Cartea lui Daniel Morar, fost judecător al CCR și șef al DNA, este interesantă. Pentru că dezvăluie o parte a legăturilor dintre Binomul Coldea-Kovesi și judecători din sistem. Astăzi publicăm o parte mai puțin cunoscută: alegerile din CSM – anul 2013. Unde o să vedeți că judecătorii din CSM și-au marcat buletinele înainte de vot, descoperind că Livia Stanciu, Alina Ghika și Cristi Danileț i-au trădat. De ce? Din cauză de Protocol…
În data de 4 ianuarie 2013 au avut loc alegerile prin care Consiliul Superior al Magistraturii urma să-și aleagă noua conducere. Atunci avea să se înregistreze o premieră, un procuror urma să conducă și destinele judecătorilor. Cine a devenit președintele CSM, dar mai ales cum s-a desfășurat votul dezvăluie fostul procuror șef al DNA, Daniel Morar, ieșit la pensie din poziția de judecător la Curtea Constituțională. Cartea pe care a lansat-o recent la Editura Humanitas – “Putea să fie altcumva. O istorie subiectivă a justiției după 1990” este plină de întâmplări care ne lămuresc în privința modului în care se face justiție în România. Despre implicarea SRI în actul de justiție, dar și despre activismul care sufocă magistratura. Dar aici vom scoate în evidență legăturile oculte dintre SRI și câțiva judecători din CSM.
De ce este important faptul că un procuror ajuns să conducă CSM? Pentru că, în mod tradițional, structura CSM este formată din nouă judecători și doar cinci procurori, deci era foarte complicat ca un procuror să ajungă în fruntea tuturor magistraților.Tocmai de aceea alegerea Oanei Hăineală cu 10 voturi în detrimentul judecătorului Mircea Aron care obținuse doar votul a opt dintre membrii CSM a stârnit consternare. Doi dintre ei, Horațiu Dumbrava și Toni Neacșu, au vociferat public fiind susținuți de ministru justiției de la acea vreme, Mona Pivniceru. Judecătorul Horațiu Dumbravă spunea, potrivit relatărilor lui Daniel Morar și el membru al CSM la acel moment, că singurii magistrați adevărați sunt judecătorii, astfel încât alegerea unui procuror în fruntea CSM i se părea un lucru de neacceptat.
Daniel Morar: “I-am replicat că în parte ar putea să aibă dreptate dar că din perspectiva posibilității ocupării acestei funcții, nici Constituția și nici legea nu fac vreo diferență, iar judecătorii nu au motive să fie supărați pe procurori, care și-au susținut candidatul, din moment ce doar voturile acestora nu ar fi fost suficiente pentru a câștiga președinția Consiliului.Noi eram cinci procurori, ori (Oana) Hăineala obținuse 10 voturi, astfel presupunând că cei doi reprezentanți ai societății civile au votat cu ea, tot mai rămâneau trei voturi care nu puteau să vină decât de la judecători.
Ei știau asta și erau furioși. I-au identificat imediat: Alina Ghica, Cristi Dănileț și Livia Stanciu și i-au acuzat în această ședință și în cele ulterioare de trădarea intereselor judecătorilor. Primii doi și-au asumat votul, dar Lidia Stanciu a negat continuu că ar fi votat pentru (Oana) Hăineală.SE PARE ÎNSĂ CĂ JUDECĂTORII ÎȘI ÎNSEMNASERĂ BULETINELE DE VOT ȘI AȘA I-AU IDENTIFICA PE CEI TREI, IAR PE STANCIU AU ACUZAT-O ȘI DE MINCIUNĂ”.
Legăturile a trei judecători cu SRI și Protocolul Secret
La nici două luni de la alegerea anuală, doi dintre cei care trădaseră interesele judecătorilor – Cristi Dănileț și Alina Ghica au fost revocați de planul CSM din funcțiile de membrii ai Consiliului la solicitarea judecătorilor. Acest lucru ar fi putut să i se întâmple și cu Livia Stanciu, dar era membru al Consiliului în virtutea funcției de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție și nu membru ales astfel că îndepărtarea ei nu era posibilă.
Interesant este încă un lucru despre care s-a aflat de-abia în 2018, dar care limpezește votul din 2013, “minunea” ca trei judecători să voteze un procuror. Anul 2018 consemnează: “Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a făcut public după declasificare, protocolul de cooperare încheiat cu Serviciul Român de Informaţii (SRI) în anul 2012.Documentul este intitulat Protocol privind organizarea cooperării între Serviciul Român de Informaţii şi Consiliul Superior al Magistraturii pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin, potrivit legii. Protocolul este semnat din partea CSM de preşedintele de la acea vreme, Alina Nicoleta Ghica, iar din partea SRI de directorul instituţiei, George Maior. Pe document mai apar semnăturile vicepreşedintelui CSM, Oana Schmidt-Hăineală, şi prim-adjunctului directorului SRI, generalul Florian Coldea”, scriam atunci.Iar acum vedem cum ies la iveală legăturile subterane între SRI din 2012 și alegerile din 2013 de la CSM.Alina Ghica, fosta președintă a CSM a votat pentru colega de semnătură pe protocolul cu SRI, procurorul Oana Hăineală, în 2013. Care a mai fost votată de alți doi judecători, Cristi Dănileț și Livia Stanciu, o altă semnatară a protocolului cu SRI. De altfel, despre aceasta din urmă, Daniel Morar relatează o mulțime de alte legături cu SRI. Iar despre judecătorul Cristi Danileț nu mai are nici un rost să insistăm. Recunoaște singur…
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Armata Română, la răscruce. Reflecțiile unui militar după dezbaterea publică de la MApN despre proiectul legii Poliției Militare – OrtodoxINFO
https://ortodoxinfo.ro/2021/03/16/armata-romana-la-rascruce-reflectiile-unui-militar-dupa-dezbaterea-publica-de-la-mapn-despre-proiectul-legii-politiei-militare/
https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/mapn-vrea-sa-ofere-politiei-militare-jurisdictie-2074442.html
MApN reînvie Poliția Militară. Angajații vor putea interveni și împotriva populației | Ziarul National
https://www.national.ro/social/mapn-reinvie-politia-militara-angajatii-vor-putea-interveni-si-impotriva-populatiei-783283.html
Este Armata garanta suveranității naționale, a libertății și drepturilor fundamentale ale cetățenilor acestui popor, sau se pregătește să devină o unealtă suplimentară de presiune asupra lui? Este arma pregătită să-și îndeplinească datoria ei sacră, sau să accepte obediență și tăcută acest statut alienat de la vocația ei primordială?
Quo vadis, Domine?
proiectul de lege, care reglementează activitatea Poliției Militare:
Articolul 14, alineatul 1, prevede că pe timpul stării de urgență „poliția militară continuă să îndeplinească misiunile și să exercite atribuțiile specifice de pe timp de pace, iar la solicitare, îndeplinește misiuni în sprijinul structurilor sistemului național de apărare, ordine publică și securitate națională, astfel:
a) participă la legitimarea și stabilirea identității persoanelor, precum și la verificarea motivului deplasării/circulației persoanelor în afara localității/locuinței/gospodăriei;
b) asigură avertizarea persoanelor, prin orice mijloace de comunicare, pentru încetarea acțiunilor prin care sunt afectate măsurile de limitare a deplasării, de carantinare sau izolare;
c)interzice temporar pătrunderea în clădiri, localități sau zone geografice, delimitate și marcate, în care sunt dispuse măsuri de limitare a deplasării, de carantinare sau izolare, ori dispune evacuarea temporară din aceasta a oricărei persoane, dacă există un pericol la adresa vieții, sănătății sau integrității corporale, a sa ori a altei persoane;
d) transmite semnale, dă indicații și dispoziții participanților la trafic;
https://sg.mapn.ro/app/webroot/files/project/20210127_N_LEGEA_POLITIEI_MILITARE.pdf
Scriu, deci, aceste rânduri, sub puternica impresie pe care mi-a lăsat-o întîlnirea de joi, 11 martie, cu purtătorii de cuvânt și reprezentanții Ministerului Apărării Naționale, întîlnire la care am participat alături de alți membri și reprezentanți ai Societății Civile. Cînd vorbesc despre „impresie puternică”, nu mă refer la un sentiment pozitiv, ci dimpotrivă, la unul negativ, pe care nu aș putea să-l pronunț într-un cuvânt; un amestec de decepție, frustrare, uimire și îngrijorare, o îngrijorare sora cu teama de a vedea concretizate premizele unei dictaturi asemenea celei instaurate de bolșevici în 1945, fără că noi, societatea civilă să putem face ceva să împiedicăm acest lucru și fără să putem conta pe propria Armată, sau ce se recomandă astăzi că fiind Armata Română.
Eu vreau să aduc în atenția cititorilor acestui articol, a cetățenilor români responsabili, niște întrebări și remarci ce țin atît de etică și rolul armatei unui popor, cît și de marea problema de fond pe care o reprezintă orientarea instituției statului în relația lui cu poporul Român. În termeni normali, această din urmă ar trebui să fie reglementată de Constituție, dar se pare că odată cu pandemia și marea resetare de care mai-marii vremii se felicită, Constituția se vrea substituită altor priorități pe care statul le poate decide după bunul său plac.
La dezbaterea de ieri am asistat oarecum siderat de deruta cadrelor militare în față întrebărilor pe care colegii mei le-au pus, întrebări cum nu se poate mai concrete și pertinente, la care cadrele militare erau efectiv incapabile să dea un răspuns clar. Asta în contextul în care acest proiect de lege se vrea inițiat și elaborat exclusiv de către MApN, iar cadrele de față fiind principali participanți la realizare. Ceea ce arată foarte clar că originea și motivația articolelor de lege contestate și abordate în dezbatere, nu aparține MApN.
De mai multe ori, în cursul discuțiilor, reprezentantul MApN a spus că poliția militară va fi mobilizată la solicitare, nerealizând că asta nu garantează nimic poporului român, ci din contra. Mai mult decît o problema punctuală cu o unitate specifică a armatei, avem aici de-a face cu o atitudine generală a armatei, în raport, pe de o parte cu poporul român pe care ar trebui să-l apere, și pe de altă parte cu statul care va solicita armatei să facă ceva, la un moment dat. Și aici nu vorbim în abstract de lucruri ipotetice, ci de fapte deja survenite în istoria poporului român și din care Armata ar fi trebuit deja să învețe ceva. Vezi revoluția – lovitura de stat din decembrie 1989, mobilizarea forțelor militare în zona civilă la începutul pandemiei.
Armata Română, la răscruce. Reflecțiile unui militar după dezbaterea publică de la MApN despre proiectul legii Poliției Militare | NapocaNews
https://www.napocanews.ro/2021/03/armata-romana-la-rascruce-reflectiile-unui-militar-dupa-dezbaterea-publica-de-la-mapn-despre-proiectul-legii-politiei-militare.html