Finalul este din ce in ce mai aproape:
Asa ca reiau si aici pe portal un text ce l-am postat in 2017 pe saccsiv (foarte interesante si multe dintre comentariile de acolo):
Va veni si vremea fugii. O spune clar Sfanta Scriptura, o spun clar Sfintii Parinti:
UNDE FUGIM DE ANTIHRIST? Va fi ca în filmele post-apocaliptice?
Doar ca a fugi asa, cate unul, va fi oleaca prea greu. Dar cum s-o faci impreuna cu altii, daca nu cunosti altii?
Insa si pana in momentul fugii e bine sa ne cunoastem. In 2011 am luat si binecuvantarea de la Parintele Justin Parvu pe chestia asta:
VIDEO – Interviu ca parintele Iustin Parvu (02.03.2011): E bine sa ne cunoastem?
Si s-au facut schimburi de e-mailuri in public la rubricile de comentarii ale blogului saccsiv iar altora le-am facilitat eu astfel de schimburi in privat. Iar multi au ajuns sa se si cunoasca astfel, fata catre fata.
Dar a avut si o latura intunecata toata treaba asta. Caci asa cum a existat Iuda intre cei 12 Apostoli, tot de iude am avut parte si noi.
De exemplu, unii frati au reusit chiar sa organizeze intruniri, pe baza schimburilor de e-mailuri. Astfel s-au cunoscut mai multi o data si parea ca va fi bine. Dar nu stiu de ce, dupa o vreme, unei surori i-au venit goange pe creieras si a luat-o razna. Dupa intrunirile alea, a cunoscut ea din aproape in aproape din ce in ce mai multi si la un moment dat ma trezesc cu ea ca ma ataca furibund. Asa, aiurea. Si a produs vrajba si alea alea. Sau poate o fi fost cu treaba inca de la inceput?
Alt exemplu. Un frate insurat a cazut in pacat cu o sora. Fratele s-a trezit si a rupt noua relatie, insa sora a ramas ranita. Si ca majoritatea femeilor astfel ranite, precum sotia acelui mare slujbas imparatesc egiptean din istoria cu Iosif, s-a apucat de razbunari si facut rele. Si pentru ca i-am spus sa-l lase in pace, s-a pornit si … impotriva mea, inhaitandu-se virtual inclusiv cu tot soiul de scursori umane ce urau din tot sufletul lor intreaga mea lucrare de pe acest blog.
Si daca tot am pomenit de acele scursori, voi aminti si de cateva dintre actiunile lor. Au folosit adresele de e-mail pe care fratii le facusera publice la rubrica de comentarii si luand si nick-urile respective, au umplut internetul de mizerii. La inceput pe blog, care la acea vreme era printre putinele fara moderare, adica nu trebuia sa aprob eu fiecare comentariu, ci se publicau instant, la liber. Si astfel, pana ma dumiream ca o postare a unui, sa zicem, nick X cu adresa de e-mail a vechiului nick X nu e de fapt a acelui vechi nick X, era oarece bataie de cap. Plus ca monitorizau 24 de ore din 24 activitatea pe blog si cand simteau ei ca nu sunt la butoane (caci doar sunt om, mai dorm, mai mananc, mai una alta) bagau la greu. N-am inteles niciodata de unde aveau atata energie in facerea de rau. Cum de nu aveau pauze? Caci, vedeti voi fratilor, eu de multi ani, de cand am blogul, nu mai am ore fixe de somn sau de masa. Dorm cateva ore noaptea si cateva ziua, dar nu ma culc la aceleasi ore. Deci nu se bazau pe descoperirea unei rutine, ci chiar monitorizau 24 din 24. Incredibil. Asa ca am fost nevoit sa elimin nemoderarea si am inceput sa procedez precum celelalte bloguri. Atunci au navalit pe alte site-uri pe unde stiau ei ca mai posteaza fratii. Evident, cu identitatea si e-mailurile fratilor. Ba si cu al meu. De aceea, de atunci, eu nu am mai postat niciodata pe alte bloguri iar acest lucru devenind de notorietate, pana la urma deja se stia: daca apare pe aiurea un comentariu semnat saccsiv, sigur nu e al meu. Dar ceilalti frati au avut de suferit.
Revenind, nu renunt la ideea de a va ajuta sa va cunoasteti, insa nu stiu cum anume trebuie procedat.
Mi-am amintit de aceasta tema, caci zilele acestea cativa frati m-au rugat in acest sens.
Postez acest material doar pe saccsiv, caci pe portal sunt foarte multi cititori noi si nu stiu daca ar intelege inca. Doar ca nici majoritatea vechilor cititori de pe saccsiv nu prea mai viziteaza blogul, ci s-au regrupat pe portal, inclusiv la comentarii. Firesc, caci blogul nu prea mai are activitate, fiindu-mi imposibil sa cant la doua piane. Sa speram totusi ca usor usor se va duce vestea despre acest articol si ca se va veni cu idei.
Doamne ajuta!
Nu uitați că oriunde se mută omul ia cu el și obișnuițele. Vor fi primele care îl vor lupta. Nădejdea trebuie să rămână la Dumnezeu, nu în schimbarea locului. Omul nevindecat merge cu boala după el oriunde s-ar duce.
In alta ordine de idei:
Niciodată nu le povesti altora prea multe despre tine. În momente de invidie, orbii încep să vadă, cei muţi, să vorbească, iar surzii să audă …
Invidia este o boală a prieteniei
Doamne ajuta,
vreau si eu invitatie, sunt din Pitesti
Frate Teodoros,ai dreptate,Nicolaie Steinhardt in jurnalul fericirii explica in detaliu care erau momentele cele mai grele ale detentiei,nu munca istovitoare,nu bataile indurate,nu foamea si setea cumplita ci supotarea fratilor de langa tine cu toate micile lor,obiceiuri,cu defectele lor,cu bune si rele, asta era cel mai greu,sa-i suporti pe ceilalti fara sa te enervezi.Lupta cea mai grea e cu tine insuti pentru ca sunt convins ca nimeni nu se cunoaste pe sine cu adevarat decat in focul ispitelor,abia atunci constatam cat de mici si insignifianti suntem,multi dintre noi bravam dar in realitate in fata ipoteticei morti iminente,cred ca cei mai multi esuam lamentabil.Deci solutia ar fi multa rugaciune si rabdare de chinez batran.
Iertare fratilor.
Nu inteleg cum se poate scrie pe forum. Am primit mail.urile, am cautat pe google „forum ortodoxinfo”, dar nu imi apare nicio casuta unf pot scrie.
Mergi pe forum (la adresa pe care ai primit-o pe email) si autentifica-te cu userul si parola primite. apoi mergi pe prima pagina a forumului si acolo vei putea posta.
Doamne ajuta.
Sunt pentru a ne cunoaste.
Mantuire
Si eu doresc sa fiu adaugat la forum. Multumesc
Geo
Vezi te rog daca ai primit e-mail. Sa te uiti si la spam.
Geo
Ai primit invitatia?
poate ma adaugati si pe mine la forum
Vasile trimite-mi si mie un mail.
dante
Ti-am trimis. Confirma te rog primirea.
Pe pământ noi ne cunoaștem în parte, și asta pentru că sufletele noastre sunt dezbinate din pricina multor dorințe. Oamenii au obiceiul să se identifice cu propriile dorințe și din această cauză se îndepărtează de ei înșiși. Atunci când doi oameni cu dorințe comune se întâlnesc, ei se bucură și se împrietenesc. Văzând în celălalt doar propriile dorințe, ei ajung să creadă că se cunosc unul pe altul și că se înțeleg. Viața însă ne schimbă pe toți, pentru că unele sunt dorințele copiilor, altele ale tinerilor, altele ale oamenilor cuprinși de grijile familiei și altele ale bătrânilor.
Oamenii se despart din cauză că dorințele lor se schimbă
Teodoros
Doamne ajuta! Referitor la celalalt comentariu, n-am deocamdata timp de discutii pe e-mail. Iertare. S-o luam pe scurtatura. Vreti invitatie?
Da. Mulțumesc!
Pot sa primesc si eu invitatie la forum ? Multumesc
Dă-mi și mie o invitație daca se poate. Nu prea comentez eu pt că de multe ori din punctul meu de vedere este foarte greu sa ne facem înțeleși prin comentarii ….Sincer sunt de părere că cel mai bine este face to face…
Eu o să trebuiască să-mi schimb adresa de e-mail de pe yahoo.
După, voi intra în horă!
Abia aștept să vă cunosc, să ne întâlnim!
PASALARU e de mult timp, cel puțin 10 ani!
E super!