Sinuciderea Occidentului: cartea esențială a lui Raúl González Zorrilla pentru a cunoaște lumea viitoare (Împotriva multiculturalismului)

Raúl González Zorrilla. - Sunt cuvinte care trăiesc instalate într-o bonanza care le este presupusă și care rămân confortabil așezate în acest prestigiu, convingându-ne că ceea ce înseamnă și transmit este ceva absolut benefic pentru ființe umane. Unul dintre aceste cuvinte bine acreditate este cel de „multiculturalism”, un concept pe care Academia Regală Spaniolă de Limbă îl definește drept „coexistență a diverselor culturi” și care, în mod popular, a fost înțeles în mod eronat ca un fenomen care permite „pozitivul” coexistența diferitelor culturi”.

În 2002, antropologul spaniol Mikel Azurmendi (ex membru de ETA), pe atunci președinte al Forumului Imigrației, a stârnit o mare furtună politică și culturală declarând public că multiculturalismul conținea, mai presus de toate, valori negative și că din el au derivat foarte puține lucruri bune. Rapid, pseudo-progresiști ​​de orice tip, stângiști de salon, „experți” în cele mai diverse discipline și politicieni din cele mai variate ideologii s-au grăbit să denunțe aceste afirmații împotriva corectitudinii politice, să-și exprime cu voce tare dezacordul față de autorul cărții Estampas de Ejido și chiar să-i ceară demisia pentru că, în opinia tuturor acestor presupuși specialiști în orice, a te opune multiculturalismului este același lucru cu comiterea unui act intolerabil de rasism sau lipsă de respect față de alte culturi.

Însă realitatea este încăpățânată și multiculturalismul, folosit ca berbec atât de totalitarismul islamist, cât și de totalitarismul de extremă stângă, se reafirmă o dată și de asemenea din nou, ca ceva profund contraproductiv și negativ pentru dezvoltarea coexistenței în societățile noastre. Ceea ce este cu adevărat îmbogățitor pentru orice comunitate este amestecul, încrucișarea indivizilor, amestecul de origini și conviețuirea pașnică a bărbaților și femeilor din cele mai variate locuri. Dar multiculturalismul este ceva absolut opus acestei emulsii culturale, acestui cocktail convivial sau asimilaționismului sau integraționismului pe care le susțin țări precum Statele Unite.

Multiculturalismul, ca acea organizație nebună și neo-comunistă care este ONU, apară armonia dintre culturi, insinuând în mod greșit că toate sunt la fel de respectabile din punct de vedere etic și permițând astfel fiecăruia dintre ele, indiferent de caracteristicile sale, de dezvoltarea și evoluția sa, supraviețuiește alături de celelalte într-un proces paralel care nu este nici de anexare, nici de respingere, ci mai degrabă, în general, unul de înstrăinare, ciudățenie și exotism.

În acest sens, multiculturalismul este cel care a făcut ca în capitale ca Londra sau Paris să traiască cetățeni din cele mai diverse țări, din cele mai variate culturi și de diferite tradiții religioase, dar de prea multe ori trăiesc în aceste capitale, sau în atâtea altele din Uniunea Europeană, în zone închise controlului democratic, în teritorii opace față de legile noastre și în periferii reticente la standardele noastre cele mai elementare de cetățenie.

Multiculturalismul nu încurajează fuziunile culturale, ci alimentează diviziunea acestora în rezerve dezordonate și deconectate unele de altele, iar principiul politic, social și cultural este cel care permite, de exemplu, ca în principalele state europene democratice într-o zi da și alta de asemenea, afronturi foarte grave la adresa celor mai elementare drepturi ale omului, atacuri sexiste, atacuri homofobe, scuze pentru multiple ideologii totalitare și comportament terorist care atacă direct pilonii pe care se bazează sistemul nostru de libertăți.

Susținută de abordarea perversă potrivit căreia „toate ideile sunt egale” și că „toate tradițiile și culturile merită același respect”, multiculturalismul, învăluit în rituri religioase medievale, obiceiuri ancestrale violente sau obiceiuri indecente din punct de vedere etic, a permis ca în zone extinse ale unora dintre principalele capitale ale Uniunii Europene a fost suspendat, de facto, Statul de drept.

Cei dintre noi care ne opunem multiculturalismului apărăm că primirea în orașele și națiunile noastre a indivizilor cu tradiții ideologice, culturale și religioase diferite trebuie făcută cu cel mai mare respect pentru credințele private ale noilor veniți dar, în plus, trebuie făcută cu respectul maxim din partea tuturor față de legile și reglementările de bază, care sunt esența a ceea ce definim „Occidentul”, și care trebuie aplicate în mod egal tuturor, care trebuie să fie obligatorii și de o conformare comună și care nu pot face nicio excepție în funcţie de originea culturală a fiecărui individ. Fiecare cetățean, indiferent de unde provine, de limba pe care o vorbește, de mediul cultural pe care îl are sau de religia pe care o profesează, este o contribuție îmbogățitoare pentru comunitatea noastră, dar, din acest motiv, toți indivizii trebuie să respectăm și să respecte, mai presus de orice, valorile fundamentale ale civilizației noastre.

Al treilea război mondial constă în asta

Este prea obișnuit ca politicienii, intelectualii și personalitățile publice să afirme demagogic că orice critică la adresa islamului este exagerată, provocatoare și în afara tonului, și că este necesar să se trateze această religie în același mod în care majoritatea Occidentului tratează alte credințe religioase, în special, datorită marii sale expansiuni, cu creștinismul. Nu este adevărat. Religia islamică merită să fie supusă unei puternice analize critice, dar, în plus, instituțiile occidentale trebuie să acorde o atenție strictă și fără compromisuri faptului că cei care mărturisesc această credință nu subminează, în exercițiul lor, pilonii fundamentali ai democrațiilor noastre sau ai sistemului nostru de libertate.

Niciun cetăţean european nu critică un musulman pur şi simplu pentru că crede într-un alt Dumnezeu, pentru că ascultă un alt profet sau pentru că respectă diferite coduri religioase, ci problema se stabileşte în momentul în care unii musulmani fideli, când trăiesc şi lucrează în Europa, doresc să extindă revendicările credinței lor particulare (excluzive, intolerante, fanatice și profund agresive față de femei, dar și față de alte grupuri sociale) la restul cetățenilor și, ceea ce este mai rău, la sistemele juridice ale țărilor care le găzduiesc.

Cu siguranță, printre noi nu lipsesc iluminați care, pe baza unui fals progresism, a unei interpretări strâmbe a multiculturalismului și a unui relativism ideologic pervers care, până la urmă, ajunge mereu să confunde toleranța cu nedreptatea și libertatea de credință cu fundamentalismul, să apere că cel mai radical islam se poate răspândi în toată Europa și America fără niciun fel de control politic, judiciar sau polițienesc. Dar cei care susțin acest respect petulant pentru credințele altora (mai ales atunci când ceilalți sunt musulmani, nu când sunt creștini sau evrei, de exemplu) trebuie să înțeleagă că cei dintre noi care subliniem că ceea ce este în joc în prezent este supraviețuirea civilizației occidentale, și valorile ei esențiale, în fața continuelor atacuri liberticide, sectare și fanatice ale celui mai radical islamism, nu facem decât să avertizăm asupra unui lucru pe care jihadiștii înșiși și-au asumat deja ca obiectiv principal al vieții lor: distrugerea ultimă a sistemului nostru „păcătos” de convieţuire.

Un exemplu. Gândirea islamistului Mohamed Bouyeri, care la 2 noiembrie 2004 l-a asasinat pe cineastul și agitatorul cultural Theo Van Gogh pe o stradă din centrul Amsterdamului, a fost analizat de un expert în islam care a trimis raportul sau Tribunalului care, în cele din urmă, va condamna criminalul la închisoare pe viață.

Ruud Peters, care era numele profesorului însărcinat cu analizarea pentru judecători a referințelor ideologice ale criminalului Bouyeri ținând cont de scrisorile, reflecțiile și notițele lăsate de acesta, a explicat în raportul său că Mohamed Bouyeri a început prin a respinge valorile occidentale. Următoarea etapă a fost respingerea sa față de statul democratic și instituțiile sale juridice. Mai târziu, explică profesorul Peters, Bouyeri a cerut „jihad global” împotriva democrației. În cele din urmă, criminalul a susținut violența împotriva acelor indivizi care au „insultat” islamul sau profetul. Câteva luni mai târziu, Mohamed Bouyeri, un tânăr de 27 de ani născut, crescut și educat în Țările de Jos, l-a ucis pe Theo Van Gogh trăgând în el șapte focuri de armă și apoi tăindu-i gâtul în mijlocul unei străzi din Amsterdam. La proces, Bouyeri a spus instanței că își studiază cazul că nu regretă nimic din ceea ce a făcut și că, dacă va fi eliberat, va face din nou același lucru.

Principalul obstacol care există în Occident în lupta împotriva totalitarismului islamist și, în consecință, împotriva terorismului jihadist, se găsește în cadrul societăților noastre. Abundă printre noi un fals, ignorant și pretins progresism, sponsorizat în special de partidele de stânga și formațiunile naționaliste, care a devenit o groapă împuțită din punct de vedere etic și ideologic în care să păstrăm valorile occidentale, să protejăm libertățile individuale și să apărăm democrația este anatema pentru aparatorii „corectitudinii politice”. În acest fel, și cu o dreapta ideologic și politic complexată de miturile de neatins ale social-democrației, foarte puțini dintre noi îndrăznim să apărăm cu forță valorile tradiționale occidentale, care au deschis calea în Occident către o foarte serioasă proliferare a celor mai diverse procese de radicalizare şi extremism. Principalul dintre ele, deși nu singurul, este islamul.

Și este că gândirea slabă și inertă pe care acest nou comunism prost numit social-democrație a insuflat în Occident în ultimele decenii a deschis o cale fatală către infantilizarea intelectuală a societăților noastre, prăbușirea proiectului ilustrat și a unui „totul merge” la nivel global care a atins limite de neglijență și ruină greu de depășit. În acest sens, a pretinde o paritate radicală a tuturor ideilor, a te mândri cu noblețea tuturor opiniilor și a plasa victimele și călăii pe același plan etic înseamnă distrugerea valorilor fundamentale ale modernității occidentale. Dar, mai presus de toate, și ceea ce este mai rău, implică furnizarea unei scrisori de legitimitate absolută, precum fanaticii islamiști, care produc,alimentează și propagă proiecte de exterminare, eliminare, rasism, discriminare sau anihilare. În plus, înseamnă să acceptăm ideea aberantă că cei care apără aceste opinii barbare au la fel de mult drept să fie respectați ca și cei care dezvoltă și promovează criterii de respect, toleranță și nu ataca împotriva restului umanității.

Barbarii, cruzi, fanatici și iraționali, oricât de mult își ascund discursul de ură sub hainele mai mult sau mai puțin elegante ale politicii, culturii sau credințelor religioase, nu pot avea loc printre noi. Așa că Occidentul trebuie să intre în luptă.

Efectiv acesta este al treilea război mondial.

Din acest motiv, este necesar să-i educăm pe tinerii noștri în ideea respectării maxime a drepturilor individuale ale persoanelor și în convingerea că acestea nu pot fi comparate cu „presupusele” drepturi ale unei confesiuni religioase, ale unui „popor”, a unei rase sau a unei anumite clase sociale.

Este necesar să sprijinim fără echivoc, atât în ​​țările noastre, cât și oriunde este necesar, cea mai puternică luptă polițienească și militară împotriva proceselor de radicalizare și împotriva mișcărilor totalitare, oricare ar fi caracterul lor.

Este necesar ca atacurile teroriste să fie judecate ca acte de genocid; se impune agravarea pedepselor și condamnărilor pentru cei care le comit și, mai presus de toate, trebuie să înțelegem că este necesar să legiferăm mai întâi, iar apoi să aplicăm legile, în așa fel încât cei care urmăresc să pună capăt libertății și securității noastre sa nu beneficieze de ele.

Este necesar să admitem că Occidentul este în război împotriva totalitarismului islamist care se hrănește cu guvernele îndepărtate ale Iranului sau Arabiei Saudite, dar care se bazează și pe moscheile care ne sunt aproape, pe ajutorul social pe care îl plătim cu toții și că au hrănit ani de zile zeci de terorişti islamişti care au călătorit ulterior în Siria sau Irak pentru a-şi duce „războiul sfânt” mortal, şi în bugetele publice milionare care legitimează un „multiculturalism” gol care demonstrează doar o foarte gravă lipsă de încredere în sistemul nostru de convieţuire şi în regulile care ne protejează drepturile şi libertăţile.

Este necesar să interiorizăm că Occidentul este, în esență, cea mai și mai bine elaborată formă de civilizație pe care ființele umane au creat-o și că sistemul nostru de conviețuire în libertate, datorită capacității sale de a respecta toate ideile și credințele și pentru angajamentul său fără fisuri pentru libera gândire și libertatea de exprimare, a atins cele mai înalte niveluri de dezvoltare, progres și bunăstare. Și este necesar să anunțăm lumea că de acum încolo vom face tot ce este necesar pentru a apăra acest bagaj care ne face mari, puternici și mai buni.

Karen Smith din Alerta Digital