Asadar, se pare ca pana la urma:
Referendumul pentru familie va fi organizat pe 30 septembrie
Asta nu-i obligatoriu sa fie de bine. Depinde cum se va vota si de prezenta la urne. Caci ne putem trezi cu un rezultat precum cel din Irlanda:
FOTO: Bucuria ucigasilor de copii, dupa referendumul din Irlanda …
Rezultat datorat unor actiuni precum:
Dezvăluirea planului ascuns al lui GEORGE SOROS de a transforma IRLANDA dintr-o țară PRO-LIFE într-o țară care favorizează AVORTUL .
Daca totusi referendumul de la noi se va tine, e de asteptat deci sa se puna si la noi in miscare uriasa uzina de propaganda: mass-media, puzderie de ONG-uri, multimi de postaci pe retelele de socializare, manifestari in piata publica.
Asa ca a astepta bucurosi ziua referendumului nu este suficient.
Ati uitat sa scrieti in cadrul articolului tocmai raspunsul!
Personal cred ca arma noastra cea mai puternica este RUGACIUNEA (nu propaganda, nici retelele de socializare – alea sunt armele „adversarilor”). Bineinteles nu este singura „arma”. Mai avem si altele… cum ar fi sa ridicam semne de intrebare cat mai multor oameni (desi multi au mintile odihnite).
Problema principala nu este prezenta la vot CI ESTE CINE VA NUMARA VOTURILE! Daca le numara cei de la CNCD… sau cei de stanga…
Aşa este, însă cred că mesajul creştin (de apărare a căsătoriei) ar trebui să ajungă şi pe reţelele de socializare.
Eu am urmărit paginile din Irlanda. Deşi nu aveam cum să fiu pro-avort, erau anumite situaţii (viol, anomalii ale organismului copilului nenăscut, chiar sindromul Down) în care îmi era destul de greu să dau un răspuns. Dar, urmărind postările de pe acele pagini, am primit eu însumi răspunsurile pe care le căutam, şi anume că, în mod absolut sigur, avortul nu e o soluţie, avortul nu şterge amintirea unui viol (dimpotrivă), că dacă nu aplici pedeapsa capitală unui violator, cu atât mai puţin ai dreptul s-o aplici împotriva copilului nenăscut, avortul nu este o terapie pentru prevenirea sindromului Down şi chiar copiii cu sindrom Down pot avea un viitor. Am citit şi poveştile de viaţă ale unor părinţi care şi-au pierdut copiii la naştere, dar s-au consolat cu faptul că i-au putut ţine totuşi în braţe.
Conform unor mărturii, în Irlanda s-au întâmplat nişte lucruri de neimaginat în România. Studenţii aflaţi în străinătate (la Londra) au fost încurajaţi (unora chiar li s-a plătit de diverşi „binevoitori” biletul de avion) să se întoarcă acasă şi să voteze „Da”, cetăţeni străini rezidenţi în Irlanda au primit card pentru vot, deşi nu aveau dreptul să voteze. Persoane care votaseră de multe ori în trecut au fost şterse de pe listele de vot şi nu au mai putut vota, s-a votat cu pixul sau creionul (trebuia bifată una dintre cele două căsuţe) şi unele persoane au primit mai multe buletine de vot, din „întâmplare”.
Probabil că se va pune în mişcare o adevărată maşinărie diabolică şi se va încerca folosirea unor poveşti „înduioşătoare” pentru a zăpăci şi a influenţa opinia publică, dar să nu uităm că instituţia căsătoriei a apărut cu mult timp înaintea statului şi avem cu toţii obligaţia de a o apăra.
În Irlanda, în 2010 se estima că existau aproximativ 100.000 de cupluri care trăiau în concubinaj şi, având în vedere că nu voiau nici în ruptul capului să-şi oficializeze legătura, statul irlandez a inventat parteneriatul civil. Numai 2000 de cupluri (inclusiv homosexuali) au folosit această lege, după care în 2015 s-au legiferat cuplările homo, iar parteneriatul civil a fost desfiinţat, acest lucru fiind cea mai clară dovadă că parteneriatul civil a fost doar o metodă mai ocolită de a submina căsătoria.
Numărul total de cetățeni cu drept de vot înscriși în Registrul electoral la data de 30 iunie 2018 este de 18.903.900.
Trebuie sa se prezinte la vot cel puţin 30% – adica 5.671.170.
Vreau sa cred ca cei care au semnat pentru revizuirea constitutiei se vor prezenta – adica 3 milioane. Daca fiecare dintre acestia mai aduce cu el inca 2 sau 3 persoane (toti avem familii, parinti, copii, fini, nasi, alte rude, vecini), atunci existe sanse ca modificarea constitutiei chiar sa aiba loc.