X

Comuniștii s-au infiltrat în Mișcarea Legionară

ACTUALIZARE

Aseara la Radio Romania Actualitati, un istoric (al carui nume nu-l cunosc) spunea niste chestii foarte interesante, bazate, spunea el, pe documente:

  • Comunistii s-au infiltrat in Miscarea Legionara (mai ales in timpul lui Horia Sima)
  • Scopul intrusilor erau actiunile de natura sa compromita Miscarea
  • Foarte activi au fost in timpul “Rebeliunii Legionare”
  • Dupa “Rebeliunea Legionara” au iesit din Miscare

Asta pe scurt, însă el a explicat mai multe.

Citiți și: Chemare către tineri: „E rândul tău, ai curaj!”

Categorii
Mișcarea Legionară
cuvinte cheie

Articole asemănătoare



Vă rugăm să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

9 comentarii

  1. Asta cu infiltratul e valabilă oricând. Hai să studiem traseiele politice ale politicienilor din ultimii treizeci de ani.

  2. Daaaaa, ș numai ei cu toate ca se identifică :evreiii. Șerban Milcoveanu! Mișcarea Legionară înseamnă Codreanu! Restul e fabulă…..

  3. A fost odata ca niciodata Miscarea Legionara.De fapt a fost cu adevarat!Dar,pentru noi,cei de astazi,pare desprinsa dintr-o poveste.

  4. Ţine minte trei cuvinte:
    Camarade nu fi trist
    Garda merge înainte
    Prin partidul comunist.

    (Pastorel Teodoreanu)

  5. Acum să trecem şi la cazul Iorga, să facem lumină în tenebrele acestei crime, făcută de Traian Boieru şi colaboratorii săi.

    Nicolae Iorga a fost ucis din ordinul NKVD-ului sovietic, în urma unei hotărâri luate la cel mai înalt nivel sovietic. U.R.S.S. se pregătea să declanşeze un război de ocupare a României şi ştia care va fi reacţia lui Nicolae Iorga şi ecoul acesteia în întreaga lume.

    Fostul deţinut politic dl. Ionel Pangrati, aduce un element în plus, căpătat de la un agent al Siguranţei, tot aşa, destăinuiri între oameni, cândva adversari, ajunşi tovarăşi de suferinţă, în aceeaşi temniţă. Acel agent al Siguranţei i-a dezvăluit lui Ionel Pangrati detaliul că în primăvara lui 1940, Traian Boieru, viitorul asasin al lui Nicolae Iorga, a petrecut două luni la Moscova! Deci era agent NKVD, infiltrat în Legiune, unde a avut de îndeplinit nişte misiuni secrete, din ordinele superiorilor.

    Una dintre ele a fost asasinarea celor doi: Madgearu şi Iorga.

    Aceste două crime făcute de Traian Boieru, au urmărit şi scopul de a compromite Legiunea, în faţa opiniei publice interne şi externe şi pentru ca Mişcarea Legionară să fie receptată de opinia publică, precum o bandă de criminali. De asemenea, a fost preludiul evenimentelor din ianuarie ´41, când Legiunea, a fost înlăturată de la conducerea ţării, în urma loviturii de stat a generalului Antonescu.

    Traian Boieru n-a acţionat tipic, ca un legionar. Cei care i-au suprimat pe Duca, Armand Călinescu, pe Stelescu, n-au fugit de răspundere, ci au considerat că au făcut un act de justiţie.

    Boieru n-a acţionat ca un legionar, el s-a ascuns şi apoi a fugit în Germania.

    http://www.justitiarul.ro/asasinate-atribuite-in-mod-mincinos-legionarilor/

  6. Legionarii aveau cele două ingredinete necesare pentru a avea susținerea necondiționată a poporului; credința ortodoxă și patriotismul nealterat! Nu aveau cum să supraviețuiască atâtor manevre ale nemernicilor trădători, care au avut grijă să ucidă, să compromită și să sugrume din fașă orice trend patriotic, menit să protejeze și să crească bunăstarea românilor! Toți patrioții români au fost declarați nebuni, uciși, aruncați în închisori! De cele mai multe ori, nimeni, dar absolut nimeni n-a ridicat vocea în apărarea lor, fiind interzisă chiar și pronunțarea numelui lor! Neam blestemat!

  7. În toată Uniunea Europeană există partide naționaliste parlamentare care realizează un echilibru pe scena politică internă și externă.

    În România nici un astfel de partid nu și-a regăsit locul pe scena politică, majoritatea proiectelor fiind dinamitate încă din faze incipiente de factori interni sau de propaganda externă.
    Asociarea lor cu partidele extremiste se face în mod voit pentru a duce votantul la perioada dinaintea celui de al doilea război mondial și, astfel, alegătorul să trăiască cu falsa iluzie că despre violență este vorba. Este o tehnică de manipulare folosită de partidele ce au acces la cercul de putere și resursele statelor în cauză și care încearcă astfel să limiteze accesul partidelor naționaliste la scena politică.
    Vi se spune permanent la televizor sau se promovează prin rețele de socializare ideea că a fi naționalist, a fi patriot reprezintă un concept depășit, uzat, expirat. Nu mai este necesar să îți cunoști istoria, nu mai ai voie să îți aperi valorile, să discuți despre eroii tăi, să aperi steagul sub care noi ne aflăm. Cea mai bună cale de a distruge un stat și de a-l controla este de a te asigura că acei cetățeni nu mai cred în funcționarea lui. Or, noi ne aflăm acum exact în acel moment. Dar eu spun să nu ne uităm la ce spun americanii sau europenii, ci la ceea ce ei fac și să facem și noi la fel. Americanii construiesc ziduri către Mexic, iar propaganda patriotică este la cote extrem de mari. Luați numai filmele americane cu supereroi: în nici unul nu lipsește țara, imnul și steagul. În același timp, în Germania, Franța și Italia, echillibrul politic este asigurat de partide naționaliste.

    România este, momentan, singurul stat european ce nu are un partid naționalist cu o relevanță deosebită, adică un partid parlamentar sau cu eurodeputați. La noi încrengătura politico-securistă ce controlează țara după 1989 are grijă să discrediteze încă din faze incipiente orice formă de manifestare politică patriotică. Acestea sunt imediat catalogate drept „extremiste” și o armată bine pregătită de analiști politici încep să repete la unison aceeași poveste pentru opinia publică. O altă formă de împiedicare a dezvoltării unor partide naționaliste o reprezintă injectarea partidelor noi cu persoane dubioase, sau realizarea de false partide cu personaje ce provin din alte medii politice, cu un trecut dubios și care cu greu pot să devină simboluri ale unei mișcări naționaliste puternice. În fapt, tehnica este una de discreditare. O altă tehnică o reprezintă dezbinarea. Românii sunt deschiși spre teoria conspirației, dar și mai deschiși spre a nu lucra în echipă. Neîncrederea unui român într-un al român reprezintă o resursă utilizată pentru a ține oamenii dezbinați. Asta vedem de 30 de ani: ură și dezbinare.
    Are România nevoie de un astfel de partid?

    Cu siguranță că are și numai pentru simplul motiv că ceilalți au. Faptul că acum ne aflăm într-o alianță economico-politică nu înseamnă că ea va fi veșnică, așa cum nici un alt proiect similar, URSS, nu a fost veșnic. Or, este important cum vei ieși din toată această poveste, ca nu cumva să fii la fel de nepregătit cum am fost în 1940, când tot sistemul de alianțe în care am crezut s-a prăbușit ca un castel din cărți de joc. De ce ar fi necesar un astfel de partid? În primul rând, pentru că aproximativ 25% din electoratul român acum nu este reprezentat. În al doilea rând, el poate realiza un echilibru asupra politicilor globaliste, atât pe plan intern, cât, mai ales, pe plan extern. Oricând un partid naționalist puternic poate fi utilizat în negocierile internaționale pentru a-ți justifica anumite acțiuni sau alegeri. Este nevoie de un partid puternic care să discute exclusiv de drepturile românilor, de conservarea valorilor naționale, de exploatarea resurselor naturale în interesul românilor, de modul discreționar în care este utilizat banul public, de furturile de miliarde de euro făcute în ultimii 30 de ani.

    Rămâne de răspuns însă la întrebarea: se va găsi oare acea persoană publică, fără trecut politic, care să dispună de carisma necesară dezvoltării unui astfel de proiect? Căci, în politică, nu de bune intenții este nevoie, cât mai ales să ai priză la electorat.

    https://www.activenews.ro/stiri-politic/Romania-singurul-stat-european-fara-partid-nationalist-156728

    https://www.activenews.ro/stiri-politic/Romania-singurul-stat-european-fara-partid-nationalist-156728

  8. Cine l-a asasinat pe Nicolae Iorga?
    Nu voi intra în amănuntele cronicii asasinării marelui istoric Nicolae Iorga. S-au făcut filme artistice, câteva documentare şi s-au scris zeci de cărţi şi tone de articole de revistă pe această temă. Toate acestea au aruncat, circa 70 de ani, multe minciuni, idiosincrazii ideologice comuniste şi nu numai, pe seama asasinării marelui cărturar. În noiembrie 1940, România se afla pe terenul confruntării între serviciile de informaţii germane şi sovietice în vederea pregătirii şi pornirii războiului dintre Hitler şi Stalin. În special, Rusia sovietică nu avea niciun interes de stabilitate în ţara noastră şi aşa cum prevedeau planurile generalului sovietic Suvorov, România urma să fie atacată de către URSS în toamna lui 1941, ca stat aliat Germaniei şi pentru a fi anihilate câmpurile petrolifere de pe Valea Prahovei, exploatate în beneficiul Wehrmachtului. Pe fondul instaurării statului naţional-legionar şi a dorinţei membrilor Mişcării Legionare de a se răzbuna sau a trage la răspundere pe cei vinovaţi de asasinarea prin sugrumare a lui C. Z. Codreanu în noiembrie 1938, NKVD a racolat doi agenţi relativ importanţi: Dumitru Grozea, şeful Corpului Muncitoresc Legionar şi pe Traian Boeru, cel care a condus echipa morţii de asasinare a profesorilor Virgil Madgearu şi Nicolae Iorga, în noaptea de 28 noiembrie 1941. Cel mai bun pretext pentru Stalin că România era instabilă politic şi trebuia ocupată ori împărţită teritorial cu Germania, aşa cum s-a procedat în 1939 cu Polonia, în urma Pactului Ribbentrop – Molotov. Să nu se uite faptul că în noiembrie 1940, când Iorga a fost asasinat, Hitler şi Stalin erau buni colaboratori, iar comerţul ruso-german cunoştea o înflorire fără precedent.

    Nicolae Iorga este luat de acasă din vila sa de la Sinaia, de lângă soţie, de o echipă din poliţia legionară, condusă de Traian Boeru. Nicolae Iorga nu era iubit de legionari, deoarece a fost unealta lui Armand Călinescu în asasinarea prin sugrumare a lui C. Z. Codreanu, în urma unei scrisori în care îl acuza pe acesta de „necinste sufletească” şi regimul carlist s-a folosit de un proces de ultraj, pentru că Iorga era demnitar, şi l-au închis pe Căpitan. Mai mult, Iorga a fost văzut de N. Steinhardt cum scuipa şi dădea cu picioarele în cadavrele legionarilor executaţi de poliţie în stradă şi aruncate pe caldarâm, în urma asasinării premierului criminal, Armand Călinescu. Cu toate acestea, legionarii nu doreau moartea marelui cărturar, nu neapărat că-l iubeau, ci intuiau clar consecinţele dezastroase de imagine datorate unui astfel de asasinat. Horia Sima în cartea „Era Libertăţii” descrie cum a încercat cu disperare să-i ajungă din urmă pe asasini şi cum cu o echipă din poliţia legionară au umblat cu maşinile toată noaptea pe Valea Prahovei pentru a preveni asasinatul, după ce au aflat informaţia că Traian Boeru vrea să-l ucidă pe cărturar. Personal a fost sunat Iorga acasă la Sinaia de către liderii legionari din Bucureşti care l-au avertizat că o echipă ieşită de sub control vrea să-l asasineze, dar soţia istoricului nu l-a lăsat pe acesta să fugă. Ciudat? Ea s-a justificat mai târziu la proces că a crezut că telefonul făcea parte din „scenariu”. Nicolae Iorga moare împușcat în cap la 69 de ani, fiind găsit într-un şanţ, pe şoseaua Ploieşti-Strejnic. Autorii asasinatului sunt Ion Tucan (secretar general al Institutului Naţional al Cooperaţiei), Ştefan Cojocaru (consilier la INC), Traian Baicu (director la INC), Ştefan Iacobete (şofer INC) şi Tudor Dacu (informator al Poliţiei Legionare) sub comanda lui Traian Boieru, agent NKVD infiltrat în structurile legionare. Paradoxal este faptul că Traian Boeru nu este arestat de I. Antonescu, ci lăsat liber. Horia Sima l-a anunţat pe gen. Antonescu că făptaşii crimei Iorga-Madgearu au fost prinşi de poliţia legionara şi-l întreabă ce intenţie are cu ei. Antonescu cere să fie duşi imediat la el. În biroul generalului se găseau Ică Antonescu şi col. Rioşanu. Antonescu i-a primit cu înţelegere şi le-a spus: “aţi lucrat bine, măi băieţi! Canalia asta trebuia de mult să piară!” Boeru imediat dupa vizita la Antonescu, peste doua zile au primit pasapoarte şi au plecat în Germania. Mişcarea Legionară îi eliminase pentru totdeauna din mişcare şi nu mai aveau contact cu legionarii. Nu fusese închis în lagarul de la Buckenwald unde erau ceilalti legionari, trăia într-un cămin german, unde avea casă şi masă, iar între timp toţi trei lucrau. El nu avea voie să vorbească cu ceilalţi legionari sau să intre în clădirea Legaţiei române de la Berlin.

    La Viena în 1945, toti legionarii se temeau să discute acest caz şi toţi credeau că la mijloc a fost o mână străină. Dar nimeni nu ştia cine a fost în spatele lui Boeru. După intrarea Rusilor în Austria şi apropierea lor de Viena, legionarii au început să se împrăştie pe drumuri diferite, cât mai spre apus, ca să nu cadă pradă în mâna Ruşilor. Legionarii în drum, aproape de Salzburg, l-au întâlnit pe Boieru cu grupul lui, care a spus că el rămâne pe loc: “pot să vie rusii, noi nu ne temem de ei”. Acest lucru a întărit presupunerea că el fusese un agent al NKVD.

    Mai există o mărturie a generalului Nicuşor Dragomir, care a fost închis după război în Siberia şi care a aflat de la un general sovietic căzut în dizgraţie că nu legionarii, ci agentul lor infiltrat în rândurile Mişcării Legionare a pus la cale asasinarea lui Nicolae Iorga din ordinul lui Stalin, pentru a se crea o imagine proastă noului regim şi a induce instabilitatea în ţară, pretext clasic pentru o intervenţie militară sau o împărţeală a ţării între germani şi ruşi.

    Mai ciudat este faptul că după război „legionarul” Traian Boeru devine un prosper om de afaceri respectabil, care deşi toată lumea ştia că l-a asasinat pe Iorga, nici justiţia germană şi nici legaţia României comuniste de la Bonn nu a cerut extrădarea sau judecarea acestuia. Mai mult, Boeru a decedat se pare în anonimat la începutul anilor 90, fără să fie deranjat cu cereri de extrădare şi judecată şi nici să fie deranjat de agenţii şefului SRI de atunci, filo-sovieticul Virgil Măgureanu. Traian Boieru era din Constanţa. Fugind în Germania în 1941 numai Traian Boieru, familia sa a rămas în România la Constanţa şi s-au petrecut alte doua lucruri destul de ciudate: nimeni nu s-a legat în vreun fel de soţia şi copiii lui Traian Boieru dupa 1944, când, se stie, familiile erau deseori puse în situaţia de a plăti ele pentru crimele reale sau imaginare ale celor fugiţi din ţară, aceasta plată însemnând sa suporte felurite tracasari şi persecuţii. Vecinii s-au mirat că familia lui Traian Boieru nu a fost supărată de nimeni adică de autorităţile instalate la putere de Armata Sovietică. Mai mult, pe la finele anilor ’50 familia acestuia a primit permisiunea de a părăsi România si de a pleca în Occident, la Traian Boieru! Asta într-un moment când legionarii înfundau închisorile inclusiv pentru vina de a-l fi „asasinat” pe Nicolae Iorga.

    Am convingerea din ce în ce mai certă că dacă s-ar face cercetări pe linie oficială în arhivele NKVD/KGB de la Moscova vom avea surpriza, ca şi cu masacrul de la Katyn – o întorsătură istorică cu 180% a faptelor – că 70 de ani am fost minţiţi despre faptul că Nicoale Iorga a fost asasinat de către legionari. În fapt, marele cărturar a fost ucis de o echipă de agenţi NKVD, condusă de un spion înfiltrat: Traian Boeru, care a făcut jocul comuniştilor.

    Ionuţ Ţene

    http://www.napocanews.ro/2015/11/cine-l-a-asasinat-pe-nicolae-iorga.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO se bazează strict pe cititorii săi mulți, care sprijină fiecare cât poate acest demers. Vă punem la dispoziție conturi bancare sau varianta PayPal de mai jos. Fără sprijinul vostru acest proiect se poate diminua, până la dispariție.

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Reclamele sunt blocate

Te rog să ne susții, deblocând reclamele.