X

Iubitorii de muzică masonică vor vedea pe Trinitas TV festivalul „George Enescu”

Image result for festivalul george enescu

Televiziunea Națională a pierdut drepturile de difuzare pentru celebrul festival anual „George Enescu”. Președintele Comisiei de Cultură din Camera Deputaților, Gigel Știrbu, spune că festivalul din acest an va fi transmis de Trinitas TV.

„Zi după zi, conducerea TVR demonstrează incapacitatea de a gestiona această instituție. Încă de la prima ediție a Festivalului internațional George Enescu, Televiziunea Română, avea calitate de coproducător al evenimentului și a asigurat transmiterea acestuia. Dar anul acesta, televiziunea publică nu va mai difuza festivalul, ci postul TV Trinitas.

Pentru Televiziunea Română reprezenta un act de onoare să preia integral concertele din cadrul Festivalului Enescu, cel mai important proiect cultural al anului 2019. Dar din cauza incompetenței conducerii TVR, anul acesta a ratat pur si simplu transmitarea acestui eveniment deosebit!

Mai mult, postul Trinitas va asigura difuzarea festivalului cu 20 de camere de televiziune si postarea pe internet gratis, putând fi preluat astfel și de către alte posturi. Până acum, televiziunea publică nu a putut asigura aceste lucruri la un asemenea nivel, dar, în schimb a solicitat bani organizatorilor festivalului, ceea ce Trinitas nu a solicitat.

Festivalul rămâne nu doar cea mai importantă manifestare culturală internaţională de omagiere şi de cunoaştere a operei marelui compozitor George Enescu, dar şi cel mai bun prilej de promovare internaţională a valorilor culturale ale României. Toate naţiunile importante ale lumii îşi susţin artiştii de valoare prin evenimente şi programe culturale de anvergură care contribuie decisiv la creşterea renumelui şi prestigiului ţărilor respective în lume. Ca de fiecare dată, Festivalul Internaţional George Enescu acesta aduce din nou pe scenă personalităţi de renume mondial, continuând astfel linia de dezvoltare constantă şi de creştere în valoare.

Astfel, ratarea difuzării Festivalului George Enescu în acest an, demonstrează încă o dată, incapacitatea conducerii TVR de a gestiona în mod responsabil problemel televiziunii publice. Ce se petrece în această instituţie a statului, finanţată exclusiv din banii cetăţenilor români, este pur și simplu incalificabil.

Este greu de conceput cum televiziunea plătită din bani publici funcționează în detrimentul cetățenilor români, dar acest lucru se explică prin neputința și incapacitatea doamnei Doina Gradea de a conduce TVR”, arată Gigel Știrbu, scrie stiripesurse.ro.

Categorii
Masonerie
cuvinte cheie
NOTĂ OrtodoxINFO

Articole asemănătoare



Vă rugăm să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

12 comentarii

  1. Mărturisire si nelamurire:
    Imi cer iertare, dar va rog să imi spuneți: oare toată muzica clasică este de la satana? Pentru ca va spun ca la spovedanie ca mie imi place… nu toată, dar in general imi place. Oare Ciprian Porumbescu a compus Balada inspirat de cel rau? El si-a pus in Baladă toata suferința provocată de iubirea pentru Bertha. Sau Ceaikovski? Sau Paganini? Sau opera? Pentru mine operele sunt niste povesti puse pe muzică.
    Si la IPS Bartolomeu i-a placut muzica clasica. Unele pasaje sunt atat de frumoase… eu traiesc muzica… spre exemplu tema furtunii a fost arat de bine realizata de unii compozitori, incat cand o ascult, parca vad furtuna. Si fiecare compozitor o descrie cu instrumentele in felul lui. Ca si scriitorii, doar ca e pe note, nu în cuvinte.
    Si acum va intreb pe dumneavoastra: nu conteaza totusi si cine a compus-o?

    1. Un lucru este cert: „muzica” comercială este cel puțin la fel de rea!
      Muzica clasică și cea comercială sunt inadmisibile în biserici, clar!

    2. Probabil autorul titlului asculta alte genuri, dar nu si oratotiul Messiah de G. F. Hendel pt ca e „masonic”. Sau rapsodiile lui Enescu… Poate ne explica intr-un articol ce inseamna muzica masonica si ce ar trebui sa ascultam ci ce nu. Un articol semnat, bineinteles.

      1. @ Lucian

        Daca vei cauta adevarul cu sinceritate, cu siguranta il vei gasi.

        Daca un gen de muzica iti place, nu inseamana ca e si buna. La fel cu desfranarea trupeasca si alte cele. Ruinarea sufletului vine din desfatarile lumesti.

        A fi satanist nu inseamana obligatoriu sa sacrifici caini si pisici intr-un cavou la miezul noptii.

        A fi satanist inseamana a fi si mason in egala masura cu descrierea anterioara.

        Masonii organizeaza baluri de caritate, receptii, diverse evenimente, concerte de muzica clasica(masonica), in 22 Decembrie si in 21 Iunie. Sunt evenimente elevate, nu-i asa ? Lumea merge imbracata la frac cu masini luxoase. Nicicum nu ti-ar trece prin cap ca sunt evenimente inchinate satanei. Pardon: marelui arhitect.

        La fel cum exista prestatii rock sau heavy metal, cu lirica religioasa, unele manifestandu-se chiar si in „biserici”(am pus ghilimele pt ca e vorba de eretici), ele tot satanice ramanand, tot asa si muzica clasica e ceva satanic.

        Cauta originile muzicii, cine sunt cei care cantau lui Dumnezeu ode si ce au devenit dupa cadere.

        Asta pentru ca totul si toate se leaga.

        Mantuire.

      2. Asculta si de unele si de altele; vei simti diferenta dintre impresia data de muzica clasica asupra „urechii” – asupra constientului si cea crestina, bizantina asupra simtirii, starii de pace interioara si caldura sufleteasca.
        Una „merge” la minte si o „lucreaza”, cealalta „merge” la suflet si il curateste.
        Ia incearca sa citesti toata explicatia, cu atentie:
        Dan Badulescu „Scurta privire teologica asupra muzicii”, la
        http://zona4.arhiva-ortodoxa.info/4.document/Biblioteca%20Misionarului%20Ortodox/%28Dan%20Badulescu%29%20Scurta%20privire%20teologica%20asupra%20muzicii.pdf

      3. Barocul a fost perioada de inflorire a castratilor. Care erau barbati cu voci deosebite, mutilati in copilarie astfel incat vocea lor sa nu capete caracteristici masculine. Aceasta practica a fost implementata de Biserica catolica pentru ca nu era permis femeilor potrivit apostolului Pavel, sa vorbeasca (implicit sa cante ) in biserica. Si da, oratoriul se numeste Messiah. Iar Hendel a spus ca a vazut cerurile si pe Dumnezeu in fata lui. ( pe Dumnezeu nu l-au vazut proorocii, apostolii si martirii dar i s-a aratat cuiva care accepta ca exista arhitectul universului ).
        Daca intri intr-o librarie la literatura ezoterica vei gasi multime de carti care vorbesc de Iisus care nu au nici o legatura cu crestinismul. cerut sa i se inchine.
        Oricine poate vorbi desper Dumnezeu sau Iisus folosind cuvinte alese dar fara sa stea in adevar.

    3. In unele tari este legal consumul de marijuana in scop recreational. Daca ii vei intreba pe consumatori or sa spuna ca legea le permite si ei se simt foarte bine. Corpul tau face vreo diferenta daca iei aceeasi marijuana de la magazin sau de la traficanti?
      Daca te duci la cineva care ghiceste sau face farmece e posibil sa ai niste rezultate concrete pozitive dar oare sufletul tau nu e vatamat?
      Atata vreme cat Sfintii Parinti spun ca imaginatia este de la diavol toate lucrurile care stimuleaza imaginatia vin de acolo. Filmele si serialele care ne plac, cartile, muzica clasica ne aprind imaginatia, ne fac sa ne simtim bine, ne eleveaza dpdv spiritual ( adica ne ridica deasupra analfabetilor ascultatori de manele ). Actorii si actritele care ne plac poate nu ne fac sa divortam de sot/sotie dar IIsus a spus ca oricine se uita la o femeie poftind-o pacatuieste cu ea (chiar daca vorbea de barbati e valabil si pentru femei). Toate ne sunt permise insa nu toate ne sunt de folos indiferent cat de mult ne plac.

  2. Cred că Domnul nostru IISUS HRISTOS a putut,poate și va putea oricând să ne facă să înțelegem…Iată un fragment:Structura şi funcţia creierului uman Marea Evanghelie a lui Ioan, IV/228 (citat de Viktor Mohr) Domnul: „… Pe masa din faţa Mea se aflau patru pietricele albe ca zăpada, două mai mari şi două mai mici. Cele mai mari corespundeau părţilor frontale ale creierului, în care se formează imaginile luminii, iar cele mai mici corespundeau părţilor din spate (cerebelul), în care se formează simbolurile sunetului. Am atins cu mâna aceste pietricele şi ele au devenit la fel de transparente ca şi cristalul de munte. Am suflat apoi asupra lor şi ele s-au divizat în milioane de mici piramide, alcătuite din trei feţe laterale şi o bază. Cele două pietricele aflate în partea Mea dreaptă reprezentau creierul care se integrează în ordinea justă, în timp ce cele din partea Mea stângă reprezentau creierul care nu se integrează în ordinea justă (din cauza felului în care a fost crescut omul şi a altor influenţe rele ulterioare, specifice de regulă oriunde există oameni). În afara piramidelor pure mai existau tot felul de alte forme, de o mare varietate. Pentru a vedea încă şi mai precis aceste imagini, am mărit de zece ori aceste reproduceri ale creierului, suflând asupra lor. Apoi am spus: ‘Priviţi în partea dreaptă. Lobul frontal principal (cerebrum) este alcătuit din numeroase piramide cu forme regulate, lucru valabil şi pentru lobul mai mic din spate (cerebel), cu diferenţa că piramidele din care este alcătuit cel din urmă sunt de trei ori mai mici. Oricum, au dimensiunea potrivită pentru a recepta vibraţiile aerului (sunetele). Priviţi acum cele două grămezi din stânga Mea! Există aici numeroase forme, foarte variate, care nu se potrivesc nicăieri. Acum voi sufla din nou asupra celor patru mase cerebrale; după cum vedeţi, piramidele creierului şi-au lipit bazele, având acum două vârfuri, ceea ce face ca fiecare dintre ele să capete acum opt feţe. Aceste formaţiuni se află într-un contact organic/mecanic – prin intermediul nervilor cerebrali – cu nervii văzului şi auzului. Aceste faţete sunt fie inscripţionate în funcţie de o anumită ordine, fie înregistrate sau marcate cu alte imagini fotografice spirituale corespondente. Vom umple acum aceste formaţiuni ascuţite cu limfă (n.a. ser) şi vom începe se examinăm mai întâi creierul integrat în ordinea justă. Doresc ca aceste faţete cerebrale, care corespund creierului ordonat, să fie aranjate corect, atât cele vizuale cât şi cele auditive. Ce remarcă observatorul atent? El remarcă nişte stele de culoare roşie şi albastră care se scurg dinspre vârfuri către faţetele cerebrale, creând tot felul de imagini minunate ce pot fi observate de o privire foarte ascuţită. Ca să poată percepe mai bine aceste imagini şi forme minuscule, am fost nevoit să măresc acuitatea vizuală a celor de faţă. Acum, ei puteau vedea faţetele cerebrale de o mie de ori mai mari şi au putut descoperi multe lucruri. L-am întrebat pe Cirenius ce vede acum… Cirenius mi-a răspuns: ‘Doamne, miracol după miracol! Văd o multitudine de steluţe de culoare roşu-deschis şi albastru-deschis, curgând continuu de pe obeliscurile mobile ale piramidelor (obeliscurile piramidelor sunt localizate înaintea celorlalte piramide), ale căror organe se încrucişează în toate direcţiile. Cele două vârfuri, care sunt ca un fel de receptori antemergători în faţa faţetelor piramidelor, se mişcă neîncetat şi emit scântei pe faţa opusă a piramidei, pe care le împrăştie cu ajutorul acestor steluţe. Ai putea crede că prin această activitate haotică la suprafaţa faţetelor triple, rezultatul nu poate fi decât nişte mâzgălituri. În realitate, se creează tot felul de imagini ordonate, de parcă s-ar forma singure, şi care sunt minunate atunci când le priveşti! Observ acum că cele două coloane micuţe au devenit complet liniştite, de îndată ce o faţetă a fost desenată complet. Este aproape incredibil cum aceste mii şi mii de semne şi imagini sunt create pe suprafaţa piramidelor de cele două pensule vii, într-un interval de timp atât de scurt. Chiar dacă am considera aceste faţete de mărimea unui om, formele desenate ar rămâne foarte mici. Şi totuşi, puritatea lor este perfectă! Dar oare de ce nu pot descoperi asemenea imagini şi pe faţetele din spatele capului, deşi acestea sunt similare cu cele din partea frontală? Acolo nu văd nimic altceva decât linii, puncte şi nişte desene ca nişte cârlige, care nu par să aibă nici o semnificaţie’.Eu am spus: ‘Acestea sunt semne sau simboluri ale sunetului şi ale cuvântului. Oricum, faţetele din spatele creierului nu sunt singulare, ci sunt tot timpul într-o comunicare polară cu cele din partea frontală. În acest fel, sunetul sau conceptul înregistrat prin semne sau simboluri pe faţetele din partea din spate a creierului este simultan desenat pe faţetele care alcătuiesc baza piramidelor din partea frontală sub forma unor imagini corespondente. Ele sunt prezentate sufletului în această manieră pentru a fi mai uşor recunoscute. Aşa se explică de ce fiecare piramidă din partea din spate a creierului este legată de câte o piramidă corespondentă din partea frontală printr-o sumedenie de fibre şi nervi. În caz contrar, nici un om nu ar putea avea o concepţie clară despre ideile percepute, sau despre o situaţie ori acţiune descrisă în cuvinte. Sunetele nearticulate şi muzica nu sunt transmise către această regiune cerebrală, ceea ce explică de ce oamenii nu-şi pot imagina obiecte sau alte forme vizuale asociate cu sunetele, cu armonia sau cu melodia. Aceste sunete nu sunt înregistrate pe faţetele din partea frontală a creierului, ci rămân fixate doar pe suprafaţa corespunzătoare a piramidei din spatele creierului, sub forma unor linii, puncte şi bastonaşe. Faţetele piramidelor din partea din spate a nervilor cerebrali pe care au fost înregistrate sunetele pure călătoresc de-a lungul măduvei spinării către partea de sus a stomacului (ganglionii plexului solar!), şi de acolo către inimă. Aşa se explică de ce muzica pură trezeşte inima şi o umple cu sentimente. Mai departe, aceste sunete ascensionează pornind din inimă şi pot fi desenate sub forma unor steluţe de către lumina iubirii pe cele două obeliscuri de pe faţetele cerebrale. De multe ori, ele sunt avanposturile sufletului în lumea spiritului, aşa că nu ezitaţi să învăţaţi şi să predaţi muzica pură, căci acest lucru îi poate fi foarte util sufletului pentru fuziunea completă cu spiritul. Muzica impură şi lipsită de armonie are însă efecte contrare. Aşadar, chiar şi sunetele pot lua forme vizuale pentru suflet, după ce fac un mic ocol. Ele nu iau forma imaginilor unor obiecte, ci a unor forme şi semne spirituale superioare, similare cu hieroglifele de pe vechile monumente egiptene. Toate aceste fenomene nu se pot petrece decât într-un creier ordonat şi pur, printr-o educaţie şi printr-o pregătire corespunzătoare a inimii, care să permită înregistrarea prin intermediul luminii iubirii a tot felul de forme astrale şi spirituale pe piramidele cerebrale. După această lucrare preliminară, pentru a înţelege mai bine întregul proces, va trebui să privim mai îndeaproape felul în care sufletul permite înregistrarea imaginilor acestei lumi materiale pe faţetele cerebrale. Voinţa Mea face ca inclusiv imaginile care provin prin intermediul ochilor să fie înregistrate aici. Ce vedeţi acum? Remarcaţi îndeosebi obeliscurile scrise amplasate înaintea celor două suprafeţe, felul în care ele se întunecă brusc, ca şi cum ar fi umplute cu un lichid de culoare neagră. Iată, toţi ce de faţă, inclusiv mediul care ne înconjoară, suntem înscrişi până la cele mai intime detalii pe aceste faţete, şi nu prin imagini plate şi lipsite de viaţă, ci prin imagini tridimensionale, ca şi cum am fi vii. Fiecare din mişcările noastre sunt reproduse aici şi reluate apoi de mii de ori, în timp ce toate mişcările noastre anterioare sunt înregistrate în camerele interioare ale piramidelor. Ochiul sufletului poate avea oricând acces la ele, căci ele este iluminat în permanenţă de lumina astral-spirituală. Acest proces poartă numele de amintire sau memorie, şi se referă la accesarea părţii interioare a piramidei cerebrale. Prin reflexii multiple, aceste „impresii” se înmulţesc, astfel încât unul şi acelaşi obiect poate fi accesat de nenumărate ori. În acest fel, orice om poartă în suflet, şi cu atât mai mult întru spirit, întreaga creaţie, de la cele mai mari şi până la cele mai mici părţi ale sale, omul însuşi fiind alcătuit din aceste elemente. Desenele din sfera lumii exterioare a naturii apar sub forma unor imagini întunecate, dar imaginile luminoase din spatele lor şi care provin din sfera spiritului iluminează aceste imagini ale naturii, astfel încât sufletul le poate înţelege şi poate privi prin ele. Mai mult, partea frontală a creierului se află într-o comunicare continuă cu simţurile (nervii) mirosului şi gustului, în timp ce partea din spate a creierului se află într-o comunicare continuă cu simţurile (nervii) pipăitului. Aceşti nervi generează şi ei caracteristici particulare pe anumite faţete cerebrale bine determinate, create special pentru acest scop, astfel încât sufletul să le poată recunoaşte cu uşurinţă (de pildă, parfumul unei anumite flori sau gustul unui anumit aliment). Creierul este astfel creat încât faţetele mirosurilor şi gusturilor sunt legate prin nervi foarte fini cu celelalte faţete similare. Astfel, atunci când un miros familiar activează nervii olfactivi, el este imediat recunoscut de faţeta corespondentă a piramidei din gama celor pe care sunt înregistrate mirosurile. Faţeta corespondentă este imediat stimulată, astfel încât sufletul îşi dă imediat seama despre ce miros este vorba. Acelaşi proces se aplică şi în ceea ce priveşte gustul. Simţul atingerii îi este prezentat sufletului de partea din spate a creierului, în timp ce materia care a stimulat această atingere îi este prezentată în forma şi structura ei. Dar toate aceste procese nu se petrec decât într-un creier ordonat şi bine organizat, nu şi în cazul celor dezordonate şi dezechilibrate, unde procesele corespondente sunt mult diminuate. Priviţi acest creier cu adevărat bine organizat! Ce claritate au imaginile sale! Totul este luminos şi toate formele corespund perfect celor exterioare, putând fi văzute cum se dezvoltă în cea mai perfectă claritate în structura lor organică. Ce concepte şi ce reprezentări ideale trebuie să primească sufletul acesta din partea tuturor lucrurilor şi relaţiilor! Cât de înţeleaptă şi cât de plină de energie vitală trebuie să fie această fiinţă umană! Avem acum în faţa ochilor un creier degradat; priviţi cum continuă el să se degradeze, din cauza asocierilor proaste pe care le face. Priviţi ce haos există în acest creier! În el nu există nicăieri o conexiune ordonată, ci numai piramide stâlciate şi deformate. Totul pare mai degrabă o grămadă de moloz decât un organ ordonat. Multe creiere primesc din start o asemenea formă, încă din pântecul mamei (din cauza degradării sufletului care se încarnează!). Mintea acestor copii ar trebui educată cu cea mai mare atenţie timp de cel puţin zece ani. Dar cine se gândeşte la aşa ceva? Înţelepţii acestei lumi au în cel mai bun caz un intelect ascuţit, dar egoist. Secretul acestei ascuţimi mentale constă în alinierea parţială sau totală a piramidelor cerebrale la toate fiinţele umane. Această comunicare în linie dreaptă între piramide poate permite – din când în când – ca un intelect lumesc să fie capabil să dea naştere unor idei excepţionale, deşi aservite unor scopuri pur materiale. Natura spirituală profundă le rămâne însă străină acestor oameni.Explicaţia constă în degradarea fundamentului creierului încă din pântecul mamei, urmată de o accelerare a degradării inimii şi a minţii prin felul în care evoluează sufletul respectiv. Dacă, după naştere, acest suflet ar fi educat în mod corespunzător, creierul lui ar putea reveni în mare măsură la forma corectă, în pofida degradării sale pre-natale. Omul respectiv ar putea ajunge astfel treptat la o anumită strălucire şi la un nivel superior de energie vitală, iar prin bunătatea inimii sale, ar putea – după câţiva ani – să înlocuiască părţile degradate cu care s-a născut. În omul care are un creier corupt – în care nu există decât imagini spirituale deformate – razele de lumină nu pot străpunge structurile cerebrale materialsubstanţiale pentru a ajunge la creierul astral-spiritual. De aceea, faţetele cerebrale complet atrofiate ale sufletului său rămân întunecate şi goale. Chiar dacă lumina pură a spiritului ar pătrunde în aceste faţete, sufletul respectiv nu ar beneficia prea mult de pe urma ei, căci ar fi ca şi cum ai lumina o cameră complet goală, în care nu ai nimic de văzut. Când spiritul îşi dă seama că nu priveşte decât nişte faţete goale ale sufletului, el nu mai îngăduie trecerea luminii sale, iar sufletul continuă să rămână în acelaşi întuneric ca şi mai înainte. Pentru stimularea activă a unor asemenea minţi întunecate sunt necesare noi remedii, mult mai drastice, astfel încât ele să înceapă să fie structurate pe calea cea dreaptă. Vă voi arăta acum care sunt efectele impregnării unui asemenea creier corupt şi copilăresc cu primele concepte lumeşti. Observaţi cum obeliscurile încep să creeze imagini distorsionate pe faţetele piramidelor, în culori întunecate şi fade. Consecinţa acestor imagini deformate este că tânărul nu va putea multă vreme să înţeleagă corect materia care îi este predată. El nu îşi poate forma o concepţie corectă despre ea, decât dacă îi este prezentată de sute de ori. Explicaţia constă în imaturitatea puţinelor faţete cerebrale care sunt încă ordonate în creierul său. Pensulele care ar trebui să facă desenele pe aceste faţete sunt încă slabe şi neîndemânatice, neavând nici un fel de practică astrală. Ele nu dispun de materialele necesare pentru a desena, iar „pânza” pe care desenează (faţetele piramidelor) nu este nici ea dreaptă şi de calitate. De aceea, imaginile desenate de ele pălesc rapid, şi de multe ori trebuie să fie redesenate în mod repetat, pentru a putea adera pe faţeta încă imatură. Tot ce vede sufletul sunt nişte contururi exterioare palide şi nu putem vorbi de o pătrundere a lui în profunzimea conceptului respectiv. Faţetele cerebrale disponibile sunt mâzgălite cu limfă neagră. În acest fel, învăţăturile spirituale ale lui Dumnezeu sunt memorate de creier pe de rost, la fel ca tabla înmulţirii, fără a servi cu adevărat pentru educaţia minţii şi a inimii. Întrucât nu există nici o mişcare mentală care să stimuleze ascensiunea luminii spirituale din inimă către creier, sufletul nu poate privi direct, ci trebuie să simtă imaginile întunecate şi stereotipe care au fost înregistrate pe faţetele cerebrale. Întrucât un asemenea suflet sărman nu îşi poate obţine cunoaşterea decât prin atingerea directă a acestor faţete, este explicabil de ce el neagă în existenţa sa pământească toate conceptele legate de spirit, necrezând decât în ceea ce poate atinge direct cu simţurile sale terestre. Formaţiunile din creierul său corupt care nu au structura unor piramide îi sunt complet inutile. Ele nu fac altceva decât să genereze o senzaţie de confuzie lipsită de speranţă în sufletul respectiv, şi orice încercare de transmitere a unor adevăruri superioare este absolut inutilă. Este dificil pentru aceste suflete să înţeleagă chiar şi lucrurile naturale; cum le-am putea cere atunci să înţeleagă aspectele supranaturale sau celeste, câtă vreme zac încă în întunericul cel mai deplin? Cei care îşi educă copiii în sensul dezvoltării intelectului înaintea emoţiilor inimii nu fac altceva decât să le distrugă creierele, care ajung să fie dezechilibrate. Atunci când două treimi din creier nu au ajuns încă la maturitate, este dificil ca tânărul să asocieze corect imagini, cuvinte, numere şi simboluri în cantităţi foarte mari, înregistrându-le în mod corespunzător pe faţetele cerebrale încă nestructurate şi delicate; dacă el este forţat totuşi să facă acest lucru, faţetele cerebrale se vor împietri, dar numai pe anumite porţiuni ale lor, rămânând lipsite de soliditate pe alte porţiuni. Pe de altă parte, din cauza forţării memoriei, ele se vor deforma complet. În acest fel, încă din primii ani de viaţă creierul este impregnat cu tot felul de impresii, devenind absolut incapabil să mai recepteze simbolurile subtile care ascensionează dinspre minte şi care ar trebui să fie imprimate pe faţetele corespondente ale creierului. Mai târziu, când mintea va citi în suflet căutând marile adevăruri spirituale, ea nu va găsi nimic, astfel încât sufletul nu va „înţelege” aceste adevăruri. De altfel, sufletul are tot timpul în faţa lui diferite imagini grosiere, materiale, lumeşti, o adevărată pădure densă, prin care nu mai poate decât cel mult întrezări numeroasele imagini subtile şi delicate (ale minţii). Dacă el surprinde – chiar şi pentru un singur moment – asemenea imagini ca prin ceaţă, imagini care au provenit din inimă şi care au fost imprimate pe creier, ele îi apar în forme distorsionate, din cauza imaginilor grosiere, materiale (rezultate din impresiile simţurilor) care stau în faţa celor spirituale, acoperindu-le parţial sau chiar distrugându-le. Creierul a fost creat cu scopul de a permite sufletului să vadă şi să cunoască ordinea prestabilită a vieţii. Mecanismul corpului fizic uman este supus unei ordini strict matematice, în care fiecare rotiţă are rostul ei şi nimic nu poate fi schimbat nici măcar cu o singură iotă. Dacă schimbi ceva, se va produce în mod necesar o schimbare în întregul organism. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte organismul sufletului, care este însă mult mai delicat şi mai subtil decât cel grosier. În timpul vieţii pământeşti, sufletul nu poate vedea şi auzi decât prin intermediul creierului material. El poate avea însă şi alte impresii, confuze şi inexplicabile, percepute prin ceilalţi nervi. Chiar şi acestea trebuie să se afle într-o comunicare neîntreruptă cu nervii cerebrali, căci în caz contrar palatul nu ar mai avea capacitatea de a gusta, iar nasul nu ar mai avea capacitatea de a mirosi. Atâta vreme cât sufletul sălăşluieşte în corpul fizic, creierul rămâne principalul organ al vederii. Dacă este structurat corect, sufletul va putea privi cu toată claritatea, prin intermediul minţii, imaginile vieţii imprimate pe creier, după care va putea reflecta asupra lor, va putea trage concluzii şi va acţiona în consecinţă. Atunci când primeşte alte percepţii în timpul vieţii sale fizice (cum ar fi de pildă cele receptate prin partea de sus a plexului solar), la care creierul nu participă, în suflet nu va rămâne nici o amintire a acestor percepţii, decât cel mult o senzaţie superficială. Tot ceea ce rămâne în creierul astral, ca urmare a viziunii interioare a sufletului, nu poate fi citit şi recunoscut decât de către spirit. În ceea ce priveşte viziunea interioară, creierul fizic deformat nu îi este de nici un folos sufletului. Pe de altă parte, atunci când creierul este structurat în acord cu ordinea justă care derivă din inimă, imaginile spirituale ale vieţii sunt imprimate mai rapid pe faţetele creierului decât cele materiale. Iar cum aceste imagini spirituale sunt un aspect al luminii, impresiile din lumea exterioară care vor fi înregistrate ulterior vor fi scăldate şi ele în lumină, fiind uşor de înţeles din perspectiva înţelepciunii’”.(n.ed. Aceste învăţături referitoare la relaţia dintre creier şi suflet demonstrează dubla funcţie a creierului: 1. cea de înregistrare a informaţiilor primite prin impulsuri spirituale – imagini ale luminii provenite din inimă; şi 2. cea de înregistrare a informaţiilor primite prin impresiile exterioare receptate de simţuri – imagini fizice sau materiale. Învăţăturile confirmă importanţa dezvoltării corecte a creierului pentru formarea corpului astral al omului. Avem de-a face aici cu o anatomie spirituală şi fizică mult superioară oricărei cunoaşteri ştiinţifice de până acum).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO se bazează strict pe cititorii săi mulți, care sprijină fiecare cât poate acest demers. Vă punem la dispoziție conturi bancare sau varianta PayPal de mai jos. Fără sprijinul vostru acest proiect se poate diminua, până la dispariție.

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Reclamele sunt blocate

Te rog să ne susții, deblocând reclamele.