Legalizarea pruncuciderii în California: legea va permite uciderea copilului până la 28 de zile după naștere

De Magdalena del Amo. - „Când creștinismul decade, barbaria devine prezentă”. Nu putem fi mai de acord cu cuvintele filozofului și politicianului din secolul al XIX-lea, François-René de Chateaubriand, adresate iluminaților: „Renunțând la creștinism, să nu credeți că veți păstra noțiunile superioare ale dreptății, ideile adevărate despre natura umană și progresul de tot felul pe care creștinismul l-a adus în societate: dogma ei este garanția moralității sale; această morală avea să fie în curând înăbușită de pasiuni care nu sunt guvernate de frâna credinței.” Acum, înaltele virtuți creștine nu se mai găsesc acolo unde a domnit și a dispărut creștinismul. Gândul lui își recapătă putere în zilele noastre și, spre regretul nostru, îl consacră ca profet. Trebuie recunoscut că această reflecție provoacă durere, pentru că este ca și cum ne-ai lăsa fără speranță de a recupera empatia, decența și moralitatea, adică discernământul dintre bine și rău.

Societatea se lasă dusă. Nu știe, nu află, doarme în timp ce așteaptă. Alții gândesc pentru ea și își plănuiesc sinuciderea colectivă. Când nu facem altceva decât să ne privim buricul și nici măcar ne scoatem căștile de la urechi să dormim și, în plus, am integrat că spiritualitatea este ceva învechit și că tendința firească spre sacru este doar o reminiscență goală, este logic că ne pierdem sensibilitatea față de esențial și că nimic nu contează pentru noi, în afară de propria bunăstare, dorințele și mofturile noastre; mai presus de toate, dacă avem mâncare și băutură în voie, timp liber și distracție din abundență și cele lumești variate din care să alegem. Acestea sunt aspirațiile societății frivole a secolului XXI. Nimic de gândit în transcendent, ca nu cumva conștiința să se răsucească și să se trezească, și să ne facă să ne întrebăm „cine suntem, de unde venim și unde mergem”.

Consecința directă a de-creștinizării este barbaria instituționalizată și nu sunt multe de explicat. În afară de legile de dezincriminare și legalizare a eutanasiei – activă, pasivă, voluntară și involuntară -, eugenie și avort, depravarea este în creștere, deși vândută ca un drept.

Declinul medicinei și științei, în general, nu este un secret. Există oameni de știință renumiți care își expun ideile aberante, precum cele ale medicilor James Watson și Francis Crick, pruncucideri declarate, care au împărțit Premiul Nobel pentru descoperirea ADN-ului. Opinie, dacă nu, cititorul. Watson subliniază că „ar trebui luată în considerare ideea de a priva nou-născutul de personalitatea sa juridică până la trei zile după naștere. Părinții care suspectează anomalii fetale pot avorta în mod legal, dar majoritatea malformațiilor congenitale nu sunt descoperite decât în ​​momentul nașterii”.

În cazul în care acest lucru ni se pare exagerat, colegul său Nobel, dr. Crick pune accentul cu aceste cuvinte: „Copiii nu ar trebui să aibă categoria de persoane complete până la vârsta de trei ani. Atunci o instanță competentă formată din trei medici se va pronunța dacă este apt să trăiască”.

Australianul Peter Singer, fondatorul mișcării pentru drepturile animalelor, afirmă în cartea sa Animal Liberation că unele animale sunt mai sensibile decât fetușii și că trebuie să li se acorde această recunoaștere.

Potrivit lui Singer, nu există nicio diferență între a ucide un copil în pântece și a-l ucide afară. Dar nu pentru că este împotriva avortului, ci pentru că pentru el unele vieți umane nu au nicio valoare înainte sau după naștere.

Cu asemenea idei de la oameni de știință renumiți, nu este de mirare că oameni fără principii umaniste, religioase sau morale solide optează pentru Cultura Morții.

În această dinamică, unii oameni de știință, urmând tiparul celor pe care tocmai i-am menționat, propun pruncuciderea ca o modalitate de a elimina copiii născuți cu un defect care nu a fost depistat prin screening-ul prenatal. Doar să ne gândim la asta ar trebui să ne înghețe inimile. Și expunând astea, de asemenea, pentru că riscul de a da formă unui gând rău este că oricând poate apărea un executant dornic să-l concretizeze pe plan fizic. Acest lucru s-a întâmplat cu anumite idei delirante nefirești și la fel se întâmplă și cu legalizarea pruncuciderii. Desigur, ca întotdeauna, înconjurat de un șir bun de eufemisme.

Vestea tristă care motivează acest articol vine din California, unul dintre cele mai interesante state din Statele Unite, al cărui nume și religie – înainte de a cădea în secularismul radical -, îi datorează Coroanei Spaniole, din mâna franciscanului Fray Junípero Serra, azi sfânt. Vestigiile spaniole sunt eliminate, urmând strategia globalistă de a schimba, distorsiona și chiar inventa istoria, pentru a deposeda omenirea de trecutul său real, într-un fel de spălare a creierului. Cu siguranță marea majoritate a nordamericanilor nu știu că simbolul dolarului este preluat din „real de a 8” spaniol – prima monedă mondială -, și reprezintă cele două coloane ale lui Hercule și panglica cu cuvintele inscripționate „Plus Ultra”. Dar acesta este un alt subiect.

În Statele Unite, ca și în restul lumii „civilizate”, de zeci de ani s-a s-a instaurat Cultura Morții, iar dictatura politic corecta guvernează, împărtășește și impune noile norme asupra antivalorilor noii gândiri, a apărut din noua stângă a nihilismului și învierii păgânismului.

Fiecare stat, însă, are propriile sale legi. De exemplu, cei din Oregon, în materie de eutanasie și sinucidere asistată, sunt cei mai permisivi, guvernând un fel de bar liber unde nimic nu este ilegal.

Este binecunoscută legea din Maryland care suprimă caracterul penal al deceselor din neglijență ale bebelușilor în perioada neonatală, adică la 28 de zile de la naștere. Această lege împiedică cercetarea și urmărirea penală a acestor decese cauzate de omisiune. Asta înseamnă că legea protejează că un copil născut sub 28 de zile poate fi lăsat să moară de frig, foame sau sete, la fel ca protocolul urmat în Marea Britanie cu cei născuți cu sindrom Down sau alte defecte. Acești copii sunt așezați în pătuț cu următorul semn: „Nothing for mouth”, a cărui traducere este „nu hrăniți”. Teribil! (Nota mea: mi se pare inuman, de necrezut, să supui un bebeluș la moarte prin înfometare, să moară în chinuri, și unui câine bolnav i se face o injecție să adoarmă. Părinții cum acceptă?) Legea din Maryland, sub pretextul „justiției reproductive”, susține dreptul femeilor de a nu fi mame chiar și după ce au născut.

California tocmai a făcut un pas mult mai periculos. Zilele acestea se dezbate un proiect de lege care permite eliminarea bebelușului născut, nu doar prin „omisiune”, ci prin „acțiune”, fără ca nimeni să poată denunța sau cere explicații, așa cum spune următorul alineat al legii:

„Fără a aduce atingere oricărei alte legi, o persoană nu poate fi supusă răspunderii sau sancțiunilor civile sau penale, sau lipsită de drepturile sale, pe baza acțiunilor sau omisiunilor sale cu privire la sarcină sau la rezultatul real, potențial sau presupus al sarcinii, incluzând avortul spontan, născut mort sau avortul sau moartea perinatală”. A vorbi despre acțiune înseamnă a vorbi despre asasinat.

De parcă colectarea datelor acumulate nu ar fi suficientă, ceea ce a fost expus vine să reafirme diagnosticul de cancer terminal de care suferă omenirea, cu metastaze extinse nu doar la diferitele organe importante, ci și la diferitele țesuturi secundare. Aceste legi omicide nu vor întârzia să apară în țara noastră. Femeile au deja licență pentru a-și ucide bebelușii nenăscuți până cu un minut înainte ca aceștia să se nască. Lipsește pasul care le protejează să omoare copiii odată ce aceștia se nasc. Și vom fi obligați să tăcem. Când vorbim de legi satanice, unii cred că exagerăm. Cum ar trebui să le numim? Cum ar trebui să numim inspiratorii și executorii?

Nu mă voi sătura să spun că puterea este în noi. Ce se întâmplă dacă nu vom mai vota partidele care susțin Cultura Morții? „Nu eutanasiei, nu eugeniei, nu avortului” ar trebui să fie motto-ul nostru. Fără excepții.

Apărarea dreptului la viață este pe primul loc. Timpul va trebui să revendice restul drepturilor garantate de Constituție. Cu siguranță, reușind acest lucru, restul va veni firesc, în virtutea legii cauzei și efectului. Ce-ar fi să milităm pentru informare și conștientizare asupra acestui punct extrem atât de transcendent ? Este un mod de a lupta împotriva ideologilor laicismului agresiv, care câștigă atâtea bătălii în ultima vreme.

Traducerea Karen Smith din Alerta Digital