X

Ce înseamnă demența digitală și cum se transformă creierul tinerilor

Dependența de tehnologie lasă urme adânci la nivel neurologic, generând probleme de atenție și memorie asemănătoare cu simptomele unei demențe aflate în stadii incipiente.

„Conceptul de demență digitală a apărut prima dată în titlul unei cărți publicate de Manfred Spitzer în urmă cu 10 ani, ca metaforă a simptomelor manifestate de tinerii dependenți de tehnologie. În cele mai extreme cazuri, tinerii pot ajunge inclusiv la spitalizare și tratament psihiatric. Concentrați pe ceea ce se întâmplă în ecranul digital, tinerii abordează cu superficialitate informațiile din jurul lor, astfel încât acestea nu se mai sedimentează în mod optim iar memoria episodică are de suferit,” afirmă Monica Bolocan, psiholog clinician Neuroaxis.

Cum se instalează dependența de tehnologie?

Nu orice persoană care folosește în mod excesiv laptopul, telefonul sau tableta ajunge să dezvolte o adicție. Există diferențe interindividuale destul de mari care țin de mulți factori precum temperamentul, stilul de viață, vulnerabilitățile intrinseci ale fiecăruia. Unele creiere sunt mai sensibile la o stimulare excesivă de acest gen și, prin urmare, prezintă o vulnerabilitate mai mare în a dezvolta adicții.

„Aproape în fiecare casă există măcar un televizor iar cei mici sunt expuși constant la tabletă, calculator sau smartphone. Cu toate acestea, nu toți copiii dezvoltă o formă de adicție. Așadar, stimularea excesivă produsă de ecranele digitale va avea cel mai mare efect în cazul copiilor care au o anumită vulnerabilitate preexistentă în fața adicțiilor. Un copil care are o neurodezvoltare tipică nu dezvoltă dependență, el fiind în mod natural înclinat spre a interacționa cu alte persoane și spre a explora activ. Însă, acolo unde există o vulnerabilitate, aceasta va fi exacerbată de suprastimularea vizuală excesivă,” adaugă dr. Monica Bolocan.

Autismul virtual: Între mit și realitate

În credința populară s-a instalat un mit care spune că un copil mic, lăsat în fața televizorului vreme îndelungată, va dezvolta o tulburare de spectru autist.

Într-adevăr, dacă „uităm” un copil între 0-2 ani în fața televizorului și nu ne jucăm cu el, nu comunicăm și nu îl stimulăm într-un mod adecvat vârstei lui, va dezvolta comportamente similare afecțiunilor din spectrul autist, evitând contactul vizual și deprinzând greu capacitatea de a vorbi. Dar, acest lucru se datorează lipsei de stimulare, nu ecranului digital și dispar dacă îngrijirea copilului devine una potrivită vârstei.

„Spre exemplu, același comportament îl aveau, pe vremuri, copiii instituționalizați, cei din centrele de plasament. În acele vremuri nu exista tehnologia din prezent, dar exista aceeași lipsă de stimulare prezentă și în cazul copiilor crescuți în fața televizorului. Acești copii, dacă sunt stimulați în mod adecvat, vor recupera decalajele create. Exact asta se întâmplă și cu un copil căruia îi oprim televizorul. Acesta va reîncepe să caute contactul vizual, să vorbească, să caute interacțiune,” adaugă Monica Bolocan.

Comportamentul adictiv în rândul adolescenților

Dacă în cazul copiilor vulnerabilitatea preexistentă, alături de stimularea excesivă, pot genera apariția unui comportament adictiv, în cazul adolescenților apare fenomenul de multitasking dus la extrem care poate duce la disiparea atenției și diminuarea capacității de memorare.

În prezent, un adolescent de clasa a 7-a care face școala online are calculatorul pornit iar pe ecran are minim trei ferestre deschise: Una cu platforma unde se țin orele online, alta cu platforma în care elevii vorbesc între ei, departe de ochii și urechile profesorului, plus o fereastră de Google unde mai caută o informație sau alta, care poate avea legătură cu cursul sau nu. De asemenea, pe birou mai au un telefon ale cărui notificări de la Whatsapp sau Facebook răsună neobosite. Vorbim, deci, de 4-5 platforme distincte pe care comunică.

„În acest caz vorbim de multitasking sever care duce la o împrăștiere a atenției. Automat, aprofundarea informației este afectată întrucât totul se întâmplă în mod superficial. Apare o fragmentare a informației care afectează memoria de scurtă durată și, automat, și pe cea de lungă durată. Studiile de specialitate ne arată că o persoană care jonglează cu din ce în ce mai multe informații în mod concomitent, cu atât capacitatea sa de a le memora este mai mică și exact acest lucru îl observăm la adolescenții din zilele noastre,” susține Monica Bolocan.

Multitaskingul în viața adultului. Cum suntem afectați?

„Multitaskingul afectează și viața adultului. Vorbim de posibile modificări în comportamentul de zi cu zi, în comportamentul somnului sau în comportamentul alimentar. Poți ajunge să faci tulburare anxioasă pentru că nu ți-ai dus la bun sfârșit toate taskurile, poți face tulburări de somn, depresie sau burnout,” avertizează dr. Dan Mitrea, medic specialist neurolog, co-fondator Neuroaxis.

Suprasolicitarea creierului duce la o oboseală prematură a acestuia, ceea ce înseamnă că, mai târziu, după vârsta de 50 de ani, vom pierde din rezerva cognitivă, extrem de importantă pentru a ne păzi de bolile degenerative.

Care sunt activitățile care au un risc crescut de dezvoltare a demențelor?

„Fiecare job are riscurile lui. În mod specific legat de demențe, joburile care ar favoriza apariția demențelor la vârste înaintate sunt ocupațiile în care se interacționează mult cu mașinile. Interacțiunea om-mașină reduce interacțiunea socială și bogăția emoțiilor pe care le trăim. Meseriile care favorizează relația om-mașină și care reduc interacțiunile cu alți indivizi pot crește riscul de a dezvolta o formă de demență la o vârstă înaintată,” avertizează psihologul Monica Bolocan.

Cum ne putem păzi de demențe?

Primul și cel mai important sfat pe care îl poate urma un pacient aflat într-un stadiu incipient de tulburare cognitivă este să sporească interacțiunea socială.

„Ca neurolog, aceasta este una dintre primele recomandări pe care le fac pacienților diagnosticați cu tulburări cognitive: Să sporească interacțiunea socială, vizitele, expunerea la jocuri în societate, la dialog și dezbateri. Tehnologia are avantajele sale uriașe, de nezdruncinat. Însă, pentru a fi în beneficiul nostru, tehnologia trebuie utilizată în mod echilibrat, cu moderație,” adaugă dr. Dan Mitrea.

Informații suplimentare despre dependența de tehnologie pot fi regăsite în înregistrarea webinarului „Impactul digitalizării asupra creierului”, cel mai nou episod al conceptului #NeuroaxisTalks.

Știrile sunt sub cenzură! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Guvernul nu dorește aflarea adevărului despre plandemia covid-19. Încercăm să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în cea mai mare provocare pe care o trăim. Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Articole asemănătoare

6 comentarii

  1. „Un copil care are o neurodezvoltare tipică nu dezvoltă dependență, el fiind în mod natural înclinat spre a interacționa cu alte persoane și spre a explora activ.”
    Ce ne facem însă cu autismul propriu-zis? Acesta nu este produs de televizor sau calculator!
    În acest caz avem probleme grave de comunicare și socializare, plus comportament repetitiv.
    Nu cumva trebuie să dispară mizeria din șase litere care începe cu V de la Vasile? Mă întreb…

  2. De asemenea, activitatile creative – cum sunt desenul, pictura, muzica, modelajul, scrisul – re-echilibreaza activitatea creierului, a undelor cerebrale. Chiar faptul de a folosi in mod creativ computerul, de exemplu programele de grafica si cele de muzica, are un aport benefic. Ascultarea muzicii clasice aduce in echilibru ‘creierul’ mental cu cel emotional, restabilind comunicarea si legatura naturala dintre cele doua emisfere cerebrale.

      1. Da! Am gasit un site in care arata sursele de inspiratie ale muzicii clasice, toate nefaste ca sa le zic asa! Explica si de ce! Inclusiv Bach care se spune a creat muzica deosebita care se canta in bisericile din apus, deci considerata pentru Dumnezeu! Sa nu uitam ca apusul din 1054 s-a aflat in intuneric! Nu e de mirare la ce s-a ajuns!

        Este de preferat ca copilul si omul adult sa stea cat mai mult in natura! Nici unul din acestia nu a pomenit despre asta! O eroare incomensurabil de mare si de neacceptat pentru o fiinta ganditoare! Sa le fie la propriu rusine de acest lucru!
        Sunetele din natura sunt infinit mai bune decat orice muzica omeneasca! Omul se dezvolta corect mental si fizic in natura, aproape de ea! Cei mai destepti si buni oameni au fost cei care au avut legatura cu natura de la o varsta frageda! Nu trebuie/este necasar sa dam exemple pentru ca le stim cu totii si le putem vedea!
        Natura a fost creata de Dumnezeu special pentru om!….

  3. Asa este. Numai in natura, in comuniunea cu natura omul isi afla sursa si ecilibrul. Problema este ca omul actual este alienat de catre ceea ce se numeste civilizatie: dogme, idei, computere, chimicale, tv, beton armat, unghiuri de 90 de grade… si multe alte lucruri nenaturale, adica neizvorate din vocea Domnului. Este scris ca omul se va hrani din cuvantul viu al lui Dumnezeu. Sunt foarte putine creatii umane care exprima aceasta plenitudine

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button