X

Duminica Sfântului Ioan Scărarul. Cum să urmeze fiecare treptele dumnezeiescului urcuș al Scării

Duminica de azi e inchinata pomenirii Sfantului nostru Parinte Ioan, scriitorul Scarii. Si nici nu e nevoie sa mai spunem de ce este acest asezamant in Sfanta Biserica. Sfantul Post a fost randuit nu numai pentru curatirea noastra, ci si pentru intarirea noastra in bine – nu doar pentru a pune inceput bun, ci fi pentru a ne misca mai departe pe calea spre desavarsire. Astfel, iata, pentru ca nu cumva careva, dupa ce s-a ostenit putin in savarsirea binelui sau a dus o vreme viata crestineasca, sa creada ca a facut deja totul sau ca a ajuns departe in calea spre desavarsire, fiecaruia dintre noi i se aduce aminte de Sfantul Ioan Scararul, asa incat, amintindu-ne de el, sa ne zugravim in minte sfanta lui Scara si, masurand cu ea ostenelile noastre, sa putem hotarnici mai limpede cat din cale am strabatut si cat ne-a mai ramas. Pentru a va ajuta in aceasta lucrare, cel mai bine ar fi sa va descriu pe scurt sfanta Scara a urcarii la desavarsirea asemanarii cu Dumnezeu. Cred, insa, ca la acelasi tel se poate ajunge prin povestirea vietii Sfantului Ioan Scararul: fiindca nu numai prin ceea ce a scris, ci si prin viata sa el ne arata scara pe care trebuie neaparat sa urce toti cei ce doresc a se desavarsi in viata duhovniceasca. Ascultati, deci.

Viata Sfantului Ioan Scararul este scurta; dar ea, in mica sa intindere, incape mult – sau, mai bine zis, totul. Iata cum s-a scurs viata lui.

Sfantul Ioan L-a indragit pe Domnul din tinerete si, neluand seama la nadejdile mincinoase pe care i le dadeau inzestrarile firesti si multa sa invatatura, a parasit lumea si s-a retras departe de patria sa – in Sinai, pentru a se slobozi prin instrainare de multe piedici in calea vietii duhovnicesti, si a primi chiar prin locul de trai invatatura cu privire la ce si unde trebuie sa caute.

Punand in acest chip inceput bun, el s-a incredintat din tot sufletul, chiar de la inceput, unui indrumator bun, si s-a pus intr-o astfel de stare ca si cum sufletul sau n-ar fi avut nici intelegere [ratiune], nici voie proprie. Inabusind in sine, prin aceasta, increderea in sine si lucrarea dupa voia proprie, el s-a izbavit in curand de ingamfarea proprie oamenilor inzestrati, a dobandit cereasca simplitate si s-a aratat desavarsit in osteneli si in virtutile ascultarii.

Atunci cand povatuitorul lui a plecat, mai apoi, la Domnul, Sfantul Ioan, arzand de dragostea dupa o mai mare desavarsire, ca unul ce era deja intarit in virtutile calugaresti, atat in cele dinafara cat si in cele launtrice, a iesit in stadia linistirii [arena isihiei]. Alegandu-si pentru aceasta nevointa un loc indemanos la cinci stadii de biserica, a petrecut acolo patruzeci de ani viata sihastreasca, in aspra infranare si nevointa, in necurmata rugaciune si cugetare la cele dumnezeiesti, si mai ales in lacrimi, care alcatuiau pentru el paine ziua si noaptea.

Ca atare, a urcat grabnic la treapta cea mai inalta a curatiei si s-a facut vas al unor deosebite harisme dumnezeiesti: al vederii duhovnicesti, al indraznirii in rugaciune si al facerii de minuni. Mai apoi, cand trebuia sa fie ales intai-sta-tator, fratimea l-a pus intr-un cuget carmuitor peste ei, ca pe un nou Moisi – si el, coborandu-se din muntele vederii de Dumnezeu, le-a infatisat, ca pe niste alte table ale Legii, sfanta sa Scara, unde a zugravit chipul vietii crestine desavarsite, pe care el insusi o strabatuse si care i se intiparise, prin harul lui Dumnezeu, in inima. Astfel calauzindu-i pe acei monahi alesi, el a ajuns la hotarul vietii celei vazute si s-a mutat in Ierusalimul cel de sus.

Iata in ce fel a trecut toata viata sfantului. Nu am intrat in amanunte, fiindca am urmarit sa arat numai acele trepte pe care a urcat el la desavarsire, spre invatatura noastra. Si e usor pentru oricine sa bage de seama ca au fost trei trepte de capetenie: parasirea lumii si a tuturor nadejdilor ei; ostenelile ascultarii, dupa voia indrumatorului; dupa aceea, linistirea [isihia], care l-a facut vrednic de harismele Dumnezeiesti si de calauzirea cu dumnezeiasca intelepciune a altora. 

Aceste trepte sunt de obste tuturor sfintilor care au stralucit pe pamant prin desavarsirile crestinesti – precum va puteti insiva incredinta, citind cu luare-aminte viata oricaruia dintre ei. Aceleasi trepte suntem datori sa le strabatem si noi, daca dorim sa fim, si nu doar sa parem, adevarati crestini.

Sa nu gandeasca cineva: “Asta e viata de calugar-pustnic, dar noi suntem mireni, traim in societate, intre oameni: cum putem adapta viata Sfantului Ioan la noi? Chiar daca ar vrea cineva sa ii urmeze pilda, nu va putea, fiindca noi ne aflam in cu totul alte circumstante”. Sa stiti, fratilor, ca puterea nu e in forma. Noi nu putem strabate cele trei trepte aratate in felul in care au fost ele strabatute de catre Sfantul Ioan si sunt strabatute de catre toti ne-mirenii; dar le putem strabate asa cum pot fi ele strabatute in lume, traind intre mireni: in alta forma, dar cu aceeasi putere. Inainte de toate, sa le dam numele lor cel adevarat. Lepadarea de toate, altfel spus parasirea lumii, intelegeti cum vine. Ascultarea este viata intru osteneli bune, nu dupa voia proprie, ci dupa indrumarile altuia. In fine, linistirea [isihia] este stradania de a fi neincetat in inima impreuna doar cu Dumnezeu – si cand ajunge omul la starea aceasta, incepe sa vadeasca puteri dumnezeiesti, altfel spus harisme deosebite. Luati acum seama in ce fel pot fi implinite toate acestea de catre un mirean, si chiar sunt implinite de catre voi.

Ceea ce este la sfantul Ioan parasirea lumii si retragerea in Manastirea Sinaiului, aceea este la noi parasirea vietii pacatoase si patimase si intoarcerea mintii si inimii spre a face pe placul lui Dumnezeu: fiindca lumea este chip al vietii patimase si pacatoase, iar manastirea este simbol al vietii imbunatatite.Cel ce paraseste pacatul si ia hotararea de a trai in sfintenie, acela face acelasi lucru ca cel ce paraseste lumea si intra in manastire. Daca in acest post v-ati pocait fara fatarnicie si ati luat hotararea de a nu-L mai jigni pe Dumnezeu cu pacatele voastre, iata ca v-ati facut urmatori ai Sfantului Ioan in parasirea de catre el a lumii si retragerea in manastirea din Sinai. Ramane doar sa fiti statornici in aceasta hotarare si in implinirea cerintelor ei, si va veti face urmatori ai lui si in cea de-a doua treapta a urcarii lui spre desavarsire.

Pe cea de-a doua treapta, in manastire, Sfantul Ioan a purtat osteneala ascultarii sub povatuirea unui staret-indrumator. In felul de viata pe care il ducem noi, in ce trebuie sa conste aceasta ascultare? In implinirea poruncilor care hotarnicesc felul de viata al fiecaruia dintre noi ca familist, ca membru al societatii civile si ca fiu al Bisericii. Fa ceea ce iti spun poruncile, si vei fi un bun ascultator. Esti sluga? Implineste poruncile pentru slugi. Esti tata sau mama? Implineste poruncile pentru parinti. Esti fiu? Implineste poruncile pentru fii. Esti judecator? Implineste poruncile privitoare la dreapta judecata. Esti negustor? Negustoreste asa cum e porunca. Randuiala statului cere ceva? Implineste. Si tot ce porunceste Sfanta Biserica sa implinesti, de la cel mai mic lucru la cel mai mare. Toate acestea alcatuiesc ascultarea cea mantuitoare, cand omul nu lucreaza dupa voia sa, ci dupa cum este poruncit. Sfantul Ioan a avut indrumator. Cine sunt indrumatorii vostri? Pastorii Bisericii. Mergi, intreaba si ia invatatura de fiecare data, si fa dupa povata lor. Ei nu va vor grai voia lor, ci poruncile Evangheliei si randuielile Sfintei Biserici. Iata: cel care in acest chip, parasind pacatul, va incepe sa traiasca intru ostenelile facerii de bine si implinirii poruncilor lui Dumnezeu in toate privintele vietii sale, sub calauzirea pastorilor legiuiti, acela va fi urmator al Sfantului Ioan in cea de-a doua treapta a desavarsirii lui.
In fine, cum sa-i urmam in linistire? Iata cum. Ce este linistirea? Privind dinafara, este indepartarea de toti si petrecerea in singuratate; iar launtric – este indepartarea oricarei imprastieri a gandului si adunarea de sine inauntrul inimii pentru a petrece acolo fara iesire, doar inaintea fetei Atotvazatorului Dumnezeu. Linistirea cea dinafara nu ne este la indemana si la felul nostru de viata poate fi doar intamplatoare; insa linistirea launtrica ne e la indemana.

Pe aceasta sa v-o si puneti ca randuiala, ingrijindu-va in tot chipul a intra cat se poate de des in voi insiva, in camara voastra launtrica, si acolo sa stati in singuratate doar inaintea lui Dumnezeu. Fie ca sunteti acasa, fie ca sunteti pe drum, la datorie sau in biserica, incordati-va pentru a nu iesi din inima cu luarea-aminte si a nu rupe ochiul mintii voastre de vederea fetei lui Dumnezeu: si veti fi sihastri, altfel spus isihasti. Cerinta de a petrece inauntrul vostru linistindu-va se naste in suflet ca urmare a ostenelii cu constiinta buna de a implini poruncile lui Dumnezeu. Cata vreme patimile si deprinderile pacatoase raman in suflet este cu neputinta sa avem linistire launtrica: asa e felul lor. Osteneala facerii de bine si a implinirii poruncilor lui Dumnezeu smulge din firea noastra patimile si deprinderile pacatoase. Atunci se naste dorul de a fi una cu Domnul. Si, iata, cei ce s-au intarit in fapte si asezari sufletesti bune intra adeseori – fie rugandu-se acasa ori la biserica, fie in vremea meditatiei si citirii evlavioase – adanc inauntrul lor si se cufunda intr-o asemenea linistire, ca nu baga de seama cum trece timpul si, in ciuda ostenelii exterioare, de pilda in vremea rugaciunii ori starii in biserica, n-ar vrea sa inceteze, ar vrea sa ramana pentru totdeauna in acea fericita stare. Asa incepe linistirea launtrica, ce este cu putinta si pentru familisti. Ramane doar sa va continuati viata intru aceeasi osteneala a facerii de bine, in tot chipul ingrijindu-va si rugandu-va sa fiti mai des in aceste stari, si cautand ca ceea ce se intampla din cand in cand sa devina ceva neintrerupt. Si asa va fi. Domnul nu va parasi osteneala dragostei. Trebuie doar sa inlaturam din viata noastra tot ce poate strica aceasta buna randuiala si stinge fericita caldura a linistirii launtrice.

Iata cum se poate face si fiecare dintre voi urmator deplin al Sfantului Ioan. Numai ca, fratilor, trebuie sa alergati in asa fel ca sa ajungeti la tinta. Urcati la masura varstei plinirii lui Hristos. Vedeti ce pilda? Inaintea ei, toata lucrarea noastra nu e nimic: ce sa ne mai uitam la fleacurile noastre de virtuti? Deci, cele din urma uitand, spre cele dinainte tindeti, spre rasplatirea chemarii celei de sus a lui Dumnezeu intru Hristos Iisus (Filip. 3, 13). Amin!

Sfantul Teofan Zavoratul – predica la Duminica Sfantului Ioan Scararul

Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO se bazează strict pe cititorii săi mulți, care sprijină fiecare cât poate acest demers. Vă punem la dispoziție conturi bancare sau varianta PayPal de mai jos. Fără sprijinul vostru acest proiect se poate diminua, până la dispariție.

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Categorii
Predici, conferințe, interviuri, sfaturi
cuvinte cheie

Articole asemănătoare



Vă rugăm să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

14 comentarii

  1. Patriarhul Chiril: „Să ne abţinem să mergem la biserică. N-aş fi spus niciodată aşa ceva dacă nu am fi avut exemplul surprinzător şi sfânt al venerabilei Maria Egiptului”
    „Să ne angajăm să respectăm sarcina de a nu ieşi din case, aşa cum s-a angajat Maria Egiptului să nu iasă din deşert”
    https://www.stiripesurse.ro/patriarhul-chiril-le-a-spus-o-rusilor-sa-ne-abtinem-sa-mergem-la-biserica-a-transmis-acesta-evlaviosilor_1446698.html

    Daca le ia vodca, o sa fie ca in pustie.

    1. Este clar cui slujeste Chiril. In loc sa asculte de Dumnezeu, el asculta de Cezarul. Acum Chiril si cei de-o sama cu el ii dau Cezarului nu numai darile, ci si ceea ce se cuvine lui Dumnezeu, sufletele. Vai si amar noua daca ne luam dupa cei care intra pe aiurea in staulul oilor sau dupa pastorii ce lucreaza doar pentru leafa!

  2. Fraților, astăzi m-a smerit Dumnezeu… Dimineața, am sunat-o pe femeia care face prescuri și am rugat-o sa mi le aducă la stația de autobuz, ea fiind din satul celalalt, sau sa meargă și ea cu mine cu mașina la Biserica. Răspunsul ei m-a stupefiat… Mi-a spus că îi este frica sa iasă din casa (având peste 80 de ani)… Atunci i-am spus că vin eu în sat, sa ne întâlnim undeva. Mi-a spus că nu a făcut prescuri și nu iese din casa… Am plecat cu un gust amar in satul vecin, unde trebuia să fac Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și am luat o pâine de la magazinul din sat. Am ajuns la Biserica. Am avut un soc:biserica închisă și nimeni la biserică… L-am sunat pe paracliser să-mi aducă cheia de la biserica, fiind una foarte mare(biserica fiind de la 1888)și mi-a spus și el ca ii este frica sa iasă din casa, deoarece a venit cineva de la primărie și a umblat din casa în casa și i-a pus sa semneze ca nu umbla aiurea pe drum (inclusiv la Biserica?!), căci altfel vor fi amendați cu 2000 de lei. A trimis un nepot cu cheia și am ținut Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie doar eu și cu preoteasa… Țin sa menționez ca de câțiva ani am format-o pe doamna preoteasa ca și cântăreț, deoarece toți dascălii care au fost, au plecat, parohia fiind foarte mica și având venituri foarte mici… Este pentru prima dată când fac Sfânta Liturghie doar în doi oameni… Sunt foarte mâhnit… Cât le-am vorbit la oameni și nu au înțeles nimic… Adevărat, că în vremuri de restriște se vede adevărata credință. Dar, pentru păcatele mele… De aceea, m-am gândit la ceva, bineînțeles dacă este de acord și administratorul site-ului. Va dau adresa mea de mail și acolo îmi puneți pomelnic ele voastre și contra unei sume modice, va voi pomeni veșnic, fiind stramtorari financiar… Las la latitudinea dumneavoastră… Va mulțumesc oricum…

    1. SARUT DREAPTA ,PARINTE
      GABRIEL !
      DUMNEZEU sa va binecuvinteze impreuna cu DOAMNA PREOTEASA si cu intreaga FAMILE !
      A INCEPUT CERNEREA !
      SCAPA CINE MERITA !
      BINECUVINTATI.!
      AMIN !
      DOAMNE ,MILUESTE-NE PE TOTI si AJUTA-NE !
      AMIN !

  3. Parinte! M-ati socat, adevarat v-a smerit Dumnezeu. Dupa umila mea parere de crestin ortodox, este foarte bine ca Sfintia Voastra si cu Doamna preoteasa ati avut in intentie si ati savarsit Sfanta Liturghie, chiar in conditiile in care ati povestit. Nu vreau sa judec pe nimeni, dar …mare pacat au facut cei din sat care nu au venit la Liturghie, si satenii si femeia de 80 de ani…Auzi?!! Sa nu iasa din casa caci ii este frica de virus…Deci ei asculta de mamona de la primaria satului, desigur niste atei sau comunisti indraciti. Asadar, s=au lepadat de Hristos, ca si autoritatile ate catre conduc Romania. Eu cred ca ar trebui sa incercati in fiecare saptamana din Post, poate se mai razgandeste vreunul. Si apoi, daca moara vreunul, ca doamna de 80 de ani, poate moare cand matura prin ograda, tot pe Sfintia Voastra va va chema la inmormantarea de „fix” 8 personae…Ce lume! Ma iertati! Doamne ajuta!

    1. Parinte, sa pomeniti la Sfanta Liturghie, la vii, va rog frumos, si pe robii lui Dumnezeu: Cecilia, Maria, Adam si Maria-Denisa… Ma voi ruga si eu pentru dumneavoastra.
      Doamne ajuta la fiecare sa urce neincetat si drept pe cararea ingusta catre Imparatia Cerurilor, spre mantuirea sufletelor! Dumnezeu este cu noi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclamele sunt blocate

Te rog să ne susții, deblocând reclamele.