X

Al treilea templu din Ierusalim – un nou pas spre reconstruirea sa: Din 2023 va funcționa o linie feroviară de mare viteză între aeroportul Ben Gurion și Muntele Templului

Ben Gurion, cel mai mare aeroport din Israel, situat în Tel Aviv, a anunțat planurile pentru o linie feroviară de mare viteză pentru anul 2023 care va transporta călătorii direct pe Muntele Templului din Ierusalim.
Potrivit veștii, stația terminală de lângă Zidul de Vest va fi numită după cel de-al 45-lea președinte al SUA, Donald J. Trump.

În timp ce guvernul israelian nu a anunțat public planurile de a construi un nou templu, există unele indicii, cum ar fi un fluturaș informațional distribuit de guvern în cartierele ultra-ortodoxe ale Ierusalimului, care chestioneaza prin întrebări modul în care noua linie de tren i-ar putea afecta.
Fluturașul/pliantul include si un desen colorat cu tonalitate joviala…

Rabinul Yekutiel Fish a explicat:

„Hashem (Dumnezeu) pregătește calea pentru ca pelerinii să ajungă la Templu”.

„Practic, un tren este cel mai bun mijloc, deoarece poate transporta mult mai mulți oameni fără pericolele sau ambuteiajele asociate cu autostrăzile.”

Acest proiect de tren (care anticipeaza pe „Mesia”) fiind preconizat într-o măsură și mai extinsa cu noua pistă de mare viteză care va aduce călătorii/pelerinii direct de la Aeroportul Internațional Ben Gurion la Zidul de Vest din Ierusalim.
Trenul este proiectat să înceapă să funcționeze în aprilie 2023, tocmai util pentru vacanța de Paște.

Între timp, avem această veste că junincile roșii au ajuns în Israel.

Care este semnificația junincilor roșii?

Parintele Serafim Rose: Luaţi de pildă doar problema Templului din Ierusalim.

Este adevărat că, potrivit profeţiilor ortodoxe, Templul va fi reconstruit în Ierusalim.
Se observa uneori că se vorbeste despre reconstruirea Templului, dar ei se referă la el de parcă noi ar trebui să-l reconstruim ca pentru întoarcerea lui Hristos, Care vine să domnească asupra lumii timp de o mie de ani. Ei vorbesc de fapt despre Antihrist.
La evreii necredincioşi va veni antihrist.
Antihrist va veni întâi la evrei şi apoi la întreaga lume prin evrei; şi numai când acestea se vor întâmpla rămăşiţa credincioasă a evreilor se va converti în sfârşit la creştinism în chiar zilele cele de pe urmă.
Deci acest semn al construirii templului este unul foarte mare.
Când noi vom vedea că templul este pe cale a fi construit, atunci vom şti că vremea este aproape, deoarece acesta este în mod categoric unul din semnele sfârşitului.
Până acum nu s-a construit, dar există tot felul de zvonuri că planurile au fost făcute, pietrele sunt adunate etc.
Este limpede că evreii se gândesc la construirea Templului.
Antihristul, după cum spun toți Sfinții Părinți în scrierile lor despre el, va fi cineva care Îl va imita pe Hristos, care adică va încerca să-i amăgească pe oameni arătându-se pe sine ca fiind Hristos revenit pe pământ.

De aceea, dacă cineva are vreo conceptie neclară despre Creștinism, sau citește Scripturile în „lumina” propriilor sale opinii (iar opiniile proprii nu pot veni decât din văzduh, care văzduh numai creștin nu este acum), atunci acesta va ajunge la concluzii deosebit de anti-creștine.
Mesajul adus de OZN-uri este de natura sa pregateasca lumea pentru aparitia lui Antihrist; „mântuitorul” omenirii apostaziate vine pentru a stapâni lumea.
Poate ca va veni chiar din vazduh, pentru a imita mai bine Cea de a Doua Venire a Mântuitorului!
(Matei 24, 30; Fapte 1, 11)

Dacă-l citiţi pe episcopul Ignatie Briancianinov, veţi cunoaşte toate înşelătoriile pe care le comit demonii: demonii „se roagă” pentru tine, demonii fac minuni, ei creează cele mai minunate fenomene, aduc oamenii la biserică, fac ceea ce vreţi atâta timp cât vă ţin în această înşelare.
Şi atunci când vine vremea, pe neaşteptate ei vă vor face să muşcaţi din momeala lor.
Deci aceşti oameni, care au fost convertiţi la un soi de creştinism de către aşa-zisele fiinţe din univers, aşteaptă ca ele să vină din nou; şi data viitoare, mesajul lor poate fi ceva legat de venirea lui Hristos din nou pe pământ, sau ceva de genul acesta.
Este limpede că aceasta este doar lucrarea demonilor.
Este foarte simplu. Dacă citiţi orice text al Părinţii din primele veacuri, Vieţile sfinţilor sau Lavsaiconul, puteţi găsi multe cazuri în care apar pe neaşteptate duhuri rele in chipul lui Hristos!

În zilele noastre ele apar în nave spaţiale, deoarece aşa s-au adaptat demonii la oamenii vremurilor; dar dacă înţelegeţi cum lucrează înşelarea duhovnicească şi ce fel de şiretlicuri are diavolul, atunci nu aveţi probleme să înţelegeţi ce se întâmplă cu aceste farfurii zburătoare.

Există foarte multe secte astăzi care cred că Hristos vine să împărăţească o mie de ani în Templul din Ierusalim.

De aceea, când evreii vor începe să construiască templul, aceste secte se vor bucura deoarece, pentru ele, acesta este semnul venirii lui Hristos.
Dimpotrivă, noi ştim că acesta este semnul venirii lui antihrist, căci Hristos nu va mai veni la templu.
Hristos vine numai la sfârşitul lumii pentru a începe veşnica împărăţie a cerurilor.
Singurul care va veni la templu este antihrist.
Văzând figura lui Antihrist, multi vor fi amăgiti să creadă că el este Hristos.

Știrile sunt sub cenzură! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în cea mai mare provocare pe care o trăim. Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.


Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Articole asemănătoare

17 comentarii

  1. New Age sau Noua Era in care vom intra!

    Ο Αντίχριστος και ο Πάπας – Φιλούμενος
    https://filoumenos.com/o-antixristos-kai-o-papas/

    Noua Eră a Vărsătorului nu va admite existența unui Dumnezeu Personal, cu atât mai puțin existența Sfintei Treimi.
    Dumnezeu este impersonal, suma tuturor legilor și a tuturor acțiunilor care sunt guvernate de aceste legi și creează ceea ce vedem sau nu vedem.
    De asemenea, Dumnezeu se numește Ființa Cosmică care animă planeta noastră.
    Expresia eterică – naturală a acestui Logos planetar și Stăpânul lumii este Sanat Kumara, venit de pe planeta Venus, care trăiește în centrul energetic Shamballa, undeva deasupra deșertului Gobi din China.

    Există, de asemenea, un grup de ființe mai evoluate, învățători și oameni fascinați, anterior obișnuiți, care alcătuiesc Ierarhia Spirituală (Frăția Albă, Comuniunea Minților Luminate, Forțele luminii, „Mahatmas”) împărțite în 49 de grupuri, Ashramuri.
    Fiecare Ashram este, de asemenea, sub conducerea unui Maestru al Înțelepciunii.
    Vârful întregii Ierarhii se numește Hristos sau Maestru mondial sau Maestru al Maeștrilor, funcție deținută acum, pentru epoca astrologică a Vărsătorului, care durează aproximativ 2.150 de ani, de maestrul Maitreia, având „energia lui Hristos Cosmic”, „Conștiința lui Hristos”.
    Hristos nu este identificat cu Iisus din Nazaret, pe care creștinii îl consideră Hristos/Mesia.

    Uneori ființe spirituale superioare, fie ele umane, planetare sau chiar cosmice, Avatarurile răspund chemărilor de ajutor ale omenirii și, condescendent, îi învață pe oameni calea evoluției.18

    2. Antropologia new-age

    Omul nu este altceva decât Dumnezeu, o scânteie a lui Dumnezeu (o scânteie a lui Dumnezeu)19.
    Conștientizarea lui Dumnezeu nu este altceva decât conștientizarea noastră.20
    Legea renașterii, a reîncarnării, nu are decât, treptat, trecerea prin multe vieți, ca apoi să ne conducă la unire și asimilare cu Dumnezeu.21
    În plus față de orice alt element, corp, spirit, minte, există un Sine divin (Sine), „Eu”, pe care trebuie să permitem liber să se manifeste.
    De aceea, nu trebuie să fim inchisi la minte sau restricționați de alții: „Fii ceea ce ești”, „Fii ceea ce ești” este motto-ul new-age.
    Cel mai important lucru care i-a fost dat omului este libertatea, iar cea mai înaltă binecuvântare pe care o poate obține este sentimentul de singurătate de dragul eului.22
    Elementul spiritual nu este identificat cu cel religios, ci chiar include știința.23
    Treptat, prin evoluție, închinarea, pioșenia, trebuie să cedeze loc cunoașterii și ocultismului.24
    Pentru a elibera omul de elementele inferioare, el trebuie să se concentreze pe trei lucruri: cunoaștere, independența sinelui, mediu (conștientizare, detașare, mediu). Nu-i urmați pe ceilalți25, dar, de asemenea, nu fiți autosuficienți în opiniile voastre. Cauza tuturor relelor este percepția fiecăruia „Am dreptate, sunt bine”. Această autosuficiență este cel mai rău imbold.26

    Nu există păcat, deoarece pacatul este doar o invenție a Bisericii, ci exista doar perfecțiune și imperfecțiune.27
    Răul este definit ca ceea ce se opune procesului evolutiv, adică ce sta in calea către îndumnezeirea (luciferica n.n.) naturală a omului și a lumii, dezintruparea materiei.28

    3. Învățătura despre prezența antihristului versiunea new-age

    Fiecare comunitate religioasă îl așteaptă pe Mesia în același mod, spun new-age.
    El nu este nimeni altul decât cel prezentat de New Age.
    Hristosul creștinilor la a Doua Sa Venire, Mesia cel așteptat al iudeilor, imamul Mahdi al mahomedanilor, reîncarnarea lui Krishna pentru indieni și al cincilea Buddha (adică „Maitreia”: „cel nobil”) al budiștilor nu sunt decât una și aceeași persoană: maestrul Maitreia care va veni în curând printre oameni.29
    „Hristos” Maitreia vine la oameni ca om, dar nu ca orice om, ci ca un om care a realizat „plenitudinea credintei”30.
    El are deja aproximativ 200 de apariții miraculoase în diferite părți ale planetei și a făcut multe „minuni”, inclusiv apariția unor cruci luminoase, „sfintirea” apei etc.31.
    „Hristos Maitreia”, venind din Himalaya, a are trup (mayavirupa) pe cont propriu, care va fi corpul lui adecvat pentru a trăi cu oamenii în Noua Eră.32
    Ca Vărsător, el vine să inunde omenirea cu noi forțe: „Sarcina mea va fi să canalizez aceste ape ale vieții prin voi. Eu sunt vărsătorul. Eu sunt vasul adevărului”33.
    Pregătirea venirii sale a început cu mult timp în urmă și totul este aproape pregătit pentru aparitia sa, de îndată lumea își va da seama de necesitatea venirii sale pentru instaurarea justiției sociale și distribuirea egală a bunurilor „există acum o armată uriașă care să urmeze îndrumarea Sa”.
    „în fiecare țară vor aparea tendinte , cerând dreptate și egalitate”.
    Totul este conform planului, puțini mai sunt astăzi care îndoiesc că o mână invizibilă ca cea a Maitreiei, ghidează evoluțiile externe.34

    Apariția sa oficială în lume va avea loc într-o anumită zi din viitor, „Ziua Proclamatiei”, astfel încât întreaga lume să-i poată cunoaște prezența. această dezvăluire este necesară, pentru că altfel „Maestrul” ar trece în mare măsură neobservat.35 Prezența noului „Hristos” va fi resimțită de cât mai mulți oameni prin intermediul televiziunii și radioului, unde va fi invitat să vorbească într-o emisiune globală prin satelit.
    Maitreia în presă nu va vorbi deloc, dar în forma sa „telepatică” va adresa umanității mesajul său de dreptate etc. oamenii vor înțelege pe plan national mesajul său fiecare în limba lui, și astfel această zi se va asemăna cu Rusaliile creștine.
    Pentru cei care nu au acces la mass-media, „Ziua Proclamației” va fi declarată într-un mod deosebit perceptibil (și fizic), cu o „aratare”, cu o „îmbrățișare”.
    Deci „Hristos” Maitreia îi va convinge chiar și pe creștinii „futuriști” că se va arata, că adevăratul Hristos, Stăpânul Lumii este el, comun tuturor oamenilor, religioși sau nu.
    Acesta va fi debutul prezenței sale36 și începutul activității sale.

    „Hristos” nu va căuta să-și asume îndatoriri politice și guvernamentale dar atunci când, totuși, el va fi consultat cu privire la probleme greu de rezolvat, el îi va ajuta pe cei responsabili să le rezolve.37
    Liderii, presați de popor, vor pune în aplicare sfaturile sale după un „colaps” economic global pe care Maitreia l-a prefigurat deja.38
    La urma urmei, el a fost deja în contact cu mulți conducători și agenți guvernamentali, al căror ajutor va fi dat înainte de „Ziua Proclamației”39.
    După prezența sa ilustră, Maitreia va fi asistat de alți trei „Maeștri”, Kut Humi, Moria și „Isus”40 (la urma urmei, apariția Vărsătorului „Hristos” este văzută ca punctul culminant al apariției „Maeștrilor”, „externalizarea Ierarhiei” [externalizarea Ierarhiei]41.

    De asemenea, va fi ajutat de ființele pe care le-am cunoscut până acum ca extratereștri (demonii n.n.), care, totuși, nu sunt altceva decât frații noștri din spațiu (Space Brothers) și care, începând de acum, se ocupă de conservarea orbitei pământului și de prevenirea dezastrelor ecologice teribile.42
    Pe lângă acestea, Maitreia va fi însoțit de „Armata luminii”, o „armată cerească” de îngeri (demoni n.n.) (Devas) care îl va ajuta in biruinta asupra întunericului, o armată inițial invizibilă oamenilor.43
    Prezența lor înseamnă începutul unei noi ordini de cooperare între îngeri (demoni n.n.) și oameni în scopul îndumnezeirii (indemonizarii n.n.) 44

    Aceste ființe ale „luminii”, „Frații Mai Mari”, asa cum li spune deja prin „intermediarii” lor new-age (numiți în mod obișnuit „psihici”): „Noi, frații voștri mai mari, suntem aici până la apelul: „întoarce-te, întoarce-te. a sosit timpul”; de aceea, puțini la un moment dat ne vor urma pașii înapoi prin întoarcerea încă o dată în lumea oamenilor.
    Suntem bucuroși să facem acest lucru, acceptăm cu bucurie oportunitatea pentru a va servi.
    Bucuria noastră este nediminuată când vedem lumea de dinainte, salutând noua relație cu oamenii. Împreună vom crea viitorul glorios care îi așteaptă pe toți oamenii”45.

    „Hristos” Maitreia susține că nu va folosi violența împotriva adversarilor săi.46
    Cu toate acestea, în alte puncte se subliniază faptul că doar două posibilități au oameni:
    acceptarea lui Maitreia sau așteptarea pasivă a evoluției.47
    „Sabia despărțirii” (Sabia Clivajului), care este dragostea Sa, va aduce lumii polarizarea între cei care vor accepta noul stat planetar și cei care vor persevera incapatanati în vechile căi de dezbinare, care conduc inevitabil lumea în haos.48
    Dominația asupra „Forțelor Întunericului” ale vechii civilizații va fi obținută de „Forțele Luminii”49. Maitreia va aduce cât mai puțină dezbinare.50
    „Mulți mă vor accepta, dar nu toți. Cu toate acestea, Armata mea de Lumină va triumfa cu siguranță”, a declarat Maitreia, citat.51
    Și aceasta, desigur, „luați-o așa cum vreți”, am adăuga, ținând cont în special de faptul că adepții vechilor forme sunt considerați de new-age sti ca fiind „cauzele diviziunilor constante”52 și „totalitarismul dogmatic creștin” ca „ultimii care dispar”53.
    La urma urmei, „răul” este numit de New Age ceea ce este contrar procesului evolutiv de detasare din robia materiei.
    Statul planetar Maitreia va arăta în primul rând preocuparea de a combate foametea la nivel mondial, prin distribuția egală a alimentelor și imediat după aceea de a face față dezastrelor ecologice. Administrarea Organizației Națiunilor Unite, care va forma guvernul unic al întregii lumi54, distribuția alimentelor se va face printr-un sistem de schimb de bunuri de clasă mondială, care va înlocui sistemul economic actual, în ciuda opoziției unor privilegiați actuali, care vor fi dati deoparte55

    Oamenii, aflând că pământul însuși, la fel ca oamenii înșiși (și orice altă ființă) este „Dumnezeu”, își vor realiza relația indisolubilă cu planeta „Mama” (Marea Mamă a tuturor).
    Și ea, la rândul ei, va descoperi oamenilor legile ei secrete prin care omul se va dovedi ca este Dumnezeu.56
    Crima va dispărea: prin noua „tehnologie a luminii”, de îndată ce cineva va încearca să comită o crimă, el va fi „înghețat” în locul său prin intermediul controlului.
    Terorismul va dispărea deoarece teroriștii nu vor avea unde să se ascundă57.
    Maitreia a contribuit deja la creșterea temperaturii pământului. și se angajează să restabilească echilibrul în lume prin energia specială (echilibrul) pe care a primit-o de la Avatarul Compoziției, atunci va fi util peste toate așteptările să crească producția de alimente pe planetă.58

    Șederea Maitreiei în lume va dura pe tot parcursul Epocii Vărsătorului, pentru următorii 2.500 de ani59.
    El va revela treptat omenirii diferite adevăruri, începând cu cele ale unității oamenilor, ale sufletului, ale împărtășirii bunurilor, ale legii cauzei și efectului (adică karma), reîncarnării, inocenței.60
    Într-o zi, el va părăsi pământul pentru a se întoarce la sfârșitul celui de-al șaptelea „ciclu cosmic”, ca o maitreia superioară, „cosmică”61. Maitreia, pentru că are capacitatea de a apărea și de a dispărea, nimeni nu-i poate face în niciun fel rău și, bineînțeles, nu poate să-l omoare.62
    În plus, „ca Hristos” el a trecut deja prin „ucenicia lui Iisus” „al patrulea grad de inițiere”, adică jertfa de sine, răstignirea.

    4. Maitreia și Papa: „Învățător și slujitor”

    Cu toate acestea, extrem de interesantă și în ciuda tuturor așteptărilor este revelația new-age stilor lui Benjamin Krem cu privire la rolul așteptat al instituției papale în pregătirea pentru venirea Maitreia.
    Neo-age sti deosebesc, după cum am spus, persoana lui Hristos (Maitreia) de cea istorica a lui Iisus din Nazaret Dumnezeul-Om.
    Omul Iisus a fost – după ei – reîncarnarea lui Iosua, Isaia și Isus menționati de profetul Zaharia63 și a primit ” initierea” lui Hristos Maitreia în timpul Botezului său la Iordan (Boboteaza)64
    După răstignirea sa, a fost reîncarnat in Apollonius Tyaneus65,
    după care s-a făcut „Maestru Iisus” și s-a dus în India.
    În ultimii 600 de ani a fost reîncarnat într-un corp sirian și a locuit la Roma din 1984.
    El face parte din „Ierarhia spirituală” și nu este altceva decât un ucenic și ajutor al „lui Hristos” Maitreia. Distribuirea pe Internet a unei noi arhive în februarie 2000 și a unei alte arhive în aprilie 2001 a completat portretul de până acum al lui „Iisus”. Primul articol, de Aart Jurriaanse, despre mântuirea Occidentului de către „Maestrul Iisus”, spune următoarele: „Toate acestea sunt responsabilitatea Maestrului Iisus – și, ce lucrare!
    Dar nu există nici o îndoială că există progrese și el speră că [Iisus] va avea un succes mai mare printr-o nouă abordare de către Bisericile creștine, deschizând calea, de asemenea, în Europa și America pentru întoarcerea lui Hristos.
    Se prevede că Maestrul Iisus va prelua în continuare tronul Papei Romei și că, din această poziție, el va avea apoi ocazia să re-inspire și să reorienteze întregul domeniu al religiei creștine, deturnându-l de la tendințele sale politice și laice actuale, către o abordare mai spirituală”67.

    În al doilea articol, B însuși. Krem confirmă cuvintele lui Jurriaanse: „Acum [Iisus] trăiește în trupul unui sirian, care are aproximativ 600 de ani și se află la Roma. El a lucrat, în ultimii 2000 de ani, într-o relație foarte strânsă cu Hristos, salvându-și timpul și energia, ori de câte ori este posibil, și trebuie să facă o lucrare specială cu Bisericile creștine.
    El este unul dintre Maeștrii care foarte curând se va întoarce la lucrarea exterioară din lume, asumându-și scaunul lui Apostolului Petru de la Roma.
    El va încerca să transforme Bisericile, atât de mult încât sa fiecsuficient de „flexibile” pentru a răspunde corect la noua realitate pe care o va crea întoarcerea lui Hristos și a Maeștrilor”68.

    „Iisus”, care a îndrumat deja mulți teologi și clerici cu privire la fiecare mărturisire pe calea potrivită69 a „ezoterismului”, va rămâne de partea Maitreiei după Proclamarea Universală a acestuia din urmă, colaborând cu el și dezvăluind că este ucenic al Maitreiei, dând Evangheliei interpretarea sa „corectă”, ocultă.70
    De acum înainte, în Noua Eră, datorită prezenței Maitreiei însuși, teologii și preoții nu vor mai fi necesari pentru a interpreta sau reinterpreta greșit învățăturile sale.71

    Această așteptare a new age stilor își are punctul de plecare în concepția New Age despre religie, un concept moștenit de la diverse curente: gnosticism, ocultism, Kavvala (ocultismul evreiesc), Francmasoneria (Francmasoneria), teosofia și tot felul de „ezoterism” (adică cunoașterea „forțelor secrete” ale lumii vizibile și invizibile).
    Pe baza acestei concepții, toate religiile au un nucleu comun, ascuns de credincioșii obișnuiți și perceput numai de cei care sunt initiati în „cunoaștere”.
    Acest miez este, după cum am văzut – potrivit adeptilor din New Age – învățătura că omul este prin natura lui Dumnezeu, o „scânteie a Divinitații” și că el trebuie să pună în practică puterile sale mistice divine.
    Învățătura diferiților „Maeștri” – fondatori ai religiilor a fost înțeleasă greșit de adepții lor, care numai din cauza acestei neînțelegeri se opun unul altuia72.

    Prin urmare, scopul Maitreiei și al celorlalți „Maeștri” nu este de a desființa religiile, ci de a le reseta și de a le evidenția sensul comun, obtinand astfel, o singură Religie Mondială (O religie mondială)73 care va apărea în mod inevitabil, cu temple piramidale (tetraedrale) 74.
    Un rol important, prin urmare, este de așteptat să fie jucat aici de instituția Papei, ca ghid al creștinismului despartit in Occident și Orient care va converge spre unificare (observăm, puterea „infailibilității”).
    În plus, Maitreia, după ziua Proclamării sale universale, va face o serie de călătorii în jurul lumii în conformitate cu standardele Papei, pentru a se apropia de diferitele popoare.75
    Vizitând templele/bisericile pe care le va înființa, Maitreia va prezenta receptivitatea învățăturii sale la realitatea pe care el însuși o poartă. Bisericile, moscheile și alte temple vor fi locuri comune universale de rugăciune pentru toți.76

    Krem susține că oficialii Vaticanului au ajuns deja la cunoștința prezenței pe pământ a lui „Hristos”, iar doi cardinali, membri ai Curiei, Sinodul din jurul Papei, sunt adepți ai „lui Hristos” Maitreia.
    Pe această temă, un cleric de la Vatican, de asemenea adept al Maitreiei, a acordat un interviu revistei National Examiner, ale cărei opinii vaticanul le-a negat totuși.
    Cu toate acestea, după ziua Proclamației, Krem speră că Papa va fi un apropiat al „Maestrului Iisus”77.
    Cu toate acestea, liderii creștini ortodocși (probabil că se referă la conservatori78 de orice confesiune) sunt ultimii care vor accepta pe Maitreia care nu este Fiul lui Dumnezeu, Cuvantul Intrupat ci „Fratele mai mare” al omenirii.79

    În plus față de datele de mai sus, și numai inițiativa binecunoscută a „Sfântului Scaun” în promovarea dialogului interreligios și a rugăciunilor cu budiștii și musulmanii, este cea care arată că, probabil, așteptările neo-age stilor pentru viitorul rol al Vaticanului în promovarea Pan-religiei, atât de favorabila pentru ascensiunea oricărui „Maitreia”, nu mai sunt chiar atât de utopice.

    5. Pervertirea avertizărilor biblice

    Pe baza a ceea ce tocmai a fost prezentat și este necesar să spunem că nu va exista nici un semn al Cuvântului lui Dumnezeu, învățătura Bisericii, care sa rămana nealterat de erorile Noii Ere.
    Anularea teologică a acestor erori ar necesita un rezumat al întregii literaturi teologice.
    Cu toate acestea, trebuie remarcat în această privință că Maitreia prin „misticii” săi distorsionează prea multe concepte care timp de secole au păstrat în lumea creștină amintirea apostaziei finale a vremurilor din urmă.

    Distorsiunile caracteristice sunt, de asemenea, următoarele:

    Satana nu există ca entitate, ca persoană; este personificarea răului inerent în noi.
    Conceptul de Lucifer este pozitiv: simbolizează, după cum s-ar spune și numele, transmiterea luminii80.
    În plus, trebuie remarcat faptul că în textele lor New Age se numește „Epoca Luminii” (vezi, de asemenea, tehnologia luminii, forța luminii etc.) 81.

    „Misticii” distorsionează, de asemenea, concepția creștină despre Antihrist spunând că Antihristul nu este o persoană specifică, ci un act distructiv al voinței lui Dumnezeu care pregătește în mod deliberat pământul înainte de fiecare epocă astrologică, distrugând vechile conceptii
    Acțiunea antihristului înainte de creștinism („epoca peștilor” în Epoca Nouă) a fost întruchipată de Nero și înainte de Maitreia de Hitler; deci nu ar trebui să ne așteptăm la un alt Antihrist, cel puțin pentru următorii 3.000 de ani82.

    În cele din urmă, încercarea de a atribui numărul 666 unui viitor tiran este, potrivit acestora, greșită, deoarece 666 se referă numai la împăratul Nero.83
    Acest punct de vedere al new age nu ne surprinde, pentru că deja cu zeci de ani în urmă „mama spirituală” a tuturor neo-age stilor Alice Bailey a declarat că 666 este un număr cu proprietăți sacre și că utilizarea sa frecventă accelerează apariția Noii Ere84.
    Multe distorsiuni ale Bibliei și ale Profețiilor Celei de-a Doua Veniri conțin scrierile fostului pastor metodist și acum propagandist new-age Howard Ray Carey85.

    6. Observații bazate pe Tradiția Bisericii

    Rezumând în mod necesar într-o măsură atât de mare astfel de probleme, nu expunem decât în mod rezumativ câteva puncte despre apariția antihristului din Tradiția Bisericii, mulțumindu-ne doar cu mărturiile principale.86

    Prima avertizare cu privire la venirea persoanei lui Antihrist vine chiar de pe buzele Domnului Iisus, într-un pasaj din Evanghelia după Ioan, a cărui semnificație pentru subiectul nostru este puțin înțeleasă la prima vedere.
    Domnul Hristos, plângându-se de neîncrederea iudeilor, arată că, deși El însuși nu a fost admis de iudei, deși a venit în numele Tatălui,
    iudeii vor accepta pe cel care va veni in numele său special:
    „Eu am venit în numele Tatălui Meu și nu Mă primiți pe Mine.
    Dacă altul va veni în numele lui însuși, îl veti primi”81.
    Aici observăm că cel care va fi acceptat de iudei ca Mesia al lor nu va veni ca trimis al lui Dumnezeu Tatăl, ci ca un salvator care se va bizui pe forțele proprii.
    De asemenea, că cauza necredinței iudeilor față de adevăratul Hristos, în cuvintele următoare ale Domnului, este dragostea lor pentru slava desarta umană și nu slava pe care Dumnezeu ne-o dă.88

    La întrebarea specială a ucenicilor cu privire la semnele vremurilor din urmă, Domnul a oferit o serie de semne pentru venirea antihristului care, potrivit evangheliștilor sinoptici89 și în talcuirea Sfântului Chiril al Ierusalimului sunt următoarele:
    a) apariția multor „hristoși” mincinoși,
    b) desfășurarea războaielor,
    c) răspândirea epidemiilor și a foametei, cutremure și condiții meteorologice nefavorabile („cataclisme și ierni geroase”90),
    d) creșterea tulburarii, a urii, a apostasiei și, în general, răcirea dragostei,
    e) răspândirea Evangheliei la toate națiunile.
    După toate acestea, se va vedea „urâciunea pustiirii în locul cel sfânt” și isi va face aparitia un „Hristos” pământesc.91

    Dar Hristos ne avertizează:
    „Atunci, dacă îți va spune cineva”.
    ” Iată, aici este Hristos” sau „Acolo este” nu-l credeți.
    Căci vor apărea hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor face mari minuni și semne, pentru ca să-i înșele, dacă este posibil, si pe cei aleși.
    Iată, vi le-am spus dinainte.
    Dacă or sa va spuna:
    „Iată, Hristos este în pustie”, nu va duceti,
    „Iată Hristos, este în camere ascunse”, sa nu-i credeți.
    Căci așa cum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, tot așa va fi și venirea Fiului Omului”92. Apostolul Pavel notează, de asemenea, câteva elemente de „portret” ale Antihristului, clarificând primilor creștini tesaloniceni ceea ce va preceda în mod necesar a Doua Venire.

    aceste elemente, în versetele 1-12 din al doilea capitol din Tesaloniceni sunt următoarele:
    a) inaintea celei de-a Doua Veniri a lui Hristos, se va intampla apostazia de la Hristos Dumnezeu, și apoi se va arata „omului nelegiuirii”, „fiul pierzaniei”,
    b) că acest om se va înălța deasupra tuturor, deasupra lui Hristos Dumnezeu, încercând să dovedească faptul că el este Dumnezeu,
    c) acest om se va pune în locul lui Dumnezeu în Biserica lui Dumnezeu.93
    (d) că există ceva (Slujirea Liturghiei n.n.) care împiedică realizarea tuturor acestor lucruri, chiar dacă „taina faradelegii este la lucru deja”.
    Slujirea Liturghiei cade impiedica venirea fiului pierzarii va fi oprita din varii motive (din motive de plandemie n.n.)
    e) omul pierzarii, Antihristul
    va face prin puterea satanei tot felul de minuni (semne).

    Diavolul a creat erezii ca o schelă pe care va putea să construiască un „edificiu”, închinarea la antihrist, venerarea persoanei antihristului.
    Când această închinare va fi construită, schelele vor fi inutile, moment în care Antihristul va desființa ereziile și religiile naturale, fiecare „zeu” și „inchinare”, pentru
    a-și stabili în mod deschis propria închinare ca un „edificiu” ridicat pe aceste schele, care acum devin inutile.96

    Cei care nu se vor închina icoanei antihristului vor fi uciși, în timp ce numai acei oameni din orice clasă care acceptă pe mâna dreaptă sau pe frunte semnul, numele fiarei sau numărul numelui vor avea dreptul să cumpere și să vândă.
    Numărul numelui fiarei este „număr de om” (666)103.
    Tirania fiarei va fi precedată de predica de pocăință rostită de cei doi Profeți și Martiri, Ilie si Enoh, care vor fi omorâți de fiară.106

    După ce Antihristul va prelua puterea planetara, „el va trimite demonii in toate partile, pentru a arata cu îndrăzneală că «un mare împărat s-a arătat în slavă! Veniți
    să-l vedeți»”.
    Credincioșii, care nu i se vor închina, vor fi prigoniți si surghiuniti sau ucisi.
    Pentru că știe că minunile sale false sunt neputincioase împotriva puterii Crucii, el va stabili ca o condiție necesară pentru distribuirea hranei primirea pecetii sale pe frunte sau pe mana dreapta, pentru a aboli puterea semnului Crucii și taria lui Hristos daruita creștinilor; el va căuta să elimine complet pomenirea numelui lui Iisus Hristos de pe pământ si slujirea Liturghiei.117
    El însuși nu va tolera niciodată pronunțarea numelui Sfintei Treimi, inchinarea in numele Tatălui, si al Fiului și al Duhului Sfânt.118 Asistenții săi în lucrarea de pecetluire cu semnul fiarei și distribuire a alimentelor vor fi guvernatorii puși de el.118
    Acest lucru presupune, desigur, că el va avea putere absolută asupra circulației mărfurilor.
    Orice creștin care nu va primi pecetea 666 nu va fi înșelat de minuni false, după cum afirmă explicit Sfântul Efrem Sirul.
    Antihristul va fi un dușman teribil al crestinilor; Domnul Hristos i-a sfătuit pe acei creștini care sunt slabi duhovniceste pentru martiriu să se refugieze în munți.120
    Domnia lui antihrist va dura doar trei ani și jumătate, după cum a fost scris în profeția lui Daniel.121
    Antihrist va reconstrui Templul distrus al lui Solomon, unde va fi întronizat (deci nu va fi intronat în Biserica Învierii)

    Epilog

    Dacă agenda de mai sus new-age este interpretata pe baza unei logici inconștiente, atunci ideile pot fi considerate dorințe utopice ale globalistilor
    Dar după ce am comparat ceea ce spun ei despre viitor cu profețiile Sfinților Apostoli și ale Sfintilor Părinților, suntem inclinati spre două versiuni:
    a) sau că new-age-stii au citit profețiile creștine si încearcă cinic să le aducă la o potrivire (ceea ce este probabil imposibil)125
    b)
    sau că profețiile, care au fost insuflate de Duhul Sfânt si descriu pregătirile actuale ale inaintemergatorilor antihristului cu mii de ani înainte, pe baza prefigurării infailibile necreate a lui Dumnezeu, la care participă prin Duhul Sfant profeții, apostolii, părinții duhovnicesti.
    Desigur, nu știm când Dumnezeu va permite în cele din urmă ca planurile lor să reușească, dar ne sunt necesare informații, vigilență spirituală și rezistență duhovniceasca.

    Sfantul Efrem Sirul conchide:

    „Celor care au cunoasterea lui Dumnezeu și prudență, venirea tiranului antihrist le va fi lamurita.
    Dar dintre cei care urmăresc în mod constant lucrurile lumesti și tânjesc după lucruri pământești, aceasta identificare a venirii lui antihrist nu va fi ușor de facut.
    Căci cel care este în mod constant legat de lucruri lumesti, și dacă va auzi de la altii, va da dovadă de necredinta.
    Acela te va evita daca vei incerca sa-l avertizezi.
    Din acest motiv, credincioșii sinceri in lupta lor duhovniceasca vor avea mintea limpede sa discearna, pentru că au renunțat la toate grijile acestei lumi!

    1. Nu o dată Părintele Lavrentie ne spunea: „antihristul va fi încoronat la Ierusalim”.

      Antihrist se va încorona ca împărat la Ierusalim într-o splendidă biserică cu participarea preoţilor şi a Patriarhului.

      Orice om va putea veni şi pleca din Ierusalim fără nici un fel de oprelişti.

      Să vă străduiţi sa nu mergeţi pentru că totul va fi spre ademenire şi înşelare.

      Proorociile unui Prooroc al Noului Testament … | Theologhia
      https://theologhia.wordpress.com/2007/12/19/proorociile-unui-prooroc-al-noului-testament/

      Sf. Lavrentie de Cernigov: “Vor fi multi surzi si multi orbi…” | Cuvântul Ortodox
      http://www.cuvantul-ortodox.ro/sf-lavrentie-de-cernigov-vor-fi-multi-surzi-si-multi-orbi/

      JERUSALEMA ISRAEL – ירושלים ישראל (Hebrew and French version) – YouTube
      https://m.youtube.com/watch?time_continue=17&v=Whhq6TlBelc&feature=emb_logo

    2. Third Temple on Google Maps – YouTube

      https://m.youtube.com/watch?v=sfX8_ftj95c&feature=youtu.be

      Sfântul Teofan Zăvorâtul, rezumând ideile Sfinților Părinți, a scris:

      „Va fi undeva locul central al activității lui antihrist și, desigur, va exista un anumit moment când se va manifesta ca atare.
      Templul principal al acelui Loc este menționat de Apostol.
      În acest templu el va sta ca un zeu; și apoi va putea sta într-o asemenea postură în orice alt templu (biserica); în timp ce în celelalte biserici se va depune mărturie despre înscăunarea sa ca Rege al planetei într-un anumit mod”.

    3. Sfantul Iustin Popovici ne arata ca unirea tuturor religiilor nu poate fi rezumata in religia abrahamica sau in crishlam!

      Exista o credinta (Efeseni 4,5), si nu exista alta credinta in afara ei; si un Domn (I Corinteni 8:6; 12:5; Iuda 3), si nu e altul in afara Lui.
      Doar in unire organica cu Trupul Dumnezeului-Om al Bisericii, doar fiind de un trup cu acest minunat organism, omul ajunge la simtamantul, si cunostinta si increderea deplina ca intr-adevar exista numai un Domn, Preasfanta Treime; numai o credinta, credinta in Preasfanta Treime (Efeseni 3:6; 4:13; 4:5; Iuda 3); numai un Botez, botezul in numele Preasfintei Treimi (Matei 28:19) si numai un Dumnezeu si Parinte al tuturor, Care este peste toti, prin toti si in noi toti (Efeseni 4:6; cf. I Corinteni 8:6; 12:6; Romani 11:36).
      Unul e Tatal Cel peste toate, Care este prin toate pentru Cuvantul Cel dintr-Insul si toate prin Duhul Sfant (Sfantul Ioan Damaschin).
      A simiti aceasta si a trai prin aceasta inseamna a te purta in chip vrednic de chemarea crestina (Efeseni 4:1; cf. Romani 12:2; Coloseni 3: 8-17; I Tesaloniceni 2:7), intr-un cuvant, inseamna a fi crestin.
      Prin Hristos Domnul, toti oamenii si evreii, si paganii – se pot apropia prin Botez si Mirungere de Tatal intr-un singur Duh, fiindca numai prin Hristos se ajunge la Tatal (Efeseni 2; 18; Ioan 14:6).
      Prin a Sa iconomie a mantuirii, Dumnezeul-Om ne-a deschis tuturor calea si apropierea de Dumnezeirea Treimica (Romani 5:1-2; Efeseni 3:12; I Petru 3:18).
      In iconomia Dumnezeu-Omeneasca a mantuirii totul este de la Tatal, prin Fiul, in Duhul Sfant.
      Sfantul Ioan Gura de Aur zice: „Si cei dinainte de Hristos au stiut de Hristos. De unde se arata aceasta?
      De acolo ca, Avraam, parintele nostru,
      s-a bucurat ca sa vada ziua Mea, si a vazut-o si s-a bucurat (Ioan 8:56).
      Si iarasi zice: Daca ati fi crezut lui Moisi, mi-ati fi crezut si Mie; caci despre Mine a scris acela si Prorocii (Ioan 5:46).
      Cu adevarat, nu ar fi scris despre Acela despre Care nu ar fi stiut ce sa spuna; dar, intrucat L-au cunoscut, L-au si cinstit” (Comentariu la Efeseni, Omilia X si Omilia XI).
      Orice om care tagaduieste pe Dumnezeul-Om Hristos si Biserica Lui este de la Antihrist!

    4. Printre prioritățile Consiliului pentru cea de a 77-a Adunare Generală a ONU (septembrie 2022-septembrie 2023) se numără:

      respectarea Cartei ONU și a statului de drept

      abordarea consecințelor globale ale agresiunii ruse împotriva Ucrainei

      promovarea dezvoltării durabile și a drepturilor omului

      sprijinirea accesului la o educație de calitate

      consolidarea securității sanitare la nivel mondial

      combaterea schimbărilor climatice, a pierderii biodiversității și a poluării

      definitivarea agendei digitale globale

      UN General Assembly, New York, 20-23 September 2022 – Consilium
      https://www.consilium.europa.eu/en/meetings/international-summit/2022/09/20-23/

      Directorul general al OMS, dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, precum și alți oficiali ai OMS, vor lua parte personal și practic la mai multe evenimente pentru a susține importanța asigurării unei pregătiri și a unui răspuns puternic la pandemie, precum și a accesului echitabil la vaccinuri și la alte instrumente covid-19 pentru a pune capăt pandemiei și pentru a readuce lumea pe calea realizării acoperirii universale de sănătate (UHC) și a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD).

      https://www.who.int/news-room/events/detail/2022/09/13/default-calendar/who-at-the-high-level-session-of-the-77th-un-general-assembly-%28unga%29

      Convocat de secretarul general al ONU, António Guterres, momentul va oferi liderilor mondiali o platformă pentru a prezenta acțiunile și soluțiile îndrăznețe care sunt necesare pentru a pune lumea pe calea realizării ODD-urilor.
      Se preconizează că evenimentul momentului ODD va consolida avântul pe măsură ce ne îndreptăm spre summitul ODD din 2023.

      Cel de-al treilea moment ODD a avut loc luni, 19 septembrie 2022.
      Acest eveniment de 90 de minute în Sala Adunării Generale a
      În acest scop, Momentul ODD 2022:

      Consolidarea relevanței continue a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și consolidarea impulsului pentru summiturile majore și reuniunile interguvernamentale.

      Evidențierea acțiunilor urgente care vizează o tranziție echitabilă, favorabilă incluziunii și accelerată către dezvoltarea durabilă.

      Demonstratia că schimbarea transformatoare la scară globala este posibilă între anul curent și anul 2030.

      SDG Moment | 19 September 2022 – United Nations Sustainable Development
      https://www.un.org/sustainabledevelopment/sdg-moment/

    5. Secretarul general Guterres a creat o asociație formată din 20 de membri, dintre care mulți sunt lideri în domeniile vizate, care va fi prezidată de filantropul american Melinda Gates și fondatorul Alibaba din China, Jack Ma.

      UN Secretary-General Antonio Guterres has established a body on digital collaboration – Michael Dukakis Institute for Leadership and Innovation (MDI)
      https://dukakis.org/news-and-events/un-secretary-general-antonio-guterres-has-established-a-body-on-digital-collaboration/

      Document al Parlamentului European privind microciparea cetatenilor din UE

      The use of chip implants for workers – Think Tank
      https://www.europarl.europa.eu/thinktank/it/document.html?reference=IPOL_STU(2018)614209

      Un om informat este pe jumătate salvat. Ce ne pregătesc eminențele cenușii ale lumii: ERA DIGITALĂ. „Agenda noastră comună”: 1. „Nu lăsăm pe nimeni în urmă” – Noul contract social | ActiveNews
      https://m.activenews.ro/covid-era-covid-si-marea-resetare-the-great-reset/Un-om-informat-este-pe-jumatate-salvat.-Ce-ne-pregatesc-eminentele-cenusii-ale-lumii-ERA-DIGITALA.-%E2%80%9EAgenda-noastra-comuna-1.-%E2%80%9ENu-lasam-pe-nimeni-in-urma-%E2%80%93-Noul-contract-social-175030

      Guterres
      a sugerat, de asemenea, că un „emisar special pentru generațiile viitoare” ar trebui să reprezinte „interesele generatiilor viitoare”.

      https://m.dw.com/en/guterres-calls-for-improved-un-amid-more-chaotic-world/a-59150307

      Hristos a venit, a luat asupra Sa firea omului, ca sa preschimbe firea noastra si s-o invieze.

      Numai Hristos.

      Nimeni altcineva nu poate face asta. Dar nu l-au primit!

      Sionistii inca il asteapta pe Hristos, sa vina, sa ii elibereze din robie si sa largeasca domnia lui Israil, caruia ii vor sluji toti.

      Dar asta va fi inainte de sfarsitul lumii, cand va veni Antihrist!

      Antihrist va fi presedintele Natiunilor Unite, stapanul lumii.

      La Geneva, inainte de razboi, Societatea Natiunilor nu isi alegea presedintele, ci numai secretarul general. Presedintele va fi primul si ultimul! Si de aceea se grabesc sa uneasca lumea. Mai cu seama americanii.

      Noi, insa, avem Apocalipsa Sfantului Ioan Theologul…

      (Staretul Tadei, Pace si Bucurie in Duhul Sfant, Editura Predania, Bucuresti, 2010,
      p. 21).
      👇

      Acum se vrea ca neamul omenesc sa se uneasca in noua ordine mondiala. Dar nici macar Europa nu se poate uni!

      Iar ei se mira cum de nu este cu putinta, desi slujesc cu atata credinciosie diavolului.
      Diavolul insusi se plange ca nu poate implini planul si dorintele lor dracesti – si asta din pricina ortodocsilor!…desi noi, ortodocsii, ne-am indepartat foarte mult de la bine si adeseori suntem mai nelegiuiti decat politheistii si necredinciosii, desi ne numim crestini…Asadar, noi suntem asa, dar totusi sunt printre noi suflete smerite si blande, care se roaga necurmat lui Dumnezeu, ca Domnul sa stavileasca raul.

      Si, pentru astfel de suflete dreptslavitoare, nu numai din punct de vedere fizic, ci rugatoare, nu se ingaduie implinirea acestui plan. Aceste suflete sunt smerite si blande, neintrerupt se roaga lui Dumnezeu; nu stiu sa se manie, nu se jignesc, pe toate le iarta. Iata, din pricina unora ca acestia si a copiilor nevinovati, Soarele straluceste si Domnul ne binecuvinteaza!

      (Staretul Tadei, Pace si Bucurie in Duhul Sfant, Editura Predania, Bucuresti, 2010, pp. 68-69, 84, 222-223).

      👇
      Se zice ca (sionistii din) Natiunile Unite slujesc in chip deschis Satanei.
      Pe mine m-a mirat asta. Cum se poate face asa ceva, oameni buni? Da, se poate! , mi s-a zis, au chiar si un ritual satanic.

      Satana vrea ca lumea sa se uneasca, sa se instaleze noua ordine mondiala. Satana vrea asta de la sionisti, caci este putere cugetatoare si se osteneste sa influenteze oamenii, sa se abata cu totii in directia pe care o doreste.

      Dar asta nu se poate, spun ei din pricina ortodocsilor.
      Cu toate ca noi, ortodocsii, ne-am departat mult de bine, totusi intre dreptslavitori mai sunt multe suflete smerite si blande, care se roaga din inima lui Dumnezeu sa mantuiasca lumea.

      De aceea, Satana nu poate sa inraureasca fara retinere asupra gandurilor oamenilor.
      S-a iutit timpul!

      Cand lumea se va uni definitiv, abia atunci va fi ales presedintele Natiunilor Unite, stapanul lumii.

      El va fi primul si ultimul presedinte al Natiunilor Unite.

      Iar Domnul Hristos va ingadui asta.

      (Staretul Tadei, Pace si Bucurie in Duhul Sfant, Editura Predania, Bucuresti, 2010, p.113).

      👇

      Se apropie vremea cand planeta noastra isi va incheia rostul. Toti acestia trebuie sa vina.

      Ei sunt prorocii mincinosi despre care Insusi Domnul, dar si Apostolii, au vorbit: inainte de sfarsitul lumii vor iesi multi proroci mincinosi.

      Unii vor spune: Iata-L pe Hristos la noi!, altii vor spune: Iata-L la noi!

      Domnul ne spune ca si Apostolul: Sa nu iesiti, sa nu mergeti la ei!

      Aceasta inseamna sa nu se iasa din Biserica (sa nu iesim din Trupul Bisericii Ortodoxe care este Dumnezeul-Om: Hristos!)

      Toti acestia sunt proroci mincinosi!
      (Staretul Tadei, Pace si Bucurie in Duhul Sfant, Editura Predania, Bucuresti, 2010, p. 115)

      👇
      Diavolul a izbutit, in intentia sa, sa-i convinga pe Sionisti ca urmasii lui David trebuie sa fie pregatiti pentru domnia viitoare, si lucrurile au mers asa din semintie in semintie, si ei cred ca va veni vremea sa stapaneasca lumea.

      Astfel, a aparut sionismul pentru pregatirea venirii mantuitorului mincinos al lumii – antihristul.

      Hristos Mantuitorul a venit,
      dar ei nu L-au recunoscut, caci au crezut ca mai intai Mesia trebuie sa i slobozeasca de jugul robiei.

      Nu au putut sa creada, caci L-au vazut in trup.

      Sionistii il asteapta si acum pe Messiah.

      (Staretul Tadei, Pace si Bucurie in Duhul Sfant, Editura Predania, Bucuresti, 2010
      pp. 135-136).

      👇

      Numarul sau codul 666 este cu adevarat numele antihristului, asa precum numele lui Iisus Hristos Mantuitorul este numarul 888.

      Toti vor trebui sa fie insemnati cu numarul acesta (666 al lui antihrist), in cartile de identitate (si apoi ontologic in fiinta lor).

      (Staretul Tadei, Pace si Bucurie in Duhul Sfant, Editura Predania, Bucuresti, 2010, p.193).

      👇
      Staretul Tadei:
      Având în vedere că sionistii au pregatit oameni pentru toate pozițiile cheie – vor provoca o criză economica de mari proporții, fără precedent, așa incat Marea Depresiune economica din anii 1930 va fi surclasata ca un crash financiar prea mic.

      Prin aceasta viitoare criză planetara, valoarea banilor din intreaga lume va cobora la zero și întregul sistem economic se va prăbuși.

      Acest lucru va duce la distrugerea economiilor tuturor țărilor, deoarece circulatia banilor lichizi pentru economie este de aceeași valoare si importanta ca circulatia sângelui in organismul uman.
      Apoi va fi implementat un sistem planetar de plăţi digitale (bani digitali) astfel încât nimeni să nu poată supravieţui în afara lui.

      După atâtea dezastre omenirea va fi gata să implore guvernarea unui salvator (Antihristul) care să restabilească pacea cu orice preţ, chiar cu preţul pierderii propriei libertăţi a fiecarui cetatean.
      Aceasta criza econimica va crea un haos fără precedent.

      Din acest haos natiunile vor fi scoase la liman de un „salvator”, Antihristul, care va aparea ca un geniu la nivel planetar pentru a „salva” lumea.
      Când veti vedea criza economică ca ia proportii peste tot în lume, atunci sa stiti ca aratarea in public (pentru a i se face lobby) a Antihristului este aproape…

    6. Parintele Nicolae Steinhardt:

      Cuvintele acestea ale misticii panteiste: dincolo de dragoste, eliberați de dragoste, oricât ar însemna ele, de fapt, numai detașare, tot îmi dau o penibilă senzație de răceală și mă leagă și mai vârtos de creștinism, care nu-i liberare din iubire, ci deplină cufundare în iubire, liberare în iubire, liberare prin iubire.
      Încă o dată îmi apar evidentă superioritatea creștinismului și de neînțeles atracția pe care o exercită asupra creștinilor celelalte religii care, deși deținătoare ale unor însemnate adevăruri și manifestări ale unor înalte aspirații ale inimii și cugetului, nu se arată mantuitoare în raport cu Revelația Creștină.
      Pentru mine, căutătorii de zen, de yoga, de budism, admiratori ai coranului ori ai iudaismului, entuziaștii lui Confucius ori ai teosofiei rămân niște mistere.
      Când ai Evanghelia să alergi după altceva?! Adevărul nu poate fi decât acesta: oamenii nu știu ce este creștinismul.
      Ei Biblia o iau drept o carte pilduitoare, pe Iisus Hristos drept un pastor predicator moralist, iar creștinismul tot drept o vagă învățătură din care se alcătuiesc programele școlilor de lașitate, de nerozie și de fariseism.
      Domnul Hristos se întreba dacă venind pe pămînt va mai găsi credință. Rămâne de văzut dacă va mai găsi un limbaj comun cu oamenii!
      Creştinismul iubeşte şi proslăveşte viaţa, iar budismul şi congenerele lui o dispreţuiesc şi urmăresc, fiecare în felul ei, să o desfiinţeze. Creştinismul făgăduieşte omului viaţa veşnică, iar budismul intrarea în neant şi pieirea individualităţii.
      În creştinism omul mântuit va dobândi la Judecata de Apoi învierea trupului şi viaţa veşnică pentru sufletul său şi pentru trupul său înduhovnicit.
      În budism e cu totul altfel: eul (aşa-zisul eu) purificat va părăsi valea aceasta a plângerii, căreia îi spune samsara, în mod definitiv şi se va pierde în nedefinitul nirvanei.
      Există deci o deosebire totală între cele două sisteme, unul fiind al preamăririi vieţii, iar celălalt al preamăririi lepădării de viaţă.
      Deosebit de dramatică şi de impresionantă mi se pare descrierea în textele lamaiste a «stării intermediare» dintre moarte şi o eventuală întrupare a conştiinţei individuale.
      În bardo eul rătăceşte puternic solicitat şi ispitit de numeroase şi felurite matrice care i se oferă ca mijloace de reintrare în samsara. Conştiinţele neevoluate se lasă ispitite şi reintră în jalnicul, absurdul, fantasticul ciclu de morţi şi naşteri ale samsarei. Conştiinţele evoluate resping însă solicitările acestea insidioase şi-şi caută refugiul într-o lume de dincolo, care-i adevărata realitate, adică neantul.
      Creştinismul, poate, este cel căruia i se potriveşte cel mai bine definiţia dată de Unamuno omului: fiinţa care tinde spre şi îşi doreşte în principal, veşnicia.
      Mistica orientală îi propune omului cu totul altceva: dispariţia veşnică, contopirea într-un tot în care nu mai există conştiinţa de sine şi nu mai pot fi concepute «persoane diferite».
      Îi mai spuneam lui Sergiu Al-George că budismul mi se pare lipsit de acea iubire care-i fundamentală în învăţătura creştină.
      Îmi răspundea dându-mi exemplul acelui Dodhisattva care ar putea prin purificare să aibă acces la nirvana şi care totuşi nu o face şi reintră în ciclul samsaric numai pentru a fi de ajutor semenilor săi să intre cât mai degrabă în nirvana. Da, exemplul este emoţionant, însă nu rămâne mai puţin adevărată falia dintre cele două viziuni. În creştinism viaţa este iubită şi înveşnicită, iar în budism este considerată ca un blestem, o suferinţă şi un bucluc de care se cuvine să încercăm a scăpa cât mai iute.
      Mai există şi proverbul indian bine cunoscut: «Mai bine este să şezi decât să stai culcat, mai bine să mori decât să dormi, dar cel mai bine este să nu te fi născut».
      Creştinismul gândeşte totalmente diferit.
      Pentru creştinism viaţa este un dar minunat şi Dumnezeu l-a creat pe om nu atât pentru a fi slăvit de om (căci, fiind desăvârşit, nu are nevoie de preaslăviri), ci pentru a-i da omului putinţa de a se învrednici de incomparabila bucurie a conjugării verbului a fi. Aceasta-i dilema – existenţa sau inexistenţa, a fi sau a nu fi – cum spune Hamlet: «Ce este creştinismul? Este religia lui a fi».
      Pe Hristos nu-L putem păcăli, cu El nu ne putem juca de-a v-aţi ascunselea şi de-a «uite-popa-nu-e-popa». Nu ne putem lepăda de formă de Hristos. Ne-am găsit pe cine să-L păcălim.
      Într-un mod oarecum asemănător se pune şi problema relaţiei dintre creştin şi credinta ortodoxa marturisita de Biserică.
      Există în Pateric o istorisire de toată frumuseţea şi de adâncă semnificaţie: unui călugăr cu numele, dacă nu mă înşel, de Agaton, i se pun o serie de întrebări: «Eşti tu Agaton beţivul? Eşti tu Agaton mincinosul? Eşti tu Agaton făţarnicul? Eşti tu Agaton mâniosul? Eşti tu Agaton furul? Eşti tu Agaton desfrânatul?» La toate călugărul răspunde fără şovăială:« Da, sunt!» Întrebării «Eşti tu Agaton ereticul?» îi răspunde cu hotărâre negativ.
      I se adresează atunci o nouă întrebare: de ce, după ce ţi-ai recunoscut atâtea urâte păcate, nu recunoşti şi acela mai teoretic al ereziei, un păcat, în fond, relativ şi din domeniul speculaţiei cogitative. «Nu, spuse Agaton, mi-am recunoscut toate păcatele lumeşti, dar păcatul ruperii de Biserică nu mi-l recunosc, nu sunt eretic.
      Păcatul acesta, aşa-zis teoretic şi speculativ, nu mi-l asum. De el mă feresc mai mult decât oricare altul. Păcătos da, dar eretic nu!» Îl mărturisim deci pe Hristos, refuzând cu toată hotărârea a ne lepăda sau ruşina de El, oricare ar fi modalitatea în faţa semenilor, pe de-o parte, iar pe de altă parte, rămânând mereu cu tărie neclintită în trupul Bisericii întemeiată de El.
      Budismul şi misticile orientale concep Învierea ca pe o pedeapsă: revenirea în lume, în samsara, în domeniul poftelor şi suferinţelor. Cartea tibetană a morţilor descrie în mod dramatic starea intermediară a eului după moarte: atunci când e ispitit în bardo de matricile care-l solicită şi i se oferă spre a-l readuce în viaţa samsarică plină numai de suferinţe şi necazuri.
      Pentru creştinism, Învierea e o făgăduinţă, o nădejde pentru cei buni, desigur. Creştinismul e o religie a vieţii, un imn al vieţii. Ce făgăduieşte creştinismul? Viaţa veşnică a persoanei, cu suflet şi cu trup (înduhovnicit).
      Pentru budism, învierea, adică veşnica migraţiune a sufletelor dintr-un trup de mizerie în altul, este ceea ce trebuie neapărat evitat, eul neavând altceva de făcut în starea intermediară decât să se ferească neapărat de solicitările matricelor. Budismul? Dar budismul e o soluţie uşoară. Te retragi şi gata. E o renunţare, o repliere. Creştinismul e mult mai greu şi mai complex – e teandrie.
      Fără a înceta să fii om, trebuie să fii şi Dumnezeu, în acelaşi timp. Nu ne cere Hristos Capul Bisericii creştine şi el răstignirea trupului? Însă nu pentru obţinerea unei stări de împietrire, ci ca mijloc de total devotament.
      Cu totul proprie Noului Legământ este, desigur, şi taina Crucii, care înseamnă jertfă, suferinţă şi asumare a vinovăţiei. Hristos Se jertfeşte pentru noi şi – şi nevinovat, neprihănit fiind – ia asupră-Şi păcatele lumii. Şi de ce, de bună voie, Se dă Domnul crucii şi suferinţei?
      Tocmai pentru că suferinţa este caracteristica definitorie – cu adevărat definitorie – a omului, trăsătura cu totul specifică a condiţiei umane. Creştinismul, spunea Simone Weil – care s-a apropiat atât de mult de Hristos fără a face pasul final – , nu ne dă un mijloc miraculos de a scăpa de suferinţă, dar ne dă mijlocul de a folosi în mod miraculos suferinţa. (De a o preface, adică, în mijloc de cunoaştere – cum spune Dostoievski – , de mântuire şi de iubire).
      Suferinţa, Hristos a ţinut să o cunoască în forma ei totală şi cumplită – şi însoţită de batjocură şi deznădejde, condimentele necesare oricărei suferinţe reale – tocmai pentru a da întrupării Sale un caracter autentic, de bună credinţă, serios şi nesuperficial.
      Pe ea a socotit-o a fi ce ne este irecuzabil propriu şi prin ea, aşadar, a înţeles că e datoria Sa a trece.
      Confucius? E o foarte savantă şi înţeleaptă politeţă (în sens etimologic). Yoga? Mi se pare în fond o gimnastică: psiho-somatică desigur, dar strict funcţională, ca oricare calistenie. Zenul e o contemplaţie: care-i sensul, oscilant? Chemarea stoicismului rămâne vie pentru mulţi oameni superiori chiar şi acum. Stoicismul e nobil, cine ar putea să-l conteste? Dar e acru. Stoicul e demn, surâsul lui, totuşi, e crispat, amarnic şi plin de resentiment; de tăcută – stăpânită, fără îndoială – îmbufnare.

      Creştinismul nu-i nici acru, nici temător în faţa vieţii. Nu propune o fugă, ci altceva – transfigurarea. Ceea ce e temerar şi măreţ. Dar să nu creadă cineva că prin creştinism ne este vătămat egoismul: la drept vorbind, a fi bun e cea mai egoistă dintre soluţii, investiţia care asigură dobânda cea mai ridicată.
      Budismul, zenul, taoismul, yoga diferă profund de religiile monoteiste care admit existenţa unei Fiinţe supreme, unei Persoane. Aceasta le şi chezăşuieşte superioritatea, Creştinismul, mai ales, care nu numai că recunoaşte un Dumnezeu-Persoană, dar şi crede că Dumnezeu S-a întrupat pentru a cunoaşte nemijlocit nevoile şi năzuinţele omului şi întreaga condiţie umană – nu din auzite, referate, reportaje, ci direct – e mai presus de orice religie de tip martin buberian «eu-Tu». Nimeni nu a înţeles mai bine şi mai adânc acest adevăr decât Părintele Dumitru Stăniloae. Budismul, taoismul, zenul, etc., ne lasă faţă către faţă cu un vid, cu nişte norme, cu o legitate cosmică implacabilă şi glacială… Religia nu e o filozofie, o gândire, ci, etimologic vorbind, o legătură de iubire in relatie cu Hristos!
      Creştinismul ne dă putinţa unui dialog cu o Persoană, care ştie din experienţă proprie (ca om) despre ce este vorba. Personalismul lui Hristos: pe care-L ştiu a fi o Persoană, Căruia aşadar mă pot adresa direct, cu care pot dialoga. (Gide – altă pramatie talentată: «Ce! Îl chemi pe Hristos la telefon?» Răspund: «Îl chem, nu la telefon: din inimă şi cuget, dar pe Buddha ori pe Lao Zi ori pe Zeiţa Kundalini, cum şi de unde îi chemi?»)
      Vă rog să-l citiţi pe Părintele Dumitru Stăniloae: în toată vasta-i operă are imensul merit de a fi evidenţiat caracterul personalist al creştinismului, de a fi stăruit asupră-i.
      Hristos este Persoană.
      De aceea în Evanghelii s-a putut scrie: «I s-a dat a fi judecător pentru că e Fiul Omului», pentru că a fost Om, pentru că ştie despre ce e vorba, pentru că poate judeca în deplină cunoştinţă de cauză despre cele pământeşti, pentru că e viu în cer, purtându-Şi stigmatele, nu e pierdut în nirvana; Fiul Omului le ştie, Il sait de quoiil en retourna, e informat, e avizat, nu-L putem îmbrobodi şi prosti, dar ne putem bizui pe îngăduinţa, dragostea, bunătatea, dreptatea Lui milostivnică şi înţelegătoare.
      Ne putem încredinţa Lui cu dragoste şi nădejde ca unei Persoane!
      Budismul e gheţărie, algebră, sistem…ca şi yoga şi taoismul.
      Eu l-am cercetat atent: nu numai la Eliade (interpretat foarte serios şi pătrunzător), ci şi în volumele scrise de Evans-Wentz şi lama Kazi Dawa Samdup (în engleză, traduse din tibetană). Am înţeles că dacă-i aşa cum ne spune Cartea tibetană a morţilor, atunci înseamnă că pământul acesta e iadul veşnic în care mereu revenim din bardo spre a ne întrupa de istov.
      Lăsaţi-mă să cred în Hristos, să mă rog Lui ca unei Persoane, să-L iubesc, să nădăjduiesc în El, Cel care mă face liber (Ioan 8, 31-32; 36), în Persoana Lui – vorba lui C. Noica – Persoana Lui cuminecabilă şi comunicabilă.
      Dincolo de perceptia noastra misuna pretutindeni numai cenzuri transcedentale – si Hristos ce ne spune, cu ce solutie vine?
      Ne obliga sa-I mancam trupul si sa-I bem sangele; iata ce ne cere.
      Scandal si paradox: in toiul atator taine, atator greutati si atator grozavii (murim, ne descompunem, animalele se sfasie intre ele, pisica se joaca cu soarecele inainte de a-l ucide, agresivitatea, egoismul, ura, invidia, sadismul ne impresoara si le recunoastem ca parti integrante ale propriei noastre persoane, numarul bolilor e nesfarsit, astrii nu-s decat imense incandescente in vidul negru) ne mai adaoga imperativ ca trebuie sa mancam trupul si sangele Lui.
      Paradox, scandal si surpriza!
      Ce neasteptata si stranie solutie!
      Ea dovedeste deplina istoricitate a lui Iisus si indubitabitabila autenticitate a Evangheliilor.
      Daca Domnul Hristos n-ar fi fost decat un esenian iar Evangheliile textele unei filosofii cu inalta moralitate, s-ar fi propovaduit multe nobile principii, dar niciodata – si-n ruptul capului – nici esenienii si nici vreun grup iudaic nu s-ar fi gandit sa propuna Euharistia ca Taina unica prin excelenta a mantuirii.
      Nimeni n-ar fi inchipuit asa sminteala drept leac al conditiei umane.
      E neverosimila, deci autentica.
      Ştiu de la foştii mei co-religionari şi de la prietenii mei occidentali (şi din aproape toată literatura occidentală contemporană) că sunt dispuşi să recunoască morala creştină, dar că, pentru nimic în lume, nu se pot învoi cu Persoana Dumnezeului-Om Hristos.
      Iar Părintele Stăniloae asta spune şi dovedeşte: că esenţa «binevoitoare» a creştinismului constă în personalitatea divino-umană a lui Hristos!
      Întreaga problemă ţine de formulare şi de comunicare. Biruitor şi raţional rezolvată de creştinism. (Rog a lua aminte că eu nu cunosc budismul din ziare şi reviste, ci – pe cât se poate unuia care nu cunoaşte sanscrita şi tibetana – din izvoare serioase, ajutându-mi mult răposaţii mei prieteni: Sergiu Al. George şi pr. Mihai Avramescu.) Creştinismul, să luăm bine aminte, nu e o simplă şcoală a cinstei, curăţiei şi dreptăţii, ori o nobilă şi raţională explicaţie a vieţii (teologia ne dezvăluie mai bine tainele decât zoologia: Emil Cioran); ori un înalt cod de purtări (confucianismul, şintoismul), ori o terapeutică evazionistă (stoicismul, yoga, zenul), ori un set de întrebări (taoismul), ori un act de supunere în faţa Unicului (iudaismul, islamismul).
      E mai mult şi mai deosebit: e învăţătura lui Hristos, adică a dragostei şi a salvatoarei putinţe de a ierta. Nici o religie nu concepe îndreptarea păcatelor altfel decât pe drumul logic al compensării (iar în brahmanism şi budism teoria, prin samsara, e împinsă până la consecinţele cele mai absolute); numai în religia în care Dumnezeu nu primeşte jertfe, ci Se jertfeşte El, s-a putut ivi speranţa ştergerii totale şi instantanee a păcatelor, prin cel mai cutremurător şi mai anti-contabilicesc, deci şi cel mai scandalos, act. (În această metanoia, revoltătoare pentru ordine, raţiune şi dreptate, îşi găseşte probabil explicaţia şi ciudata repulsie pe care, singură printre celelalte confesiuni, o provoacă multora creştinismul.
      Creştinismul, aşadar, a descoperit antigravitaţia. Creştinismul este un mesaj existenţial, care face din existenţă ceva ce pare mai paradoxal şi mai greu decât a fost vreodată înainte şi va mai putea fi vreodată în afara creştinismului.)
      Dumnezeu nu este Infinitul, ci Adevărul. El a creat infinitul, dar este Persoană. (După cum şi pe om tot ca persoană l-a creat, prin suflu, prin cea mai directă şi personală relaţie. O idee sau o forţă având de rezolvat aceeaşi problemă ar fi găsit alt mijloc, dar e sigur că nu pe cel indicat la Facere 2:7 – «a suflat în faţa lui suflare de viaţă».) Lui C.G.Yung, în Ceylon, un preot îi spune: «Nu, lui Buddha nu te poţi ruga. Nu-l poţi implora. Buddha nu mai e. E în Nirvana».
      Asta-i marea deosebire. Hristos, care S-a rugat mereu, aşteaptă mereu ruga noastră. E cu ochii şi cu urechile la noi, mereu la uşă. Hristos, ca şi Tatăl, lucrează mereu (Ioan 5, 17), iar la fiecare Liturghie Se jertfeşte in altar prin prefacere la epicleza.
      El nu e în nirvana la odihnă, la repaus, la deconectare. E pe «şantier» şi pune umărul. La puşcăriaşi mult savurata zicală indiană – decât să umbli e mai bine să stai în picioare, decât să stai în picioare e mai bine să şezi, decât să şezi e mai bine să stai culcat, decât să stai culcat e mai bine să dormi, decât să dormi e mai bine să mori, decât să mori e mai bine să nu te fi născut – reprezintă însăşi valoarea de contrast a creştinismului.
      Care este dragoste de viaţă, făgăduinţă de a trăi veşnic. Unamuno: jindul nemuririi eului, iată ce-i creştinismul.
      În India, în toate religiile, ţelul e dispariţia, desfiinţarea, dezgustul.
      Creştinismul, dimpotrivă, este alb, este goethean («La început voi pune fapta» este o afirmaţie creştină în care autorul a sărit peste cuvântul Ioaneic «La început a fost Cuvântul şi toate prin El s-au făcut»), este exaltare: fericirea de a fi.
      După chipul şi asemănarea celui care a grăit: «Eu sunt Cel ce sunt».
      Buddha ne îmboldeşte cu neantul. Hristos ne oferă totul. Desigur că budismul, zenul, antropo – şi teosofia etc. sunt mai uşoare decât creştinismul.
      În creştinism Domnul e mereu prezent, dar nu impietează nici o clipă asupra absolutei noastre libertăţi. Stă la uşă şi bate. Nu intră nechemat. Iar înainte de a da, întreabă: «crezi tu că pot?» Nu întreabă dacă solicitantul e vrednic de a primi, ci dacă e liber de a crede. Şi de răspuns răspunde tot pe măsura libertăţii: «fie ţie după credinţa ta». Creştinismul e cel mai aproape de legea fundamentală a universului: lege care poate fi denumită a contradicţiei (coincidentia oppositorum), a paradoxului, a dialecticii, a bipolarităţii simultane. Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!
      Îmi închipui cât de trist trebuie să fie pentru Dumnezeu să vadă imensul plictis al Indiei, ori nepăsarea teoretizată şi inteligentă a Franţei.
      Dar iarăşi nu încape îndoială că inferioritatea asiatismului în raport cu doctrina creştină provine din două cauze: ignorarea Satanei şi neputinţa de a percepe simţul tragic al existenţei.
      Bhagavad-Gita înfăţişează năzuinţele omului superior: a fi eliberat de ură, dorinţă, frică, dragoste şi milă. Cuvintele acestea definesc limpede poziţia axiologică a hinduismului şi totodată limitele sale în teoria valorilor. Eliberat de milă şi de dragoste! Ce uriaşă deosebire şi nu e greu a spune în defavoarea cui. Dr-ul Al.G. susţine că eliberarea de milă şi dragoste, Bhagavad Gita, nu poate fi interpretată ca o scădere în raport cu doctrina creştină, ci ca depăşire absolută a bipolarităţii.
      Mă rog, o fi, dar îl înfrunt cu propria lui teorie despre originalitatea creştinismului.
      O dată cu descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă despre secta esenienilor, Universitatea din Ierusalim, rabinatul internaţional şi cărturarii evrei de pretutindeni au făcut foarte mare caz de asemănările dintre esenieni şi creştini.
      Tâlcul amploarei ce s-a dat textelor eseniene este uşor de dibuit, se urmărea a se dovedi că şcoala lui Iisus Hristos nu este decât o ramură oarecare a iudaismului. Doctrină interesantă, creştinismul, onorabilă, dar – vedeţi – e numai şi numai o comunitate rabinică printre altele, o variantă. Iar de vreme ce-i aşa – şi textele dovedesc profunda asemănare (în fond identitate) a creştinismului cu mediul înconjurător şi cu anterioritatea – la ce bun atâta agitaţie în jurul unei religii pretinse nouă, pe al cărei cap nu-i nici o nevoie să-l considerăm divin pentru a o explica? Ia citiţi sulurile: e aproape acelaşi lucru. Işu e «regele dreptăţii», adică şeful unei sinagogi puriste şi niţel dizidente. Aşa să fie? Nu. Doctrina esenienilor seamănă cu a lui Hristos, seamănă, dar nu răsare. Sunt şi trăsături comune şi diferenţe majore. Sunt asemănări care merg până la un punct şi acolo încetează. Şi fătul în embriogeneză repetă filogeneza, dar nu se opreşte la stadiul de peşte. Şi pruncul omenesc face gesturi ca ale puiului de maimuţă, dar pe la zece luni tânărul primat e stereotip, în vreme ce vlăstarul uman o apucă pe căile nesigure ale adaptării imperfecte, căile lui Edgar Daqué. Apa, dacă e pusă la fiert, începe a elibera aburi pe la 60°, dar nu fierbe decât la 100° şi apa fiartă e cu totul altceva decât apa caldă sau apa care e aproape fiartă ori pe punctul de a fierbe. Fierberea e un fenomen nou, de neînlocuit, de neasemuit, e surpriză, e motiv de mirare.
      Faţă de doctrina eseniană, creştinismul e ca apa care fierbe faţă de apa din care ies aburi. Tot aşa, după ce-i reamintesc propria metaforă, îi pot răspunde lui Al.G.: or fi, ba şi sunt, în textele vedice şi budiste şi în ale celorlalte religii, pasaje despre milă şi dragoste şi precepte similare cu cele evanghelice. Dar sunt întâmplătoare, izolate, nu sunt coordonate care susţin construcţia şi nu ele rezumă doctrina. Dragostea nu este nici în hinduism, nici în Legea Veche, axa, temeiul, esenţa, principiul, criteriul, totul – aşa cum e în Evanghelie. Nu e apa care fierbe. Şi în sistemele aritmetice cu baza 12 apare cifra 10; spre deosebire de sistemul zecimal, are altă valoare. Savanţii apologeţi ai textelor eseniene îmi par puşi în postura unor evoluţionişti, încremeniţi în ajunul unei mutaţii. În creştinism, dragostea nu e un oarecare precept, unul, e singurul lucru care va rămâne când se vor fi dus toate, după cum spune Sfântul Apostol Pavel.
      Creştinismul e mai ales acestea trei: duh, foc, dragoste, tustrele elemente vădit «dinamice» şi subtile.
      De aceea, fraţi creştini, nu-i de ajuns creştinului să meargă duminica şi în zile de sărbătoare la biserică, să aprindă una ori câteva lumânări, să se închine la icoane şi, eventual, să bată una ori câteva metanii.
      Bune sunt acestea toate, şi frumoase. Dar cred că nu-s destul.
      Creştinismul înseamnă trăire creştină liberă, zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă. Domnul nu a venit pe pământ spre a întemeia o nouă religie, ci pentru a ne da un nou mod de viaţă, a ne chema la înduhovnicire şi îndumnezeire.
      Hristos S-a pogorât din cer şi S-a făcut om, ca noi să ne putem înălţa deasupra condiţiei noastre animalice şi trupeşti, să ne putem îndumnezei. Hristos ne cheamă chiar deasupra deasuprelor Vechiului Legământ, întru împlinirea vocaţiei noastre spirituale şi cosmice.
      Povestea cu Sfântul Casian Romanul şi cu Sfântul Nicolae s-ar potrivi de minune pentru a exprima deosebirea dintre creştinism şi budism.
      Sfântul Nicolae care-şi suflecă şi-şi murdăreşte hlamida lăsându-L pe Dumnezeu să aştepte, pentru a-l ajuta pe un ţăran să-şi scoată căruţa din glod, în vreme ce Sfântul Casian îşi păstrează hlamida imaculată şi se grăbeşte spre a se înfăţişa cu vrednicie lui Dumnezeu (care-i va da cu delicateţe peste nas şi-l va lauda pe întârziatul şi înnoroitul Nicolae), simbolizează însuşi creştinismul: religia care ia parte la tragedia omului şi la necazurile lumii, nu numai la tragedii, ci şi la belele, scârbe.

    7. Australia va deschide un nou centru global de cercetare mARN pentru a aborda „următoarele pandemii”

      „Scopul nostru este de a crea soluții pentru a minimiza impactul viitoarelor pandemii și de a crea o mai mare reziliență globală în următoarele decenii”, a declarat Cumming într-o declarație.

      https://m.epochtimes.fr/laustralie-va-ouvrir-un-nouveau-centre-mondial-de-recherche-a-arnm-pour-faire-face-a-la-prochaine-pandemie-2108125.html

      1. Guterres face apel la „coaliția lumii” pentru a depăși diviziunile, pentru a oferi speranță în locul turbulențelor

        „Lumea noastră are mari probleme. Diviziunile sunt din ce în ce mai adânci; inegalitățile sunt din ce în ce mai mari; provocarile se raspandesc tata… avem nevoie de speranță… avem nevoie de măsuri la nivel global.”

        „Să nu ne facem iluzii. Suntem în ape tulburi.
        O iarnă de nemulțumiri globale este la orizont.
        O criză a costului vieții face ravagii. Încrederea se prăbușește.
        Planeta noastră arde.
        Oamenii suferă – cei mai vulnerabili suferind cel mai mult.
        Carta Organizației Națiunilor Unite și idealurile pe care le reprezintă sunt în pericol.”

        Împreună cu urgența climatică și pierderea biodiversității, precum și războiul din Ucraina, șeful ONU a declarat despre crize precum situația financiară dezastruoasă a țărilor în curs de dezvoltare și soarta Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD), „o pădure de steaguri roșii într-o serie de noi tehnologii”, discursuri de incitare la ură în creștere și supraveghere digitală „scăpată de sub control”, „nu avem începutul unei arhitecturi globale pentru a face față niciuneia dintre acestea.”
        Într-adevăr, a spus el, progresele în toate aceste probleme și multe altele sunt ținute ostatice tensiunilor geopolitice.

        Blocajul geopolitic nu a dus la nicio cooperare; fără dialog și fără rezolvare colectivă a problemelor.
        „Dar realitatea este că trăim într-o lume în care logica cooperării și a dialogului este singura cale de urmat”, a spus dl Guterres, explicând că nicio putere sau grupare nu poate aplana singura focurile de armă.
        Nicio provocare globală majoră nu poate fi rezolvată de o coaliție partiala.
        Avem nevoie de o coaliție a lumii”.

        O astfel de coaliție trebuie să depășească diviziunile și să acționeze împreună, începând cu consolidarea misiunii de bază a Organizației Națiunilor Unite – realizarea și susținerea păcii.
        Cu lumea concentrată în mod direct pe invazia Rusiei în Ucraina, „care a dezlănțuit distrugeri pe scară largă cu încălcări masive ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar… Asistăm la amenințarea unor diviziuni periculoase între Vest și Sud. Riscurile la adresa păcii și securității globale sunt imense”, a declarat secretarul general.

        Viitorul summit G20 de la Bali este locul de plecare, a continuat el, și a menționat că stimulul propus pentru ODD va avea patru componente:
        creșterea finanțării din partea băncilor multilaterale;
        scutirea de datorii;
        extinderea lichidității de către Fondul Monetar Internațional (FMI) și alte bănci importante;
        și
        realizarea de către guverne a unor fonduri specializate precum Gavi, Fondul Global și Fondul Verde pentru Climă.

        „Așadar, să dezvoltăm soluții comune la problemele comune – întemeiate pe bunăvoință, încredere și drepturile împărtășite de fiecare ființă umană.
        Să lucram ca fiind unul (un singur stat mondial n.n.), ca o coaliție a lumii, ca națiuni unite”, a conchis el.

        https://www.un.org/en/desa/guterres-calls-coalition-world-overcome-divisions-provide-hope-place-turmoil

    8. Sfantul Nicolae Velimirovici

      Secerisul Domnului

      INTRODUCERE

      În zilele noastre, forțe bine-cunoscute încearcă frenetic să preia conducerea intregii lumi, un guvern mondial să preia complet puterea asupra planetei.
      Ei nu ar face acest lucru dacă ar lua în serios cuvintele lui Hristos Mântuitorul:
      „Ce folos este pentru un om dacă el dobândește întreaga lume, dar sufletul lui il va pierde”
      (Matei 16:26)?
      Dar atitudinea neglijentă față de sufletul lor a fost cea care a dat naștere dorinței și i-a făcut să lucreze cu sudoare sângeroasă de dragul puterii totalitare asupra lumii.
      Grija pentru suflet, pentru mântuirea veșnică a fiecărei persoane, este abandonata pe fundal și lăsată la latitudinea „pruncilor” naivi, adică „maselor largi” și „netitrate” a oamenilor de rând (vezi Matei 11:25).
      Și după ce au înlocuit grija sufletului, L-au înlocuit pe Hristos Însuși, strămutându-L pe Hristos însuși la periferie, au înlocuit și Împărăția Cerurilor ca cel mai înalt țel al vieții omenești, iar în locul ei, definit și lăsat moștenire de Dumnezeu, s-au adoptat scopuri pământești: mai întâi, politice și economice, apoi culturale și sociale și, așa-zis umaniste.
      Cu alte cuvinte, locul paradisului ceresc, promis celor care au fost expulzați din el, pe care trebuie să-l recapete din nou, a fost ocupat de paradisul pământesc pentru întreaga omenire (dacă îi supraviețuiește), fără deosebire de merit și vreo demnitate a omului.
      Conform planului acestor forțe înfometate de putere, este necesar să se creeze egalitate și echivalarea tuturor ființelor umane de pe pământ.
      Egalitate și nivelare nu numai în raport cu trupul, ci și cu spiritul, nu numai cu drepturile politice și cultura, ci și cu credința și moralitatea.
      Și cum „bogăția cea neexplorată a lui Hristos” (Efes. 3:8), bogăția adevărului și a harului Său, nu poate fi echivalată de oferta altor religii și filozofii pământești, aceste forțe îl bombardează pe Hristos fără milă și cruzime, fie clar și deschis, fie în ascuns și in mod perfid:
      „Scoală-te, Doamne, ca omul să nu biruiască…” (Ps. 9:20).
      În această stare de fapt, nu este surprinzător faptul că unii creștini sunt profund preocupați de viitorul credinței lor ortodoxe, alții au devenit indiferenți față de Hristos, față de Biserica Sa și de propriul lor suflet.
      Iar cei mai slabi dintre ei, sub presiunea unei puternice propagande false, au început să încline spre ideea că Hristos este o relicvă a trecutului, că lumea L-a depasit, iar în „Noua Eră” a secolului XX, omul nu are de ales decât un adăpost iluzoriu sub adăpostul presupus mai fiabil al științei sau progresului, culturii sau tehnologiei, democrației sau umanității sau al oricărei alte idei, mișcări sau organizații moderne.
      „Dar numai pentru a trăi o viata pământească fara griji și confortabila!” – asa spun cei cu vedere scurta, speriati si inselati.
      Păstorii grijulii au scris cărți despre acest fenomen și continuă să scrie și să predice despre el de la amvon și la radio.
      Altii fac compromis, împreună cu alți membri ai Bisericii, si îl fac între creștinism și „duhul acestui veac”; Nu știu că Crestinismul Ortodox este de la Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.
      Conștient sau inconștient, ei nu slujesc confratilor lor în iubirea lui Hristos, ci au pus pe Hristos ca paravan în slujba lumii, adică în slujba ideilor și aspirațiilor moderne: pentru setea de fericire pământească; răspândirea științei și culturii seculare, realizarea „păcii” universale impuse din exterior până la organizarea unei singure guvernante mondiale, a unui singur parlament mondial sau a unei dictaturi mondiale, a unei singure armate mondiale și a unei singure poliții mondiale pentru păstrarea și protecția păcii, pentru realizarea fraternității paradisiace între toți oamenii, indiferent dacă Tatăl Ceresc este recunoscut de catre toți sau nu, contrar cuvântului decisiv, al preaiubitul apostol al lui Hristos, Evanghelistul Ioan I Ioan 2:22–23:

      „Cine este mincinosul, daca nu cel ce tagaduieste ca Iisus este Messiah?
      Acela este Antihrist, cel ce tagaduieste pe Tatal si pe Fiul!
      Oricine-L tagaduieste pe Fiul, nu-L are nici pe Tatal; cine-L marturiseste pe Fiul, IL are si pe Tatal”.

      Astfel de compromisuri neagă absolutitatea credinței creștine ortodoxe, confunzeaza sufletele poporului creștin, stinge flăcăra inspirației și slăbeste moralitatea credincioșilor.
      Contemplarea (viziunea) Împărăției Cerurilor, care „nu este din lumea aceasta” (Ioan 18:36), se întunecă, iar națiunile sunt orbite de promisiuni false ale unei singure împărății universale in această lume pamanteasca.
      Neputincios să se avante în sus, se extinde în lățime pe orizontala, căutând zadar ceea ce se caută nu în calitate, ci începe să caute în cantitate.
      Cel ce este de mistuit de dorul lui Hristos în icoana Nașterii Domnului îl face pe Hristos casnic în camera sa.
      Cine nu și-a găsit pacea în sine, în casa lui, într-o națiune mică, o va găsi într-o lume materială globala? Mai mult decât atât, moartea fiecăruia dintre noi este aproape, iar Judecătorul este „la ușă”.
      Datorită unor astfel de proroci mincinosi „dincolo de rațiune” luăm stiloul pentru a le spune, cu ajutorul lui Dumnezeu, care este esența credinței Bisericii Ortodoxe din vechime până în prezent, despre atotcunoasterea și atotputernicia lui Hristos Dumnezeul-Om pentru mântuirea oamenilor.
      Să enumerăm doar câteva dintre biruintele pe care Hristos le-a câștigat în secolele nouăsprezece până în prezent și pe care El continuă să le poarte neobosit.
      Vom arăta că nu Hristos este învechit, ci lumea, și El este întotdeauna același „ieri și astăzi, si în vecii vecilor” (Ioan 13:8).
      El este veșnic tânăr și veșnic invincibil.
      Noi am numit biruintele Sale Secerișul Domnului, în imitație a pildelor evanghelice ale câmpului, seminței și secerișului.

      Capitolul VII: A saptea recolta

      Prin furtuna și prin urgia vântului

      Unii filosofi occidentali (Essays of Theodicy on the Goodness of God, the Freedom of Man and the Origin of Evil, more simply known as Théodicée, is a book of philosophy by the German polymath Gottfried Leibniz) și din rasarit au scris teodiceea, dorind să-L justifice/dezvinovateasca pe Hristos Dumnezeu pentru răul existent in lume și persistenta suferinței asupra oamenilor.
      Cu alte cuvinte, acestia au spus că Dumnezeu nu este de vină, dar nu au stabilit vinovatul.

      Nu trebuie să le urmăm exemplul. Hristos este socotit nevinovat prin secerișul Său.
      Ce semănător se îndreptățește doar cu însămânțarea și prin acoperirea semintelor sub pământ!?
      Și boabele putrezite eliberează un germen, varza de pilda, abia își face drum spre lumină și, după ce a trecut, rezistă vânturilor!
      Semănătorul seamănă și așteaptă secerisul.
      El știe totul despre agonia seminței, patrunderea semintei prin grosimea pământului, și despre lupta tulpinii cu vânturile și despre eforturile ei, si asteapta secerisul.
      Domnul Hristos va ușura suferintele, dar nu le va elimina cu totul, pentru că secerisul făcut dupa efortul de incoltire a semintei este mai curat și mai bun.

      Secerisul este important pentru Hristos.

      De îndată ce a semănat sămânța, numai secerisul este important, celelalte nu mai sunt asa importante.
      Iar secerișul este la masura așteptărilor Domnului Hristos.

      Nici măcar un singur om care a suferit pentru dreptate nu a rămas și nu va rămâne fără o răsplată insutita în palatele cerești ale Creatorului său.
      Nici măcar o faramita din grâul Domnului nu este călcata în picioare sau pierduta.
      Fiecare boaba de grau buna pe care Satana și slujitorii săi o calcă si o arunca în noroi, îngerii Domnului Hristos o iau în mâinile lor și o duc la Domnul Iisus.

      Astfel, Hristos, Domnul Secerișului arată că El nu va îngădui ca niciun grăunte bun de grau din lume să piară in zadar.

      Dezvinovatirea lui Dumnezeu sau a zeilor poate fi căutată de alte religii, dar nu și de cea ortodoxa. Dumnezeul-Om este mai mult decât justificat/dezvinovatit prin Împărăția nemuritoare a Cerurilor, pe care a pregătit-o pentru cei neprihăniți vietuitori pe pământ.
      O viață fericită în veșnicie este mai mare decât orice răsplată, este un dar de la Dumnezeu pe care nicio ființă umană nu-l poate câștiga nici prin fapte, nici prin suferință (ci numai prin harul necreat n.n.).

      E ca în basmul acela în care se spune cum un cioban a adăpostit o fiică pierdută a regelui în coliba lui, iar regele l-a făcut ginerele și moștenitorul său pentru asta. Dumnezeu nu plătește ca la un târg, plata Lui depășește fiecare măsură umană, fiecare calcul.
      Văzătorul tainelor Apostolul Pavel a spus astfel:

      „Socotesc ca nu sunt vrednice suferințele temporare prezente, caci sunt lipsite de valoare în comparație cu slava viitoare care va sa se descopere întru noi” (Romani 8:18).

      Acesta este intelesul teodiceeiei creștin ortodoxe și nu exista altul.
      Este Revelația lui Hristos însuși, care a adus lumină și bucurie întregii omeniri în mijlocul întunericului ignoranței și al chinurilor necunoscutului.

      De la Hristos și în Hristos, suferința celor neprihăniți a avut si are sens.

      Toți văzătorii tainelor ceresti și slujitorii cuvântului lui Dumnezeu au ajuns să cunoască desavarsit invatatura Domnului Hristos despre inevitabilitatea suferinței celor drepți în viața pământească.
      Iată ce scrie Apostolul Iacov:

      „Patimiți si plângeți și lacrimați; râsul vostru se poate transforma în plâns, iar bucuria în întristare…
      Iata, îi fericim pe cei care au îndurat” (Iacov 4, 9; 5, 11)

      iar Apostolul Petru:

      „Bucurați-vă de aceasta, după ce ați plâns acum puțin, dacă ati fost in multe feluri de ispite, pentru ca credința voastră încercată să fie mai prețioasă decât aurul care piere, să se afle spre lauda si cinste și slava întru arătarea lui Iisus Hristos, pe Care, nevăzandu-L, îI iubiți și pe Care nu prin vedere, ci crezând în El vă bucurați cu bucurie negraita și slavita”
      (I Petru 1, 6-8)

      și continuă:

      „ce fel de laudă este, dacă gresind si pedepsindu-va, veti rabda?
      Dar dacă faci bine și suferi, îndură caci aceasta este plăcut inaintea lui Dumnezeu. Hristos a suferit pentru noi, lăsându-ne pilda, ca să putem călca pe urmele Lui”
      (I Petru 2, 20-21).

      Si coincide cu cuvintele Domnului Hristos Însuși:
      „unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu” (Ioan 12:26).

      Iar dacă creștinii îndură suferința, să știe pentru ce suferă și să sufere cu nădejde:

      „Ca de am murit împreună cu Hristos, vom invia împreună cu Hristos; dacă rabdam, vom împărăți împreună cu Hristos” (2 Timotei 2, 11–12).

      Și Apostolii (Filipeni 2:18/I Tesaloniceni 5:16) prețuiesc cuvântul Domnului Hristos, Luca 10, 20:

      „Bucurati-va!”

      „Iată”, vor spune unii, „vânturi și furtuna s-a ridicat acum pentru a distruge Biserica Sa”, dar cum Hristos Însuși ne va răspunde:
      „De ce vă este atât de frică, puțin credinciosilor?” (Matei 8, 26).
      Nu a spus Hristos, „întru cutremur este calea Lui” (Naum 1:3)

      Popoarele creștine din primele secole ale creștinismului au îndurat persecuții, au suferit, căci ele cunosteau nu numai voia Domnului lor, ci și dragostea Sa nemărginită, revelată lumii prin Hristos Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.

      Nimeni nu a suferit de-a lungul istoriei la fel de mult ca popoarele ortodoxe, și mai ales în secolul XX.

      În cele două războaie mondiale, în care călăii Ortodoxiei au vărsat atât de mult sânge nevinovat încât ei înșiși s-au înecat în el.

      De pilda, Rusia și Balcanii.

      În ultimii 50 de ani, mai multe generații de ruși au trecut prin grozaviile războiului ruso-japonez, prima revoluție din 1905, Revoluția din Octombrie din 1917, Primul Război Mondial pentru Serbia soră și al Doilea Război Mondial.
      Au trecut prin acestea și au îndurat totul.
      Și nu vom exagera spunând că în acele zile roadele secerișului Domnului Hristos numărau sute de milioane de suflete.

      Adăugați secerisul milioanelor de suflete din Balcanii Ortodocși din ultimii cincizeci de ani, sârbi, greci, bulgari în războaiele balcanice din 1912-1913.

      Să adăugăm jertfele enorme, martiriu poporului sârb în războaiele mondiale, ale bărbaților, femeilor, copiilor, preoților și
      arhiereilor care au murit martirizați pentru Ortodoxie în mâinile austriecilor, germanilor, romano-catolicilor si comuniștilor.

      Să nu ne plângem de acest lucru, să ne bucurăm că popoarele noastre ortodoxe au suferit atât de mult pentru Domnul și Mântuitorul nostru, să o considerăm un privilegiu și o răsplată specială, prin cuvintele Apostolului:
      „căci voua vi s-a daruit de dragul lui Hristos nu numai să credeti în El, ci și să suferiti pentru El” (Filipeni 1, 29).
      Suferința pentru Hristos este un dar și o răsplată, nu o umilință și o pagubă.

      Uite, nimeni nu se răzvrătește împotriva altor religii și a fondatorilor lor. Diavolul nu are nevoie de ajutorul oamenilor, el însuși se descurcă în lupta împotriva lor.

      De aceea, antihriștii din zilele noastre lasa neafectate alte credințe, create nu de Dumnezeul-Om, ci de oameni, și își îndreaptă săgețile numai spre Biserica lui Hristos, care este „stâlp și temelie a adevărului” (I Timotei 3, 15).

      Lupta împotriva lui Hristos este condusă invizibil de însuși diavolul, tremurând de frică și dându-și seama că numai Hristos îl poate învinge și-l poate arunca în focul iadului.
      Deci, nu vă temeți pentru Cel care nu se teme de nimeni și nu vă temeți pentru Biserica Sa, caci El S-a pregătit inițial pentru biruința Bisericii asupra iadului.
      Temeti-va pentru voi și copiii vostrii că, pentru ignoranța, lenea și indiferența voastră, numele noastre vor fi șterse din Cartea celor Vii și veti fi regăsiti printre apostati și ignoranti, printre pleava care va fi aruncata în foc.
      Domnul Atotputernic Își va umple lăcașurile cerești fără voi, nu vor fi apostati printre cei mântuiți, El cunoaște oile Sale și niciuna dintre ele nu va pieri.
      Astfel, turma celor mântuiți este evidențiată de marele teolog al tainelor:

      „După aceasta, m-am uitat și iată, o mare mulțime de oameni pe care nimeni nu-i putea socoti, din toate semințiile, națiunile și limbile, stăteau înaintea tronului și înaintea Mielului în haine albe și cu ramuri de finic în mâini” (Apocalipsa 7, 9).
      Ferice de cei care vor fi vrednici să fie numarati in cuprinsul acelor popoare.

      Convorbirea a saptea:

      – Să vorbim puțin, frații mei cinstiți, cat mai este timp să vorbim frate cu frate și om iubitor de Dumnezeu, cu alt om iubitor de Dumnezeu.
      Până va veni vremea când doar răufăcătorii vor vorbi cu voce tare și frații intre ei doar in șoapta.

      – Toate forțele care luptă pentru putere asupra lumii prezintă altora într-o lumină roz idealul lor,
      Lumea Noua (New Age), argumentând că numai în ea este posibil să se realizeze bunăstarea universală.
      Asta pretind ei.
      Și pentru a-i atrage pe creștini la ficțiunea lor despre New Age, ei se referă la cuvintele Apostolului Ioan despre împărăția milenarista (de o mie de ani) a lui Hristos (Apoc. 20).

      – Ah, frații mei, nu vă lăsați păcăliți. Împărăția milenarismului (de o mie de ani) lui Hristos, caci nu poate fi o consolare pentru întreaga lume, ci doar pentru „sufletele celor martirizati pentru mărturisirea lui Iisus Hristos și a cuvântul lui Hristos Dumnezeu”.

      Ei vor fi primii care vor fi înviați și vor domni împreună cu Hristos timp de o mie de ani.
      Dar unde vor domni nu se spune.

      Nici nu spune că ei vor domni pe pământ; nu se pune problema participării tuturor oamenilor la această domnie, dar
      se spune numai de marii mucenici martirizati pentru Hristos „care nu
      s-a închinat fiarei, nici icoanei fiarei, și nici nu au primit semnul fiarei pe fruntea sau pe mâna lor dreapta”.

      Nu se poate pune problema împărăției atot-planetare a lui Hristos pentru întreaga omenire sau că ea va fi posibila pe pământ.
      Dar aceasta este tactica unei stratageme de a deturna atenția de la cele ușor de înțeles, asupra misterului și ambiguitatii.

      Cu toate acestea, în Evanghelia după Matei, Domnul a descris în mod clar starea lumii înainte de sfârșitul vremurilor (Matei 24).

      Este posibil ca Domnul să ingaduie unificarea exterioară a popoarelor într-o singură Lume.
      Dumnezeu a îngăduit adesea oamenilor să meargă pe calea lor și ei s-au abătut de la căile Sale.

      „Gândurile mele nu sunt gândurile voastre, nici căile voastre nu sunt căile Mele”, spune Domnul.
      Dar, așa cum cerul este mai înalt decât pământul, tot așa căile Mele sunt mai înalte decât căile voastre și gândurile Mele sunt mai înalte decât gândurile voastre (Isaia 55, 8-9).

      Cineva este nerăbdător și vrea să schimbe chiar și cele mai bune circumstanțe pământești, si își dorește întotdeauna altceva, nou, iar când vine acel ceva nou, plânge dupa vechile, „vremuri bune”.

      Respectând libertatea omului, Domnul lasa împrejurările după dorința oamenilor, dar nu va ingadui controlul asupra lumii sa fie in mâinile diavolului.
      Dumnezeu îi cunoaște pe oameni.

      El știe că oamenii din cărările lor își vor drena puterea, vor deveni săraci, vor muri de foame și vor striga către El după ajutor.

      Dumnezeu știe că toate drumurile nebănuite ale fiilor oamenilor duc în New Age, dar le îngăduie să meargă la un pas de prăpastie, în care toate iluziile lor vor fi spulberate și demonii vor scrasni îngrozitor.

      Există o diferență uriașă între pacea pe care ne-o dăruieste Hristos și pacea lumii pe care oamenii o doresc.
      Prima pace protejează o persoană de corupție, iar a doua pace creează corupție, ducând la noi rebeliuni și războaie.
      O pace amagitoare este tata războiului.
      În mod ideal, pacea este mai bună decât războiul, dar lumea coruptă nu este mai bună decat razboiul, pentru că nu aduce secerisul Domnului.
      Prin urmare, stabilitatea păcii este doar un răgaz de o clipa pana la izbucnirea războiului, după cum spune Biblia:
      „Și pământul s-a linistit de război” (Iosua 14, 15).
      Până când?
      Până când oamenii nu a intinat intreaga lume cu păcatele lor.

      Sodoma a fost distrusă nu în timp de război, ci în timpul păcii și prosperității.
      Pe timp de pace, cu bunăstarea și puterea exterioară a Imperiului Roman, pacatele societății l-a condus la disperare pe împăratul Marcus Aurelius, filosoful stoic.
      Și el a prevăzut dispariția statului.
      S-a micsorat coruptia si în statele creștine pe timpul lui Carol cel Mare și Ludovic al XIV-lea, și așa a fost peste tot atunci când oamenii căutau un paradis pământesc, în loc de împărăția cerurilor.
      Oamenii au transformat imediat fiecare paradis pământesc în iad și Domnul a schimbat circumstanțele de dragul înmulțirii secerișului.
      Așa va fi când vor crea o guvernare unică, cu un singur guvern, cu o limbă comună – esperanto, o armată comună, cu un nou calendar, cu legi comune.
      Războiul va fi condamnat ca nebunie și barbarie și nu va mai amenința oamenii.
      Va fi pace in lume, încredere și prosperitate”, ne spun noii profeți New Age, după cum ne spun si rătăcitorii, iar ideea unei astfel de Noi Ordini Mondiale este susținută si de câțiva păstori „creștini”.
      Din ignoranță, ei cred că lumea a devenit prea mică și este mai bine pentru Domnul să aibă un domeniu mai mare – această lume in intregul ei – decât mai multe domenii mici.
      Ca și cum cei care au fost necredincioși în cele mici vor putea fi credincioși în cele mari! (Luca 16, 10)

      Domnul poate îngădui ca această dorință a oamenilor să devină realitate.
      Chiar și atunci, El nu va rămâne fără secerișul Său.
      Numai ca atunci va fi secerisul în timpul furtunii.
      Căci în acea Noua Ordine Globală vor începe astfel de coruptie cum istoria nu-și amintește, vicii aduse moralității și rațiunii, pe care Apostolul Pavel le-a văzut și descris clar pentru sfarsitul veacurilor.

      Apostolul a vorbit despre vremurile din urmă, dar iată, acest nou arhitect New Age consideră că idealul lui este ultima fază a istoriei umane.

      Cetățenii acestui presupus guvern mondial vor patimi mai rău decât cetățenii Imperiului Roman, mult mai rău.
      În locul păcii, liniștii și prosperității proclamate, vor exista neliniște, oamenii vor deveni mai neliniștiți și mai nefericiți ca niciodată, pentru că dacă nu au reușit să restabilească ordinea în micile lor state, cum vor face ei, aceiași oameni impatimiti, întreaga lume fericită și pacificata? Și vor fi necazuri, revolte, indignări pe tot globul pamantesc.
      Parlamentarii nu vor putea să-i reglementeze, pentru că vor fi împotmoliti în nesfârșite
      certuri, acuzatii și, prin urmare, din când în când vor transfera puterea, voluntar sau sub amenințarea sabiei, unui dictator care va restabili „ordinea în lume” prin foc și sabie.
      Oamenii vor căuta mântuirea doar în politică și in schimbari sociale, încercand din nou toate experimentele politice vechi.
      Pentru o lungă perioadă de timp, aceste schimbări dictatură, totalitarism, democrație, oligarhie și așa mai departe vor continua.
      În cele din urmă, in amurgul istoriei, va veni dictatorul lumii „fiul pierzaniei, pe care Domnul îl va nimici cu suflarea gurii Sale” (II Tes. 2, 8)
      Și în loc de pace și fericire, „va fi o mare întristare, care nu a fost de la începutul lumii până în zilele noastre și nu va mai fi” (Matei 24, 21).

      Acest necaz îi va face pe mulți să se pocăiască și să se întoarcă la Domnul Mantuitorul.
      Și in ei, va afla ultimul seceriș Domnul.
      Guvernul Mondial va duce o luptă aprigă împotriva lui Hristos și a Bisericii Sale.
      Căci va afla un impediment in Hristos egalizatorii oamenilor, națiunilor și religiilor, in Hristos cel Neegalat și Neunificat.
      Cum sa echivalezi minciuna și adevărul?
      Minciuna nu se impotriveste acestei unificarii, ci se străduiește pentru asta, dar adevărul este împotriva lor. Iată, adevărul și minciuna nu pot cultivate pe acelasi câmp și nu pot dormi intr-un pat.
      Biserica lui Hristos va fi scoasă în afara legii și vor fi impuse pedepse crude pentru pomenirea publică a numelui lui Hristos.
      Dar numai cei care nu vor conteni a chema numele Domnului Iisus vor fi mântuiți.
      Și când Fiul Omului va veni in mod neasteptat si-l va ucide pe „fiul pierzaniei”, ultimul tiran al lumii, va mai găsi El credință ortodoxa in pace pe pământ?
      O va afla, dar nu in chip vadit.
      O va afla, dar nu în biserici maiestuoase, așa cum este acum, ci în peșteri și in pustie.
      O va afla, dar nu incuvintata si protejata, ci persecutata și condamnata.
      O va afla dar nu în fastul Liturghiei strălucitoare, ci în templele inimilor oamenilor și în șoaptele de pe buzele lor, căci Biserica Sa a început cu martiriul și se va sfârși în martiriu, frații mei.
      Potrivit previziunii Apostolului Pavel, vor fi mulți iudei printre mucenici pentru Hristos în vremurile din urmă, pentru că cu iudeii a inceput istoria Bisericii.
      Numărul creștinilor din Biserica pământească va scădea considerabil și va veni vremea când se va împlini cuvântul lui Dumnezeu: „Cel nelegiuit să mai facă nelegiuire; cei necurați să se spurce în continuare” (Apocalipsa 22:11),
      fiindca va inceta chemarea celor nepocaiti la pocăință.
      Dar Biserica din Cer va fi plina la pana la refuz, nenumărate mulțimi de națiuni, neamuri și generații se vor bucura in Cer ca într-un liman liniștit.
      Cartea Vietii va fi plina din scoarță în scoarta.
      În ultimele pagini ale acelei Cărți, vor fi inscrise numele ultimilor creștini pe care Domnul îi va găsi pe pământ când Se va arata in puterea si in slava Sa, înconjurat de toți sfinții îngeri.
      Și diavolul va fi aruncat în iadul de foc, împreună cu slujitorii săi in chip de om, și neomenesc.
      Și pământul va arde cu foc, si Domnul se va bucura.

      Iar Biserica Cerului, recolta nenumarata, vie si cuvantatoare a Domnului, va fi imbracata in haine albe de curatie si bucurie si va canta pentru totdeauna, marea slavoslovie Sfintei Treimi catre Singurul Dumnezeu, iar Domnului Iisus Hristos Mantuitorul, protagonistul drama universala a lumii create de la inceput pana la sfarsit.

      Ferice de cei care în zilele din urmă nu se vor teme de vrăjmașii lui Iisus, în care nu există viață.
      Acestia vor fi partasi vesnicei slave și bucurii a Domnului lor.

      Жатвы Господни – святитель Николай Сербский (Велимирович) – читать, скачать
      https://azbyka.org/otechnik/Nikolaj_Serbskij/zhatvy_gospodni/#0_8

    9. Parintele Serafim Rose:

      „Urmează acum semnul urâciunii pustiirii şi toate cele legate de Templul din Ierusalim.
      Cand evreii vor începe să construiască Templul, sectele hiliaste nu vor mai putea de bucurie deoarece, pentru ele, acesta este semnul venirii lui Hristos.
      Dimpotrivă, ştim foarte bine că acesta este semnul venirii lui Antihrist, căci Hristos nu va mai veni la Templu.
      Hristos va veni la sfârşitul vremurilor doar pentru a deschide veşnica împărăţie a cerurilor.
      Singurul care va veni la Templu va fi Antihrist.
      Venirea lui Antihrist se va datora evreilor necredincioşi. El se va apropia întâi de evrei, apoi de întreaga lume prin evrei; iar rămăşiţa credincioasă a evreilor se va converti la sfârşit la Creştinism numai după ce vor avea loc toate acestea.
      Astfel că acest semn al Templului este unul foarte mare.
      Când vedem că Templul este pe cale de a fi construit, atunci vom şti că timpul este aproape, fiindcă acesta este hotărât a fi chiar unul dintre semnele sfârşitului”.

      👇

      Site-ul pro-Israel

      TheIsraelGuys.com a etichetat, de asemenea, sosirea junincilor ca fiind semnificativă.

      „Este incredibil că mai multe juninci roșii au fost aduse în Israel și ar putea fi folosite în repunerea în drepturi a serviciilor Templului în viitorul apropiatˮ, a spus site-ul.

      Comunitatea evreiască ortodoxă din Israel a privit junincile ca un alt pas în „călătoria evreiască pentru a restabili serviciile Templului din Ierusalim”, a raportat TheIsraelGuys.com.

      „Potrivit rabinilor și liderilor din comunitatea ortodoxă, aceste juninci ar putea fi folosite pentru a restabili multe dintre practicile Templului evreiesc din Ierusalim, chiar înainte ca cel de-al treilea Templu să fie reconstruitˮ, a spus site-ul.

      La ceremonia de primire, micul grup a asistat la descărcarea junincilor, a recitat binecuvântări de mulțumire, a cântat și a dansat, s-a bucurat de un l’chaim [un toast] și chiar a suflat din shofar pentru a sărbători acest lucru
      👇
      De la distrugerea celui de-al doilea Templu, nu au fost sacrificate juninci roșii. Rabinul Maimonides (1135-1204) a învățat că a zecea junincă roșie va fi sacrificată de Mesia însuși.
      👇
      Red Heifers Arrive in Israel: Is it a Signal of the 3rd Temple, End Times? – Michael Foust
      https://www.christianheadlines.com/contributors/michael-foust/red-heifers-arrive-in-israel-is-it-a-signal-of-the-3rd-temple-end-times.html?utm_source=ChristianHeadlines%20Daily&utm_campaign=Trending%20Now%20-%20ChristianHeadlines.com&utm_medium=email&utm_content=7054100&recip=526766579&aps=beeae79738de298ab74d8da2cbb41b65d8a3c1b6cb7fc8773f7070c04c1bff38

      👇

      „Institutul Templului a inițiat cea de-a doua etapă pentru construirea Templului:
      întocmirea unei liste de preoți evrei care vor fi eligibili să pregătească juninca roșie și să slujească în Templu, a anunțat luni rabinul Chaim Richman, directorul internațional al Institutului Templului.
      Anunțul coincide cu citirea săptămânală a Torei care descrie pregătirea junincii roșii”.

      Third Temple Closer Than Ever as Search Begins for Eligible Jewish Priests
      https://www.israel365news.com/64632/third-temple-closer-than-ever-search-begins-eligible-jewish-priests-jewish-world/#iW7drPUejexQEo6F.97

      👇

      „Noul Ierusalim” sau “Ierusalimul de sus”, ce a apărut în viziunile lui Adam, Avraam şi ale lui Moise, va apărea în toată splendoarea sa în zilele lui Mesia; va fi construit pe culmea tuturor munţilor pământului puşi unul peste altul. Această aşteptare include, desigur, un “templu ceresc”. Viziunea mai cumpătată este că Mesia va înlocui templul întinat cu unul neprihănit şi sfânt.
      Vasele sfinte ale Cortului Întâlnirii din vremea lui Moise, ascunse de atunci, vor reapărea.
      Nu va mai fi păcat, pentru că “Domnul va scutura pământul lui Israel şi îl va curăţa de toată stricăciunea”.
      Vremea mesianică va fi fără merit şi fără vină. Totuşi, “doar cei aleşi vor avea voie să urce în noul Ierusalim”.
      Sursa:
      Jewish Encyclopedia: ESCHATOLOGY from τà ἔσχσατα= “the end of days”, de rabinul Kaufmann Kohler
      👇

      SANHEDRINUL PREGATESTE CONSTRUIREA TEMPLULUI (MARTIE 2019) – YouTube
      https://m.youtube.com/watch?v=kwp6mYwyMTY%3Flist%3DUU3O4pkeUsNPz0p1lJJD3maw

      👇

      „Din punctul meu de vedere, ceea ce vedem astazi in Europa, cand granitele dintre tari dispar si se foloseste o singura moneda in toate tarile, anticipeaza ceea ce va urma. Poti merge in toata Europa cu un singur pasaport. Europa devine cu repeziciune o singura tara si aflam din ziare ca din ce in ce mai multe tari adera la Uniunea Europeana pe zi ce trece.
      Toate acestea fac parte din planul divin a lui Dumnezeu, care ne pregateste incetul cu incetul pentru perioada de sfarsit a vremurilor. Omenirea incepe sa se obisnuiasca cu ideea unei singure entitati, sau altfel spus intreaga lume va fi unita intr-o singura tara.
      Dupa cel de-al treilea razboi mondial, razboiul lui Gog si Magog, intr-un mod asemanator oamenii vor cauta pe cineva care sa asigure pacea in lume si sa creeze o noua ordine mondiala.
      Pana la urma Natiunile Unite vor esua lamentabil in aceasta privinta.
      Cine va fi, asadar, garantul pacii?
      Raspunsul este Mesia, omul despre care ni s-a spus ca este mai intelept decat insusi Solomon.
      Zohar-ul ne spune ca aceasta perioada este inrudita cu era sabatica, in care omenirea asteapta si se pregateste pentru sfarsitul lumii.
      Cu alte cuvinte, vor fi nenumarate inovatii tehnologice si stiintifice in lume si, intr-adevar, stiinta s-a dezvoltat foarte mult de atunci.
      Astazi avem transportul aerian, care a permis evreilor sa se intoarca acasa din toate colturile lumii.
      Avem, de asemenea, mijloace de comunicare avansate si un sistem media care va permite ca Mesia sa se gaseasca intr-un loc anume si sa fie auzit in toata lumea.
      Aceasta persoana, prin urmare, va putea sa invete si sa lumineze pe toata lumea”.

      Sursa: Google Videos: The End Of The World prophecy

      Corolar:

      Se constata ca, de aceasta data, profetiile rabinice sunt puse in oglinda mult mai concret si ne este oferita si o interpretare rabinica a istoriei contemporane.
      Ni se arata in mod explicit ca mesia iudeilor vine ca implinire a cautarii unei noi ordini mondiale si a celui de-al treilea razboi mondial.
      La fel de explicit ni se arata ca Uniunea Europeana este modelul societatii totalitare a lui Antihrist in care va exista o singura autoritate mondiala, iar granitele si suveranitatile nationale vor fi desfiintate.
      De ce este Uniunea Europeana model prefigurativ pentru imparatia lui Antihrist?
      Toate acestea au radacini sioniste:
      sionismul vede in UE o anticipare a imparatiei antihristice a lui “mesia” pentru ca insasi UE este fundamentata pe principii imprumutate sau influentate de sionism.
      Uniunea Europeana este, pana acum, constructul cel mai reusit si avansat al sionismului: un milenarism (hiliasm) numai aparent laic.
      Tot din aceasta prezentare rabinica mai aflam necesitatea ca “mesia” al lor sa fie uns de un profet.
      Acest profet, zice rabinul, ar fi Profetul Ilie, singurul care nu a murit din Vechiul Testament.
      Intelegem de aici ca profetul mincinos mentionat de Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul va imita, satanic, rolul Sfantului Proroc Ilie.
      Nu stim daca acesta se va pretinde sau nu a fi insusi Profetul Ilie, insa e clar ca rolul sau este de a-l propune lumii intregi ca “mesia” pe Antihrist.
      Foarte importanta este si precizarea legata de instaurarea acestui mesia prin revolutii in mai toate tarile lumii. Asadar, razboiul si revolutiile vor marca aceasta perioada a istoriei in care isi va face aparitia “mesia” .
      „Fiul pierzarii” insusi va fi vazut de omenire ca o solutie la toate problemele timpului.
      Este foarte interesant faptul ca un om va fi vazut ca SOLUTIA ultima si perfecta a istoriei.
      Mai retinem ca “mesia” va fi vazut de toata lumea prin puterea tehnologiei moderne – TV si, desigur, internet si ultimele variante de “integrare” a tehnologiilor – de ex., televiziunea unita cu aplicatiile din satelit, internet si ipod, iphone, android, etc.
      Propovaduirea si “minunile” acestui mesia vor depinde in mare masura de implementarea agendei digitale globale!

  2. elitele 1% copiaza Apocalipsa. cei patru cavaleri sunt deja in planul distrugerii omenirii. Nu stiu cat Apocalipsa este reala sau doar o scriere biblica, dar ce este sigur este ca acesti demoni, aceasta oaste a lui sheitan, care dintotdeauna stapaneste aici, pentru ca aceasta este lumea lor si NU a noastra (de aceea Isus spunea, CA NUMAI PRIN EL AJUNGEM LA TATAL LUI CARE NE POATE ELIBERA DE „AICI” – DIN IAD – REI NCARNAREA DUREROASA INTR-O „LUME” A INFOMETARII SI UCIDERII PERPETUE PENTRU A MANCA, PENTRU CA SUNTEM ATAT DE „PACATOSI” (???)) ne vor sufletele, suflul lui Dumnezeu, in lumea lor pentru INFINIT. suntem cei de pe urma acestui experiment. acesti demoni, entitati interdimensionale sunt aici dintotdeauna. de milioane de ani, se raboiesc pentru resurse. de cate ori cei modificati genetic (ca si noi) s-au trezit si au inceput sa vada adevarul, ne-au maturat si au luat-o de la capat. au fost nenumarati „isusi” pana la Isus. se pare ca o singura arma le este fatala: DRAGOSTEA si CREDINTA (nu religia). CREDINTA IN BINE.

  3. Serafim Rode desre Templul din Ierusalim: Urmează acum semnul urâciunii pustiirii si toate cele legate de Templul din Ierusalim. Pentru prima dată în istorie, reconstruirea Templului a devenit o posibilitate reală. Ea a mai fost încercată o singură dată, în secolul IV. Cunoasterea acestui aspect este un foarte bun exemplu al modului cum ne poate lumina lectura istoriei Bisericii. În secolul IV avem mai multe izvoare care o menţionează: Sfântul Chiril, precum si alţi istorici ai timpului. Iulian Apostatul, ca unul care si-a făcut o pasiune din a răsturna Crestinismul, a hotărât ca, deoarece Hristos a profeţit că nu va rămâne piatră pe piatră din Templu, dacă el ar reconstrui Templul, ar dovedi că Hristos este un impostor si, astfel, păgânismul ar fi revigorat. Astfel că a purces cu tot dinadinsul la invitarea iudeilor înapoi în Ierusalim, acestia începând reconstruirea Templului cu „binecuvântarea” lui Iulian Apostatul. Ei construiau câte puţin în timpul zilei, iar a doua zi dimineaţa, când veneau din nou, toate pietrele erau la pământ. Au încercat din nou, iar din pământ au început să iasă mingi de foc. Istoricii s-au pus de acord în privinţa acestui episod. Numai istoricii raţionalisti moderni, văzând că nu se pot nega cu nici un chip textele si că ceva tot s-a întâmplat, au început să afirme lucruri de genul: „Trebuie să fi dat de petrol sau de vreo pungă de gaze”. Era limpede că a fost o minune a lui Dumnezeu care se împotrivea construirii templului, deoarece nu era timpul – Templul urma să fie construit numai la sfârsitul lumii. Oricum, încercările lor au esuat, ei renunţând în cele din urmă la această lucrare. Din cele câteva pietre care au rămas, nici una n-a rămas pe cealaltă. Astfel că proorocia s-a împlinit în vremea lui Iulian Apostatul. Dar acum, începând cu 1967, locul pe care a fost asezat Templul este în mâinile evreilor. De aceea, pentru prima dată devine foarte posibil ca Templul să fie construit. Singurul lucru care stă în calea evreilor este marea moschee a musulmanilor de acolo. Dacă aceasta va fi distrusă, este foarte probabil că după aceasta va urma un război. Numai începând cu anul 1948 a putut exista un stat separat al evreilor în Ţara Sfântă. Venirea lui Antihrist se va datora evreilor necredinciosi. El se va apropia întâi de evrei, apoi de întreaga lume prin evrei; iar rămăsiţa credincioasă a evreilor se va converti la sfârsit la Crestinism numai după ce vor avea loc toate acestea. Astfel că acest semn al Templului este unul foarte mare. Când vedem că Templul este pe cale de a fi construit, atunci vom sti că timpul este aproape, fiindcă acesta este hotărât a fi chiar unul dintre semnele sfârsitului. Desigur că până acum nu s-a construit nimic, dar circulă tot felul de zvonuri conform cărora s-au făcut unele planuri, că se adună pietrele etc. Este clar că evreii se gândesc la el.

    Citeşte mai mult pe aparatorul.md: Părintele Serafim Rose – Despre semnele vremurilor https://www.aparatorul.md/parintele-serafim-rose-despre-semnele-vremurilor/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Back to top button
Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și reclamele, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, împărtășim informații despre utilizarea de către dvs. a site-ului nostru cu partenerii noștri de rețele sociale, de publicitate și de analiză. View more
Cookies settings
Accept
Politica de confidențialitate
Privacy & Cookies policy
Cookie name Active
Save settings
Cookies settings