In 2011 publicam o ipoteza aparuta initial in revista AXA:
După incidentele provocate de hotărârea Episcopiei Buzăului şi Vrancei, de acum mai bine de un an, de a schimba obştea Mânăstirii de la Poiana Mărului, transformând-o în mănăstire de maici şi încălcând astfel cuvântul Testamentului Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului, când părea că lucrurile s-au încheiat, au apărut semne îngrijorătoare.
Dar, mai întâi, vă reamintim ce prevedea, în această chestiune, Testamentul Cuviosului Vasile:
„Dar dacă va îndrăzni cineva a strica după moartea mea, această legătură şi aşezamânt al smereniei mele, sau va îndrăzni să facă tulburări şi sminteli, unul ca acesta să fie anatema, şi partea lui, şi locul lui să-i fie în tartar împreună cu Iuda vânzătorul”
Mănăstirea Poiana Mărului se confruntă, în această perioadă, cu o situaţie fără precedent: obştea mănăstirii este suspectă de tuberculoză.
Câteva măicuţe de la Mănăstirea Poiana Mărului sunt internate la Spitalul 23 August din Buzău, fiind diagnosticate cu tuberculoză.
În ultimii 22 de ani, cât a fost stareţ, Părintele Macarie Beşliu, la Mănăstirea Poiana Mărului nu a fost înregistrată nici o boală contagioasă. De fapt, în istoricul mănăstirii de la 1870 până în zilele noastre, nu se pomeneşte nici o situaţie asemănătoare.
La mai puţin de un an de la încălcarea Testamentului Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului, Episcopul Epifanie Norocel a plecat la Viena pentru un set de analize.
Maica stareţă a ieşit din Biserică în timpul săvârşirii Sfintei Liturghii, de Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli, fiindu-i rău.
Duhovnicul mănăstirii, Pr. Dionisie (care este prezent la mănăstire doar duminica) evită să vorbească despre această situaţie gravă, deşi la hramului mănăstirii, în Duminica Tuturor Sfinţilor, un grup de copii de la campusul din Bisoca acompaniaţi de câţiva enoriaşi au participat la slujbă, intrând în contact cu persoane suspecte de turberculoză.
Şi, dacă in mod cert Testamentul Cuviosului Vasile nu cuprinde vorbe goale, trebuie atrasă atenţia cu toată seriozitatea asupra consecinţelor care pot decurge din faptul că obştea este bolnavă de această boală contagioasă. Cu alte cuvinte, responsabilitatea pentru acest pericol revine tot Episcopului.
Noi ne rugăm pentru sănătatea măicuţelor bolnave de tuberculoză, şi ca acei care vin la mănăstire să nu se îmbolnăvească de această boală contagioasă.
Doamne ajută!
Asta era deci ipoteza din 2011. Intre timp, in 2013, IPS (Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei) Epifanie Norocel moare.
Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Epifanie_Norocel a suferit un infarct miocardic în timp ce se deplasa către Mănăstirea Brazi din județul Vrancea, în ziua de 7 ianuarie 2013. A fost transportat de urgență la spitalul din Panciu, dar medicii de acolo nu au reușit să-l resusciteze.[1]
Conform http://www.observatorulbuzoian.ro/?paged=2&tag=epifanie-norocel&print=print-search insa, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, Epifanie Norocel, a murit în urma unei embolii pulmonare. Practic, este vorba despre un cheag care, eliberat în circulaţia sanguină, migrează şi se opreşte într-o arteră pulmonară.
Sa vedem cine a fost Cuviosul Vasile de la Poiana Marului.
Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_de_la_Poiana_M%C4%83rului un călugăr valah de origine slavă, îndrumător duhovnicesc al lui Paisie Velicicovschi, care a contribuit la înnoirea monahismului ortodox din Țările Române.[1] El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română pe 5 martie 2003.
[…]
Prin anii 1730-1733 s-a retras împreună cu 12 ucenici la Schitul Poiana Mărului din Munții Buzăului, ce fusese ctitorit de domnul Constantin Mavrocordat într-o pădure de foioase și conifere de la poalele muntelui Ulmușoru (943 m).[4] Acolo a construit o biserică și chilii. A condus schitul în calitate de stareț și a introdus rânduieli monahale isihaste de proveniență athonită – după învățăturile Sf. Vasile cel Mare, Nil de la Sorska, Dimitrie al Rostovului -, punând accent pe ascultare, smerenie și rugăciune.[4] În perioada stăreției sale, Schitul Poiana Mărului a avut influență directă asupra următoarelor așezări monahale din munții Buzăului: Dălhăuți, Bonțești, Trăisteni, Pometul Borșatanului, Rogozu, Cotești și Valea Neagră (toate aflate astăzi în județul Vrancea), precum și Rătești, Ciolanu, Cârnu și Găvanu (în județul Buzău).[5]
Reînnoirea vieții monahale de la Poiana Mărului a atras numeroși călugări și credincioși din ținuturile Buzăului și Vrancei și chiar din alte țări. La sfatul călugărului Ignatii, care i-a povestit de fervoarea isihastă pe care a găsit-o în mănăstirile din Țările Române, rasoforul Platon Velicicovschi (viitorul stareț Paisie de la Neamț) a poposit în timpul Postului Mare din anul 1743 la schiturile Dălhăuți, Trăisteni și Cârnu, ce se aflau sub îngrijirea spirituală a starețului Vasile de la Poiana Mărului; starețul a avut o influență formativă importantă asupra vieții spirituale a lui Platon, învățându-l despre rugăciunea inimii.[6] Platon a plecat în vara anului 1746 către Muntele Athos în scopul de a-și desăvârși experiența monahală. În anul 1750, aflat în pelerinaj la Muntele Athos, starețul Vasile l-a tuns în monahism sub numele de Paisie.
Starețul Vasile de la Poiana Mărului a murit la 25 aprilie 1767, fără a se cunoaște astăzi locul unde a fost înmormântat. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în ședința sa din 4-5 martie 2003 canonizarea Cuviosului Vasile, cu data de prăznuire la 25 aprilie.
Sa vedem acum cine a fost IPS Epifanie Norocel.
Conform articolului Dosarul de colaborator al Securităţii al Prea Sfinţitului Epifanie a fost distrus exact în ziua Revoluţiei Române, pe 22 decembrie 1989 din Adevarul, „Din ordinul col. (r.) Raţiu Gheorghe, fostul şef al Direcţiei I, motivate în fata cadrelor de unitate prezente, prin faptul că, datorită situaţiei create, trebuie prevenită producerea unor consecinţe negative pentru ţara, în ziua de 22 decembrie 1989 au fost distruse prin rupere şi introduse în saci următoarele materiale: 1) Dosarul personal al informatorului Argatu Constantin-Calinic; 2) Dosarul personal al persoanei de sprijin Norocel Gavril Epifanie; 3) Dosarul personal şi mapa anexa ale informatorului Cocoşel Ion Gherasim (“¦)”, scrie în documentul SRI, redactat de executantul acestui ordin, mr. Marin Nicolae, pe 9 iunie 1991.
Cititi va rog si:
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Când se iau în derâdere testamentele,învățăturile,rânduielile unor oameni sfinți este normal sa se întâmple astfel de lucruri;grav este că mulți nu conștientizează treburile acestea și merg pe aceeași linie,exemplul concludent fiind la cei ce promovează ecumenismul sub diverse forme și cei care le canta in struna(pomenitorii)