Ironia este că, în timp ce Polonia a căutat să colonizeze Ucraina, propria Polonia tocmai a fost colonizată de UE.
De Andrew Korybko – 2 iunie 2022
Nostalgica febră neo-imperială de a reconstitui Commonwealth-ul pierdut de mult timp prin recenta fuziune a Poloniei cu Ucraina într-o confederatie de facto s-a dovedit a fi de scurtă durată după ce Varșovia și-a dat seama brusc că nu poate finanța la nesfârșit Kievul și refugiații săi. La început totul a părut perfect după ce președintele Duda și omologul său ucrainean Zelensky au adus elogii reciproc țărilor, la sfârșitul lunii mai, în timp ce vorbeau în fața Radei. Ei au vorbit cu nostalgie despre revenirea la vremurile fericite când nu existau granițe între ei și s-au angajat să creeze o uniune vamală în acest scop, printre alte inițiative cuprinzătoare de conexiune. Această confederație de facto suna bine pe hârtie, dar Polonia și-a dat seama rapid că bugetul său pur și simplu nu-și poate permite acest ambițios proiect geopolitic .
Primele semne ale problemelor au apărut doar câteva zile mai târziu, după ce prim-ministrul Morawiecki a cerut ca Norvegia să dea imediat Varșoviei și Kievului tot profitul suplimentar obținut din vânzările de energie până acum în acest an. Desigur, Oslo a refuzat, iar apoi Polonia s-a plâns că Germania n-a înlocuit cele 200 tancuri mai vechi pe care Varșovia le-a dat Kievului, cu altele mai noi, afirmând că așa a promis vecina sa. Berlinul a negat că vreodată s-a încheiat astfel de acord, ceea ce a lăsat în Polonia în criză, după ce, în cele din urmă, și-a dat seama că tocmai au fost înșelați de Germania să transfere jumătate din tancurile țării sale în fosta Republică Sovietică, practic în schimbul la nimic.
Intrând în panică, Polonia a cerut apoi ca sediul ONU pentru reconstrucția Ucrainei să aibă sediul în țara sa, în locul celui pe care se presupune că comunitatea internațională va încerca să reconstruiască, cel mai probabil prin schema pe care Zelensky a împărtășit-o în timpul Summitului Economic Mondial de la Davos prin care partenerii săi pot prelua controlul asupra „unei anumite regiuni a Ucrainei, oraș, comunitate sau industrie”. Evident, Varșovia dorește să obțină partea leului sau cel puțin să se aleagă cu o parte din fonduri pentru presupusa facilitare acestui proces, care, la rândul său, o poate ajuta să compenseze miliardele de dolari pe care le-a cheltuit deja pentru Ucraina, și de aceea vrea să găzduiască sediul ONU.
Această cerere, ca practic orice altceva ce Polonia a cerut până acum, cum ar fi ideea anterioară a lui Duda în timpul ultimei sale vizite la Kiev, că Occidentul condus de SUA reinvestește activele străine furate Rusiei în reconstruirea Ucrainei (care ar servi la subvenționarea confederației de facto a Poloniei cu acestea), nu a fost primit cu entuziasm de aliații săi așa cum se aștepta Varșovia. Încă s-ar putea întâmpla, chiar dacă doar parțial, dar Polonia știe acum că nu poate continua să finanțeze nelimitat proiectul geopolitic cu Ucraina asa cum a sperat. De aceea, reduce brusc ajutorul generos pentru refugiații ucraineni, întrerupând livrările gratuite de combustibil și poziționându-se drept „centrul economic” al Kievului.
Ucrainizarea societății poloneze de către partidul de guvernământ „Lege și Justiție” (PiS după abrevierea sa poloneză) a avut scopul de a-i transforma pe acești „noi sosiți” în “agenti de influență” în cealaltă jumătate a Commonwealth-ului reconstituit de facto. Ei sperau ca aceasta să fie finanțată de Bruxelles prin tranșa promisă de ajutor pentru refugiați de aproximativ 150 milioane de euro, care nu fusese încă plătită în weekendul trecut. În orice caz, Polonia cere mai multe miliarde de ajutor, după cum Politico a raportat în ultimul lor articol despre creșterea cheltuielilor programului pentru refugiați din acea țară că „Bruxelles de asemenea a spus că Polonia ar putea profita de 1,2 miliarde de euro din fonduri neutilizate de la REACT EU… pentru a sprijini refugiatii ucraineni.”
UE a aprobat de asemenea, aproximativ 35 miliarde de euro sub formă de subvenții și împrumuturi pentru Polonia, ca parte a unui program de recuperare de la COVID-19, dar reține această asistență până când va îndeplini cerințele Bruxelles-ului de a-și reforma sistemul judiciar. Cu alte cuvinte, toți s-au jucat cu Polonia – în special Germania – pentru a-și asuma rolul principal al blocului în sprijinirea cuprinzătoare a Kievului și a milioanelor sale de refugiați, doar pentru a fi lăsată în impas fără nici un ajutor substanțial până când nu va recunoaște în mod unilateral o problemă semnificativă de interes naţional legat de autonomia sa strategică. Ironia este că, în timp ce Polonia a căutat să colonizeze Ucraina, Polonia însăși a fost colonizată în continuare de UE.
Lecția care trebuie învățată este că liderii unor țări pot fi ușor manipulati făcând apel la nostalgia lor imperială, așa cum au făcut cu PiS așa-numiții „aliați”. Impingându-i să preia conducerea în a suporta „temporar” costurile a ceea ce este descris ca un „efort multilateral”, forțele externe îi pot face să meargă atât de departe încât să nu-și poată inversa politicile fără a suporta anumite costuri serioase pentru ei înșiși, inclusiv doar reputaționale sau legate de politica electorală. Prin urmare, conducerea manipulată este presată să mențină cursul, indiferent de situație, cu expectativa că „doar un pic mai mult” este tot ceea ce este necesar pentru a debloca în sfârșit fondurile promise care s-ar putea să nu vină niciodată.
Într-o lume ideală, totul ar fi mers conform planului PiS. Occidentul condus de SUA i-ar fi dat Varșoviei activele rusești confiscate în valoare de miliarde de dolari pentru a reconstrui Ucraina în conformitate cu dorințele sale. Norvegia ar fi fost vinovată și să contribuie, iar Germania ar fi alimentat deja enorma jumătate din arsenalul de tancuri al Poloniei pe care PiS l-a trimis în Ucraina, în timp ce ONU și-ar fi stabilit fără rezerve sediul de reconstrucție ucrainean la Varșovia. Între timp, Bruxelles-ul nu ar fi atașat nicio condiție politică ajutorului promis pentru refugiați Poloniei. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat însă, și în schimb Polonia se vede acum obligată să reducă fondurile pentru Kiev și refugiații săi.
Prin urmare, proiectul Neo-Commonwealth n-a început bine, fiind urât de la început de adevărații naționaliști-conservatori polonezi și acum, inclusiv, declanșând mânia acelor liberal-globaliști din societate care cer ca toată lumea să participe, să continue finanțarea Kievului și a refugiaților săi în aceeași măsură ca înainte. Polonia pur și simplu nu-și poate permite asta, de aceea a trebuit să-și retragă planurile ambițioase inițial, chiar dacă numai după ce s-a angajat deja să fuzioneze cu Ucraina într-o confederație de facto, o dezvoltare care schimbă jocul în care este deja prea investit pentru a o inversa. În tot acest timp, Occidentul râde de „proasta satului” care atât de ușor a executat ordinele.
Andrew Korybko este un analist politic american, cu sediul la Moscova, specializat în relația dintre strategia SUA în Afro-Eurasia, viziunea globală a Chinei One Belt One Road a conectivității Noului Silk Road și Hybrid Warfare. El este un colaborator frecvent la Global Research.
Karen Smith de la Global Research
invictuswebmedia.com
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Ar trebui să ne îngrijoreze faptul că cea de-a 68-a reuniune de la Bilderberg are loc atât de curând după reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial?
Într-un cuvânt: Da.
Cu Forumul Economic Mondial în centrul atenției în ultimele săptămâni, s-au raportat puține despre reuniunea Bilderberg de la Washington.
Așa cum s-a spus adesea atunci când „băieții răi” au fost descoperiți în Scooby Doo, „Ei ar fi fost cruțați dacă nu ar fi fost pentru acești copii enervanti.”
Prin termenul de „copii enervanți” mă refer la acei vulturi care rareori ratează ceva. Se întâmplă astfel că cea de-a 68-a reuniune Bilderberg a avut loc în perioada 2-5 iunie 2022 la Washington, SUA, la foarte scurt timp după reuniunea Forumului Economic Mondial de la Davos, Elveția.
https://www.bilderbergmeetings.org/meetings/meeting-2022/press-release-2022
Ar trebui să fim îngrijorați și îngrijorați? Într-un cuvânt „Da”.
Am scris în principal despre Forumul Economic Mondial în ultimii doi ani, dar reuniunile Bilderberg sunt extrem de importante.
În propriul comunicat de presă, aceștia se descriu după cum urmează:
Reuniunea Bilderberg, fondată în 1954, este o conferință anuală menită să promoveze dialogul dintre Europa și America de Nord.
În fiecare an, 120-140 de lideri politici și experți în domeniile industriei, economiei, forței de muncă, mediului academic și IMM-urilor sunt invitați să participe la reuniune. Aproximativ două treimi dintre participanți provin din Europa, iar restul din America de Nord – aproximativ un sfert din politică și guvern, iar restul din alte zone.
Reuniunea Bilderberg este un forum pentru discuții informale pe teme importante. Întâlnirile au loc în conformitate cu regula Chatham House, care prevede că participanții sunt liberi să utilizeze informațiile pe care le primesc, dar nici identitatea, nici statutul vorbitorului sau al vorbitorilor nu pot fi dezvăluite. Nici ale oricarui participant.
Datorită naturii private a reuniunii, participanții participă ca persoane și nu în calitate oficială și, prin urmare, nu sunt obligați de limitările funcției lor sau de pozițiile convenite în prealabil. În consecință, ei își pot face timp să asculte, să gândească și să colecteze idei. Nu există o ordine de zi detaliată, nu se propun rezoluții, nu se dau voturi și nu se publică declarații politice”.
Ultima întâlnire a lui Bilderberg a avut loc în 2019. La fel ca Forumul Economic Mondial, este o adunare a elitei.
Din multe puncte de vedere contează mult mai mult. Numărul persoanelor participante este mult mai mic și totalizează aproximativ 120 și durează 4 zile.
Prințul olandez Bernhard a fondat Clubul Bilderberg. Jim Marr în cartea sa genială „The Rise of the Fourth Reich” (Ascensiunea celui de-al Patrulea Reich”)
a avut următoarele de spus despre club.
Prințul Bernhard a început întâlnirile clubului Bilderberg, un grup de oameni influenți care sunt atât de discreti încât clubul nu are nume oficial. Bernhard a fost un fost membru al SS nazist și un angajat al IG Farben german din Paris. În 1937 s-a căsătorit cu Prințesa Juliana a Olandei și a devenit acționar majoritar și oficial al Shell Oil olandez, împreună cu lordul britanic Rothschild.”
(Prin modul în care se expun fapte in această carte este excelentă și nu spun acest lucru cu ușurință. A fost scrisă în jurul anului 2010 și descrie în detaliu ceea ce s-a întâmplat de la al 2-lea Război Mondial. Ea leagă multe puncte între ele. De asemenea, este pe deplin documentată. Nu există teorii ale conspirației, ci doar fapte. O recomand cu căldură). -https://www.amazon.co.uk/Rise-Fourth-Reich-Societies-Threaten/dp/0061245593/
Cât de secret este clubul Bilderberg? Într-un articol pe care l-am scris anul trecut intitulat: „Cine sunt membrii Clubului Irlandez Bilderberg, ai Comitetului Tripartit și ai Consiliului pentru Relații Externe – care este relația lor cu Davos și Forumul Economic Mondial?”, m-am referit la participanții irlandezi de la Bilderberg, cum ar fi Simon Coveney (politician) și bancherul Goldman Sachs Peter Sutherland, care au fost intervievați cu privire la participarea lor la reuniune. Să spunem că nu au fost tocmai sinceri.
Dar să ne întoarcem la cea de-a 68-a întâlnire de la Bilderberg. Nu au mai ratat aproape nicio întâlnire din 1954, cu excepția Covidului. Abia în ultimii ani au început să fie publicate numele participanților (din cauza presiunii publice) și sunt o lectură foarte interesantă. Acesta reunește oameni care se află în domeniul politicii, al industriei farmaceutice, al industriei bancare, precum și directorul general al Pfizer, șeful CIA, CEO-ul Google, secretarul general al NATO etc.
https://www.bilderbergmeetings.org/meetings/meeting-2022/participants-2022
Numărul persoanelor care participă și cele care sunt, de asemenea, membre ale Forumului Economic Mondial este nerealist. Nu am avut timp să caut fiecare persoană de pe listă, dar conexiunea este cu adevărat uimitoare. Pur și simplu introduceți numele și inițialele persoanei forumului economic mondial pentru a confirma cine este membru al ambelor grupuri. Ceea ce este deosebit de interesant este conținutul întâlnirii din acest an. Principalele teme de discuție pentru acest an sunt:
1. Răsturnări geopolitice
2. Provocările NATO
3. China
4. Răsturnări de situație în Indo-Pacific
5. Competiția tehnologică China-SUA
6. Rusia
7. Coeziunea guvernului și a economiei
8. Perturbarea sistemului financiar mondial
9. Dezinformarea
10. Securitatea și durabilitatea energetică
11.Sănătatea după pandemie
12. Fragmentarea societăților democratice
13. Comerțul și de-globalizarea
14. Ucraina
Citirea printre rânduri este importantă pentru a descifra ce înseamnă cu adevărat majoritatea acestor subiecte. Ele dau senzația celor patru călăreți ai apocalipsei. Războiul, foametea, ciuma și moartea sunt conținute în ele într-o formă sau alta.
Dezorganizarea sistemului financiar global poate fi descrisă mai exact ca implementarea unei societăți fără numerar și, prin extensie, răspândirea unui sistem de credit social. Dezinformarea este de la sine înțeleasa. Am văzut cenzura lăsată în ultimii 2 ani dacă nu ați respectat cu sfințenie narațiunea. Conturile de social media (ale mele de două ori) vor fi eliminate dacă veti îndrăzni să spuneți adevărul. Toate acestea au fost planificate în 2019 la Evenimentul 201, unde o întreagă sesiune a fost dedicată testării narațiunii. Acesta a fost în secțiunea 4 și a fost numit „Discuție privind politica de comunicare și epilog video”.
https://www.centerforhealthsecurity.org/event201/media
Desigur, securitatea energetică și durabilitatea sunt pe masă. Având în vedere că prețurile la energie au crescut vertiginos, nu este o surpriză. Acest lucru ar putea fi chiar tradus ca un posibil atac cibernetic în curs de desfășurare. Aceste două merg mână în mână. Forumul Economic Mondial s-a referit adesea la acest lucru în exercițiile de masă. China, revoltele din Indo-Pacific și competiția tehnologică China-SUA sunt, de asemenea, subiect de dezbatere. Latura tehnologică a acestei probleme este, fără îndoială, un salut pentru cea de-a 4-a Revoluție Industrială a Forumului Economic Mondial și, în special, pentru Inteligența Artificială (IA).
Coeziunea guvernului și a economiei, precum și fragmentarea societăților democratice pot fi, de asemenea, combinate. Fragmentarea societăților democratice se datorează parțial finanțării de la fundația pentru o societate deschisă a lui George Soros. Am văzut apariția unor grupuri precum Black Lives Matter și altele, provocând tulburări, împărțind și înlocuind populația. Putem să corelam tulburările geopolitice, provocările NATO, Ucraina și Rusia ca o problemă atunci când discutăm despre acest război proxy care este în curs de desfășurare.
Ironia existenței unei probleme numite Comerț și De-globalizare nu va trece neobservată de mulți, deoarece tocmai această elită este pe punctul de a implementa globalizarea. Singura problemă care pare să le fi scăpat este „Perturbarea călătoriilor”. Am scris despre acest lucru în ultimul meu articol din susbstack intitulat „De ce există întârzieri în aeroporturi și anulări de zboruri în Irlanda, Marea Britanie, Olanda, Canada etc. Este aceasta Agenda 2030 în acțiune?”
Dar nu vă faceți griji, Michael O’Leary, ceo-ul companiei aeriene ieftine Ryanair, se alătură întâlnirii Bilderberg. Nu există nicio îndoială că își poate informa colegii dacă starea călătoriilor este o criză fabricată sau doar o coincidență. Fiți siguri că bărbații și femeile adunați la Washington nu vor vorbi doar despre trecut, ci vor planifica viitorul. Multe dintre subiectele pe care teoreticienii conspirației le-au scris și documentat în ultimii doi ani revin în prim-plan mult mai repede decât se așteptau mulți.
https://drive.google.com/file/d/1sKDuRtAQA7p6NkYpw3CWVbHMlM8vAi7c/view?usp=sharing
Θα πρέπει να ανησυχούμε που η 68η συνάντηση της Μπίλντερμπεργκ πραγματοποιείται τόσο σύντομα μετά την ετήσια συνάντηση του Παγκόσμιου Οικονομικού Φόρουμ; Με μια λέξη: Ναι. | ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ
https://tasthyras.wordpress.com/2022/06/05/%ce%b8%ce%b1-%cf%80%cf%81%ce%ad%cf%80%ce%b5%ce%b9-%ce%bd%ce%b1-%ce%b1%ce%bd%ce%b7%cf%83%cf%85%cf%87%ce%bf%cf%8d%ce%bc%ce%b5-%cf%80%ce%bf%cf%85-%ce%b7-68%ce%b7-%cf%83%cf%85%ce%bd%ce%ac%ce%bd%cf%84/#more-51508