X

VIDEO. Interviu cu un torționar comunist: ”Era o plăcere de a tortura. I-am terminat pe toți. Câte căpățâni ai făcut luna asta?”

Interesul era să lichidăm intelectualii.

Torţionar comunist graţiat de Mihail Sadoveanu.

„Torţionarul Franz Ţandără, fost copil de trupe, vagabond, închis în anii ’50 pentru că şi-a ucis tatăl, graţiat de scriitorul Mihail Sadoveanu (după propria-i mărturie) şi ajunge instrument al sistemului criminal comunist.

„Câte căpăţâni ai făcut luna asta?”
„Era o plăcere de a tortura; era o distracţie.”
„Oamenii curaţi la suflet n’au scăpat. I’am terminat pe toţi.”

Interviu din anul 2002.

Fabian Anton: “Cuvinte pentru comuniști” – Povestea din spatele filmului

La sfîrșitul lui martie 2002 ne-am lăsat, în sfîrșit, convinși de Irina Nicolau să pornim spre Clejani pentru a realiza un documentar despre lăutarii-„haiduci” deveniți faimoși în întreaga lume.
Împrumutasem bani pentru închirierea camerei video și pentru benzină și dis-de-dimineață pornisem în „roaba” bunului meu prieten Marius Caraman spre celebrul sat de lîngă Giurgiu, urmînd indicațiile telefonice ale lui Țagoi.
Prima supriză neplăcută aveam să o primim exact cînd am parcat mașina în fața casei dărăpănate a lui Nicolae Neacșu, „șeful haiducilor”. Ca să „meargă filmarea” trebuia să plătim cum se cuvine și abia după ce Marius a scos din portofel ultima sută de dolari – păstrată pentru orice probleme s-ar fi ivit – lăutarii ne-au poftit în curte.
Apoi au apărut celelalte: curentul electric – furat de la un stîlp de vis-a-vis, se întrerupea cînd ți-era lumea mai dragă, lăsîndu-ne pe întuneric, în casă nu încăpeam cu toții așa că a trebuit să improvizăm o filmare în curte, alături de găinile și porcii ce se plimbau în voie printre picioarele noastre, portierele și portbagajul mașinii – pe care am fost avertizați la sosire că n-are niciun rost să le încuiem – le-am găsit la plecare deschise, Țagoi surîzînd către noi un: “Nu vă lipsește nimic da’ am vrut să vedeți că nu trebuia să încuiați mașina”.
Am plecat din Clejani obosiți și lefteri, cu 4 ore de filmare care cu siguranță ar fi bucurat-o pe Irina dar care pentru noi fuseseră un chin.
Ne îndreptam spre București cînd Marius îmi spuse: “Dacă tot suntem aici hai măcar să filmăm ceva important…” Ce anume însă niciunul dintre noi nu avea habar. Ne-am amintit atunci de „Drumul Damascului”, carte publicată în urmă cu vreo trei ani și care trecuse aproape neobservată. „Dacă am reuși să dăm de Țandără?” întrebă Marius. Niciunul din noi nu îl cunoștea, știam că și colaborarea lui cu Doina Jela fusese un chin, nu dorea să fie înregistrat, nu dorea să fie filmat… Am sunat totuși un vechi prieten și coleg de la TVR și, în cîteva minute, făcusem rost de telefonul celebrului torționar. “Sunăm?” “Încearcă!”, îmi spuse Marius.
La capătul celălalt răspunse o voce răgușită. “În cît timp puteți fi aici?” m-a întrebat după ce i-am spus ce vreau. Marius îmi făcu semn – jumătate de oră.
“Dacă în jumătate de oră sunteți aici sunt de acord să vă povestesc tot ce știu!”
Cînd am ajuns primul lucru a fost să își scoată soția din cameră. “Vorbesc numai cu voi”, spuse. Așa a început filmarea care, de cîteva zile, a devenit virală.
Înainte de a pleca nu s-a lăsat pînă nu ne-a dat cîte un borcan cu miere făcută de el și pînă cînd nu ne-a arătat dosarul în care își ținea toate memoriile (vreo 30) pe care le adresase autorităților statului după 1989. Zeci de foi în care mărturisise tot, cu date exacte, cu fotografii ale celorlalți torționari, cu tot ce își mai aducea aminte. Mărturisise tot și cerea să fie anchetat și pedepsit.
“V-a răspuns cineva la toate astea?” l-am întrebat.
“Nimeni domnule, de 13 ani tot le scriu și nimeni nu mă întreabă nimic. Doar ăștia de la secția de poliție, cînd m-am dus la ei, m-au ascultat și apoi mi-au trimis răspuns să mă duc acasă că dacă e nevoie vin ei după mine.”
Cîteva săptămîni mai tîrziu i-am trimis filmarea. M-a sunat apoi să îmi spună că după ce ai lui au văzut interviul l-au dat afară din casă și nu mai vorbesc cu el. Dormea la un prieten, la stupină, și nu, nu îi părea rău de starea în care a ajuns ci de faptul că nu a avut puterea să mărturisească totul mai întîi familiei și abia apoi nouă.

PS. Franț Țandără a murit în 2004, după doi ani de la filmarea noastră. Pînă în ultima clipă a sperat ca cineva din autoritățile statului să vină să-l tragă la răspundere. Cînd a văzut că pe nimeni nu interesează mărturia sa a înțeles că ce s-a întîmplat în 1989 nu a fost decît o minciună.
PS 2. Timp de 17 ani filmarea noastră a rămas aproape necunoscută pînă acum cîteva zile. Deși am postat interviul pe internet, deși am încercat să îl oferim televiziunilor sau să facem proiecții cu intrare liberă am fost refuzați mereu. Nu ni s-a dat niciun spațiu de emisie, nicio sală. Doar o revistă culturală s-a încumetat să publice, după 5 ani de cînd filmasem, fragmente din interviul nostru.
PS 3. Irina Nicolau s-a stins cîteva luni mai tîrziu, la începutul lui iulie 2002. Marius Caraman, cel care a filmat și care a pus atîta suflet în proiectul nostru, s-a stins și el în urmă cu aproape doi ani, dezamăgit de lumea pentru care a luptat. Împlinise 64 de ani.

Varianta integrală

Categorii
Comunism
cuvinte cheie

Articole asemănătoare



Vă rugăm să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

5 comentarii

  1. Doamne ajuta,

    Incredibil si edificator in acelasi timp.

    Spusele sarmanului din video-clip face sa cada valul ce acoperea spoiala libertatii, democratiei , puterii prezente care nu este decat un demon ascuns si tartorul tortionarilor fizici sau ordonatori .

    Acest tartor asteapta cu nerabdare sa repete si sa perfectioneze experienta acumulata in timpul comunismului.

    Doamne apara, pazeste, si ne-ntareste.

    Mantuire

  2. Sa vada romanul modern cu cine s-au luptat de fapt legionarii si intelectualitatea romaneasca a acelor vremuri, iar cine mai crede in basmele istorice de azi n-are decit sa doarma in continuare, insa istoria are prostul obicei de a se repeta periodic.
    Ma minuneaza cu cita dezinvoltura acest individ marturiseste sadismul si cruzimea.
    Ce ar mai fi de spus….

  3. De remarcat că dorința de a mărturisii era presantă pe individ.Simțea el, în primitivismul lui, că va da socoteală pt.cele făcute.Din păcate, mărturisirea fără căință nu are valoare mai ales că nu a fost făcută la duhovnic.Acesta a fost un simplu executant.Mult mai vinovați sunt superiorii lui care au condus genocidul.Aceia nu vor recunoaște niciodată că au greșit. Dacă se întorc timpurile de prigoană va fi și mai cumplit .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO se bazează strict pe cititorii săi mulți, care sprijină fiecare cât poate acest demers. Vă punem la dispoziție conturi bancare sau varianta PayPal de mai jos. Fără sprijinul vostru acest proiect se poate diminua, până la dispariție.

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Reclamele sunt blocate

Te rog să ne susții, deblocând reclamele.