Nou studiu constată că ordinul de a purta mască nu a redus decesele, spitalizările sau cazurile de COVID

Jon Miltimore – Un nou studiu publicat în The Southern Medical Journal (SMJ) a constatat că ordinul pentru utilizarea măștilor în întregul district Bexar, Texas, nu a dus la o reducere a ratelor de spitalizare COVID-19 sau a deceselor. 

Studiul evaluat de colegi a analizat datele înainte și după ce ordinul a fost impus atât la nivel de stat (3 iulie 2020), cât și în districtul Bexar (5 iulie 2020), al patruleadistrict ca mărime din Big Texas.

„Definim perioada de control din 2 iunie până în 2 iulie și perioada de după ordinul de mascare, din 8 iulie 2020 până în 12 august 2020, cu un decalaj de 5 zile pentru a contabiliza media perioadei de incubație a cazurilor; au fost utilizate perioade mai lungi de 7 și 10 zile pentru spitalizarea și, respectiv, pentru internare / deces la Terapie Intensivă”, au scris autorii studiului. „Datele au fost raportate la 100.000 de locuitori, utilizând populațiile respective înregistrate de Biroul de recensământ al SUA”.

Autorii studiului, care a fost revizuit de Institutul de Investigație Chirurgică al Armatei Statelor Unite, au analizat numărul mediu zilnic de cazuri COVID-19, spitalizări, vizite la Terapie Intensiva, pacienți cu ventilatoare și decese, și au concluzionat că politica nu a redus niciuna dintre acestea.

„Toate rezultatele măsurate au fost mai mari în medie în perioada post-mascare, la fel ca și covariabilele incluse în modelul ajustat”, au spus cercetătorii. „Nu a existat nicio reducere a mortalității zilnice pe populație, în paturile de spital, paturile de terapie intensivă sau ocuparea aparatelor respiratoare de către pacienții pozitivi COVID-19, atribuită implementării unui ordin de utilizare a măștilor”.

Știința măștilor faciale este incertă?

Rezultatele anchetei SMJ vin la patru luni după ce CDC a publicat un studiu la scară largă în care a concluzionat că nu există nicio diferență statistic semnificativă în răspândirea COVID în rândul copiilor din școlile în care măștile faciale erau opționale, comparativ cu școlile în care erau obligatorii.

Studiul a analizat aproximativ 90.000 de elevi de școală elementară din 169 de școli din Georgia în noiembrie și decembrie 2020.

Cu toate acestea, alte studii au constatat că măștile reduc răspândirea COVID-19, inclusiv o analiză pe scară largă din Bangladesh, aflată în prezent în pre-tipărire și în curs de revizuire în revista Science.

„Avem acum dovezi dintr-un studiu randomizat, controlat, că promovarea măștilor faciale crește utilizarea scuturilor faciale și previne răspândirea COVID-19”, a declarat Stephen Luby, profesor de medicină din Stanford și coautor al studiului.

„Studiul cu privire la mască din Bangladesh nu arată o diferență semnificativă statistic în eficacitatea măștilor de pânză față de măștile chirurgicale”, a observat recent epidemiologul de la Harvard Martin Kulldorff. „Pe baza intervalelor de încredere, ambele ar putea fi în jur de 0% sau ambele ar putea fi în jur de 20%.”

Un articol recent din revista New York a afirmat că cercetările contradictorii privind natura obligatorie a măștilor, combinate cu absența focarelor în școlile europene care nu îi obligă pe copii să le poarte, sugerează că știința asupra măștilor continuă să „rămână incertă”.

Urmăriți știința?

Având în vedere eficacitatea incertă a măștilor și obligațiile de a purta măști ca măsură de atenuare pentru a frâna răspândirea COVID-19, mulți ar argumenta că pare neștiințific și inutil să forțezi lumea să poarte măști. (lumea, desigur, este liberă să poarte fața acoperită dacă dorește.)

Poate de aceea multe persoane încep să reziste măsurilor care le obligă să poarte fața acoperită pentru a participa la întrunirile locale și publice.

Cu toate acestea, mai puțini își dau seama că ordinul de purtare a măștii nu se încadrează în sfera științei, chiar dacă cercetările concluzionează că sunt eficiente pentru reducerea răspândirii COVID-19.

După cum a observat odată economistul Ludwig von Mises (1881-1973), în lumea modernă știința a fost invocată mult timp de către Stat pentru a constrânge și a dicta acțiunile indivizilor.

„Planificatorii pretind că planurile lor sunt științifice și că nu pot exista dezacorduri cu privire la ei între persoane bine intenționate și decente”, a scris Mises în eseul său din 1947 „Planned Chaos”.

Cu toate acestea, știința nu poate răspunde la întrebări morale nici nu poate da răspunsuri în domeniul judecăților de valoare subiective. Nu poate să ne spună ce ar trebui să facem sau ce trebuie să facem.

„Nu există o datorie științifică”, a scris Mises, făcând ecou unui celebru argument al filosofului David Hume. „Știința este competentă pentru a stabili ce este.”

O mare parte a dezbaterii din jurul COVID-19 se datorează faptului că funcționarii din domeniul sănătății publice au depășit limitele științei. În loc să facă recomandări de sănătate publică bazate pe dovezi științifice, Statul a început să folosească puterea legii pentru a constrânge indivizii să acționeze.

Ordinele privind măștile, blocările și alte „intervenții non-farmaceutice” impuse de Stat pot reduce foarte bine răspândirea COVID-19, deși un număr mare de dovezi științifice sugerează că nu o fac în mod eficient și au consecințe nedorite, unele dintre acestea sunt periculoase și mortale.

Dar nu numiți aceste intervenții „știință”. După cum bine a înțeles Mises, nu există o asemenea datorie științifică. – SURSA