Suntem europeni. A ni se cere să dăm examen și a da un examen este o prostie, o minciună

Filip Stoler:

Simt că plesnesc dacă nu vă fac următoare istorisire. În anii de după revoluție, hăbăuc fiind, am urmat cursurile unei școli BBC de la București. Într-un an am făcut cursul de jurnalism radio, în celălalt cursul de jurnalism TV.

Ca să vă distrați un pic am să vă spun că această școală de BBC era sponsorizată de George Soros. La vremea aceea Fundația lui George Soros era reprezentată în România de Cristina Guseth. Știți voi: Grupul Pentru Dialog Social, Revista 22, Alin Teodorescu IMAS, Stelian Tănase, în general cetățeni openminded.

La aceasta scoală s-au perindat Lucian Mândruță, Alice Iacobescu, Alessandra Stoicescu, Daniel Ovidiu Popica, o bună parte din jurnaliștii experimentați din ziua de astăzi care populau Protv -ul la acea vreme, în general o bună parte din jurnaliștii de astăzi.
De la ce pornește povestea mea?

O așa zisă publicație din Marea Britanie scrie astăzi un articol foarte scurt despre starea României:

https://www.zf.ro/business-international/revista-britanica-romania-tara-fara-cale-de-intoarcere-17869085

O asemenea căcănărie eu nu pot să îndur. Oamenii aceștia ne vorbesc permanent despre niște dumnezei de-ai lor: political corectness, Informare corectă, multiculturalism, acceptarea diversității și așa mai departe. Ei bine, acești oameni nu vor să se închine nici măcar dumnezeilor pe care ei ni-i propun.

Ce vreau să spun?

În timpul școlii BBC am avut niște conflicte (la vremea aceea pentru mine inexplicabile pentru că eram un hăbăuc născut ortodox, dar doar atât). Doar născut ortodox. Mike Ormsby, profesorul meu de la școală de jurnalism radio, îmi spunea la un moment dat că pe stadioanele din Marea Britanie un fotbalist nu poate intra pe teren făcându-și semnul crucii pentru a nu-i ofensa pe toți ceilalți din jurul lui care nu-i împărtășeau credința.
Political corectness.
Nu si multiculturalism.
Chiar dacă eram hăbăuc m-am holbat la el și am intrat într-o polemică spunându-i limpede ca asemenea prostii atât de mari n-am întâlnit în viața mea.

S-a ofticat cumplit.

În ciuda faptului că dezvoltasem o relație prietenească cu Mike Ormsby, când a început războiul din Serbia am avut o discuție telefonică cu el pe telefonul fix, în care eu îi reproșam faptul că îi apără pe cei care bombardează o țară care își apăra valorile și teritoriul. El era apărătorul NATO. Am ridicat vocile atât de tare unul la altul în telefon încât eu am avut ultimul cuvânt: “fuck off!”.

În acel moment a trântit telefonul și nici până ziua de astăzi nu am mai avut niciun un comerț de idei.

Mike Ormsby a părăsit România împreună cu partenera lui de viață cu care nu este căsătorit, Angela Nicoara, care la un moment dat lucrase în trustul MediaPro. Mike Ormsby scrie romane plimbandu-se prin lume și servește “cauze nobile de salvare a omenirii” împreună cu partenera lui Angela Nicoara.

Interviul (in limba engleză bineînțeles) pe care îl găsiți la acest link Mike Ormsby are pentru a nu știu câtă oară câteva considerații la adresa românilor.
https://romaniasenzadracula.com/interview-mike-ormsby/
Desigur că este precaut în exprimare dar săracul de el tot în tulburare se scaldă.

Nici Mike Ormsby, nici cei care au scris articolul pe care vi l-am supus atenției nu fac nicio referire la esența poporului român: ortodoxia.

Voit sau nevoit aceștia uită întrutotul un element care ține de diversitate, multiculturalism, political corectness și informare corectă.

Băieții ăștia, cand se duc în Emiratele Arabe Unite, respecta toate regulile celor de acolo: nu beau pe stradă, nu se dezbracă pe plajă, nu vorbesc cu femeile lor și așa mai departe.

În Canada multiculturalismul este un adevărat dumnezeu: nimeni nu poate să-ți zică nici “dă-te mai încolo” indiferent ce religie ai avea. Acolo toată lumea este respectată.

Numai în România sau când vine vorba de România poți urina liniștit pe principala valoare a poporului român, ortodoxia, pentru că nimeni nu-ți reproșează nimic legat de acest lucru.

Nici măcar CNCD-ul.

Un mare tulburat mintal și sufletește, Antonio Fischetti de la publicația de satiră Charlie Hebdo din Franța a fost intervievat de băieții de la Vice când a venit la o lansare de carte în Iași România.

Acesta a ținut să fac o precizare: ortodoxia atârnă ca o lespede grea pe capul romanilor.
https://www.vice.com/ro/article/evp3v7/de-ce-ai-dreptul-sa-faci-misto-de-orice-religie
“Și aici în România apasă pe voi o teribilă dală de plumb, ortodoxia, care atârnă asupra societății și strivește mințile oamenilor.” Antonio Fischetti.

Niciunul dintre intelectualii de marcă ai României, nu vă mai fac lista aici, nu a ținut să-i precizeze că a jignit o națiune care îl găzduia la o lansare de carte.

Nici măcar clericii români ortodocși nu au făcut acest lucru.

Măi oameni buni, în afară de ortodoxinfo.ro, nimeni din România nu a semnalat această mârșăvie ordinară a unui jurnalist occidental a cărui temelie se bazează pe political corectness, multiculturalism, diversitate, informare corectă.

Noi ce invățături trebuie să tragem de la niște profesori care nu cred și nu se închina nici măcar la dumnezeii lor?

Îmi pare rău că frații mei români înghit cu polonicul rahatul pe care îl oferă occidentalii care habar n-au ce-i cu ei pe această lume.
Habaucii de Timmermans și Junkers vorbesc ca o placă stricată: “rezolvați-vă corupția din România!”.

Când România ieșit din comunism și băieții aceștia au venit pe aici să vadă care-i treaba, au găsit o corupție de doi lei, niște găinării cu rulmenți duși în Turcia, niște făbricuțe ruinate și vândute și alte chestii de acest gen.

Și ce au zis atunci?
“Măi flăcănețelor, păi voi nu știți ce este aia corupție! Noi trebuie să instituționalizăm corupția. Corupția o mutăm în parlament unde votăm legi care vor stabili cum industria trebuie falimentata și vândută celor care știu să o administreze. Că apa cea de toate zilele, curentul și gazul trebuie date pe mâna celor care știu să le “administreze”, nu-i așa?”

Toată România a fost școlită în materie de corupție instituționalizată de către cei care aveau atâtea zeci de ani de experiență în corupție instituționalizată.

Iar acum vin și ne spun nouă să ne rezolvăm corupția din România.

Alo Franz, Junkers, ia veniti fraților încoace și reparați ce ați stricat după 90 și dup-aia mai putem sta și noi de vorbă.

Cine trage concluzia din acest text că eu sunt un antieuropean mai bine s-ar duce să bea ceva și să se culce.

Noi suntem europeni dintotdeauna. Nici măcar regimul ceaușist n-a reușit să ne plaseze în afara Europei.

1. Geografic, nu e niciun dubiu.
   2. Cultural: nu vreau să mai vorbesc de cultura românească pe care ei înșiși occidentalii o ridică în slăvi: Brâncuși, Cioran, Eliade, Celibidache, Enescu și așa mai departe.
   3. Religios, de asemenea: noi am păstrat veridicitatea credinței creștine prin ortodoxie și nu am luat-o razna cu pedofilia, homosexualitatea, teoria de gen și alte prăpastii psihanalizabile de-a dreptul.

E o aiureală totală să ni se ceară să intrăm în Uniunea Europeană și de asemenea este o aiureală totală ca noi să dăm vreun examen să intrăm în Uniunea Europeană.

Ceea ce dorim este ca această coexistența cu Europa să fie în termeni negociați.

Unul dintre punctele de negociere este: nu ne mai băgați pe gât supermarketuri, know-how, autostrăzi, spitale, in schimbul legiferării homosexualității.

Luați-vă înapoi oglinjoarele, bucățelele de sticlă colorate, mărgelele, bricegele și artificiile și lăsați-ne in spumele noastre, în prostia noastră și in primitivismul nostru de inculți ce suntem din punctul vostru de vedere.

Precum și tradiționalul la mulți ani.

https://romaniasenzadracula.com/interview-mike-ormsby/
If a ‘sufletul romanesc’ exists, what would you think it consists in? What role plays irony in it?
What’s in a Romanian soul? Great question! Certainly an affinity with the land – Romanians seem to enjoy a deep and lasting link to the countryside and the pleasures it affords. Every Romanian seems to know where to procure good fruit and vegetables, or the best tuica that money cannot buy, and so on. I think such links keep one’s feet on the ground, literally and metaphorically, although it took me a while to appreciate that, perhaps because most people in the UK no longer have those connections. What else? Hmm, perhaps an ability to get around the rules – or such rules as exist – to survive. Certainly a morbid fear of death by draughts, an allergy to seat belts (especially in an aircraft), and a chronic inability to wait in an orderly queue. Irony, yes, definitely. It’s the ace of the cards that life deals you, here.

Traducere:
Ce este într-un suflet românesc? Întrebare mare! Desigur, o afinitate cu pământul – românii par să se bucure de o legătură profundă și durabilă cu mediul rural și cu plăcerile pe care le oferă. Fiecare român pare să știe de unde să cumpere fructe și legume bune, sau cel mai bun – tuica – pe care banii nu-l pot cumpăra și așa mai departe. Cred că astfel de legături își păstrează picioarele pe pământ, literal și metaforic, deși mi-a trebuit mult timp să apreciez asta, probabil pentru că majoritatea oamenilor din Marea Britanie nu mai au acele conexiuni. Ce altceva? Probabil o abilitate de a evita regulile – sau existența unor astfel de reguli – pentru a supraviețui. Desigur, o teamă morbidă de moarte prin proiecții, o alergie la centurile de siguranță (mai ales într-o aeronavă) și o incapacitate cronică de a aștepta într-o coadă ordonată. Ironie, da, sigur. It’s the ace of the cards that life deals you, here.