Curtea Constituțională a respins, miercuri, ca fiind inadmisibile, sesizările depuse de parlamentarii AUR, și ca ca neîntemeiate sesizările USR și Avocatului Poporului cu privire la cele trei legi ale justiției adoptate de Parlament.
Este vorba despre Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legea organizării judiciare şi Legea Consiliului Superior al Magistraturii.
„Puterea actuală a forţat la maximum procedura şi nu a aşteptat avizul Comisiei de la Veneţia”, afirma, recent, deputatul USR Stelian Ion, adăugând că legile Justiţiei “oligarhizează întregul sistem judiciar, punând control pe ce înseamnă înfăptuirea actului de justiţie” şi fac mult mai mult rău întregii societăţi.
AUR spune că legile sunt neconstituţionale „din cauza manierei abuzive şi dispreţuitoare în care au fost votate, dar şi prin efectele devastatoare pe care le vor produce după intrarea în vigoare”. Potrivit AUR, nesancţionarea judecătorilor care nu respectă deciziile Curţii Constituţionale “goleşte de eficacitate” caracterul obligatoriu al acestora.
Avocatul Poporului arăta că legea preconizează o extindere a ariei funcţiilor ce pot fi ocupate de judecători şi procurori care excedează activităţii de înfăptuire a justiţiei.
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Sfantul Nicolae Velimirovici:
Pentru ca Hristos este pacea noastra, Care a facut amandoua una
(Efeseni 2:14).
Intre israeliti si pagani se intindea o prapastie adanca pe care niciun om muritor nu o putea trece, nici nu o putea umple, nici netezi.
Singurul Iisus Hristos Domnul ar fi putut face aceasta si a facut-o.
El a adus impreuna si a unit cele straine.
In ce chip a facut aceasta?
Prin Sangele Sau. Prin jertfa Sa, El a desfiintat celelalte jertfe. Astfel, Hristos a rascumparat toata zidirea si S-a adus pe Sine jertfa in locul jertfelor aduse de oameni lui Dumnezeu sau zeilor.
O singura jertfa era de ajuns si pentru israeliti, si pentru neamuri: si aceasta era Jertfa lui Hristos. Mai mult inca, sangele dobitoacelor ii despartea pe israeliti de neamuri: prin locul unde aduceau jertfe, prin dumnezeul caruia ii jertfeau, prin felul dobitocului jertfit si chipul in care era savarsita jertfa.
Dar acum tot sangele acesta a fost inlocuit de Preacuratul Sange al lui Hristos, care ii uneste si ii infrateste pe israieliti si pagani. Ei s-au facut frati de sange, precum noi toti credinciosii suntem frati prin Sangele lui Hristos, care ne-a izbavit din blestem si care ne hraneste. Hristos a surpat peretele cel din mijloc al zidului (Efeseni 2:14), care sfasia si despartea, si a impreunat mainile si inimile israelitilor cu ale paganilor. Prin ce a facut aceasta?
Prin Trupul Sau, adica prin adevarul cel viu intrupat intru Sine. In loc de adevar, israelitii aveau umbra Legii, iar neamurile, in loc de adevar, aveau basmele.
Hristos a desfiintat si una, si cealalta, dand la iveala adevarul cel viu in Trupul Sau, iar lumea l-a vazut si s-a bucurat.
Precum ostaşii lui Pilat L-au îmbrăcat pe Domnul Hristos în purpură ieftină, iar Irod în haină albă, tot astfel şi teologii eretici L-au îmbrăcat pe Mântuitorul în hainele ieftine ale filosofiei păgâne şi ale ştiinţei mincinoase. Asta pentru ca, pasămite, să-L îmbrace mai frumos şi să-L împodobească! Dar în ambele cazuri Hristos este în egală măsură batjocorit şi înjosit.
Într-un cuvânt, teologii eretici s-au ocupat cu adaptarea şi echivalarea încă de la desprinderea Apusului şi a Răsăritului, şi cel mai intens în ultimii 150 de ani. Au adaptat cerul pământului, pe Hristos celorlalţi «întemeietori de credinţe», iar Vestea de Bucurie celorlalte credinţe, israelite, musulmane şi păgâne. Toate acestea, chipurile, în numele «toleranţei» şi în «interesul păcii» dintre oameni şi popoare. Însă acesta este chiar începutul şi originea celor mai scandaloase războaie şi revoluţii din istoria lumii. Pentru că adevărul nu se lasă niciodată echivalat cu jumătăţile de adevăr şi cu minciunile.
Ideea teosofică, că adevărul se găseşte răspândit prin toate credinţele, filosofiile şi misterele, a precumpănit şi la teologii eretici ai lumii apusene.
Atunci de ce a mai zis Hristos acest cuvânt nemaiauzit: Eu sunt Adevărul? Nu a spus: Eu sunt o parte din adevăr, ci Eu sunt Adevărul. Şi încă: Eu sunt Lumina lumii.
Prin urmare El este întregul adevăr şi întreaga lumină. Pe lângă aceasta El mai este, potrivit propriilor Sale cuvinte şi singura cale spre viaţa veşnică. Pe lângă aceasta, şi afirmaţia Sa, că doar El Îl cunoaşte pe Dumnezeu – nu L-aţi cunoscut, a spus evreilor, iar eu îl ştiu pe El; şi dacă aş spune că nu Îl ştiu, aş fi mincinos ca voi. Oare Hristos S-a înşelat sau ne-a înşelat?
Să ne ierte Domnul că şi punem această întrebare. Nu o punem noi; ereticii şi-au pus-o lor demult şi neîntrerupt îi răspund când într-un fel, când într-altul; odată precum evreii, că Hristos a înşelat, iar altădată precum teosofii, că S-a înşelat El singur. Pentru noi această întrebare nu există.
Popoarele ortodoxe cred şi mărturisesc că Iisus Hristos este unicul şi singurul Mesia, Mântuitorul lumii, răscumpărătorul neamului omenesc din păcat, înnoitorul, Fiul lui Dumnezeu întrupat din Fecioara Maria şi de la Duhul Sfânt, Dumnezeu din Dumnezeu, plinătatea adevărului, izvorul vieţii, biruitorul morţii, începătura învierii, singura cale dreaptă către adevăratul ţel, judecătorul viilor şi al morţilor.
Credinţa ortodoxă este singura din lume care a păstrat credinţa în Evanghelie ca singur adevăr absolut, care nu are nevoie de sprijin şi de susţinere din partea nici unei filosofii sau ştiinţe lumeşti. De aceea când rostim al nouălea articol al Crezului: întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică – noi înţelegem prin «Una Biserică» Biserica Ortodoxă, şi aceasta din motivele de mai sus.
Acel guvern mondial care se va infiinta va duce cea mai înverşunată luptă împotriva lui Hristos şi a împărăţiei Sale, fiindcă egalizarea oamenilor, a popoarelor şi uniformizarea credinţei va afla un impediment în Hristos, Cel Ce este Neunificat şi de Neegalat.
Cum s-ar putea egala adevărul cu minciuna?
Minciuna nu se împotriveşte acestei unificări, ea o caută, însă i se împotriveşte adevărul.
Iată, adevărul şi minciuna nu pot fi arate pe aceeaşi ţarină, nici nu pot dormi sub acelaşi aşternut.
Asadar, imi aduceţi la cunoştinţă că aţi avut o viziune neobişnuită în biserică la rugăciune.
Aţi văzut cum Hristos a ieşit din altar şi S-a oprit.
După aceea, a ieşit cineva ca un rabin evreu şi a stat de-a dreapta lui Hristos. Apoi a mai ieşit cineva (un imam musulman) cu o cealma pe cap şi a stat de-a stânga lui Hristos.
Atunci au întins amândoi mâinile către Hristos şi s-au luat de mână cu El.
Asemenea viziune aţi avut.
Iar ca tâlcuire de la tâlcuitorii mincinoşi îmi aduceţi la cunoştinţă următoarele: Dumnezeu vrea ca toate credinţele să se împace şi să se facă o singură credinţă în toată lumea!
Oricine este iniţiat în tainele Împărăţiei lui Dumnezeu vă poate spune că şi viziunea este mincinoasă, şi tâlcuirea e mincinoasă.
Nălucirea pe care aţi văzut-o înaintea dvs. nu este de la Dumnezeu, ci de la cel ce dintotdeauna îşi ridică coarnele împotriva credinţei lui Hristos. „Tatăl nostru” se încheie cu rugăciunea către Dumnezeu ca El să ne izbăvească de cel viclean.
Omule al lui Dumnezeu, cine se poate ţine de mână cu Hristos? Cine poate sta alături de Dumnezeu? Nu le-a grăit Hristos evreilor: Iată, se va lăsa casa voastră pustie (Matei 23, 38)?
Prorocia s-a împlinit. Evreii nu au nici jertfe, nici preoţie. Amândouă au trecut la cei botezaţi în acel ceas când catapeteasma Templului s-a rupt de sus şi până jos. Nici musulmanii nu au nici jertfe, nici preoţie. Nu le spune, oare, evreilor evreul Pavel, apostolul lui Dumnezeu: Hristos e sfârşitul Legii (Romani 10,4)?
Aşadar, cum se poate ca ceea ce este pustiit, ceea ce s-a sfârşit, ceea ce este lepădat şi înlocuit cu altceva nou, să fie pus pe picior de egalitate şi să se ţină de mână cu credinţa vie a lui Hristos?
Şi Mohamed însuşi, cu toată duşmănia sa faţă de creştini, recunoaşte şi pune în Coran faptul că Iisus, fiul Mariei, va judeca lumea, prin urmare şi pe Mohamed însuşi.
Şi atunci, de unde această nivelare şi egalizare?
De unde poate veni o asemenea viziune, întrebaţi? De la ispititorul. Cercetaţi-vă viaţa şi cugetaţi la ea, şi veţi vedea, în zilele noastre se vorbeşte mult – de către cei slabi în credinţă, fireşte – despre împăcarea şi egalizarea tuturor credinţelor.
Şi dvs. v-aţi plecat acestor gânduri şi dorinţe.
Vi s-a dat să vedeţi viziunea dvs. subiectivă obiectivată într-o nălucire – şi vă bucuraţi de asta ca de o milă a lui Dumnezeu. Eu nu aş zice că e milă, ci mai degrabă, un avertisment.
Iertaţi-mă, dar aţi confundat conceptele. Una este pacea socială şi politică, alta e împăcarea credinţelor. Şi una este egalitatea în drepturile şi îndatoririle cetăţeneşti, şi alta este egalizarea credinţelor.
Creştinilor li s-a poruncit cu stricteţe să fie milostivi faţă de toţi oamenii, fără deosebire de credinţă, dar, în acelaşi timp, şi ţinerea cu stricteţe a credinţei lui Hristos.
În calitate de creştin, vă puteţi jertfi pentru cei de altă credinţă atât averea, cât şi viaţa, dar nicidecum şi adevărul lui Hristos – fiindcă averea şi viaţa sunt proprietatea dvs., iar adevărul lui Hristos, nu.
Aici e piatra dvs. de poticnire – în această lipsă de discernământ. Din această lipsă de discernământ a venit şi confuzia în sufletul dvs.
În fapt, nu aţi văzut nici pe Hristos, nici pe Mohamed; aţi văzut doar sufletul dvs.
Dumnezeu să vă fie într-ajutor!