Câțiva factori ai crizei din Ucraina: Soros, omniprezent

În ciuda pozițiilor morale ale NATO, UE și SUA că nu a existat niciodată un proiect extern, Ucraina a fost manipulată ca un pumnal îndreptat spre inima Rusiei.  Prin planificare externă și finanțare masivă, Ucraina a fost ruptă de relația sa organică cu Rusia.

Măsura în care rețeaua globalistă a vizat Rusia prin Ucraina poate fi văzută cu ușurință examinând rapoartele financiare anuale ale ONG-urilor precum National Endowment for Democracy, institutele Open Society, ad infinium. Aici putem discerne adevăratul sens din spatele retoricii conform căreia Ucraina este un model strălucitor al „democrației”, „liberalismului” și „societății deschise”.

Printre ei, globaliştii se laudă cu rolul pe care îl joacă în Ucraina. În 2016, Carl Gershman, președintele NED, un veteran de stânga de tipul celor care s-au înghesuit pe partea SUA în timpul Războiului Rece, a declarat că NED a fost activ în Ucraina din anii 1980: „NED a fost acolo de la început, hrănind rădăcinile active ale societății civile în anii 1980. [1]

În 2015, Gershman, la un an după răsturnarea guvernului ucrainean aliniat cu Rusia, a scris în World Affairs că Ucraina este esențială pentru obiectivele SUA de a încercui și submina Rusia, citându-l pe strategul geopolitic Brzezinski:

„… Fără Ucraina, Rusia încetează să mai fie un imperiu, așa cum a spus adesea Zbigniew Brzezinski. Este posibil ca din criza actuală Rusia să devină o țară mai normală, chiar o democrație, în care preocuparea centrală nu mai este extinderea puterii Marii Rusii, ci bunăstarea poporului său.

„Așadar, obiectivul strategic pentru persoanele care vor să vadă o lume mai pașnică și democratică este o Rusia care, la fel ca Ucraina, vrea să fie democratică și parte a Europei. În acest moment, acest scenariu pare foarte puțin probabil. Dar dacă Ucraina are succes, există posibilitatea unui rezultat mai bun. De aceea, lupta Ucrainei pentru democrație, independență și integritate teritorială are consecințe pentru întreaga lume. Și de aceea Statele Unite au un interes profund pentru succesul său. Sprijinind Ucraina, nu doar sprijinim lupta sa. De asemenea, apărăm propria noastră securitate națională și promovăm valorile libertății umane pe care Statele Unite, cu toate problemele ei, continuă să le susțină.”[2]

Gershman a precizat că trebuie creat un decalaj cu Ucraina care dăunează Rusiei. Acest decalaj are implicații importante pentru procesul de globalizare și americanizare, potrivit lui Gershman.

Săltând la actualitate, bugetul NED cheltuit în Ucraina în cursul anului 2021 peste 5.500.000 dolari. Accentul se pune sistematic pe formarea „tinerilor activiști” și finanțarea punctelor de vânzare de propagandă, numite eufemistic „jurnalism independent”. [3] De exemplu:

Sprijin pentru jurnalismul de investigație în Donbas: 35.000$: Pentru a consolida reportajele mass-media independente despre cheltuielile publice în regiunea ucraineană Donbas.

Institutul de Informații Donețk: Promovarea presei independente în Donbas: 100.000 $: Pentru a promova mass-media independentă în estul Ucrainei. Organizația va produce știri, cercetări și rapoarte analitice privind evoluțiile din regiunile afectate de conflict din Ucraina.

Grupul va publica materiale pe site-ul său web și le va distribui prin intermediul rețelelor sociale și al buletinelor informative electronice. De asemenea, va produce și difuza episoade din emisiunea săptămânală Donbas Today, promovând-o prin clipuri video pe rețelele de socializare. Grupul va continua să monitorizeze presa scrisă și online în zonele controlate de separatiști pentru a contracara dezinformarea.

Centrul de cercetare Donbas Social Prospects: Sprijin pentru mass-media regională independentă: 50.000$: Promovarea accesului la știri și informații independente despre evenimentele din estul Ucrainei. Popularul site de știri al organizației își va extinde rapoartele analitice despre conflict, va continua să monitorizeze mass-media și evenimentele din teritoriile controlate de separatiști și să dezmintă narațiunile propagandistice. Pentru a ajunge la publicul internațional cu informații obiective despre conflict, organizația își va traduce cele mai importante materiale în limba engleză.

Caritas Mariupol: Promovarea informațiilor independente în Donbas 39.000 USD: Promovarea informațiilor independente și promovarea jurnalismului cetățean în Donbas. Grupul va organiza programe de instruire și mentorat pentru jurnaliştii rurali din zonele afectate de conflicte din estul Ucrainei. În urma atelierelor, participanții vor scrie și vor contribui cu rapoarte despre probleme locale presante pentru ziarul local, precum și pentru instituțiile media regionale.

Centrul Media Anti-criză: Promovarea mass-mediei independente în Donbas: 50.000 USD: Rezumat public: Promovarea mass-mediei independente și a dezbaterii publice în Donbas. Centrul va produce rapoarte video despre evoluțiile sociale și politice din regiunile Lugansk, Donețk și Dnipropetrovsk. De asemenea, va organiza evenimente publice precum dezbateri, conferințe de presă, mese rotunde și seminarii pentru a aborda probleme locale. Centrul va publica conținutul produs pe site-ul său și pe rețelele de socializare și își va difuza evenimentele publice, astfel încât va servi de asemenea ca platformă de reuniune pentru interacțiunea dintre jurnaliști, guvern și public.

Truth Hounds: Monitorizarea și documentarea încălcărilor drepturilor omului: 58.000 USD: Pentru a monitoriza, documenta și dezvălui încălcările drepturilor omului. Concentrându-se pe crimele de război comise în regiunile Donețk și Lugansk, organizația va instrui și va efectua 10 misiuni de monitorizare pentru a documenta încălcările legate de conflict. Pe baza constatărilor și dovezilor colectate, va elabora o serie de rapoarte și le va prezenta instituțiilor ucrainene și internaționale. Organizația va colabora, de asemenea, cu agențiile de aplicare a legii pentru a-și îmbunătăți cunoștințele și aplicarea dreptului internațional umanitar.

Organizația benefică „Fundația de caritate „East-SOS”: Documentarea și creșterea gradului de conștientizare cu privire la încălcările drepturilor omului: 47.000 USD: Pentru a sensibiliza publicul cu privire la încălcările drepturilor omului în Donbas. Organizația va identifica politicile rusești de persecuție și colonizare în regiune și va documenta cazuri ilustrative. Organismul de supraveghere al drepturilor omului va întocmi un raport cuprinzător, îl va promova prin evenimente publice din Ucraina și îl va prezenta organismelor internaționale, cum ar fi Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU, Curțile Europene pentru Drepturile Omului și Curtea Internațională de Justiție.

Dezvoltare profesională din Harkov: Consolidarea activismului civic al tinerilor: 110.000 USD: Pentru a consolida activismul tinerilor și angajamentul civic. Grupul va sprijini dezvoltarea organizațională a ONG-urilor nou create în toată Ucraina. Prin cursuri de formare online, grupul va îmbunătăți abilitățile de management, comunicare și apărare ale tinerilor activiști. Beneficiarul va acorda minisubvenții participanților pentru a realiza proiecte care promovează o mai mare participare a tinerilor la coeziunea socială și transformarea democratică în comunitățile locale.

Centrul Analitic al Universității Catolice din Ucraina: Promovarea Dialogului Politic: 39.000 USD: Promovarea dialogului politic pe probleme cheie legate de teritoriile ocupate din Ucraina. Grupul de reflecție își va continua investigația aprofundată a politicii de stat față de teritoriile ocupate ale Ucrainei, va organiza o serie de mese rotunde tematice și va publica materiale analitice pentru a stimula dialogul dintre societatea civilă, funcționarii guvernamentali și publici. Organizația va dezvolta recomandări de politici și va susține implementarea acestora cu părțile interesate cheie și cu instituțiile relevante, promovând o abordare bazată pe valori a elaborării politicilor publice.

Rețeaua Națională de Apărare a Intereselor ANTS: Sprijin pentru inovații sociale pentru guvernarea locală: 78.000 de dolari:

Să promoveze soluții inovatoare de guvernanță locală și să promoveze o nouă generație de lideri. Grupul va găzdui un hackathon (comunitati haker) pentru a facilita colaborarea dintre activiști și autoritățile locale în co-dezvoltarea de soluții inovatoare pentru guvernanța locală. O echipă de specialiști în tehnologia informației, manageri de proiect și experți în guvernare va asesora echipele participante. Grupul va oferi suport tehnic și financiar celor trei câștigători ai hackatonului pentru execuția proiectului. De asemenea, va găzdui evenimente pentru a stimula conexiunile transregionale între activiști.

Obiectivul globaliştilor

În 2014, în Ucraina s-a pus la cale o situație care a urmat același scenariu ca și alte câteva state care au fost aduse în valul globalist. Revoltele de pe străzile din Kiev și din alte părți au constituit o „revoluție de culoare” căutată, care a trecut ca o doză de sare prin statele fostului bloc sovietic și prin Africa de Nord în așa-numita „Primăvară Arabă”.

Interesant este că, în timp ce revoltele au izbucnit în Ucraina în 2014, perturbări sponsorizate de globalişti au avut loc şi în alte două state care aveau aliniamente ruseşti, Venezuela [4] şi Siria. [5]

„Războiul rece” împotriva Rusiei din 1945, după ce Stalin a zdruncinat planurile globaliste de a crea un stat mondial sub auspiciile Națiunilor Unite,[6] a avut doar un scurt răgaz în anii Gorbaciov și Elțin, Gorbaciov și-a arătat de atunci adevăratele sale culori globaliste [7]. Prin urmare, lunga serie de crize fabricate în jurul Ucrainei nu reprezintă o „întoarcere la Războiul Rece”, așa cum susțin experții în politică externă; „Războiul Rece” abia s-a oprit. Responsabilii politici americani au declarat clar că Rusia rămâne un inamic și că oricine încearcă să reafirme Rusia ca putere mondială – așa cum a făcut Putin – este o țintă legitimă a SUA.[8] De fapt, așa cum susțin eu în Rusia și lupta împotriva globalizării, conflictul dintre Rusia și SUA este un conflict existențial, în care se ciocnesc două misiuni mondiale [9].

National Endowment for Democracy (NED), creat cu sponsorizarea Congresului în 1983 de către adepții fracțiunii șahtmanite a troțkismului și alți „social-democrați”[10], după ce a preluat unele dintre funcțiile „Războiului Rece” ale discreditatelor proiecte CIA, a avut întotdeauna un interes deosebit în Ucraina.

De exemplu, NED a sponsorizat avid „tineri activiști” din diverse sectoare ale societății, inclusiv „educarea” alegătorilor cu privire la modul de a vota la alegerile din octombrie 2012. Raportul financiar 2012 al NED enumeră ONG-urile ucrainene care au primit 3.380.834$ în perioada respectivă a acelui an[11]. Suma reprezintă limita superioară a fondurilor trimise de NED la nivel mondial, iar după cum arată raportul 2021 citat mai sus, cantitatea nu a făcut decât să crească.

Ucraina a fost unul dintre statele supuse unei „revoluții de culoare” în 2004; așa-numita „Revoluție portocalie”. Odată cu eșecul acelei revolte, orchestrată din străinătate, s-a lansat strigătul că Ucraina nu era suficient de „democrată”, eufemism pentru a spune că nu se află suficient sub influența hegemoniei SUA/globaliste.

Un simpozion asupra Ucrainei organizat de Forumul Internațional pentru Studii Democratice, legat de NED, a deplâns că „după eșecul de a consolida câștigurile democratice ale mult celebratei „Revoluții Portocalii” din 2004, Ucraina, sub conducerea președintelui autoritar Viktor Ianukovici a suferit numeroase eșecuri în lupta sa pentru un sistem mai democratic»[12].

Evaluare Brzezinski în 2014

Veteranul consilier globalist pentru politică externă Zbigniew Brzezinski, când era consultant la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, când a fost intervievat de Pravda ucraineană, o revistă asociată NED, i-a lăudat pe tinerii revoltați care au precipitat răsturnarea lui Ianukovici aliniat cu Rusia. Brzezinski a lăudat sensul de „națiune” ca „un semn optimist”[13] și a vorbit despre o „națiune independentă”. Acest elogiu adus naționalismului ucrainean de către Brzezinski a fost ciudat, venind de la cineva care și-a petrecut viața, din zilele sale de tânăr student, condamnând naționalismul și afirmând că capitalismul internațional, fondat pe o elită globalistă care transcende granițele teritoriale, este următoarea fază a evoluţiei istorice. Brzezinski nici măcar nu credea în „națiunea independentă”. Credea că este de modă veche[14]. Însă este linia urmată de toți ceilalți purtători de cuvânt ai globalizării, inclusiv de SUA și UE, și de toți pontificatorii ONU, care atunci, și acum, au condamnat Rusia și au apărat această artificială „naționalitate ucraineană”.

Niciunul, desigur, nu este campion al naționalismului, pe care îl consideră anatemă. Este încă un mijloc de subminare a Rusiei ca principal Stat care se interpune în calea unei „noi lumi fericite” sau a „noii ordini mondiale”, așa cum a fost numită. Prin urmare, „naționalismul” este folosit doar ca strategie dialectică, ca parte a unei agende globaliste.

Brzezinski a făcut aluzie la ce este teama reală a globaliștilor: teama că Rusia va conduce un bloc eurasiatic care, am putea adăuga, și-ar găsi aliați în întreaga lume, din India până în Venezuela și Siria[15] De aici și acțiunile atacurilor simultane împotriva acestor două ultime state din 2014, fomentate de aceleași forțe care atunci, și sunt acum, fomentau criza asupra Ucrainei.

Brzezinski, în calitate de purtător de cuvânt principal al globaliştilor, a vorbit despre o „extindere a Europei”. El a afirmat că globaliştii doresc ca Ucraina să adere la UE ca început al unui proces care va integra de asemenea Rusia. El a susținut că acesta este valul viitorului și că o „uniune eurasiatică” condusă de Rusia va eșua. Cu toate acestea, dacă U.E. ar reprezenta o a treia forță cu adevărat independentă, globaliștii ar fi atacat-o la fel de avid ca Rusia. Din păcate, UE nu a apărut ca o a treia forță, ci ca o anexă a politicii externe a SUA.

Din declarațiile lui Brzezinski din 2014, putem vedea de ce globaliștii erau atât de dornici să răstoarne regimul Ianukovici, sub care exista șansa ca Ucraina să se apropie mai degrabă de Rusia decât să opteze pentru UE. Ucraina este în mod clar o parte importantă a agendei globaliste.

Soros omniprezent

Rețeaua globalistă de fundații și ONG-uri sub auspiciile lui George Soros a avut, la fel ca NED, un interes deosebit pentru Ucraina.

Rețeaua Soros operează în Ucraina în principal prin intermediul Fundației Internaționale Renaissance. [16]

Rețeaua Soros susține în prezent că „Invazia militară rusă a Ucrainei este un atac asupra democrației și o încălcare a dreptului internațional. De asemenea, a reprezentat o amenințare serioasă pentru societatea civilă din țară, inclusiv pentru personalul, partenerii și beneficiarii Fundației Internaționale Renaissance, care face parte din Open Society, care lucrează în țară din 1990″[17].

Pe de altă parte, s-ar putea spune că poate Ucraina are în sfârșit șansa de a fi eliberată de Rusia de globaliști și de prădătorii internaționali. O reajustare față de Rusia ar însemna cu siguranță că întreaga bandă de subversivi și agitatori ai „societății civile”, avangarda globalizării, va fi aruncată la gunoi, așa cum a fost în Rusia de către Putin. Asta înseamnă că aparatul Soros când deplânge că există o „amenințare gravă la adresa societății civile”.

Viorel Ursu, director de divizie al programului Europa și Eurasia al Open Society, l-a elogiat pe Soros în termeni mesianici, ca mare speranță și prieten drag al Ucrainei:

„Lucrăm în Ucraina de mai bine de 30 de ani. Am fost una dintre primele fundații acolo după sfârșitul Uniunii Sovietice. Fondatorul nostru, George Soros, are un loc special în inima sa pentru Ucraina și a dedicat mult timp, emoție și resurse țării»[18].

Ursu ​​susține că rețeaua Soros a fost primul ONG din Ucraina post-sovietică și că s-a concentrat pe reeducarea tinerilor, de la vârsta grădiniței. El afirmă despre vidul ideologic lăsat de implozia blocului sovietic.

„Așa că am făcut din educație o prioritate, de la grădiniță până la studii superioare, prin burse care permiteau să studieze în străinătate pentru a aduce noi perspective. Bibliotecile au fost un mare centru de atenție, iar publicarea de manuale»[19].

Au avut la dispoziție treizeci de ani pentru a-i îndoctrina pe ucraineni să devină cetățeni ascultători într-o lume globalizată. S-au concentrat pe controlul educației, manualelor și a ceea ce intra în biblioteci.

Cu ceea ce Ursu numește „alegeri libere și corecte” după revoltele din 2014, „societatea civilă” fusese „întărită”. El afirmă că actualul conflict nu este doar o problemă militară, ci „un război informațional” în care „mass-media joacă un rol important în a spune povestea reală, și a numi Rusia pe numele său, ca agresor” [20]; adică mass-media este ascultătoare și se poate avea încredere că urmează agenda globalistă. Mass-media este mobilizată în „războiul informațional” împotriva Rusiei. După cum am văzut cu bugetul NED, de exemplu, banii s-au irosit multă vreme pe crearea acestei conformități media, în special prin formarea jurnaliștilor, editorilor, producătorilor etc., și captarea rețelelor sociale până la punctul de a fi un factor primordial în stimularea și organizarea „revoluțiilor de culoare”.

Ursu ​​​​are dreptate când consideră conflictul actual ca fiind de importanță globală.

Traducerea Karen Smithdin Alerta Digital