Iata ce putem citi la Despre avva Isaac tebanul. Despre osândire:
A venit odată avva Ioan tebanul la chinovie, şi a văzut un frate greşind şi l-a osândit. Când a ieşit în pustie, a venit îngerul Domnului, şi a stat în picioare înaintea uşii de la chilia lui, zicându-i:
– Nu te las să intri.
– De ce?
– M-a trimis Dumnezeu să-ţi spun „zi-i aşa: unde porunceşti să-l arunc pe fratele care a greşit, cel pe care l-ai osândit tu?“
El se căi îndată zicând:
– Am păcătuit, iartă-mă.
– Ridică-te, te-a iertat Dumnezeu. Păzeşte-te de acum să nu judeci pe cineva înainte ca să-l judece Dumnezeu.
Sursa: Patericul egiptean
Cu atat mai mult cu cat unii pot fi nevinovati. Iata ce putem citi la http://www.pateric.ro/despre-avva-nicon/:
Un frate l-a întrebat pe unul din părinţi:
– Cum aduce diavolul încercarea asupra sfinţilor?
– Era unul din părinţi, pe nume Nicon, care locuia în muntele Sinai. Şi iată că a intrat unul în cortul unui faranit, şi, găsind-o pe fiica lui singură, s-a culcat cu ea, apoi i-a zis: spune „sihastrul, avva Nicon, mi-a făcut aşa“.
Când a venit tatăl ei şi a aflat, a luat sabia, mergând asupra bătrânului. Când a bătut, bătrânul i-a deschis, dar când a întins sabia să-l ucidă, i s-a uscat mâna. Atunci faranitul s-a dus şi le-a zis preoţilor, care au trimis după el. Bătrânul s-a dus; după ce l-au bătut mult, au vrut să-l alunge. El însă i-a rugat: lăsaţi-mă aici, pentru Dumnezeu, ca să mă pocăiesc. Şi l-au despărţit de biserică pentru trei ani, poruncind ca nimeni să nu vină la el. Vreme de trei ani, în fiecare duminică venea la biserică să se pocăiască, şi se ruga de toţi: rugaţi-vă pentru mine. Mai târziu, s-a îndrăcit cel care făcuse păcatul, şi adusese ispita asupra sihastrului. El a adeverit la biserică: eu am făcut păcatul şi am spus să fie pârât robul lui Dumnezeu.
Atunci s-a dus tot poporul să se pocăiască faţă de bătrân, zicând:
– Iartă-ne, părinte, şi rămâi cu noi.
– De iertat, fie-vă iertat, de rămas, nu mai rămân aici cu voi, fiindcă nu s-a găsit nici unul cu discernământ căruia să-i fie milă de mine.
Şi aşa s-a dus de acolo. Iar bătrânul a spus: vezi cum aduce diavolul încercările asupra sfinţilor?
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Credință și Cultură. Falsificarea omului prin ideologie (25 03 2018)
Min .13.20 Vasile Banescu:
“A propos se vorbește despre legionarism într-un mod sofistic insuportabil, știind clar că acest legionarism,din fericire a murit în perioada interbelică.”
https://www.youtube.com/watch?time_continue=3&v=peoUyJxqXWI
ÎNVĂŢĂMÂNTUL ÎN STATUL LEGIONAR de Prof. Clement Stoenescu-Putna
Dezastrul complet la care-a ajuns Învăţământul nostru de Stat prin teoreticianizarea lui la maximum în scopul ca românii să fie îndepărtaţi din ocupaţiile practice, care ne-au produs mari goluri în economia ţării, care ne-a atras o invaziune de streini, cât şi îndepărtarea femeii din cămin cu scopul distrugerii familiei pentru a se înscăuna evreii, este opera diabolică a marxismului şi a masoneriei.
Aşa se explică desperarea tineretului nostru studios, rămas sărac, muritor de foame şi fără nici o perspectivă de viitor într’o ţară atât de bogată ca a noastră.
Deaceea se impune nu o reformă, ca toate reformele în Învăţământul nostru naţional — ci o adevărată revoluţie spirituală şi practică, care să ne dea un om nou, omul creator de viaţă nouă, omul moral, de curaj şi de jertfă pentru familie, pentru ţară, pentru neam, omul care să-şi poată câştiga cinstit pâinea şi să-şi facă conştiincios datoria faţă de sine si faţă de semenii săi.
Această revoluţie presupune suprimarea a tot ce este vechi pentru a pune un sistem nou, bazat pe aspiraţiunile spirituale şi naţionale ca şi pe realităţile economice ale Statului.
Opera aceasta cere eforturi uriaşe, pentru a înlocui tot ce a fost rău cu ceeace se cere urgent.
In statul legionar de astăzi, când tot ce este spre binele tării trebuie posibil să fie îndreptarea Învătământului, trebue să fie preocuparea de căpetenie, pentru că numai prin el vom putea realiza acel om de care ţara are nevoe.
Instituţiile cele mai crunt lovite de iudaism şi masonerie au fost Clerul şi Învăţământul. De îndată ce acestea au fost anarhizate s’a operat în voe în laturea economică a ţării.
De aici desmăţul politic, necinstea, legiferarea periculoasă intereselor naţionale în economia ţării; îndobitocirea omului ca în raiul bolşevic spre a nu mai reacţiona; îndepărtarea lui de spiritualitate, de credinţa creştină, de biserică — prin literatura pornografică şi detracată şi prin nenumăratele secte religioase. Toate acestea cu scopul de a fi cuceriţi — pe nesimţite, pe neştiute, fără putinţa de reacţiune, fără putinţa de apărare.
Aşadar — în momentul de faţă se impune o răsturnare totală a sistemului pe care-l suportăm de peste douăzeci de ani.
Rezultatele acestui învăţământ falimentar s’au văzut, rând pe rând: pornit din atmosfera de materialism, din pofta rapidă de îmbogăţire, ne-a dat generaţii fără sentimentul cinstei şi al onoarei, fără suflet, fără omenie; generaţii de oameni egoişti, care ne-au dus la avalanşa de furturi din averea statului.
In atmosfera aceasta turbure — de zăpăceală, de desordine totală, masonii de prin hrube au început a-şi întinde plasele de păiajen înfiinţând sectele religioase, care aveau de scop a distruge credinţa în Dumnezeu, ateizarea; deci desnădejdea şi sinuciderea; — apoi lite ratura pornografică, pentru a pro voca desfrâul în masă — cu scopul de-a ataca virtutea, care stă la baza familiei. Apoi legiferarea plătită, în avantajul îmbogăţirii masonilor, prin politicianii afacerişiti şi venali; anarhia economică provocată de loji prin înmulţirea de partide politice, cumpărate de evrei pentru a întretine ura, sărăcia si desnădejdea în sânul natiunii românesti; copromiterea preotului şi învăţătorului — prin pauperizarea lui printr’un salariu de mizerie, spre a fi silit a se înregimenta în diverse partide politice şi a face jocul lor; demoralizarea funcţionarului public printr’o salarizare mizeră spre a-l determina să-şi vândă conştiinţa; deprimarea ostaşului de origină etnică română, prin promovarea elementelor de origină etnică streină, incapabile la conducere şi la avansare; descurajarea tuturor funcţionarilor statului — prin crearea de categorii jignitoare de privilegiaţi la salarizare.
Şi înfine — promovarea tuturor elementelor nepricepute, imorale şi amorale în posturile de comandă ale Statului.
Toate aceste procedee ne-au dus la anarhizarea ţării din ultimul timp, urmată rapid de pierderea dureroasă a unora din sfintele teritorii ce ne-au aparţinut.
Toate acestea au fost pregătite cu grijă, sistematic în lojile masonice, imediat după răsboiul mondial. Efectele au fost calculate matematic. Ele se cunosc. Acţiunea destructivă în momentul de faţă pare a fi ajuns la sfârşitul ei.
Generaţia idealistă de dinaintea răsboiului ne-a făcut România Mare; Masonii care au aranjat tratatele — dimpreună cu democraţii de toate nuanţele, ne-au făcut România ciuntită de astăzi. Prin reacţiune faţă de acţiunea destructivă dusă până acum, s’a născut generaţia de fer, generatia salvatoare a Sf. Arhanghel Mihail, generatia legionară, căreia îi revine marele rol de-a face o tară ca soarele sfânt de pe cer.
Fiindcă cea dintâi institutiune de stat căreia îi revine rolul de a ne pregăti generatiile creatoare si jertfitoare pentru refacerea tarii – este Învătământul, – vom căuta să indicăm aci pe scurt liniile generale pe care se va putea îndruma tineretul tării, tineretul scolar, cu inima curate, capabil de orice jertfă pentru binele Patriei, tineret în care si-a pus ultimele lui nădejdi salvatorul Neamului, Căpitanul.
Invătământul care ne trebue în clipa de fată este Învătământul educativ.
Pentru realizarea acestui învăţământ se pun în discuţie o serie de probleme, pe care le voiu enumera pe scurt:
— Problema spiritualizării învăţământului prin ciclul educativ gimnazial care să urmărească educaţia sufletească de fiecare zi a copilului; educaţie care să pună preţ pe inima şi pe sufletul lui. Pentru a putea realiza acest lu cru avem nevoe de o educaţie na turistă, de cât mai multă petrecere în sânul naturii, cât mai aproape de divinitate, pentru a-l face să creadă în Dumnezeu, Creatorul. Avem apoi nevoe de o pregătire a inimei care să iubească şi să rea lizeze voinţa dumnezeească. Avem nevoe înfine de a-i oţeli fizicul prin muncă, orice muncă, munca în ta bără aşa cum a înfiinţat-o Căpita nul. Educaţia prin munca în comun, este de o importanţă educativă, considerabilă. Munca în tabără este cea mai minunată realizare a Căpitanului nostru.
Apoi vine la rând activitatea samarineană, organizată pe cuiburi pentru cercetarea si ajutorarea celor săraci si necăjiti la ei acasă.
In lucrarea de reformă pe care am pregătit-o ne-am permis a pune ceva nou — anume realizarea operei samarinene pe centuri mixte sub conducerea autoritară şi disciplinată a şefului de cuib.
Realizarea acestui cuib mixt pentru opera de ajutorare are o importanţă educativă nebănuită. În astfel de opere tineretul de ambele sexe învaţă să se stimuleze, să se aprecieze reciproc, să creeze, jertfind pentru binele aproapelui. In felul acesta învaţă să se cunoască la muncă pentru o colaborare pe viaţă, o colaborare pentru mai târziu.
— A doua mare problemă ce se mai pune este problema unui învăţământ practic, care să ne pregătească cât mai bine pentru tot ceeace ne cere lupta pentru traiu.
Tot ceeace se va preda în noul învăţământ să se refere exclusiv la nevoile profesionale şi ale vieţii omeneşti. Să se elimine tot ce este de prisos şi deci nefolositor. Învăţământul de viitor trebue să devină din teoretic şi indiferent, aplicativ si practic. Pentru ca să ajungem aici am conceput necesitatea unei luni de vacantă de vară în care elevul să-şi poată face pregătirea profesională direct pe teren.
Prin această procedare realizăm un principiu de mare importanţă educativă -autoorientarea profesională, care se încearcă a se realiza astăzi prin diverse măsurători mecanice. Autoorientarea profesională — pe care şi-o vor face obligatoriu elevii tuturor şcoalelor, îi va determina din timp ca în chip hotărît să se decidă asupra felului de ocupaţiune practică pentru care simte fiecare că are aptitudini.
– A treia problemă de mare importantă o constitue împărţirea întregului Învăţământ secundar în două categorii si anume: un liceu de pregătire teoretică, unic, care să cuprindă toate scolile de învăţământ abstract: liceele teoretice, scolile normale, seminariile si liceele militare – si un Învăţământ professional, care să cuprindă – liceele industriale, comerciale, agricole, de gospodărie, cooperatiste, silvice, administrative, şcoli muncitoreşti, şi şcolile tehnice.
Liceele pur teoretice, care vor pregăti pe elevi pentru studiile universitare, şi mai departe pentru profesiunile teoretice; — ca: preot, profesor, magistrat, etc., — nu vor fi lipsite nici ele de ştiinţele care alcătuesc specificul economic al ţării. In consecinţă, dintre materiile de bază — nu vor lipsi agricultura şi cooperaţia; iar în timpul verii şi elevii acestor licee vor face timp de una lună practică pentru autoorientarea profesională. Astfel nu este exclusă posibilitatea ca absolvenţii liceelor teoretice să treacă la studiile cerute de Facultăţile de ştiinţe pozitive.
— A patra problemă care se pune este aceea a proporţionalizării învăţământului — adică împuţinarea numărului liceelor teoretice în avantajul liceelor profesionale — în raport direct cu trebuinţele şi cu aspiraţiunile naţionale şi economice ale Statului.
A cincea problemă care se pune constă în reorganizarea învăţământului profesional pe baze realiste, după cu totul alte criterii, pentru a le scoate din anchilozarea în care se află astăzi. In afară de faptul că ele vor trebui să se înfiinţeze pe cât va fi posibil — în regiunile economice specifice, vor trebui să se înfiinţeze pe lângă instituţiile deja existente, stabilind o colaborare cât mai strânsă între şcoala de stat şi particularul exploatator.
S’a văzut cât de prost merg instituţiile care se administrează exclusiv de către stat. Din contră, noi preconizăm ca administraţia întreprinderii să fie particulară, iar partea didactică să fie contribuţia Statului. De exemplu, o scoală practică de agricultură va avea rezon pe lângă o mare fermă particulară. O şcoală practică de horticultură va avea justificare pe lângă o mare grădinărie particulară, unde elevii vor fi puşi să lucreze în timpul zilei, iar seara să facă 2—3 ore de cursuri aplicative la ceeace au lucrat în timpul zilei. Această chestiune o avem deja studiată în amănunt. Şcoala practică profesională prezintă foloase nemăsurate şi nebănuite.
Învăţământul profesional aplicativ, care pregăteşte tineretul şcolar pentru şcolile de învăţământ superior, ne va da elita conducătoare din întreprinderile economice, care în statul legionar actual a început a fi deparazitată de elementul iudaic.
— A şasea problemă care se pune constă în introducerea principiilor cooperatiste în laturea economică a şcoalelor de toate gradele.
— A şaptea problemă constă în asigurarea elevilor la Casele de Asigurări.
— A opta o constitue instituirea ajutorului mutual între elevi. Aceasta se poate realiza uşor prin contribuţia obişnuită în cuib.
— A noua ar consta în creiarea unui ajutor reciproc, necesar pentru începerea unei profesiuni şi crearea unei familii. Acestea cred că se vor putea realiza pe baza ajutorului legionar, a cărei destinaţie ar trebui să fie sprijinirea profesională şi familiară a întregului nos tru tineret.
– O altă problemă, a zecea la număr – o constitue înfiinţarea unui liceu unic de gospodine în afară de liceele profesionale, comerciale şi industriale de ambele sexe. De aci înainte femeea nu va mai merge la Universitate sau Academii decât în cazurile anumite cerute de specializarea în şcoala profesională comercială sau industrială, aleasă. Liceul de gospodine care va pregăti marea masă a sexului femenin – va fi şcoala indicată în actualul regim, care să ne pregătească în chip ideal pe soţia, pe mama, pe tovarăsa cu adevărat legionară, pe femeea bună menajeră, devotată si virtuoasă, care să ne crească în chip desăvârsit copiii, generaţie menită a ne realiza o Românie frumoasă aşa cum a conceput-o Căpitanul. Învăţământul de mâine va avea o piatră de fundament, femeea ideală, gospodină, bună soţie şi devotată mamă virtuoasă.
11. — A unsprezecea problemă care se pune va consta în înfiinţarea Oficiilor de căsătorie pe lângă fiecare oficiu de stare civilă existent. La aceste oficii se vor înfiinţa nişte fişe în care să se afle înscrise portretele psihologice şi fizice cu toate particularităţile lor, ale tuturor persoanelor, candidate la măritiş. Aceste fişiere să poată fi consultate de persoanele interesate, care vor obţine adresa necesară numai după ce se vor fi hotărît mai întâi la o anumită persoană.
Acest sistem pe care se va baza familia de mâine, va prezenta de sigur, mai multe garanţii decât căsătoria oarbă care se practică astăzi, care ne dă atâtea nepotriviri şi atâtea divorţuri cu consecinţe atât de tragice, pentru familie şi pentru viitorul naţiei. De acum înainte femeea va fi considerată ca piatra din capul unghiului în noul edificiu al învăţământului. Cum va fi femeea, aşa va fi şi tineretul ţării, aşa va fi şi ţara. De asemenea — de acum încolo grija noastră va fi ca să nu mai instruim tineret fără nici o perspectivă, -ci să ne îngrijim pe lângă obţinerea unui bagaj de cunoştinţe teoretice şi de zestrea lui materială ca şi de plasarea în ocupaţiuni practice si rentabile potrivit aptitudinelor si pregătirei ce şi-a făcut fiecare prin şcoală.
În concluziune, noua ordine în care va fi stabilit învătământul de mâine va fi următoarea:
I. Liceul agricol aplicativ cu toate ramurile sale care va duce la pregătirea universitară, de unde vor esi viitorii conducători si dirijori ai agriculturii românesti. Paralel vom avea şcoale practice de fermieri.
II. Liceele industrial, comerciale si menajere vor ocupa al doilea loc în ordina importantei în învătământul românesc.
III. Liceele unice de cultură generală pentru băeti, croite pe alte baze, cum am arătat, vor ocupa al treilea loc în învătământ.
IV. Si în fine, astfel în mod automat se va realiza si problema rationalizării învătământului universitar, prin selectiunea naturală si firească a tineretului şcolar, în scoalele bazate pe realitatea economică a statului.
Prof. Clement Stoenescu-Putna
Revista “Cele Trei Crişuri”, Anul XXI, Nr. 11-12, Noemvrie – Decemvrie 1940