X

„Rachetele” Sfântului Paisie Aghioritul

O discuție cu doctorul finlandez de teologie Hannu Pöyhönen

Sfantul Paisie Aghioritu

Hannu Pöyhönen, doctor în teologie, care a vorbit cu Sf. Paisie Aghioritul și a organizat o mănăstire ortodoxă în orașul finlandez Lammi, vorbește despre întâlnirile sale cu cinstitul bătrân.

Dr. Hannu Pöyhönen

– Dr. Hannu, ați spus că ați avut cinstea de a vă întâlni și discuta cu Sf. Paisie Aghioritul.

– Da, am avut. S-a întâmplat prin harul lui Dumnezeu.

– Care au fost principalele subiecte ale conversațiilor dvs.?

– Au fost mai multe, inclusiv unele foarte personale. Dar unele subiecte ne priveau pe toți. De exemplu, încercări și necazuri și capacitatea creștinilor de a nu se panica și de a ști că nu suntem singuri – suntem cu Dumnezeu. Îmi aduc aminte că o dată Pr. Paisie a spus: „Știi ce fac oamenii înainte de lansarea unei rachete? Ei numără în jos: „Zece, nouă, opt, șapte …, una, detonare!” iar când spun „detonare”, are loc lansarea. De asemenea, dacă ați ajuns la punctul de „detonare”, acum veți zbura. „Toți am ajuns în momentele cele mai josnice ale vieții noastre, nu-i așa? Și noi (comunitatea noastră) am experimentat acest lucru cu propriul exemplul de mai multe ori în acești ani: Ajutorul de la Dumnezeu vine chiar în momentul în care se pare că ne-am întins la maxim și am ajuns la epuizare. Ajutorul vine într-un mod miraculos, iar tu îți dai seama că energia cheltuită au fost chiar „etapele” de care aveai nevoie. Și sarcina voastră este  uitarea celor ce sunt în urmă și atingerea celor ce sunt înainte (cf. Filipeni 3:13), așa cum a spus apostolul.

Depășind blestemul lui Babilon 

– Cum v-ați întâlnit cu Pr. Paisie?

– Când am ajuns la Mt. Athos, literalmente „chinuit de setea spirituală”1, i-am întrebat pe toți, la cine să mă duc pentru îndrumare duhovnicească? Și ei au răspuns cu o singură voce: „Du-te la Pr. Paisie.” Apoi, în 1988, acest nume era pe buzele tuturor. Desigur, am vrut să vorbesc foarte mult cu bătrânul, dar blestemul vechi al lui Babilon a fost dezvăluit: aveam foarte slabe cunoștințe despre limba greacă. Adevărat, știam bine limba greacă veche și la citire, dar limbajul lui Homer, să nu mai vorbim de engleză sau de finlandeza mea nativă, care nu ajutau cu nimic pentru o discuție deplină cu sfântul bătrân. Ce vrei să vorbești cu un mare ascet dacă nu cunoști limba celuilalt? Și nu am putut suporta să merg la omul sfânt și să-i pun întrebări foarte importante cu greaca mea sărăcăcioasă. În orice caz, atunci, în timpul primei mele vizite la Mt. Athos, am auzit despre Sf. Paisie.

Așa că am învățat bine limba greacă modernă, iar în anul următor am călătorit la Mt. Athos din nou.

Un „miracol electoral”

Nu prea speram să-l văd pe bătrân pentru că erau Rusaliile și eram sigur că avea sute de invitați. De îndată ce am ajuns la chilie, s-a dovedit că eram singurul vizitator! Alegerile parlamentare au avut loc în acea zi și toată lumea era plecată la secțiile de votare.

– Cel puțin ceva bun vine din politică.

– Așa că am vorbit cu bătrânul timp de o oră în chilie. Bătrânul, care era scufundat în rugăciune, număra metaniile de rugăciune și mă asculta, în timp ce îi povestesc despre viața mea, cerându-i sfatul. Dar nu a existat nici o zarvă, nici o grabă – a fost o conversație pașnică și liniștită. Ceva care m-a lovit la un moment dat – acea atmosferă binecuvântată de seninătate și liniște în timpul discuțiilor mele cu Pr. Paisie.

Acestea sunt momentele din viața voastră care, după cum vă dați seama ulterior, sunt viața adevărată. Trăiți prin acea lumină și pace, iar amintirile lor vă ajută să vă aduceți aminte de Hristos chiar și în mijlocul zarvei și dificultăților. Aș numi acest sentiment, contactul cu vesnicia binecuvântată. După ce ați experimentat acest simț al Patriei Ceresti, veți face tot ce vă stă în putință pentru a nu o pierde.

O „icoană într-o gaură”

De altfel când te afli în prezența unor oameni atât de buni, cum este Sf. Paisie.

– Puteți să vă explicați asta?

– De fiecare dată când am vorbit cu Pr. Paisie (și am venit la el în mai multe rânduri), i-am văzut dragostea și respectul și am înțeles că bătrânul a văzut cu adevărat chipul lui Dumnezeu în mine și a cinstit acel chip, acea icoană. Și avea întotdeauna dorința de a mă ajuta și de a-mi sluji. Nu vorbesc de ajutor în lucrurile de zi cu zi, cum ar fi de a face cafea, de a oferi un scaun, de a ține ușa deschisă sau de a-mi aduce și ridica un rucsac greu – deși au fost și acestea; Vorbesc despre dorința unui creștin adevărat de a face tot ce este în puterea lui pentru a-și ajuta aproapele în calea lui către Dumnezeu. Și bătrânul Paisie avea această putere! Puterea dragostei sale pentru aproapele sau vă ajuta să vă arătați propriul vostru sine fără vreun teatru și fără a vă înșela.

Voi fi sincer: nu prea am văzut la nimenea așa de multă dragoste față de aproapele ca și la Sf. Paisie.

După discuțiile noastre, în timpul despărțirii, Pr. Paisie a venit la mine cu o pungă de gunoi imensă din plastic: „Nu am umbrelă. Te rog, ia această pungă care te va proteja de ploaie.” „Ce ploaie, gheronda? De ce punga aceasta? Cerul este senin!” „Îți va ajuta foarte mult, știu sigur.” Ne-am despărțit. Cincisprezece minute mai târziu a început să ploua – și nu am văzut niciodată o ploaie atât de puternică în viața mea. Cred că așa ar fi arătat și potopul. Deși nu sunt sigur, totuși. Mi-am făcut o gaură pentru fața mea în „pelerina de ploaie” pe care mi-a dat-o bătrânul și, astfel, am mers o oră și jumătate până la mănăstirea unde trebuia să stau peste noapte. Când am ajuns, oamenii au crezut că sunt o ființă extraterestră – După furtună eram uscat, fericit și bucuros! Pentru mine, acea „pelerină de ploaie” din acest incident amuzant era un chip al bunelor mijlociri în rugăciune ale sfinților pentru noi, păcătoșii. Pot exista furtuni și tot felul de calamități în viețile noastre, dar rugăciunea adevărată ne va proteja întotdeauna de pericol.

Acesta este modul în care l-am cunoscut pe cinstitul bătrân Paisie. Ne-am întâlnit de mai multe ori după aceea. Deși am încercat să-l „cruț” pentru că, într-adevăr, mii de oameni se duceau la el și nu-mi placea să deranjez lucrarea bătrânilor. De multe ori veneam să-i cer binecuvântarea și rugăciunile și vorbeam timp de un minut sau două. Cu toate acestea, în câteva ocazii, când circumstanțele ne-au permis, am vorbit ore întregi.

Un finlandez se plânge pe Mt. Athos

Într-o zi, părintele meu duhovnic a recunoscut: „Îmi pare rău, dar nu te pot ajuta în această problemă. Mai bine mergi la Pr. Paisie – cred că te poate ajuta.” La vremea aceea, bătrânul era foarte bolnav. Dar odată ce a auzit începutul poveștii mele, a uitat de boală și a devenit foarte atent. Și nu doar o atenție politicoasă și amabilă – el a devenit cu totul imersat în rugăciune și a devenit mai tânăr înaintea ochilor mei. Era clar că un lucru serios se întâmplase în el. Era maiestuos și înfricoșător în același timp.

După rugăciune, Pr. Paisie ridică ochii și îmi spuse câteva cuvinte foarte simple. Dar acele cuvinte veneau din străfundul inimii sale, din experiența personală a luptei sale cu păcatul; și, trebuie să recunosc, căci ca o bombă au distrus conglomerația de scârbe și ispite cu care am venit la bătrân. După aceea alergam de la chilia lui spre Mănăstirea Iviru și strigând din tot sufletul meu: „Slavă lui Dumnezeu! Slava lui Dumnezeu!” Speram ca nimeni să nu mă vadă și să creadă că sunt nebun.

Strictețea salvatoare

– Omul sfânt v-a mângâiat întotdeauna pe spate?

– Nu, nu a făcut-o. Uneori putea fi strict. Nu furios, desigur, ci strict. Era dictată de dragostea sa pentru oameni. Era necesară, de exemplu, când strictețea era singura modalitate de a salva pe alții de la disperare. Într-o zi, când eu și tovarășul meu plecam din Ouranoupolis spre Salonic, mi-a spus următoarea poveste. Cei doi fii ai săi au murit în accidente de mașină, intr-un interval de un an. Nici un cuvânt nu putea descrie durerea lui și a soției sale. Soția s-a îmbolnăvit grav, a suferit un atac de cord, iar cuplul era în disperare. Prietenul meu a mers la Mt. Athos cu ultimele lui puteri pentru a căuta mângâiere de la batranul Paisie. Auzind durerea tatălui, văzând starea teribilă a minții sale, bătrânul i-a vorbit foarte apăsat: „Jelești pe fiii tăi, care sunt acum cu Hristos. Dar ești îndurerat pentru un motiv greșit: tu ești în necaz și nu ei. Trebuie – și mă repet – trebuie să îți găsești un părinte duhovnicesc și să trăiești sub îndrumarea lui.” Însoțitorul meu a spus că nu se aștepta la astfel de cuvinte de la bătrân, care era mereu amabil și blând. „Dar unde voi găsi un părinte duhovnicesc, Gheronda?” „Du-te la Mănăstirea Iviru și te vei întâlni cu el pe drum”. A plecat și s-a întâlnit cu Pr. Maximos, viitorul său părinte duhovnicesc, pe o cărare. Acest păstor l-a ajutat pe el și pe familia sa să iasă din prăpastia deznădejdii.

Strictețea Pr. Paisie a fost dictată exclusiv de dragostea lui. Într-adevăr, omul avea nevoie de sprijin și el l-a primit și, în același timp, și-a dat seama că Dumnezeu are grijă de el, de soția sa și de fiii răposați.

„Crăpăturile reci ale Finlandei”2 și rugăciunile aprinse din Finlanda

– Acum, Pr. Paisie se află în Cer, simțiți cum că păstrați contactul cu el și că „conversațiile” voastre continuă?

– Nu mă pot numi un partener demn de conversație, dar mă sprijin pe rugăciunile, mijlocirea și dragostea cinstitului om. Și sunt fericit că am reușit să traduc și să public unele cărți despre bătrânul Paisie Aghioritul, scrisorile și discuțiile sale aici în Finlanda. Desigur, mă adresez lui în mod constant în rugăciunile mele. Sper ca descoperind pe Sfântul Paisie ne va ajuta pe mulți dintre noi să ne apropiem mai mult de Dumnezeu.

– Și ce cred cititorii finlandezi despre bătrânul Paisie? Îl găsesc oarecum ciudat și străin de ei?

– Dimpotrivă: slavă lui Dumnezeu, finlandezii au început să-l iubească foarte mult. Și mulți dintre ei s-au convertit la Ortodoxie. Dar este doar începutul; multe lucruri sunt încă de descoperit.

– De ce credeți că-l iubesc foarte mult?

– Există o serie de motive. În primul rând, el este contemporanul nostru și a văzut foarte bine viața societății moderne. În al doilea rând, Pr. Paisie nu a vorbit niciodată într-un mod greu de înțeles – toate cuvintele sale erau simple, accesibile, colorate și vii. Și, cel mai important, erau sincere și confirmate de viața sa. Apropo, se pot numi „pâinea cea adevărată” pe care oamenii moderni o doresc atât de mult. Vă amintiți că am vorbit despre „pâine duhovnicească plastică” în conversația noastră anterioară? Pr. Paisie a dat și ne dă încă această pâine autentică. Este ca o carte bună pentru copii – abilitatea de a le spune despre lucruri foarte importante în termeni simpli, este ceea ce este nevoie. Bătrânul avea această abilitate. Și, în al treilea rând, avea un simț foarte subtil și bun al umorului, care este o calitate crucială în viață, în opinia mea; o glumă bună poate înmuia inima. Zâmbetul Sfântului îi ajută pe oameni să înțeleagă că lucrul Lui Dumnezeu este de a le da oamenilor libertatea și nu de a-i înghesui într-o „cutie” sau să-i epuizeze cu instrucțiuni și îndrumări. Poate cineva care a fost eliberat de rău să nu zâmbească?

Și noi, în timp ce încercăm să aranjăm viața noastră monahală aici, în Lammi, vedem sarcina noastră de a face cunoscute viața și experiențele spirituale ale acestui om sfânt de cei care ne vizitează. Suntem convinși că viața sa este un model de a trăi cu Dumnezeu în timpurile noastre. Lupta și capacitatea de a sluji din toată inima celorlalți este foarte revoluționară în lumea noastră modernă, care se închină idolilor consumismului și confortului. Deși creștinismul în sine este „revoluționar”.

Bătrânul obișnuia să spună: „Dacă nu slujiți apropiaților voștri, niciodată nu veți fi fericiți – va fi o bucurie falsă. Dar când vă veți dedica apropiaților voștri, veți vedea bucuria pe care Dumnezeu v-o va da.” Și viața noastră confirmă corectitudinea cuvintelor sale în fiecare oră. Priviți în jur – veți vedea câți egoiști nefericiți strigă despre bucuria lor! Oamenii suferă, iau medicamente antidepresive, merg la „cursuri de fericire” și fac tot ce pot pentru a o obține, dar rezultatul este întotdeauna același; ochii lor sunt plini de durere, iar sufletele lor sunt uscate. Trebuie să ne întoarcem o dată și încă o dată la elementele de bază ale vieții duhovnicești. Este atât de ușor să fii fericit – trebuie doar să începi să-i iubești pe ceilalți.

O rugăciune pentru ocrotire

– Sunt sigur că pelerinajele la Sfântul Munte Athos sunt de mare folos pentru participanții lor.

– Nu numai de beneficii. Ei, de asemenea, pun înainte noi sarcini în fața lor. Una dintre principalele sarcini ale mănăstirii noastre în Finlanda este de a restabili cultul față de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu din această țară.

– De ce? Vreți să spuneți că această cinstire a fost întreruptă?

– A fost practic abandonată. În protestantism, în special protestantismul modern, Maica lui Dumnezeu este „respectată” în cel mai bun caz. Nu există nici o urmă a cinstirii de altădată în societatea contemporană non-religioasă – Biserica este străină de ea. În opinia mea, abandonarea cinstirii Preasfântei Născătoare de Dumnezeu este cauza distrugerii familiilor. Nu numai că oamenii moderni sunt singuri – ci sunt și izolați de Rai. Avem un motiv bun să îi numim „orfani spirituali”. De aceea am numit comunitatea noastră în cinstea Împărătesei Cerurilor – Panaghia.

La cine s-au întors întotdeauna oamenii în toate necazurile lor? La cea mai curată și Sfântă Fecioară. Așadar, dorim să arătăm oamenilor că, deși suntem singuri și izolați de Rai, avem ocazia să străpungem acest zid: trebuie doar să ne amintim că toți avem o mijlocitoare fierbinte și că acoperământul Ei este răspândit peste toți.

Tradus de Dmitry Lapa

1 O aluzie evidentă la începutul celebrului poem, Profetul, de către marele poet și scriitor rus Alexandru Pușkin: „Chinuit de setea spirituală, m-am târât într-o pustie întunecată.” – Trans.

2 O aluzie la: „De la râurile friguroase din Finlanda până la Colchida incendiară” – un vers din poezia, Pentru defăimătorii Rusiei, de Alexandru Pușkin, compusă de el în 1831. – Trans.

Categorii
Predici, conferințe, interviuri, sfaturi
cuvinte cheie

Articole asemănătoare



Vă rugăm să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

5 comentarii

  1. Mi-a plăcut MULT strictețea în privința jelaniei celor doi fii ai acelor părinți deznădăjduiți.
    Am întâlnit și eu cazuri, chiar dintre cei credincioși care, în momentul în care le-a murit cineva din familie, mai că-și pierdeau mințile!
    Probabil că există o discrepanță între teorie și practică, mai ales că teoria dacă nu-i și simțită cu inima, n-are efect…decât de bumerang atunci când se întâmplă nenorocirea!
    Deci, se probează ”calea de la urechi (din ceea ce citești dar și din ceea ce vezi, aș adăuga eu…) la inimă e MARE”!
    Sunt puțini oameni care nu deznădăjduiesc, nu intră în depresii atunci când le moare cineva drag…poate ar fi bine ca atunci când se întâmplă, toată nădejdea să fie că ei au ajuns/sunt BINE DINCOLO, iar dacă nu, cerut un canon de rugăciune pentru ei, pentru izbăvirea lor din Iad…

    Că tot e atins subiectul ăsta, vreau să spun că dracul speculează inima înfrântă a oamenilor, mai ales a femeilor, în caz de deces în familie și reprezintă un PERICOL pentru femeile (cel puțin 4) pe care le-am cunoscut întâmplător, la trei dintre ele murindu-le bărbatul, ultimei…fiul!
    PUNCTUL COMUN al acestor femei inconștiente, fără a spune/sfătui cu duhovnicul este că, din marea dragoste pentru cel plecat, din pricina dorului (re)simțit, DRACUL LI SE-ARATĂ ÎN CHIPUL ACELUIA PLECAT DINTRE ELE fiindcă, n-ar cum să mai tălăduiască pe pământ…fie se află în Iad, fie în Rai!

    Toate sunt înseninate pentru că îi văd pe cei plecați din lume la ele în casă, vorbind, sfătuindu-se cu ei, ca și cum nu ar fi murit.
    Una dintre ele spune că, dacă pierde ceva și nu găsește, îl strigă pe decedat, iar acela apare și-i arată unde este lucrul ”pierdut” sau, atunci când a fost bolnavă, a fost vegheată de către decedat din ușa holului de la baie, iar când voia să zacă, a trezit-o să ajungă la bucătărie pentru a-și lua medicamentele făcându-și și-un ceai… trecând pe lângă el, de data asta, din holul ce da în bucătărie.

    Nu știu, femeile-astea NU realizează că nu vorbesc cu decedatul, ci cu diavolul aceluia care a stat lângă el toată viața, știindu-i-o pe de rost…ca și îngerul păzitor de altfel!
    Poate ar trebui ca preoții să le întrebe dacă au viziuni cu ei, îi văd, etc…

    Când le-am spus că nu poate fi vorba de cel plecat, au spus că nu știu ce vorbesc….

  2. Sf.Paisie, alături de Sf.Iustin Pârvu sunt unii dintre sfinții pe care-i iubesc MULT!
    Au fost îngeri în trup, nu alta!
    Cel puțin pe Pr.Iustin Pârvu îl văd ca un heruvim care privește cu cei 8 ochi spre lume, mai ales spre România, iar cu aripile sale de serafim, ne protejează pe noi nevrednicii, de tot răul!

  3. Magda, Sfânta Treime și Maica Domnului să vă binecuvânteze !!! Am trecut ( și trec ! ) prin această încercare și nu știu cum să le ajut pe soția și fiica mea … Rog pe Dumnezeu să citești mesajul și să îmi scrii pe [email protected] ! Hristos s-A Înălțat !!!

    1. Când am văzut Filip, m-am gândit la Filip Stoler…un tip deștept și aprins cu inima puternic spre religiozitate…păcat că s-a supărat și n-a mai intrat pe-aici!
      Poate am fost și eu de vină…îmi pare rău!

      V-am dat un semn prin adresa de e-mail….totuși, trebuie să vorbiți cu un preot!
      Ei sunt cei mai indicați să vă îndrume…de obicei se dă un canon de rugăciune pentru a se vedea locul unde este…dacă nu-i bine, se poate cere un canon de rugăciune alături de punerea la Sf.Liturghie la mai multe mănăstiri, din 40 în 40 de zile, plus milostenie.

      Mai spuneau sfinții ruși: de ziua Sf.Arh.Mihail, rugăciune din toată inima prin menționarea celor din neam decedați…urmând ca la rugăciunea către Arh.Mihail, pe aripa lui lăsată la Iad, să-l/s-o scoată pe penintent/ă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO se bazează strict pe cititorii săi mulți, care sprijină fiecare cât poate acest demers. Vă punem la dispoziție conturi bancare sau varianta PayPal de mai jos. Fără sprijinul vostru acest proiect se poate diminua, până la dispariție.

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Reclamele sunt blocate

Te rog să ne susții, deblocând reclamele.