PSALMUL 108 – tâlcuire

Cand am recitit aceste versete, direct la Liviu Dragnea m-am gandit:

Când se va judeca să iasă osândit, iar rugăciunea lui să se prefacă în păcat.

Să fie zilele lui puţine şi dregătoria lui să o ia altul;

Au fost spuse de David si evident ca nu se refera explicit la presedintele Camerei Deputatilor, ci la toti cei precum Liviu Dragnea.

Caci stateau cuminti preoti, calugari si mireni citind din Sfanta Scriptura, Prohodul Domnului sau scrierile Sfintilor Parinti, dar au venit parlamentarii cu o lege pentru interzicerea multor parti din toate acestea, ba mai rau, chiar puscarie grea impotriva celor ce se opun:

O nouă LEGE privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea ANTI-SEMITISMULUI / PUȘCĂRIE GREA pentru Prohodul Domnului necenzurat, etc.

Si iata ca la o zi dupa ce-au votat-o si in camera decizionala, Liviu Dragnea a primit vestea:

Liviu Dragnea, condamnat 3 ani și 6 luni cu executare

Dar iata intreg Psalmul 108:

        Dumnezeule, lauda mea n-o ţine sub tăcere. Că gura păcătosului şi gura vicleanului asupra mea s-au deschis.

        Grăit-au împotriva mea cu limbă vicleană şi cu cuvinte de ură m-au înconjurat şi s-au luptat cu mine în zadar.

        În loc să mă iubească, mă cleveteau, iar eu mă rugam.

        Pus-au împotriva mea rele în loc de bune şi ură în locul iubirii mele.

        Pune peste dânsul pe cel păcătos şi diavolul să stea de-a dreapta lui.

        Când se va judeca să iasă osândit, iar rugăciunea lui să se prefacă în păcat.

        Să fie zilele lui puţine şi dregătoria lui să o ia altul;

        Să ajungă copiii lui orfani şi femeia lui văduvă;

        Să fie strămutaţi copiii lui şi să cerşească; să fie scoşi din curţile caselor lor;

     Să smulgă cămătarul toată averea lui; să răpească străinii ostenelile lui;

     Să nu aibă sprijinitor şi nici orfanii lui miluitor;

     Să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă numele lui;

     Să se pomenească fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului şi păcatul maicii lui să nu se şteargă;

     Să fie înaintea Domnului pururea şi să piară de pe pământ pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să facă milă.

     Şi a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac şi pe cel smerit cu inima, ca să-l omoare.

     Şi a iubit blestemul şi va veni asupra lui; şi n-a voit binecuvântarea şi se va îndepărta de la el.

     Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină şi a intrat ca apa înlăuntrul lui şi ca untdelemnul în oasele lui.

     Să-i fie lui ca o haină cu care se îmbracă şi ca un brâu cu care pururea se încinge.

     Aceasta să fie răsplata celor ce mă clevetesc pe mine înaintea Domnului şi grăiesc rele împotriva sufletului meu.

     Dar Tu, Doamne, fă cu mine milă, pentru numele Tău, că bună este mila Ta.

     Izbăveşte-mă, că sărac şi sărman sunt eu şi inima mea s-a tulburat înlăuntrul meu.

     Ca umbra ce se înclină m-am trecut; ca bătaia de aripi a lăcustelor tremur.

     Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului

     Şi eu am ajuns lor ocară. M-au văzut şi au clătinat cu capetele lor.

     Ajută-mă, Doamne Dumnezeul meu, mântuieşte-mă, după mila Ta,

     Şi să cunoască ei că mâna Ta este aceasta şi Tu, Doamne, ai făcut-o pe ea.

     Ei vor blestema şi Tu vei binecuvânta. Cei ce se scoală împotriva mea să se ruşineze, iar robul Tău să se veselească.

     Să se îmbrace cei ce mă clevetesc pe mine cu ocară şi cu ruşinea lor ca şi cu un veşmânt să se învelească.

     Lăuda-voi pe Domnul foarte cu gura mea şi în mijlocul multora Îl voi preaslăvi pe El,

    Că a stat de-a dreapta săracului, ca să izbăvească sufletul lui de cei ce-l prigonesc.

Iata si ce putem citi in articolul Talcuire a Psalmului 108 – Sfantul Ioan Gura de Aur:

Tâlcuire:

• Psalmul 108 este o profetie sub forma de imprecatie a persecutarii pe care evreii o vor face lui Iisus Hristos si a pedepsei teribile a poporului deicid( care ucide zei). Profetul prezice si tradarea lui Iuda. Aceste preziceri sub forma de blesteme nu sunt rare in Sfanta Scriptura. Nu trebuie sa ne ridicam impotriva acestor preoti ai Domnului. Numele Fiului este deseori folosit in Sfanta Scriptura pentru a exprima o rudenie morala.
• Pacatele facute din rautate si in mod deliberat il jignesc mai mult pe Dumnezeu decat pacatele facute din slabiciune.
• Raufacatorii care-i persecuta pe cei drepti nu doar ca nu renunta atunci cand vad ca cei drepti nu ii infrunta ci isi bat joc de ei si ii nedreptatesc.

Pentru a bine intelege acest psalm, trebuie sa facem apel la toata perspicacitatea noastra. Caci aceste cuvinte, pe care nu trebuie sa le luam asa cum sunt pronuntate, samana neliniste in sufletele celor care le asculta si nu cugeteaza pe seama lor. Acest psalm nu contine decat imprecatii, si de la un capat la celalalt apartine aceluiasi stil: il simtim clocotind, arzand de manie, iar cel ce vorbeste nu se opreste la persoana dusmanului de care se plange, ci continua razbunarea si asupra copiilor lui, tatalui si mamei lui; el nu se multumeste cu o singura victima, el le aduna gramada una peste alta. Vedeti decat urari de razbunare: ” Pune peste dansul pe cel pacatos si diavolul sa stea de-a dreapta lui”. Adica sa fie acuzat, sa fie impovarat de oameni perversi si porniti spre pierderea lui si ca el sa nu poata sa-i invinga, dorinta care se regaseste in aceste cuvinte: ” Cand se va judeca sa fie osandit, iar rugaciunea lui sa se prefaca in pacat.”.
Aceasta razbunare nu ii ajunge, dupa ce il vor fi condamnat, acesta doreste ca altul sa-i succeada in functia si onorurile sale: “…si dregatoria lui sa o ia altul”. El nu se opreste aici, el cere ca acesta sa nu poata obtina bunavointa lui Dumnezeu si spune: “…iar rugaciunea lui sa devina pacat”. Si in acest timp el cere de asemenea acesta sa moara inainte de vreme: ” Sa fie zilele lui putine”. Nu se opreste nici aici, si doar aceste nenorociri ar fi trebuit sa-i fie destul.
El mai adauga inca, ceea ce arata un suflet profund suparat. Una sau doua suferinte nu sunt de ajuns pentru el, iata de ce le cere in numar asa de mare. Ceea ce urmeaza este inca mai rau, caci el doreste copiilor sa devina orfani iar mama sa fie vaduva. Si totusi este necesar ca toate acestea sa se intample cand capul familiei se indeparteaza pentru totdeauna. Totusi in focul inimii formuleaza un blestem pentru fiecare din aceste consecinte inevitabile. Nu-i de ajuns ca odraslele dusmanului lui sunt orfane; chiar si dupa ce au adunat atatea nenorociri el merge mai departe si le face suferinta mai teribila dorindu-le sa fie redusi la a vagabonda si sa practice cersetoria.
Adica, acestia sa umble fara rost fara a se opri vreodata, sa nu-si poata procura necesarul, sa nu inceteze sa-si schimbe locul, haituiti, urmariti pe tot pamantul fara a gasi loc unde sa se opreasca. Cu acestea el doreste ca ei sa traiasca in saracie, intr-o saracie extrema si intolerabila, fara a putea obtine ajutorul parintilor lor, sa mearga cautand ajutor la straini si necunoscuti.
Ascultati in ce cuvinte isi face cunoscuta gandirea; dupa ce a spus: ” Sa fie scosi din casele lor; Sa smulga camatarii toata averea lor, sa rapeasca strainii ostenelile lui”. Iata ca razbunarea lui se prezinta sub o alta forma: el da bunurile lor lacomiei strainilor, el ii expune uzurparii uzurii, el ii copleseste cu rele de tot felul si ce este mai teribil ii lasa fara protector in mijlocul atator rele. Atat de mare este intr-adevar cererea pe care o face: ” Sa nu aiba sprijinitor.”
Aceste necazuri sunt ele insele coplesitoare, daramite pentru cei care nu gasesc pe nimeni care sa-i protejeze. “…si nici orfanii lui miluitor.”
O, Dumnezeule! Ce exces de furie! Dar cum el nu se multumeste sa-I priveze acesti copii, deveniti orfani inainte de vreme, de blandetea compasiunii, ce spun eu, a compasiunii? El ii arunca in cea mai profunda mizerie. ” Sa piara copiii lui si intr-un neam sa se stinga numele lui.”(12). Vedeti voi mania care revarsa din cuvintele sale si nu se opreste nicaieri? El le doreste sa fie prada a tot felul de mizerii, sa fie destinati pieirii, si sa se stinga fara ca numele lor sa dainuiasca. Si ca si cum necazul copiilor nu i-ar fi destul, mai adauga: ” Sa se pomeneasca faradelegea parintilor lui inaintea Domnului pururea si pacatul maicii lui sa nu se stearga.”(13); Ca pacatele lor ” sa fie inaintea Domnului pururea si sa piara de pe pamant pomenirea lor.”(14).
Vedeti bine faptul unui om profund iritat care cheama in primul rand asupra capului dusmanului sau toate relele in acelasi timp, ca apoi sa le citeze in detaliu si sa revina asupra lor cu insistenta. ” Sa se pomeneasca faradelegea parintilor lui inaintea Domnului” , si mai adauga “…sa nu se stearga.”, e acelasi lucru, dar mania il duce cu sine si il face sa se foloseasca de 2 expresii odata.
Iata ce vrea el sa spuna: Doamne, omorati-l, taiati-i gatul, faceti-l sa dispara. Numai blesteme! Dar, daca doriti, am sa ma intorc si am sa le enumar din nou.
Sa cada in mijlocul oamenilor perversi, spune el, sa fie acuzat, sa fie invinsi de ei, sa fie condamnat, sa moara inainte de vreme, sa fie lepadat de onoruri, sa la vada transmise nu descendentilor ci altuia, sa moara femeia sa, copiii sai sa fie saraci, orfani, viata lor sa fie ca cea a cersetorilor, acestia sa fie condamnati, sa fie alungati de peste tot, nimeni sa nu le vina in ajutor, sa inceteze chiar sa mai aiba parte de bunavointa Domnului, sa nu existe pentru ei un liman, un refugiu, numele lor sa fie sters de pe fata pamantului, ei sa piara si numele lor sa nu supravietuiasca, sa plateasca si tatal si mama lor pentru pacatele pe care le-au comis, dupa care sa moara, sa dispara complet fara a lasa urme.
Cel care aude aceste cuvinte nu este oare inspaimantat? N-ati dori sa stiti cine este subiectul atator blesteme? Cand auzim despre un om care este facut albie de porci, nu se poate sa nu intrebam asistenta cine este acela insultat. Deci atunci cand il auzim pe psalmist proferand aceste blesteme, ar trebui cu atat mai mult sa intrebam, sa intrebam cu spaima, cu sufletul foarte mahnit, cine este cel care a ofensat Sfantul Duh pana la a se expune la atatea represalii redutabile.
Ei bine, daca doriti, sa reluam psalmul si sa-i acordam mai multa atentie. Fie ca nimeni sa nu se tulbure. Voi deduce explicatiile mele cu toata exactitatea care este de dorit, pe cat imi este posibil. Caci nu este fara importanta obiectul cercetarilor noastre.
In primul rand un lucru merita explicat: de ce copiii pacatosului, ai acestui om defaimat, de ce ei, de ce femeia si parintii lui sunt pedepsiti odata cu el?
In al-2-lea rand cine este acest blestemat?
Si in al-3-lea rand cum dovedeste printul Apostolilor ca acest psalm se adreseaza lui Iuda Iscarioteanul, sau mai exact nu tot psalmul ci doar o parte? ” Caci,” spune el ” este scris in Cartea Psalmilor: Faca-se casa lui pustie si sa n-aiba cine sa locuiasca in ea.”( Faptele Sfintilor Apostoli 1,20).
Dar iata cine ne da un alt subiect de cercetare, caci aceste 2 fraze nu se gasesc in psalm. Expresia ” Faca-se casa sa pustie” se citeste in alt psalm, iar aceasta “…si dregatoria lui s-o ia altul.” Este extrasa din psalmul pe cae il citim acum. Dar Sf. Apostol Petru le-a reunit pentru a forma o singura marturie.
Este ceea ce face Sf. Apostol Pavel tot timpul, ca atunci cand a zis: ” Din Sion va veni Izbavitorul sa va indeparta nelegiuirile de la Iacov.( Rom. 1,26; Isaia 59,20) Asa a fost ispasita fardelegea lui Iacov, si acesta este rodul iertarii pacatului sau.( Isaia 27,9).
Dar cum sa calificam aceste cuvinte? Este o profetie sau o imprecatie? Este o profetie sub forma de imprecatie.
Vom mai gasi aceasta si in alta parte; Iacov, el insusi, s-a folosit de acest procedeu. Cum trebuie ca auditoriul sa traga folos din nenorocirile care i-au lovit pe alti oameni, se intampla ca profetii sa adopte pentru a-si enunta prezicerile figuri de stil pentru ca invataturile pe care le contin sa ne faca mai respectuosi si mai tematori.
Caci nu este acelasi lucru a spune: cutare sau cutare va fi pedepsit, sau sa proferezi aceleasi amenintari pe un ton de manie si indignare. Si pentru a demonstra ca nu sunt explicatii necugetate, va voi cita chiar cuvintele profetilor.
Iacov pe patul de moarte spuse fiilor sai: ” Adunati-va, ca sa va spun ce are sa fie cu voi in zilele de apoi.”(Facere 49,1). Si iata-i in momentul in care profetea, se lasa dus de clocotul maniei si inca din primele cuvinte izbucni in blesteme: ”Ruben, intai-nascutul meu (…) tu ai clocotit ca apa si nu vei avea intaietate, pentru ca te-ai suit in patul tatalui tau si mi-ai pangarit asternutul pe care te-ai suit.”( Facere 49,3-4). El prezice caderea acestuia sub forma unui blestem. In schimb cand anunta evenimente fericite, o face sub forma unor urari: ” Sa-ti dea Dumnezeu din roua cerului si din belsugul pamantului.”(Facere 27,28). Aceste cuvinte contin inca o profetie. Este evident ca acolo nu este manifestarea furiei unui om, caci in privinta Canaanului, tatal sau face la fel si spune: ”Blestemat sa fie Canaan! Robul robilor sa fie la fratii tai!”(Facere 9,25), inainte ca voi sa stiti ca Dumnezeu sta in fata celui care este expus insultelor si ca El merge impotriva agresorilor.
Iisus Hristos foloseste acelasi procedeu, El prezice cand spune cu durere si regret in glas: ”Vai tie, Herozine! Vai tie, Betsaido!”(Luca 10,13). Sau chiar cand striga: ”Ierusalime, Ierusalime, tu care iti ucizi profetii!”.
Care este deci scopul acestui psalm?
Intr-o oarecare masura il priveste pe Iuda, caci Sfantul Duh profetea prin gura lui David, iar in rest psalmul se adreseaza altora. Aceasta este o modalitate de a actiona familiara profetilor. Noi o vom gasi folosita mai mult de o singura data.
Inceputul se adreseaza unei persoane ca restul sa o priveasca pe alta. Si pentru a va asigura de aceasta pentru a 2 a oara, veti remarca ca dupa intrarea evreilor in tara promisa, fiul lui Nave primeste ordin de la Dumnezeu sa separe cele 12 triburi in 12 parti diferite binecuvantand pe unele, blestemand pe altele. Aceste binecuvantari si imprecatii nu erau decat anuntarea a ceea ce urma sa se intample. El spunea: ” Blestemat sa fii tu in cetate si blestemat sa fii tu in tarina.”(Deuteronomul 28,16). Si aceste multe blesteme adresate triburilor formeaza o foarte lunga tirade.
Ce putem spune despre acest psalm este ca blestemul ascunde o profetie, ca acesta anunta, proclameaza in avans nenorocirile care il vor lovi pe Iuda, dupa care cade din nou asupra altor persoane si se adreseaza catorva oameni care se revoltasera impotriva autoritatii sacerdotale.
Toate astea pentru a ne invata ca nu este bine sa ne opunem preotilor lui Dumnezeu si sa nu folosim impotriva lor viclenia si nedreptatea.
Caci psalmul nu face altceva decat sa ne instruiasca asupra pedepselor destinate celor care isi maltratau aproapele, celor care plini de viclenie si coruptie se ridica impotriva oamenilor care nu le fac nimic rau. Daca el cere ca fiii sa fie pedepsiti, nu va bucurati fratii mei, prin copiii pacatosului el intelege cei care i-au fost complici la crima. Pentru ca Sfanta Scriptura recunoste o filiatie a viciului drept una de sange, si chiar in absenta oricarei legaturi de sange, aceasta foloseste expresia “fii”, ca atunci cand spune: ”Voi sunteti din tatal vostru diavolul.”( Ioan 8,44). Cum ar putea sa fie fiii unei entitati fara trup fiinte din carne? Dar rudenia viciului a inlocuit pentru ei legaturile de sange. Astfel Iisus ii respinge si din sanul lui Avraam.” (Ioan 8,39).
Fara indoiala ca fiul nu trebuie pedepsit pentru greselile tatalui, nici tatal pentru cele ale fiului sau. Este si ceea ce spune legea, exceptie facand atunci cand tatal si-a crescut prost fiul, chiar si atunci nu este pedepsit din cauza fiului sau, ci pentru slabiciunea sa. Eli este un exemplu: ” Eu i-am spus ca am sa pedepsesc casa lui pe veci, pentru vina pe care el a stiut-o, si anume ca fiii lui fac nelegiuiri, dar nu i-a infranat.”(1 Regi 3,13).
Daca credeti ca sunteti de acord, sa reluam psalmul: ”Dumnezeule, lauda mea n-o tine sub tacere.”. Acelasi lucru pe care altul il interpreteaza astfel: ”Dumnezeule, nu fi surd la elogiile mele”, iar altul ” Nu tacea, Doamne!”, adica nu uitati sa ma razbunati, inabusiti prin masuri drastice crima. Caci Tu esti Dumnezeul glorios, Dumnezeul atotputernic, si Tu poti opri aceste excese. ”Ca gura pacatosului si gura vicleanului asupra mea s-au deschis. Grait-au impotriva mea cu limba vicleana si cu cuvinte de ura m-au inconjurat si s-au luptat cu mine in zadar. In loc sa ma iubeasca, ma cleveteau, iar eu ma rugam.”(Psalm 108,1-3).
Vedeti acest exces de perversitate, acest acord pentru rau, aceasta pregatire pentru crima?
Acest lucru il supara pe Dumnezeu cel mai mult, si anume cand cei care cauta sa faca raul, ii aduaga acestuia cugetare, premeditare si se pregatesc din inainte pentru acesta. Una este sa te lasi dus de viciu din antrenare si seductie, alta este sa-l practice, iar alta, in cazul cel mai grav, este sa te arati rautacios fata de unul care nu este. Cuvintele: “…in loc sa ma iubeasca, ma cleveteau.” Demonstreaza ca raufacatorii despre care este vorba, aveau treaba cu un binefacator, cu un om demn de a fi iubit, demn de a fi platit pentru bunele sale servicii si caruia acestia nu i-au manifestat decat ingratitudine: “… iar eu ma rugam.”.
Vedeti intelepciunea, cumpatarea si blandetea sa? Nu am luat arme, spune el, nu i-am combatut, ci m-am refugiat langa Tine, ti-am invocat alianta, interventia Ta si irezistibila Ta protectie, care este adapostul meu cel mai redutabil.
In continuare, dupa ce a spus ce il priveste pe Iuda, cum se condamna el insusi, cum purta impotriva lui o sentinta la moarte, cum se spanzura, cum apostolatul lui fu incredintat altuia, se revine asupra primei idei. Este acolo inca una din formele profetiei, a intrerupe, a introduce un alt episod, a-l dezvolta, si apoi, a reveni la ce era la inceput. In inteligenta evreilor il facea pe profet sa-si infasoare gandirea.
Face aluzie, cum am spus deja, la un anume personaj care pe vremea in care evreii scapasera de sub captivitatea Babilonului, avea intentii rele impotriva autoritatii sacerdotale.
Este un lucru cunoscut de oamenii studiosi care au citit istorie. Ii prezice mari necazuri si ca va fi privat de orice ajutor. Profetul cere sa i se inchida orice refugiu si sa nu obtina de la Dumnezeu nici amanare, nici bunavointa, nici iertare. Aceasta, cum am spus mai sus si nu voi inceta sa o zic, seamana a fi o imprecatie, si nu este decat o profetie care ne arata cat de mult se supara Dumnezeu cand avem planuri necinstite fata de autoritatea sacerdotala. Dupa aceasta el intra in detalii cu pedepsele care le doreste dusmanului sau si spune: “…pentru ca nu si-a adus aminte sa faca mila, si a prigonit pe cel sarman, pe cel sarac si pe cel smerit cu inima, ca sa-l omoare.”(14-15).
A avea intentii rele, si mai ales fata de un om care ar fi trebuit, din contra, sa ne trezeasca compasiunea si simpatia noastra, iata ultimul grad de cruzime, culmea inumanitatii.
Un astfel de om a luat sentimentele unei bestii feroce, sau mai degraba a devenit mai crud decat bestia, la care ferocitatea este un instinct, in timp ce el, care are privilegiul sa primeasca ratiunea in partaj, a prostituat viciului nobila sa natura. Fiara arata o oarecare afectiune, o oarecare blandete pentru cele din specia si familia sa, dar acesti oameni, departe de a respecta aceasta lege comuna stabilita de natura, ataca si tulbura pe cel fata de care ar fi trebuit sa aiba mila, pe care ar fi trebuit sa-l ajute si sa-l aduca pe calea cea buna. ”Si a iubit blestemul si va veni asupra lui; si n-a voit binecuvantarea si se va indeparta de la el.”(16). Dupa ce i-a urat multe nenorociri, el arata ca trebuie sa raportam la cauza prima, nu la el insusi, ci la dusmanul sau, la acela care prin actiunile sale s-a privat de protectia Domnului si s-a expus loviturilor razbunarii Sale. ” Si s-a imbracat cu blestemul ca si cu o haina, si a intrat ca apa in launtrul lui si ca untdelemnul in oasele lui.”(17).
Profetul se exprima asa pentru a ne face sa intelegem ca pacatosul va fi lovit de o lovitura teribila si ca se expune la pedepse eterne; el ne face sa vedem ca toti oamenii isi datoreaza necazurile lor insusi si propriei lor vointe, caci prin actiunile si conduita lor, ei departeaza de la ei binele pe care il asteptau pentru a atrage asupra capului lor razbunarea lui Dumnezeu.
”Sa-i fie lui ca o haina cu care se imbraca si ca un brau cu care pururea se incinge.”(18). Spusele sale ne arata indicibila manie a lui Dumnezeu, atasandu-se unor astfel de oameni, si pot sa se reduca la acesti termeni: nenorocirea va pune stapanire pe ei astfel incat ei nu vor putea sa-si schimbe conditia, ii va penetra adanc, ii va locui indestructibil. Apoi pentru a ne demonstra ca rautatea pe care o pedepseste si viciul pe care-l indreapta, si ca nu doar impotriva omului de care se plange, ci si impotriva acelora care trebuie sa dea seama pentru rele asemanatoare va fi purtata aceeasi condamnare, el adauga: ” Aceasta sa fie rasplata celor ce ma clevetesc pe mine inaintea Domnului.”(19). Adica iata pedeapsa, iata si condamnarea rezervata celor care se scoala impotriva mea, celor care imi intind curse, celor care ma combat ca pe un dusman, si celor care ”graiesc rele impotriva sufletului meu.” (19).
Dupa ce a terminat ce avea de spus despre dusmanul sau, el se refugiaza din nou pe langa Dumnezeu pentru a-i invoca protectia. El nu se multumeste sa indice pedeapsa destinata celor care il urmaresc pentru a-i face rau; el arata de asemenea ca victimele raufacatorilor au un razbunator si ca o protectie puternica le este asigurata, si adauga: ” Dar Tu, Doamne, fa cu mine mila, pentru numele Tau, ca buna este mila Ta.” (20). Uitati-i mila si recunostinta sa, uitati-i umilinta. Si cu toate acestea el avea in suferintele sale un motiv legitim pe care il expune pentru a obtine asistenta divina: intr-adevar, putem observa in mai multe locuri in Sf.Scriptura unde cei care au fost pe nedrept maltratati de altii, au mai multe drepturi sa ceara protectia lui Dumnezeu. Dar el neglijieaza acest avantaj, nu recurge decat la bunatatea lui Dumnezeu, si spune: “…fa cu mine mila, pentru numele Tau.”. Este ca si cum ar spune: nu pentru ca o merit, ci datorita Tie, pentru ca esti clement si milostiv. De aceea el adauga: “… ca buna este mila Ta.”. Nu se intampla des astfel de mila la oameni, cateodata chiar aceasta dauneaza celor care sunt obiectul ei si care ii duce la pierzanie.
Mila Domnului, din contra, se exercita intotdeauna in avantajul nostru: ”Izbaveste-ma, ca sarac si sarman sunt eu si inima mea s-a tulburat in launtrul meu.”(21). Il vedeti cum cere sa fie salvat, nu pentru ca este demn, nu pentru ca este drept, ci pentru ca este foarte abatut, coplesit, ca are mii si mii de rele de suportat? ”Inima mea s-a tulburat in launtrul meu.”.
Asemenea este puterea raului, si nu doar ne-a luat trupul, dar ne aduce tulburare si in suflet. ”Ca umbra ce se inclina m-am trecut, ca bataia de aripi a lacustelor tremur.” (22). El vorbeste despre violenta persecutorilor sai, de inexprimabila lor perversitate si de mila sa intotdeauna ferma in mijlocul relelor. ”Genunchii mei au slabit de post si trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului.” (23).
Vedeti ce arme puternice a stiut sa-si procureze pentru a alunga cursele si reaua-vointa a dusmanilor sai? ”Si eu am ajuns lor ocara. M-au vazut si au clatinat capetele lor.” (24). Iata caracterul celui rau, nu doar ca nu cedeaza deloc, dar cand el vede pe cel drept opunandu-si mila, il insulta, il zeflemiseste, il ataca. Ce face dreptul atunci? El are ajutor in alianta irezistibila, in protectia intotdeauna victorioasa si spune: ”Ajuta-ma, Doamne, Dumnezeul meu, mantuieste-ma dupa mila Ta. Si sa cunoasca ei ca mania Ta este aceasta si Tu, Doamne, ai facut-o pe ea.”(25-26).
Adica ei sa stie ca Tu lupti pentru mine, ca Tu ma protejezi. Nu vreau doar sa fiu salvat, vreau sa stie inca de cine am fost salvat, pentru a dubla premiul victoriei mele, premiul coroanei mele si pentru a creste gloria mea. ”Ei vor blestema si Tu vei binecuvanta. Cei ce se scoala impotriva mea sa se rusineze, iar robul Tau sa se veseleasca.” (27). Se gaseste acolo pentru ascultatori o invatatura filosofica. Profetul ii demonstreza ca fiind expus la tot felul de nenorociri, el nu va incerca nici o stricaciune, daca Domnul il binecuvinteaza, si ca rusinea si insulta vor cadea din nou, dar nu asupra lui, ci asupra celor care doreau sa-l impovareze: “… iar robul Tau sa se veseleasca.”.
El nu adauga aceste cuvinte fara motiv, aratand ca de la Dumnezeu ii vine veselia, caci Dumnezeu este cel care i-a daruit aceste bunuri. De acum inainte nici un eveniment separator nu va sti sa ma tulbure; veselia aceasta venind de la Tine va ramane intreaga. ”Sa se imbrace cei ce ma clevetesc pe mine cu ocara si cu rusinea lor ca si cu un vestmant sa se inveleasca.” (28). Uitati-va inca cum cere asupra lor nu doar pedeapsa, ci si ocara, si rusinea, pentru ca ei sa imprumute o invatatura pentru a se pocai, pentru ca ei sa profite de ocazie pentru a se schimba si pentru a deveni mai buni. ”Lauda-voi pe Domnul foarte, cu gura mea, si in mijlocul multora il voi preamari pe El. Ca a stat de-a dreapta saracului, ca sa izbaveasca sufletul de cei ce-l prigonesc.” (30).
Pentru a-I multumi lui Dumnezeu pentru toate bunurile, il proslaveste in imnurile sale, face fapte de multumire, celebreaza laudele sale, anunta tuturor interventia Sa victorioasa, inainteaza ca in mijlocul unui teatru si devine un herald al binefacerilor sale. Iata sacrificial, iata darurile care-I plac Domnului; trebuie sa pastreze din binefacerile sale o amintire eterna, trebuie sa le imprime in mintea sa, sa le aiba intotdeauna pe buzele sale si sa le povesteasca multor oameni. Cel care a beneficiat de binefacere va fi rasplatit din gratitudinea Sa si va mari afectiunea pe care Dumnezeu i-o poarta: si dupa aceea cei care vor fi informati de aceasta, vor deveni mai piosi in amintirea celor ce s-au intamplat altora si vederea binefacerilor acordat aproapelui nu va face decat sa stimuleze zelul lor pentru virtute.