Cuviosul Serafim Rose: DE CE SĂ STUDIEM SEMNELE VREMURILOR?

[1] Numit în literatura duhovniceasca si deosebirea/darul deosebirii duhurilor. Prin duhuri se pot înţelege fie anumiţi demoni [Sf. Ioan Scărarul sau Sf. Ioan Cassian vorbesc de demoni corespunzători fiecărei patimi] fie diferite învǎţǎturi fie descoperiri ale Duhului lui Dumnezeu [n. tr.].

[2] Văzduhul este considerat de Ap. Pavel ca locul prin excelenta al puterilor întunericului [cf. Ef. 6: 12]. O întreaga literatura duhovniceasca da mărturie despre aceasta. Adică demonilor le repugna atât cerul – locaşul lui Dumnezeu, cât ai pământul – viaţa oamenilor. Cred ca Părintele Serafim afirma ca acest văzduh poate constitui o sursa de „inspiraţie” inconştienta pentru cei cu păreri proprii, care văzduh pare bine racordat la „vânturile” de gândire contemporane [n. tr.].

[3] Despre Mişcarea harismatica părintele Serafim a vorbit pe larg în Ortodoxia si religia viitorului. Aceasta nu este propriu-zis o mişcare întemeiata de cineva anume, ci un fel de încercare „renaştere” a Evangheliei prin Duhul Sfânt proliferata în special de predicatorii protestanţi ai anilor ’70-’80, extinsa puţin şi în Ortodoxie. Se pare ca reverberaţii ale acestei Mişcǎri se resimt si în romano-catolicism care, prin diverse mijloace – nenumărate cǎrţi, organizaţii, simpozioane asociaţii harismatice, misionare sau culturale – încearcǎ sa reînvie viaţa întru Duhul Sfânt prin diferite acţiuni. Mileniul III a fost proclamat mileniul Duhului Sfânt, iar anul 2000 anul jubileu al Duhului [n. tr.].

[4] De la moartea pǎrintelui Serafim şi pânǎ astǎzi, adunǎrile, conferinţele, lucrǎrile etc. care au ca subiect persoana Duhului Sfânt s-au înmulţit vertiginos, în special în lumea romano-catolicǎ şi protestantǎ. În acest ‚duh’ se doreşte chiar şi o unire între religii şi confesiuni creştine [n. tr.].

5. RĂSTURNAREA EGALITĂŢII CREŞTINE/PRINCIPIULUI EGALITĂŢII CREŞTINE

Circulă acum o idee care pune stăpânire pe mulţi oameni: aşa-numita idee a emancipării/eliberării femeii[1]. Aceasta a luat forma preoteselor din Biserica Anglicană, dar si în Biserica Catolică, care se află în pregătiri. Desigur ca dacă priviţi cu seriozitate aceste lucruri, aşezându – vǎ undeva si cazând pe gânduri, si mai ales dacă veţi citi ceea ce spune Apostolul Pavel despre femei, toate problemele se vor risipi. E foarte clar ca aceasta e tot un fel de idee nebunească din cele noi. Dar este la fel de interesant sa privim mult mai profund la ea si sa vedem de unde vine – de ce a fost cu putinţǎ o asemenea idee, care este natura ei si ce se află în spatele ei? – căci dacă veţi pricepe meşteşugul diavolului, veţi fi puţin mai bine pregǎtiţi pentru a lupta împotriva lui.

Ideea eliberării femeii îşi are început încă de acum mai bine de două sute de ani. Desigur, putem merge mai departe, la înaintaşii lui Karl Marx, la primii socialişti, totuşi prezenţa ei concretă datează de acum aproximativ două sute de ani. Socialiştii vorbeau de o era noua, utopică, care se va instaura atunci când toate distincţiile de clasă, rasă, religie si aşa mai departe, vor fi abolite. Va fi o societate nouǎ, mǎreaţǎ, spun ei, când toţi oamenii vor fi egali. Bineînţeles cǎ aceastǎ idee s-a întemeiat iniţial pe Creştinism, dar cǎruia ei i-au stat împotrivǎ, ţintind în cele din urmă la rǎsturnarea lui[2].

Un filosof chinez de la sfârşitul secolului XIX, a reuşit, pe cât s-a putut, sa ducă această filosofie la o concluzie logică. Numele lui este K’ang Yu-Wei [1858-1927]. Nu prezintă un interes deosebit, doar ca el întrupează această filosofie a epocii, acest spirit al vremurilor. El a fost de fapt unul din precursorii lui Mao Tse-Dung si a preluării puterii de către comunişti. El si-a întemeiat ideile nu numai pe un Creştinism răsturnat, preluat de la liberalii si protestanţii din Vest, dar si pe idei budiste. El a venit cu ideea unei utopii prognozată a lua fiinţǎ, cred eu, în secolul XXI, conform profetiilor. În această utopie, toate treptele societǎţii, toate diferenţele religioase, si toate celelalte tipuri de diferenţe care pot afecta relaţiile sociale vor fi abolite. Toată lumea va dormi în dormitoare comune si vor mânca în săli comune. Uzând de ideile budiste, el a mers mai departe. Afirma ca toate distincţiile dintre sexe vor fi abolite[3]. Având o lume unită, nu mai avem nici un motiv sa ne oprim aici – mişcarea/tendinţa trebuie sa meargă mai departe. Trebuie sa aibă loc si o înlăturare a distincţiilor dintre om si animale[4]. Animalele vor intra si ele în aceastǎ împǎrǎţie, si, dacă tot aveţi animale… ştim de asemenea ca budiştii au un mare respect pentru plante si animale; de aceea, întreaga împǎrǎţie va trebuie sa intre în acest paradis, chiar împreună cu lumea neînsufleţitǎ. Astfel, la sfârşitul lumii, va fi o utopie absolută ce va cuprinde toate felurile de fiinţe care s-au amestecat în oarecare fel una cu alta, iar toatǎ lumea va fi absolut egală.

Bineînţeles cǎ, citind despre toate acestea, veţi spune ca omul trebuie sa fi fost nebun. Dar dacă priviţi mai în adâncime, veţi vedea ca viziunea lui provine dintr-o dorinţǎ adâncă de a avea un fel de fericire pe pământ. Cu toate acestea, e clar ca nici o filozofie pǎgânǎ nu poate oferi fericirea; nici o filosofie omenească nu poate da fericirea. Numai Creştinismul dǎ speranţa pentru o Împǎrǎţie care nu este din această lume. Ideea găsirii unei împǎrǎţii desǎvârşite vine din Creştinism, dar întrucât primii socialişti nu au crezut în cealaltă lume sau în Dumnezeu, au ajuns sa viseze o realizare pe pământ a acestei împǎrǎţii. Iată cum se înfǎţişeazǎ comunismul. Sigur ca, atunci când ideea este pusă în aplicare, se poate vedea limpede ce întâmplă. Aveţi experimentul Revoluţiei Franceze, care în aparenţǎ a avut idei pozitive –libertate, egalitate, fraternitate– sau a Revoluţiei Bolşevice sau a altor revoluţii comuniste din vremurile mai noi. Ultima dintre ele e cea din Cambogia, o micǎ ţarǎ sǎracǎ, care timp de trei ani a suferit un comunism absolut, unde cel puţin o pătrime din populaţia sa a fost exterminată din cauză cǎ nu se „potrivea” [didn’t fit]. Toţi cei care aveau ceva mai mult decât o educaţie liceealǎ trebuiau eliminaţi, cei care aveau păreri proprii si aşa mai departe. Acum regimul a fost răsturnat de oameni care sunt ceva mai puţin nemiloşi/cruzi, dar nu avem cine ştie ce motive de bucurie.

Aceasta ne arată cǎ odată ce încerci sa pui în lucrare aceste idei, nu obţii un paradis pe pământ, ci ceva ce seamǎnǎ mai mult a iad pe pământ. Dar si întregul experiment din ultimii şaizeci de ani din Rusia a fost o dovadă concludentă ca nu poate exista un paradis pe pământ decât în Biserica lui Hristos decât cu suferinţe sau prigoniri. Domnul nostru a proorocit ca vom primi înapoi însutit ceea ce dam, încă din această viaţǎ, dar numai cu suferinţe si prigoniri. Cei ce doresc sa aibă această fericire pe pământ fǎrǎ suferinţe si prigoniri, si chiar fǎrǎ a crede măcar în Dumnezeu, aduc iadul pe pământ.

[1] Mişcarea de eliberare a femeilor din America are – după cum spune si pr. Serafim – rădăcini adânci care ajung până la începutul secolului XIX, acestea au dat oarecare rod în primul sfert al secolului XX, luând amploare după anii 50, odată cu industrializarea, progresul economic, cultural etc. fenomene care au stârnit în special interesul femeii de pe continentul american si, la un nivel mai mic, a celei din toată lumea, în general. Aceasta, pǎtrunsǎ de tradiţiile bigote protestante de nuanţǎ iudaică, a fost obişnuitǎ – mai mult sau mai puţin de bǎrbat – sa se ocupe mai mult cu treburile de ordin casnic, celelalte meserii sau funcţii fiind considerate incompatibile cu condiţia ei. Cât de departe a mers eliberarea femeii se poate vedea si astăzi [n. tr.].

[2] Acestea filosofii socialiste, iluministe sau de altă natură, au fost o replică la totalitarismul romano catolic, centralist, ele provin în general din tradiţiile protestante [n. tr.].

[3] La un oarecare nivel moral această dorinţǎ – prezicere se pare ca s-a împlinit [si] în zilele noastre [n. tr].

[4] Vezi nota precedentă. La acesta a contribuit darwinismul – care ignoră demnitatea umană si divină dată omului de Dumnezeu, echivalând-o cu cea a dobitoacelor necuvântătoare, respectiv singurătatea omului din marile oraşe, care uneori îsi gǎseşte în animal un prieten mai bun decât omul. Părintele Serafim relevă totuşi [si] alte aspecte ale acestei indistincţii [n. tr].

6. INTERESUL „CREŞTIN” ÎN OZN-uri

Un al doilea exemplu de fenomen nou, despre care la prima vedere nu prea ştim ce sa spunem, este cunoscutul fenomen al OZN-urilor sau al farfuriilor zburătoare.

Exista un anume protestant de rit evanghelic, mai – sus – pomenitul Carl McIntire, o persoana foarte stricta si cinstita care se întemeiază masiv pe Scriptura. El are o emisiune radio [Reforma Secolului Douăzeci] şi un ziar. El vrea sa para foarte drept – trebuie sa ne despǎrţim de toţi cei aflaţi în apostazie/apostaţii – iar ideile lui sunt foarte atrăgătoare.

Este anti-comunist. Pe Bily Graham îl numeşte apostat, împreuna cu toţi cei care se depărtează de linia stricta a ceea ce el crede ca este drept. Din acest punct de vedere este foarte strict, si totuşi, în filosofia lui se gǎsesc lucruri dintre cele mai ciudate. De pilda, s-a apucat sa construiasca în Florida Templu din Ierusalim. Are un model al Templului şi vrea sa-l construiasca pentru a rivaliza astfel cu Disneyworld. Oamenii vin şi plătesc pentru a vedea marele Templu ce urmează a se construi, pentru ca Hristos sa vina pe pământ. Se presupune ca aceste demers va fi o buna ocazie de a da mărturie creştina/pentru Creştinism.

El şi-a făcut o pasiune şi pentru farfuriile zburătoare. În fiecare număr al ziarului sau se gǎseşte o coloana numita „Coloana OZN,” unde se vorbeşte, spre mirarea multora, despre toate lucrurile pozitive şi minunǎţiile pe care le fac aceste farfurii zburătoare. Ei ţin conferinţe şi fac filme despre ele.

Recent au apărut mai multe cǎrţi protestante despre OZN – uri, care arata destul de limpede ca ele sunt demoni. Persoana care scrie coloana din ziar s-a enervat tare pe aceste afirmaţii, spunând ca, deşi unii afirma ca aceste fiinţe sunt demoni, acest lucru nu se poate dovedi cu certitudine. El zice ca este posibil ca doar câteva dintre ele sa fie demoni, dar ca cele mai multe nu sunt demoni. El citează un caz recent în care o familie din Vestul Mijlociu a văzut o farfurie zburătoare. Farfuria a coborât, a aterizat, iar familia a văzut ca în interior se aflau câţiva omuleţi – de obicei aceştia au un metru, un metru si ceva înǎlţime – care au cântat „Aliluia.” S-au oprit, au privit în jur, după care au zburat; presupun ca n-au mai vorbit cu ei mai departe. Acest eveniment a pus familia pe gânduri; au cugetat la „Aliluia,” au început sa se gândească la Creştinism, s-au uitat prin Biblii, iar în cele din urma au ajuns la o biserica fundamentalista, unde s-au convertit la Creştinism.

Deci, spune el, aceste fiinţe trebuie sa fie un fel de oameni care ajuta la punerea in aplicare a planului lui Dumnezeu de face o lume crestina, fiindcă ei au spus „Aliluia”.

Daca-l citiţi pe Episcopul Ignatie Briancianinov, veţi cunoaşte toate înşelările de care sunt capabili demonii: demonii „se roagă” pentru voi, demonii fac minuni, ei creează cele mai minunate fenomene, aduc oamenii la biserica, fac ceea ce vreti atâta timp cât va ţin în aceasta înşelare. Iar când vine vremea, va trag clapa/va face sa muşcaţi din momeala lor/va arunca în tulburare. Astfel ca aceşti oameni, care au fost convertiţi la un fel de Creştinism de către aşa-zisele fiinţe din afara spaţiului, aşteapta ca ele sa vina din nou; iar data viitoare, mesajul lor trebuie sa aibă de-a face cu Hristos, Cel ce se întoarce în curând pe pământ, sau ceva de genul acesta. Este limpede ca aici e numai lucrarea demonilor. Si totul este real. Câteodată este implicata doar imaginaţia, dar când este real, acest gen de
întâmplări vine sigur de la demoni.

Este ceva elementar. Daca citiţi indiferent ce text al primilor Pǎrinţi, oricare din Vieţile Sfinţilor sau Istoria Lausiacǎ, veţi gǎsi multe cazuri în care deodată apar fiinţe. Astăzi ele apar în nave spaţiale, întrucât acesta este modul prin care demonii s-au adaptat la oamenii vremurilor; dar daca veţi înţelege cum lucrează înşelarea duhovniceasca si ce fel de meşteşugiri are diavolul, atunci nu veţi mai avea probleme în înţelegerea fenomenului farfuriilor zburătoare. Si totuşi persoana care scrie coloana OZN este un creştin fundamentalist foarte strict. Ceea ce căuta el de fapt sunt noi revelaţii de la fiinţe din afara spaţiului.

7. TREBUIE SA AVEM O VIZIUNE ORTODOXĂ ASUPRA LUMII

Haideţi sa repetăm primul punct: priveghem asupra semnelor vremii pentru a-L recunoaşte pe Hristos în momentul venirii Sale, din pricină ca au fost mulţi Hristoşi mincinoşi, mai mulţi vor veni, iar la sfârşitul efectiv al lumii va veni cineva numit antihrist. Antihristul îi va unii/aduna pe toţi cei care au fost înşelaţi sǎ gândească ca el este Hristos, iar această mulţime îi va cuprinde si pe toţi aceia a căror înţelegere a Creştinismului a ajuns la un punct critic. Îi puteţi vedea adesea pe unii oamenii care mărturisesc Creştinismul, si se pare ca multe din ideile lor sunt corecte – si care zic ca sunt în acord cu Biblia. Apoi va uitaţi ici colo si vedeţi aici o greşealǎ, acolo alta…

Nu cu mult timp în urmă, părintele Dimitrie Dudko, într-un mic ziar pe care-l conduce, zice ca la el a venit cineva care pretindea ca este creştin. Începând sa vorbească cu el, observă ca acea persoană nu este ortodoxă, si zise: De ce confesiune eşti? „O, acesta nu-i un lucru important. Suntem cu toţii creştini. Singurul lucru important este sa fim creştini” El ii spuse” „Ei, nu, nu, trebuie sa fim mai exacţi în privinţa aceasta. De pildă, daca tu eşti baptist si eu ortodox, eu cred ca avem parte de Sângele si Trupul Domnului, pe când tu nu crezi asta.” Trebuie sa fim mai stricţi, căci există multe deosebiri. Este bine sa avem următoarea atitudine: „Eu va respect si nu vreau sa ma amestec cu credinţa voastră, dar cu toate acestea există o singură cale adevǎratǎ de a crede, în ciuda altor cǎi care se îndepǎrteazǎ de adevăr. Eu trebuie sa fiu conform adevărului.” Tot astfel putem vedea ca foarte mulţi oameni dintre eterodocşi au de spus multe lucruri de folos despre acestea (despre semnele vremurilor), dar apoi rǎtǎcesc, într-o anume mǎsurǎ. În cele din urmă ţine de judecata lui Dumnezeu, nu de noi. Dar cu siguranţǎ vom vedea ce se va întâmpla dacă toate aceste mici cǎi pe care rǎtǎcesc oamenii sunt proiectate în vremurile de pe urmă, dacă oamenii încă vor crede aşa atunci când va veni sfârşitul. Aceste greşeli îi determină pe oameni, în momentul în care îl văd pe antihrist, sa creadă ca el este Hristos. În prezent există foarte multe secte care afirmă ca Hristos va veni sa împǎrǎţeascǎ timp de o mie de ani din Templul din Ierusalim. De aceea, atunci când evreii vor începe sa construiască Templul, aceste secte nu vor mai putea de bucurie deoarece, pentru ele, acesta este semnul venirii lui Hristos. Dimpotrivă, ştim foarte bine cǎ acesta este semnul venirii lui antihrist, căci Hristos nu va mai veni la Templu. Templul a fost distrus. Hristos va veni la sfârşitul vremurilor doar pentru a deschide veşnica împǎrǎţie a cerurilor. Singurul care va veni la Templu va fi Antihrist.

Aşadar, iată de ce sunt absolut necesare o înţelegere creştin – ortodoxă si o pregătire bazată pe această înţelegere. Cu cât ne apropiem mai mult de vremurile din urmă, cu atât mai necesare devin această înţelegere si pregătire.