Liderul senatorilor AUR, Petrişor Peiu, a anunțat azi oficial că AUR nu va semna şi nici nu va iniţia o moţiune de cenzură mai devreme de jumătatea lunii mai și că PSD poate să-şi introducă propria moţiune de cenzură dacă vrea să demită mai repede Guvernul. De aici reiese clar o strategie diabolică, dar care se anunță eficientă și devastatoare pentru PSD, partid care fie va înghiți plăcinta umilinței și va accepta să poarte trena partidului lui Simion, fie îl va lăsa pe Bolojan pe mai departe la butoanele guvernării. O guvernare pe care, cel mai probabil, PSD o va urmări de pe margine.
Ce a spus Peiu:
„Calendarul nostru nu are legătură cu ce face PSD. Nu ne raportăm în niciun fel la certurile din coaliţie, noi criticăm prestaţia guvernului Bolojan în ansamblu. Am spus că am dori să avem o moţiune de cenzură în preajma datei sau după data de 13 mai pentru a putea contabiliza trei trimestre consecutive de scădere economică. Vom avea 3 trimestre de scădere economică, este o bază obiectivă pentru o moţiune de cenzură. Noi facem o moţiune de cenzură pentru că arătăm că guvernul are o prestaţie economică proastă, că nu mai este creştere economică, avem scădere economică, avem scăderea veniturilor populaţiei, avem îngheţarea pensiilor. Asta este baza unei moţiuni de cenzură, politica publică. Noi nu putem să facem moţiuni de cenzură în funcţie de nemulţumirile din coaliţie”.
De aici, lucrurile devin limpezi. Dar nu și roz-bombon, pentru PSD.
Practic, AUR a declanșat un joc de șah care va împinge PSD într-o capcană politică.
Declarația lui Peiu nu este blablabla de imagine, ci un semnal strategic bine calibrat. Dincolo de formulările despre calendar și baze economice obiective, AUR construiește un joc de presiune politică în care PSD este pus într-o situație fără ieșire convenabilă.
Un refuz care spune mai mult decît pare.
AUR anunță că nu va iniția și nici nu va susține o moțiune în această perioadă, invocînd necesitatea unor argumente economice solide. Iar acele argumente urmează să vină de la INS, sub forma datelor economice pe primul trimestru din 2026, care se dau, de regulă, la cc. 45 de zile după finalul trimestrului, asta însemnînd fix jumătatea lunii mai. (Cînd, întîmplător, are loc și Summitul B9). Dacă și acest trimestru, după ultimele două ale anului trecut, va marca recesiune tehnică, se cheamă că intrăm în recesiune economică, adică un fenomen de maximă gravitate.
La prima vedere, anunțul AUR este o încercare de a părea consecvent și responsabil. În realitate, acest pas creează o separare clară de PSD și de circoteca din coaliție.
Mesajul implicit este simplu: „Nu intrăm în jocul vostru. Dacă vreți să dărîmați guvernul, faceți-o singuri sau faceți jocul nostru, pentru că nu aveți de ales.”
Mutarea-cheie e, deci, transferul de presiune.
Prin această poziționare, AUR pasează inițiativa către PSD. Social-democrații au două opțiuni: depun o moțiune de cenzură pe cont propriu sau așteaptă moțiunea AUR anunțată pentru mai tîrziu.
Problema este că niciuna dintre variante nu este confortabilă.
Dacă PSD depune o moțiune acum și aceasta eșuează fără voturile AUR – care nu o fi nebun să o voteze, avînd la îndemînă pretextul perfect – partidul își asumă un eșec politic major.
Iar pretextul perfect pentru AUR, cum spuneam, e că partidul lui George Simion nu acceptă postul de arbitru al certurilor conjugale din coaliție, ci e cu ochii pe soarta veniturilor românilor.
Adevărata miză apare în pasul următor.
AUR anunță că depune propria moțiune, construită pe argumente economice solide, pentru că mai solid decît recesiunea nu prea găsești altceva. În acel moment, PSD va fi forțat să aleagă: votează moțiunea AUR, guvernul cade, dar meritul politic aparține AUR, care a inițiat și a construit momentul. Va fi momentul oficial și solemn în care PSD se va resemna cu statutul de al doilea partid al țării, nu doar după sondajele care dau AUR la scor dublu, ci și după capacitatea de a face jocuri politice mari și concrete.
În a doua variantă, PSD nu votează din orgoliu moțiunea AUR, guvernul rămîne, iar partidul lui Grindeanu apare ca incoerent: a criticat guvernul, dar nu a susținut demiterea lui sigură. Pentru că, nu-i așa?, cînd e vorba de soarta poporului nu mai e loc de orgolii politice.
Este de departe scenariul cel mai toxic pentru social-democrați, dublu eșec plus pierdere imensă de credibilitate.
De ce este important timingul.
Referirea la trei trimestre consecutive de scădere economică nu este întîmplătoare. AUR își construiește din timp justificarea pentru o moțiune „legitimă”, nu una conjuncturală.
Astfel, evită acuzația de oportunism, își rezervă momentul politic optim, și, mai ales, își obligă adversarii să reacționeze la agenda sa, să joace după cum cîntă Simion.
În Parlament, matematica este clară, fără voturi cumulate, nicio moțiune nu trece. Dar AUR pare să joace mai degrabă pe terenul percepției publice decît strict pe cel aritmetic. Strategia este subtilă, să admitem. AUR devine actorul principal, iar PSD riscă să devină actorul slab și confuz.
În acest cadru, chiar și fără a dărîma efectiv guvernul, AUR va cîștiga capital politic extrem de prețios și, cel mai probabil, noi procente în sondaje. Probabil, procentele pe care le-ar pierde PSD.
Mai grav, dacă după demisiile pesediștilor din guvern nu se reușește dărîmarea lui Bolojan, Grindeanu rămîne pe tușa guvernării, dar nici lider al opoziției nu va fi.
Să reamintim aici procedurile, pentru că la televiziuni continuă să se bată cîmpii la greu pe ideea că la retragerea unui partid dintr-un guvern multicolor parlamentul nu aprobă noua componență, acel guvern pleacă acasă. Fals. Conform Constituției, un guvern pleacă doar prin moțiune de cenzură sau demisia premierului.
Dacă PSD se retrage, Bolojan desemnează miniștri interimari din rîndul membrilor rămași, apoi alege înlocuitori ai pesediștilor și merge în parlament pentru aprobarea noii componențe. Dacă Parlamentul respinge, guvernul rămîne pe poziție, cu miniștri interimari – dar cu puteri depline, pentru că guvernul nu e demis/demisionar, iar miniștrii interimari au puteri egale cu miniștrii plini, și procedura se reia cu alte propuneri de miniștri. Și asta, la infinit dacă e cazul.
Concluzie:
Mișcarea AUR e o partidă de șah în care PSD este forțat să aleagă între o mutare proastă și una devastator de proastă. AUR folosește această ocazie ca să se distanțeze de PSD și să evite acuzația că ar fi „PSD 2.0” sau că face trocuri politice murdare; el critică guvernul Bolojan în ansamblu pe criterii economice palpabile și oficiale, nu pe certurile din coaliție între PSD, PNL și USR, arbitrate de UDMR.
Fie că merge pe moțiunea AUR, fie că refuză să o facă, PSD pierde la imagine. Dar, în cazul susținerii moțiunii AUR, măcar PSD își îndeplinește misiunea de trimitere acasă a lui Bolojan, adică nu pierde chiar totul (Bogdan Tiberiu Iacob).
