„Copiii cobai”: Experimentele crude asupra copiilor autorizate de Dr. Anthony Fauci

Tradus din Alerta Digital

Scandalul recent # BeagleGate a realizat ceea ce o pandemie globală de COVID nu ar putea.  A făcut lumea să se oprească și să pună la îndoială integritatea doctorului Anthony Fauci.

În ultimele săptămâni, mainstream-ul și rețelele de socializare au izbucnit cu relatări despre experimente crude pe animale, finanțate de Institutul Național de Alergie și Boli Infecțioase (NIAID), cu bani de taxe americane.

NIAID, o divizie a National Institutes of Health, operează sub conducerea lui Fauci.

Postările virale de pe rețelele de socializare descriu cum, după ce au suferit de foame și li s-au extirpat corzile vocale ca să nu poată urla sau lătra, câinii aveau capetele prinse în cuști pline cu purici de nisip înfometați care mâncau gazdele de vii.

Alți cățelusi mici au fost injectați cu variante „mutante” de bacterii transmise de căpușe fabricate în laborator înainte de a-i expune la sute de căpușe care apoi le-au supt sângele timp de o săptămână. Sângele a fost extras de două ori pe săptămână timp de opt săptămâni și apoi au fost sacrificați.

Într-un alt experiment, beagles au fost injectați cu larve ale viermelui inimii și ulterior eutanasiați, astfel încât larvele să poată fi folosite în alte experimente.

Ancheta White Coat Waste Project (WCW, sigla în engleza a „Proiectul de deșeuri de halat alb”) care a dezvăluit aceste povești a stârnit un protest public și un efort bipartidist ca Fauci sa fie tras la răspundere pentru experimentele inutile și abuzive pe care le-a autorizat cu milioane de dolari ai contribuabililor.

Atacurile media ulterioare asupra WCW sunt dovada impactului pe care #BeagleGate l-a avut asupra percepției publice.

„Ironia este că acești cățeluși sunt cei care provoacă indignare”, a spus Vera Sharav, activistă pentru drepturile omului și fondatoare a Alianței pentru Protecția Cercetării Umane (AHRP).

Nu este că lui Sharav nu-i pasă de căței. Cu toate acestea, este frustrată că nu a reușit să genereze același protest public atunci când vine vorba de misiunea ei de o viață de a pune capăt experimentelor medicale crude asupra copiilor.

„Animalele au susținători puternici, cum ar fi “People for the Ethical Treatment of Animals” („Persoane pentru tratamentul etic al animalelor”), care luptă pentru a le proteja de aceste tipuri de abuzuri”, a spus Sharav. „Dar acești copii sunt de unică folosință. Este o parodie”.

În calitate de copil supraviețuitor al Holocaustului, Sharav a fost martor direct cum un sistem corupt poate șterge sistematic standardele morale și empatia umană în numele sănătății publice.

Vera Sharav, supraviețuitoare a nazismului, denunță în această mărturie crimele comise în cadrul operațiunii COVID-19 și asemănarea acesteia cu primele crime comise de al III-lea Reich în materie de eugenie, experimentare medicală și omor în masă. Unele crime pe care ea însăși le-a trăit în copilărie și ale căror măsuri actuale încep să aibă o asemănare șocantă.

El a lucrat zeci de ani pentru a pune capăt practicilor medicale lipsite de etică și abuzive, inclusiv cele care sunt subvenționate și facilitate de agențiile guvernamentale și marile farmaceutice, Big Pharma.

Lupta lui pentru a rupe tăcerea conspirativă și a câștiga atenția mass-media și a autorităților de reglementare a fost o bătălie dificilă, pe care o duce de zeci de ani.

Dar în 2004 a fost o rază de speranță. BBC a contactat-o pe Sharav ca parte a unei investigații pentru un documentar, „Guinea Pig Kids” –„Copiii cobai”.

Pe baza constatărilor jurnalistului de investigație Liam Scheff, documentarul sfâșietor a expus experimentele medicale clandestine viclene ale lui Fauci cu copii infectați cu SIDA aflați în grija „Centrul Infantil Încarnarea” (“Incarnation Children’s Center” ICC).

Sharav a făcut echipă cu Scheff, jurnalista de investigație Celia Farber și regizorul filmului, Jamie Doran. Pentru o scurtă perioadă, cei trei au crezut că adevărul ar putea să iasă în sfârșit la iveală. Dar, după cum au toti au descoperit, a arunca lumină nu este pentru cei slabi de inimă.

Cine erau „copiii cobai”?

ICC (Incarnation Children’s Center), care a fost promovat ca „singura unitate de îngrijire medicală specializată din New York City care oferă îngrijire specializată a copiilor și adolescenților cu HIV/SIDA”, a fost scena acestor crime împotriva umanității.

În 1992, NIAID a oferit finanțare pentru reintroducerea ICC ca „o clinică ambulatorie pentru copiii HIV-pozitivi”, iar clinica a devenit parte a Unității de Studii Clinice pentru SIDA Pediatrică de la Universitatea Columbia.

Departamentul de bunăstarea copilului din New York, Administrația Serviciilor pentru Copii, era împuternicit să ofere copiilor vulnerabili și dezavantajați pe care îi avea în grija sa ca șobolani de laborator pentru a testa medicamente toxice împotriva SIDA, cum ar fi AZT, Nevirapină și diverși inhibitori de protează, precum și vaccinuri experimentale împotriva SIDA.

Cele mai multe dintre aceste medicamente, aprobate pentru adulții cu SIDA, aveau avertismente pe cutie un pătrat negru că provocau reacții adverse care pun viața în pericol, cum ar fi moartea măduvei osoase, insuficiență organelor, deformări și leziuni cerebrale.

Majoritatea copiilor erau negri, hispanici și săraci, adesea născuți de mame dependente de droguri.

NIAID, profitând de ortodoxia predominantă despre SIDA, a justificat experimentele lipsite de etică efectuate asupra acestor copii ca fiind singura șansă pe care o aveau de supraviețuire.

Jacklyn Hoerger, a cărei sarcină era să administreze medicamente copiilor, a povestit: „Ne spuneau că dacă au vomitat, dacă au pierdut capacitatea de a merge, dacă au diaree, dacă sunt pe moarte, totul era din cauza infecției cu HIV. M-am limitat să le dau cu fidelitate ceea ce mi-au spus medicii”.

Ascultarea, ca principiu cu sens unic, a fost o temă recurentă de-a lungul carierei lui Fauci. Potrivit directorului medical al ICC, dr. Katherine Painter, „cea mai mare problemă cu care se confruntă familiile cu copii seropozitivi este fidelitatea”.

Hoerger a învățat această lecție pe calea grea când a început procesul de adopție pentru două surori vitrege din program. Aplicând o metodă științifică mult mai plină de compasiune în casă, Hoerger a dedus că medicamentele au cauzat afecțiunile fetelor. Așa că a întrerupt regimurile de medicamente.

Ea a descris îmbunătățirile care au apărut „aproape instantaneu” și a remarcat că fetele au început să mănânce corect pentru prima dată în viața lor. Dar neascultarea ei a făcut-o să fie considerată o mamă neglijentă și a pierdut custodia fetelor. Nu i s-a permis să le mai vadă.

În ICC, cooperarea subiecților experimentali a avut întotdeauna prioritate față de bunăstarea lor. Copiii au fost obligați să ia aceste medicamente fără a ține cont de impactul lor negativ, iar efectele adverse au fost atribuite presupusei lor boli (AHRP a constatat că NIAID a permis partenerilor săi farmaceutici să experimenteze cu copii inclusiv fără ca infecțiile de HIV să fie confirmate în laborator.

Când unii părinți au refuzat să-și dea consimțământul pentru testare, functionarii serviciilor pentru copii au retras rapid custodia copiilor și i-au dat în familii de plasament sau în case de copii unde apoi era autorizată participarea copilului.

Când copiii au rezistat sau au refuzat medicamentele, au fost duși la Columbia Presbyterian Hospital, unde li s-au introdus chirurgical tuburi de plastic în stomac pentru a le administra medicamentele.

Potrivit Sharav, cel puțin 80 copii au murit în timpul acestor studii clinice.

„Fauci a ascuns toți acei bebeluși morți sub covor”, a spus Sharav. „A fost un prejudiciu colateral în ambițiile sale profesionale. Erau copii de unică folosință”.

O vizită la groapa comună a ICC de la Cimitirul Gate of Heaven din Hawthorne, New York, a făcut-o pe Celia Farber, reporterul de investigație care a condus ancheta pentru documentar, să-și dea seama de acest lucru.

„Nu îmi venea să cred ochilor”, a spus Farber. „Era o groapă foarte mare, cu iarbă artificială aruncată deasupra, care se putea ridica. Sub iarba se vedeau zeci de sicrie simple din lemn, stivuite la întâmplare. Poate ca erau 100 dintre ei. Am aflat că în fiecare era mai mult de un corp de copil”.

Ascultarea a fost, de asemenea, o temă atunci când a fost vorba de aderarea la Codul de la Nürnberg sau chiar de a respecta reglementările federale privind participarea la studiile clinice.

În loc să respecte cerințele stabilite pentru a proteja copiii în plasament, New York a creat un comitet de revizuire instituțional, un comitet de etică format din reprezentanți ai acelorași spitale care realizau cercetările pentru a acorda aprobări.

Cu alte cuvinte, aprobarea a fost pusă în mâinile părții interesate.

În martie 2004, organizația Sharav a depus o plângere la Administrația pentru Alimente și Medicamente a Statelor Unite și la biroul federal pentru protecția cercetării în ființe umane.

Plângerea s-a concentrat pe înscrierea ilegală a copiilor de plasament în aceste experimente și în eșecul instituțional al întregului sistem de a-i proteja în conformitate cu reglementările federale care cer un avocat independent pentru fiecare copil.

Acești copii, unii de vârstă numai de 3 luni, nu aveau voce independentă. ACS, aceeași organizație care, în esență, i-a pus pe o bandă rulantă pentru a participa la studiile clinice, era de asemenea tutorele lor legal.

„Este o abdicare totală a regulii „mai întâi nu face rău” și a demnității ființelor umane”, a spus Sharav. „Din punct de vedere al cercetării medicale, animalele de laborator sunt scumpe, iar acești copii sunt ieftini. Guvernul i-a predat ca pe o turmă de animale”.

Campania împotriva celor „care negau SIDA”

„Guinea Pig Kids” (copiii cobai) a avut premiera la BBC pe 30 noiembrie 2004, dar a fost brusc retras.

O plângere prezentată de puternici activiști SIDA a determinat BBC să retragă documentarul și să elimine ancheta. Și a fost mult mai rău ceea ce s-a întâmplat în culise.

Celia Farber a spus că ea și alții au fost „umiliți fără milă la toate nivelurile” pentru că sunt așa-numiții „negaționiști ai SIDA”.

„S-au luat de noi din punct de vedere profesional, financiar, spiritual și social”, își amintește Farber. „Nimeni nu a vrut să fie un negaționist al SIDA. Au stârnit imediat ură. Termenul acela încânta și lumea nu putea să asculte dincolo de el. Era ceva care închidea instantaneu lumea”

O reuniune a subcomitetului din 2005, organizată de Departamentul de Sănătate și Servicii Umane (“Department of Health and Human Services”, HHS) al SUA, a tras concluzia că drepturile de protecție ale copiilor în plasament au fost încălcate în unele dintre studiile de medicamente împotriva SIDA, dar nimic nu s-a schimbat la ICC și copiii au continuat să moară.

Institutului de Justiție VERA, însărcinat cu investigarea morții copiilor folosiți în aceste experimente, i s-a interzis să consulte dosarele medicale și au refuzat să accepte datele propriei investigații a lui Scheff.

Eforturile lui Scheff, Sharav și Farber au căzut din nou în obscuritate. Pâna acum.

„Fauci conduce această agenție (NIAID) din 1984 și nu a reușit niciodată să dezvolte un medicament sau un vaccin”, a spus Sharav. „Nu a existat niciun leac. A reușit doar să terorizeze oamenii”.

Sharav este gata să se încheie domnia terorii lui Fauci.

Dar poate că locul în care putem afla cel mai mult despre Fauci și prietenii săi nu este uitându-ne la eșecurile lor, ci îndreptându-ne atenția către succesele lor. El și colegii săi de la NIH și Centers for Disease Control and Prevention au perfecționat un prototip al pandemiei folosind modele de diagnosticare schimbătoare și definiții clinice care încorporează metode de testare defectuoase.

Această metodă a fost folosită pentru a lansa unele dintre cele mai de succes campanii de frică din istoria lumii. Această frică a fost folosită pentru a genera un model de război medical care a fost folosit pentru a justifica mii de experimente crude, inutile și costisitoare.

Și, deși aceste experimente nu au produs tratamente sau remedii eficiente, au reușit să-i facă insensibili pe cercetătorii și personalul din domeniul sănătății și să-i instruiască să „urmeze pur și simplu ordinele”, indiferent de rezultatele sanitare.

Toate acestea au fost realizate cu o cheltuială enormă pentru contribuabilii americani, iar ortodoxia rezultată a costat sănătatea a milioane de persoane.

Tratamentele vin și pleacă, dar ascultarea medicală și crearea unei culturi de „cum îndrăznești” să rușineze și să reducă la tăcere vocile disidenței, a continuat să fie, fără îndoială, cel mai de succes și mai profitabil experiment științific din istoria lumii.

Există însă două variabile pe care Fauci nu le-a valorat corect: rezistența spiritului uman și puterea iubirii părinților.

Pentru Farber, a fi martor la deznodământul narațiunii este suprarealist.

„Continui să simt furie și scârba că acest grup terorist de activiști împotriva SIDA a reușit să convingă publicul să privească în altă parte, că nu ar trebui să-și facă griji pentru acești copii”, a spus Farber.

Dar, în ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat, există o scânteie de optimism.

„Scânteia luminii este că multă lume îmbrățișează această luptă acum, există minți pregătite pentru asta acum, dacă cineva poate fi considerat o „minte pregătită”, a spus Farber.

*****