X

Profeția Sfântului Lavrentie de Cernigov despre schismaticii ucraineni de azi

de null
Image result for kiev autocefalie

„În orașul Kiev niciodată nu a fost patriarh. Patriarhii au trăit la Moscova. Să vă păziţi de grupa (biserica) autocefalilor ucraineni şi de uniaţie”.

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Locţiitorul Lavrei Peşterilor din Kiev, părintele Cronid a replicat spunând că autocefalii şi uniaţii au dispărut din Ucraina. Părintele a răspuns cu tristeţe şi amărăciune:
„Demonul va intra în ei şi cu o răutate satanica se vor năpusti împotriva credinţei şi a Bisericii Ortodoxe, dar vor avea un sfârşit infamant, iar urmaşii lor vor primi pedeapsa cerească de la Domnul şi Împăratul puterilor”.
Părintele a prevăzut şi a ştiut dinainte totul. Acum a aparut un arhiereu ucrainean autocefal, numindu-se patriarhul Kievului. Dar unde? În America. Dar el nu ştie sau a uitat că la Kiev nu a fost niciodată patriarh… Trebuie să fim atenţi, de unde poate fi în America un patriarh al Kievului?! Iar unii spre moartea lor veşnică şi spre ruşinea lor strigă: „patriarhul nostru”.
Părintele ne avertiza să fim credincioşi Patriarhiei de la Moscova şi să nu intrăm în niciun fel de schismă.
„Feriţi-vă de aşa numita biserică de peste hotare şi să ştiţi că ea nu este amintită în dipticele Bisericilor Ortodoxe. Ea nu este o biserică [separată], ci o parte a Bisericii Ruse. Multpătimitoarea noastră Biserica a rezistat într-un stat ateu. (…) Se duc la eretici şi la schismatici doar cei nevrednici de mila lui Dumnezeu şi marii păcătosi care nu vor să ştie ,,Cred într-una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică’’ şi că Biserica Ortodoxă este Trupul lui Hristos, care nu poate fi împărţit. Biserica este cămaşa lui Hristos, care nu poate fi ruptă în bucăţi. Nu îşi amintesc că este un Domn, o credinţă şi un botez. Domnul Iisus Hristos a zidit o singură Biserică (nu biserici), pe care nu o vor birui nici porţile iadului. Este o singură Biserică Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Celelalte, care se numesc biserici, nu sunt biserici, ci neghinele din grâu şi adunătura diavolului”.

preluare de pe Ortodoxiamărturisitoare

Comentariul părintelui Vasile Iovița

  1. Bunul nostru Părinte Sfânt Lavrentie din Cernigov a trăit între anii 1868 – 1950. La vremea când rostea proorocia de mai sus, autocefalii şi uniaţii nu mai erau o primejdie pentru Sfânta Biserică Ortodoxă Ucraineană. S-a întâmplat însă ceea ce a prezis Sfântul: demonii au intrat în cei ce doresc autocefalia şi cu ură satanică se năpustesc asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Poate că şi aceştia cunosc profeția Sfântului, dar au mințile atât de întunecate încât nu pricep că ,,vor avea un sfârşit înfamant’’.
  2. Sfântul Lavrentie respinge cu desăvârşire existenţa unui patriarh la Kiev. Patriarhia se găseşte la Moscova şi acest fapt nu e înjositor pentru ucraineni. Dimpotrivă, ruşii şi ucrainenii şi belaruşii sunt de un sânge, din marea familie Ortodoxă slavă. Credinţa Ortodoxă s-a răspândit la slavii nordici de la Kiev. Ţin minte şi acum titlul unei lecţii din şcoala generală, Rusia Kieviană.
  3. Faptul că patriarhul Kiril are grave derapaje de la Sfânta Credinţă Ortodoxă, nu l-a împiedicat pe Sfântul Lavrentie să susţină Patriarhia Moscovei şi apartenenţa Bisericii Ucrainene la aceasta. Ca să respectăm adevărul până la capăt, nu putem trece cu vederea că Biserica Ortodoxă Rusă, din care face parte şi Biserica Ortodoxă Ucraineană nu a participat la sinodul tâlhăresc cretan, respingând hotărârile acestuia, ceea ce nu e puţin lucru. Era relativ uşor ca patriarhul Kiril să încropească o delegaţie de 24 de arhierei, cu care să zboare spre Creta şi să dea o aparenţă de legitimitate întrunirii de-acolo. N-a făcut-o, şi asta poate fi începutul pocăinţei lui. Nădajduim.
  4. Multă limpezime şi acurateţe în exprimarea Sfântului: ,,Se duc la eretici şi schismatici doar cei nevrednici de mila lui Dumnezeu”; ,,Celelalte, care se numesc biserici, nu sunt biserici, ci neghinele din grâu şi adunătura diavolului’’. Cine mai folosea acest cuvânt, adunătură? Sfântul Kukşa al Odesei, numind adunarea cretană ,,adunătură de necredincioşi’’.
  5. ,,Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră?’’ (Romani 8, 31).
Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

7 comentarii

  1. Off-topic(oarecum): https://doxologia.ro/ateliere-cu-tinerii-prima-zi-ito-2018 în care aflăm despre…”Updatarea/Actualizarea Bisericii: Biserica 4.0 SAU Biserica în era tehnologiei: Biserica 4.0; Nevoia de dezvoltare personală: Poate fi Biblia manual de dezvoltare personală? SAU Nevoia de autodezvoltare personală: Poate fi Biblia manual de dezvoltare personală? (manual de zbor); Biserica-validarea fericirii/mântuirii”….te doare mintea…

  2. Ucraina are populatie dubla in raport cu Romania. Demersul lor pare legitim. DEMERSUL IN PRINCIPU ESTE LEGITIM DACA MAJORITATEA POPULATIE DORESTE ACEST LUCRU !
    DACA MAJORITATEA DECIDE CA UCRAINIENII SI RUSII SUNT POPOARE DIFERITE !

    Inainte de Alexandru cel Bun, in conditii similare, Moldova si-a impus un mitropolit roman. Cu schisme, cu anateme, cu amenitari, cu impacari.Istoria Biserii Ortodoxe Romane – vol I mi se pare; istorie in 3 volume. Toate Canoanele de atunci sunt valabile si azi.
    Autocefalia BOR s-a obtinut in sec al XIX lea, iar Patriarhie am devenit dupa primul razboi mondial.
    Prin urmare exista un model viabil ca ucrainienii sa obtina autocefalia, oferit de BOR.

    PS: Problema ucrainienilor vine probabil din faptul ca in spatele asa-zisei autocefalii sta guparea maidan-soros care controleaza puterea politica a Ucrainei.

    1. Corect. Cel putin in privinta faptului ca e normal ca si Kievul sa aiba o Patriarhie. Deoarece crestinarea Varegilor si Slavilor de est care vor deveni Velicorusi, Bielorusi si Ucraineni sau Ruteni-Rusyni (denumirea de Malorusi sau Rusi Mici a fost impusa de Moscova imperiala asupra lor) a venit de la Kiev. Rusia Kieviana si Vladimir I Crestinatorul (Sf. Vladimir sau Volodimir pt. Biserica Ortodoxa Rusa, Bielorusa si Ucraineana) şi aceste tinuturi est-slave ale vechilor Rusi slavo-varegi de la Kiev şi Novgorod au devenit oficial crestine AD 988 sau 989. In fapt, crestinarea vechii Rusii cel putin a partii ei slave (deoarece fino-ugrii de pe Volga Superioara au ramas multa vreme pagani) a durat inca doua sau trei secole dupa aceasta data conventionala (988 sau 989 p. Chr.).

  3. Ce spune wikipedia:

    În secolul al IX-lea, mare parte din Ucraina de astăzi era populată de rusi, care formaseră statul numit astăzi Rusia Kieveană. În secolele al X-lea și al XI-lea, acest stat a devenit cel mai mare și mai puternic din Europa.[5] În secolele care au urmat, acesta a pus bazele identității naționale a ucrainenilor, precum și ale identităților altor popoare slave răsăritene.[6] Kiev, capitala Ucrainei moderne, a devenit cel mai important oraș al Rusiei. Conform Cronicii lui Nestor, elita rusă era constituită, inițial, din varegii din Scandinavia. Varegii au fost, ulterior, asimilați de populația slavă locală și au devenit parte din prima dinastie rusă, dinastia Rurik.[6] Rusia Kieveană era compusă din câteva cnezate (principate) guvernate de cnejii înrudiți din dinastia Rurik. Cnezatul Kievului, cel mai prestigios și influent din toate principatele, a devenit subiectul rivalităților între rurikizi, fiind premiul cel mai de preț în lupta lor pentru putere.

    Dominația străină
    Vezi și: Marele Ducat al Lituaniei, Uniunea statală polono-lituaniană și Imperiul Rus.
    În secolele ce au urmat invaziei mongole, mare parte din Ucraina a fost controlată de Lituania (din secolul al XIV-lea) și, după Uniunea de la Lublin (1569), de Polonia, după cum se vede în această hartă a Uniunii Polono-Lituaniene din 1619.
    “Răspunsul Cazacilor Zaporojeni către Sultanul Mehmed al IV-lea al Imperiului Otoman.” Pictură de Ilia Repin din 1880-1891.

    La jumătatea secolului al XIV-lea, Halici-Volînia a fost supusă regelui polon Casimir cel Mare, iar centrul fostei Rusii Kievene, inclusiv Kievul, a fost preluat de Marele Ducat al Lituaniei, după Bătălia de pe Râul Irpen. În urma Uniunii de la Krevo din 1386, o uniune dinastică între Polonia și Lituania, mare parte din teritoriul Ucrainei de azi a fost controlat de nobilii lituanieni rutenizați, în contextul apartenenței de Marele Ducat al Lituaniei. În acest moment, termenii de Rutenia și ruteni au devenit folosiți pe scară mai largă pentru a denumi regiunile marginei (ocraina în limba slavă) de Est a Poloniei (Ucraina nu exista ca stat) și oamenii ce le locuiau, ca versiuni latinizate ale cuvântului “rus'” (ex. “rusini”).[8]

    După 1569, Uniunea de la Lublin a format Uniunea statală polono-lituaniană. Mulți membri ai claselor superioare rutene s-au convertit la catolicism, devenind confundabili cu nobilii poloni.[9] Astfel, mulți dintre țăranii de rând, lipsiți de protectorii lor din rândurile nobilimii rutene, au recurs la protecția cazacilor, care rămăseseră permanent ortodocși și aveau tendința de a recurge la violență împotriva celor percepuți de ei ca dușmani, în particular, împotriva statului polon și reprezentanților acestuia.[10]

    La jumătatea secolului al XVII-lea, a fost înființat un cvasistat militar căzăcesc de către cazacii de la Nipru, locuit și de țăranii ruteni care fugeau de iobăgie.[11] Polonia nu controla foarte bine acest teritoriu, dar cazacii erau o forță utilă în luptele împotriva turcilor și, în unele momente, cele două state erau aliate în campanii militare.[12] Totuși, continuarea iobăgirii țăranilor de către nobilimea polonă și, mai important, suprimarea Bisericii Ortodoxe i-au împins pe cazaci departe de Polonia.[12] Aspirațiile lor erau de a avea reprezentare în Seimul polon, recunoaștere a tradițiilor ortodoxe și creșterea treptată a prezenței cazacilor în armată. Aceste aspirații au fost refuzate, cu vehemență, de regii poloni. În cele din urmă, cazacii s-au aliat cu Rusia ortodoxă și cu hoardele tătare (păgâne), decizie ce a condus, mai târziu, la decăderea statului polono-lituanian[11] și la păstrarea creștinismului ortodox în Ucraina.[13]

    https://ro.wikipedia.org/wiki/Ucraina

  4. Ce spun istoricii bisericesti rusi:

    Rergatul apostolic polonez, a primit binecuvantare de la papa, asemenea regatului apostolic maghiar, sa cucereasca si sa catolicizeze prin foc si sabie rasaritul ortodox.
    Rusii ortodocsi din Ucraiuna de azi au fost deznationalizati si trecuti cu forta la catorilicism.
    Tarii rusi i-au alungat pe polonezi, abia in sec al XIVIII lea deci trecusera secole de asuprire catolica, de deznationalizare, de aducearea altor populatii.
    Astfel s-a ajuns in situatia de azi, in care multi ucrainieni considera ca vorbesc alta limba decat rusa, ca sunt alt popor, ca mult au cazut in etrezie….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button