţional este unul din cele trei simboluri naţionale ale României, parte a identităţii naţionale, alături de Stema naţională şi Imnul naţional.

• Drapelul României este tricolor: roşu vermillon, galben crom şi albastru cobalt, plasate vertical, albastrul fiind aşezat la lance, galben la mijloc şi roşu în exterior.

În îndelungata istorie a ţării, drapelul României nu a suferit transformări majore, cu excepţia proporţiilor şi poziţiilor culorilor.

  • Stema naţională actuală a României a fost realizată după Revoluţia din Decembrie 1989. Ea este constituită din:

– Vulturul de aur cruciat – ca element central care simbolizează dinastia întemeietoare a Basarabilor, nucleul în jurul căruia a fost organizată Ţara Românească, una dintre cele trei provincii din Evul Mediu (Ţara Românească, Moldova şi Transilvania)

– Scutul pe care stă este azuriu şi simbolizează cerul. Vulturul ţine în gheare însemnele suveranităţii: un sceptru şi o sabie, care reamintesc de domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare şi Sfânt şi de domnitorul Ţării Româneşti, Mihai Viteazul, primul unificator al celor trei Ţări Române.

Un blazon împărţit în câmpuri heraldice prezintă simbolurile provinciilor istorice româneşti de la stânga la dreapta:

Ţara Românească pe azur: un vultur ţinând în cioc o cruce ortodoxă de aur

Moldova: un bour negru cu o stea între coarne.

Banatul şi Oltenia, un pod galben cu două arce de boltă (simbolizând podul peste Dunăre al împăratului roman Traian) şi un leu de aur.

Transilvania: deasupra se află un vultur negru cu gheare de aur; dedesubt se găsesc şapte turnuri crenelate simbolizând cele şapte oraşe principale ale Transilvaniei.

Teritoriile adiacente Mării Negre (provincia istorică Dobrogea) sunt reprezentate de doi delfini afrontaţi.

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button