Reacții adverse ale vaccinurilor – Mărturii din România

Mărturii primite de la părinți

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Roxana

“Buna!

Ma numesc Roxana si sunt mama unui baietel de 11 luni.
Locuiesc in Spania cu sotul si bebelusul meu.
Vreau sa fac cunoscuta povestea mea in legatura cu vaccinurile.

Cand s-a nascut bebe, i s-au facut vitamina K si vaccinul antihepatic B. Bun…. Pana aici totul bine.

La doua luni am mers sa-i facem vaccinul hexavalent. Facut! Apoi a inceput infernul… Imediat dupa vaccinare a inceput sa-i curga nasucul si sa tuseasca. Am zis: o fi vreo raceala, ceva… N-am facut nimic si nici nu i-am dat altceva decat ca i-am facut spalaturi nazale cu ser fiziologic. In doua zile era si mai rau, abia putea respira. Am mers la urgenta. Medicul l-a consultat, i s-a dat tratament si i s-a pus masca de oxigen. Avea 2 luni si jumatate… micut. S-a nascut cu 2,480 kg si a avut 46 de cm lungime. Va inchipuiti cat a putut sa planga saracul cu masca pe fata… Sa nu mai spun ca eu eram furioasa pentru ca nu stiam cum a putut sa raceasca in halul asta, eu fiind foarte atenta cu el si cu igiena. Ma rog…sa continui. La spital ni s-a zis ca trebuie sa ne internam pentru ca este foarte mic si are bronsita!!! Ne-am internat, a primit tratamente si masca de oxigen la fiecare 4 ore. Am trecut si peste asta. Am stat in spital o saptamana.

Apoi, la 4 luni trebuia sa-i facem alt vaccin hexavalent, insa cum cateva luni bune tot a fost racit, am amanat pana la 6 luni!!! Am facut vaccinul la 6 luni. Din nou bronsita!!! Din nou tratamente. De data asta am ramas acasa cu masca cu ser si cu corticosteroizi!!! Doua saptamani a durat totul. Imediat dupa tratament a inceput cu alte reactii ciudate. Avea miscari ale corpului incontrolabile. Am mers iar la urgenta. Ne-au internat iar. Eu, fiind speriata de tot ce se intampla, deja ma invinovateam ca ii facusem vaccinul. Am intrebat medicii de acolo daca se poate sa fie de la vaccin aceasta reactie. Imi raspundeau asa… mai cu teama, ca “da”… Va dati seama ca fiind si mai speriata, plangeam non-stop si ma gandeam ca am imbolnavit copilul cu mana mea, el fiind sanatos tun inainte de vaccinurile hexavalente. I s-au facut mai multe analize, dar nu au gasit nimic. Atunci eu intreb: ce s-a intamplat de fapt, de ce imediat dupa vaccin au inceput toate problemele copilului meu?”

Roxana S.

Elena

“Buna ziua!

Noi am renuntat la vaccinare in urma unei reactii adverse. Primul copil s-a nascut cand aveam 22 ani, eram tanara si nu m-as fi gandit ca procedurile medicale / vaccinurile pot face rau.

Da, citeam prospectele medicamentelor, insa medicul de familie ma asigura ca nu trebuie sa imi fac probleme, fiindca reactiile sunt foarte rare. La vaccin nu am citit prospectul (nici macar ambalajul vaccinului nu l-am vazut). Asadar, dupa vaccinul hexavalent administrat la 2 luni, la 3-4 zile, baietelului i s-a declansat dermatita atopica. In momentul acela am inceput sa caut informatii despre vaccin si posibila legatura. Timp de 2 luni am citit cat am putut de mult. La 4 luni am fost sunata de medicul de familie ca sa mergem iarasi la vaccin, insa i-am zis ca ne-am hotarat sa nu mai vaccinam fiindca ne era frica de alte reactii mai grave. Din fericire, in cazul nostru reactia adversa nu a fost foarte grava, insa in familie avem un nepot care in urma vaccinului ROR a fost diagnosticat cu autism, iar acesta a fost inca un motiv sa intrerupem vaccinarea.”

Alexandra Ciobanu

“Numele meu este Alexandra Ciobanu.

Sunt mamica unei fetite speciale. Anastasia s-a nascut la data de 11.10.2016. Totul a decurs perfect pana la varsta de 2 luni (inaintea administrarii vaccinului Hexacima).

Pe data de 18.12.2016 (mai exact la 4 zile dupa vaccin) si-au facut aparitia crizele partiale complexe (10 in acea zi). Atunci am ajuns de urgenta, unde fetita mea a urmat tratament de prima linie pentru epilepsie, a doua zi a inceput cu spasme infantile (sindromul West) + crize partiale.

Diagnosticele pe care le-a primit sunt:  “encefalopatie epileptica”, sindrom West, sindrom Rett atipic si suspecta de mutatia genetica CDKL5.

Pana in momentul de fata, Anastasia a urmat toate protocoalele posibile pentru spasme infantile (ACTH, vigabatrin, predinsolon, acid valproic, klobazam, nitrazepam, levetiracetam, topiramat, sulthiame, methylpredinsolon, cannabidiol, dieta ketogenica, schema pentru anumite boli metabolice cum ar fi vitamina b6, piridoxal fosfat, biotina, acid folic ,acid folinic, l-serina, etc.).
Niniciun medicament nu a reusit sa ii opreasca spasmele.

De un an de zile ne luptam impotriva acestor spasme, dar se pare ca nu vor sa cedeze.

In iunie 2017 am decis sa plec cu ea in Germania, cu sperata ca tehnologia de acolo ne va aduce pe drumul cel bun, dar nu a fost asa. In schimb, cei din Germania au avut curajul sa puna pe fisa medicala ca in urma administrarii vaccinului si-au facut aparitia convulsiile. Bineinteles in Romania nimeni nu avut curajul sa recunoasca legatura dintre vaccinarea cu Hexacima si problemele aparute, ba din contra, imi spuneau ca nu are nici o legatura si ca fetita trebuie sa fie vaccinata in continuare, desi ea avea convulsii zi de zi. Am  refuzat cu desavarsire sa mai vaccinam fetita.

Toate analizele metabolice, RMN (neurotrasmitatori, punctie lombara) nu arata nicio afectiune.

Anastasia are crize in fiecare zi (spasme infantile, crize partiale generalizate cu durata de pana la 20 de minute, crize atone si crize absente). Medicii din Germania au spus ca simptomele mutatiei de care este ea suspecta au fost declansate in urma vaccinului si ca daca nu o vaccinam exista o probabilitate ca fetita sa aiba o viata normala. Ei au spus ca exista multi oameni cu defecte genetice grave care duc o viata linistita fara nici un simptom.”

Mamica ne-a trimis si acte doveditoare.

Luminita Ancuta

“In atentia autoritatilor in cauza,

Ma numesc L.A. si vreau sa raportez reactiile adverse ale vaccinurilor in urma carora trei dintre membrii familiei mele au avut de suferit. (Daca ma includ pe mine si pe sotul meu, suntem 5.)

Primul caz este cel al fratelui meu, bolnav de epilepsie de la varsta de 9 luni. Acum el are 38 de ani.
Atunci, dupa vaccinul DTPa a facut convulsii noaptea, s-a invinetit, i s-au invinetit si unghiile si, de atunci, face crize comitiale si de 10 ori pe zi. Medicii au spus ca este o forma severa de epilepsie. Cand se schimba vremea, face crize si de 20 de ori pe zi, sunt zile in care sta ore intregi in criza. Parintii mei au suferit mult in toti acesti ani. Acum sunt batrani, disperati, extenuati pentru grija lui, dar il iubesc cu toata inima lor si nu l-ar da pentru nimic in lume in grija nimanui. Ba mai mult, se roaga cerului sa-i tina Dumnezeu in viata ca sa poata avea grija de el, sa nu trebuiasca eu, fiica lor, sa imi asum o asa responsabilitate si, Doamne fereste, sa-mi stric casnicia. (Ei stiu cat de mult tin si eu la fratele meu).

Suferinta in toti acesti ani a fost grea, apasatoare si cu multe lacrimi. Parintii au stat cu el in spitale pana la varsta de 7 ani, cand au intrat in deznadejde si nu au mai putut lupta prin doctori. Li s-a spus ca va muri la 11 luni, apoi ca nu va apuca 5 ani, apoi ca nici 7 ani, mai mult, ca la 11 ani totul se va incheia pentru el. Nu mai suportam eu, ca si copil, sa aud asemenea scenarii din partea medicilor. Acum are 38 de ani si, prin grija si iubirea parintilor este inca in viata si vreau sa fac publica suferinta lor. Medicii le-au tot luat gandul de la efectele vaccinului, spunandu-le ca epilepsia a aparut in urma unei spaime puternice. Mama mea a avut foarte mare grija de noi si ea le-a tot repetat ca bebelusul ei a fost perfect normal pana la acel vaccin si ca n-a cazut niciodata si nimic nu l-a speriat niciodata. Pana la urma s-au resemnat saracii.

Parintii mei au aflat de aceasta lege a obligativitatii vaccinurilor si s-au decis sa faca public cazul, ca sa poata sa-si protejeze nepotii, suferinta lor sa nu fi fost in zadar in toti acesti ani.
Eu, fiind marcata de suferinta copilariei mele, am cerut de la Dumnezeu un lucru cu inima indurerata: sa-mi poarte pasii unde considera EL, sa faca ce vrea el cu mine, numai sa stiu ca ajung la un capat de drum si sa-mi vad fratele sanatos. Astfel ca, am ajuns sa studiez in Japonia si am locuit acolo mai mult de un deceniu. Mi-am nascut ambii copii acolo.

Intr-o zi s-a intamplat un lucru care m-a facut sa cred ca nu e bine sa-mi vaccinez copiii si vreau sa va relatez in continuare despre acest lucru.

Desi copilaria mi-a fost sub umbra bolii crunte (mama mea stiind de cand e suferind fratele meu de la vaccinul DTPa), totusi eu nu studiasem deloc acest domeniu si, avand la randul meu o fetita, tanara fiind, am ascultat sfatul medicului si i-am facut vaccinurile pana la 3 ani.

Intr-o dimineata, cand m-am dus la medicul meu de familie sa-i fac fetitei mele DTPa (vaccinul care a distrus viata familiei mele si a mea), medicul m-a intrebat daca am semnat formularul de accept al parintelui. I-am spus ca nu, dar ca nu-i problema, ca-i semnez. “Pai l-ati citit?”, m-a intrebat ea. “Nu!” i-am raspuns. “Pai nu-l recomandati?” o intreb. Imi plangea fetita in brate si nu eram dispusa sa citesc un formular A4 scris in japoneza. Eu stiu sa citesc japoneza, dar era fetita prea agitata sa stau sa citesc atunci, erau oricum si multi termeni medicali si ma gandeam ca poate nu inteleg bine, voiam sa am si dictionarul. M-a marcat privirea doamnei doctor, pe care n-am s-o uit niciodata: “Cum doamna? Il recomandam, dar nu-l puteti semna fara sa cititi si sa fiti de acord!!”.

Atunci am decis sa plec si sa revin dupa ce-l citesc.

Ajungand acasa, mi-am luat dictionarul si am inceput sa citesc. Cand am ajuns la reactiile adverse, mi s-a racit inima in mine caci scria: “1 din 2.000 de cazuri fac EPILEPSIE!!!” Intr-o clipa toata suferinta copilariei si vietii mele mi s-a perindat prin fata ochilor si am simtit cu durere ce as fi putut sa-i fac fetitei mele. Am continuat sa citesc, am citit tot si, cand a venit sotul acasa, i-am povestit si l-am rugat ca tot ce citesc eu sa citeasca si el. Am stabilit impreuna sa ne documentam riguros in aceasta privinta ca sa putem lua o decizie corecta si in cunostinta de cauza. Asta am facut si ne-am dus amandoi la doamna medic de familie de atunci din Japonia. Doamna a fost foarte draguta si ne-a ascultat, ne-a raspuns la intrebari.

Eu: “Doamna doctor, am citit formularul de consimtamant si scrie aici ca 1 din 2.000 de cazuri fac epilepsie. De unde stiu eu ca fetita mea nu va face epilepsie dupa vaccin?”
D-na doctor: “N-aveti de unde sa stiti.”
Eu: “Si totusi, cum pot eu sa ma asigur ca totul va fi bine?”
D-na doctor: “N-aveti cum sa va asigurati. Doar daca sistemul ei imunitar e bun in momentul vaccinului.”
Eu: “Si de unde stiu daca are fetita imunitatea buna, daca- i mai scazuta decat de obicei sau daca-i mai crescuta?”
D-na doctor: “Asta nu stim!”
Eu: “Sa inteleg prin deductie logica faptul ca, daca are imunitatea buna, nu mai e nevoie de imunizare? Ca va trece cu bine peste orice boala pentru ca imunitatea ei o va proteja?”
Dna doctor: “In principiu, da!”
I-am spus apoi doamnei doctor despre suferinta fratelui meu din cauza vaccinului si a fost foarte draguta, ne-a respectat decizia de a nu mai vaccina copiii. Ne-a spus ca oricum nici ea nu mai vede necesar vaccinul antidifterie pentru ca acum traim foarte civilizat, copiii sunt crescuti in medii curate si nu mai exista acest pericol ca inainte. Am ramas la acelasi medic de familie si urmatorii ani, copiii mi i-am inscris la scoala acolo in Japonia fara vaccinuri. Se zice ca, daca se intampla ceva, copilul nevaccinat are de suferit, nu cel vaccinat, care este IMUNIZAT!

Pe al doilea copil nu l-am vaccinat deloc. In tot acest timp m-am informat continuu ca sa fiu sigura ca fac alegerile cele mai bune pentru copiii mei.

Ce am observat diferit la copiii mei? Fetita, cu toate vaccinurile la zi pana la 3 ani, mi-a fost mai apatica si mai retrasa decat baietelul. De la 3 ani, cand am inceput sa studiez aceste reactii adverse si a inceput sa ma intereseze si mai mult aspectele legate de sanatate, am inceput sa o ajut sa elimine metalele grele (se stie ca si creierul uman se poate elibera de metalele grele) si, la scurt timp, am observat o deschidere comportamentala a fetitei mele. Daca pana atunci era mai apatica, mai retrasa, acum incepuse sa fie mai alerta, lua parte la jocuri la scoala cu drag, participa, era mai activa. Intre timp, mi-am luat licenta si ca specialist in comportament, asa ca nu este doar o impresie de-a mea si nu este doar o comparatie subiectiva a copiilor mei. Ca mama imi asum ce spun si am multumit cerului ca m-am oprit la timp cu intoxicarea creierului fetitei mele. Ii sunt recunoscatoare din suflet fratelui meu care, prin suferinta lui, m-a ajutat sa am copiii sanatosi in acest moment.

Asadar, fiica mea a fost cea de-a doua victima a vaccinurilor.

A treia victima a fost baietelul meu care, in vara aceasta, pe cand eram pe litoral, a fost muscat de un caine si, fiind la urgenta si panicata, nestiind despre antirabic si antitetanos (pe acestea nu le studiasem), de frica, am acceptat sa i se faca baietelului vaccinurile. La o zi i-au aparut multe eruptii cutanate. A trebuit sa-i mai faca o doza (avea 4 doze de facut). Am intrebat medicul daca nu cumva reactia cutanata este de la vaccin si, cu foarte mare NONSALANTA, mi s-a raspuns ca “N-are cum! I-ati dat ciocolata si a stat in soare!” Cred ca nu mai eram eu, dar am acceptat sa I se faca si a doua doza. Noaptea s-au intensificat mancarimile si disconfortul din cauza eruptiei. Baietelul arata ingrijorator si am plecat imediat acasa din vacanta spre casa. I am facut poze, le pot pune la dispozitie, daca e nevoie. Am renuntat sa-i mai fac celelalte 2 doze din schema cand am citit apoi si despre aceste doua vaccinuri: antirabic si antitetanos si mi-am dat seama ca nu era necesar deloc sa i le administrez.

Baietelul meu este a treia victima a vaccinurilor din familie.

Am dat doar aceste 3 cazuri care pentru mine reprezinta parte din inima si din fiinta mea. Despre mine si sotul meu nu mai spun ca am avut probleme cu sistemul imunitar, dupa ce, in Japonia, am facut vaccinul antigripal. Nu mai terminam cu racelile si infectiile in corp. Abia cand am inceput sa citesc despre efectele adverse ale vaccinurilor, mi-am dat seama ce ni se intamplase si noua.

Un alt caz apropiat, o fetita, care are toate vaccinurile la zi, sufera de multiple alergii. Fratele ei mai mic a murit de cancer la creier la un an si jumatate, si el cu vaccinurile la zi.

Vreau sa mai semnalez ca, din generatia fratelui meu, mai sunt doi baieti care s-au imbolnavit tot atunci cu fratele meu (probabil dupa acelasi vaccin). Acum nu mai stiu pe unde sunt, erau vecini cu parintii mei. Unul are probleme neurologice si merge rau, iar altul are afectiuni neurologice severe. Chiar mama mea se bucura intr-un fel ca fratele meu nu este totusi atat de grav!!!

Am incercat sa raportez reactiile adverse ale vaccinurilor pe site-ul ANMDM-ului (Agentiei Nationale a Medicamentelor si Dispozitivelor Medicale), dar n-am putut downloada niciun formular, de prins la telefon nu am reusit niciodata. Medicul de familie nu a vrut sa raporteze reactiile adverse. Pana la urma, cu ajutorul unei mamici de pe grupul nostru, am reusit sa raportez online, reactiile adverse pe care le-a suferit baiatul meu.

Prin urmare, aleg sa fac aceasta marturisire in scris si, prin ea, sa va rog sa reconsiderati obligativitatea vaccinarii in Romania. Aceasta suferinta a oamenilor va avea ecou si in spatial lumesc, dar va trece si dincolo de lumesc si nimeni nu vrea sa-si asume o atat de grea responsabilitate.

Dumnezeu sa va lumineze cugetele si sa va umple inimile de iubire pentru viata si sanatate, iar noi ne vom ruga pentru binele dumneavoastra, al celor care se vaccineaza si al copiilor nostri. Suntem oameni si e bine sa facem legi pentru oameni si pentru binele lor, in spiritul vietii.

Aveti marea oportunitate sa deveniti eroi prin salvarea din suferinta a acestor prunci.
Apasati pe butonul care le aduce bucuria si zambetul pe chip!
Dumnezeu sa va binecuvanteze!”

Marturie reactii post-vaccinale, inclusiv AUTISM, Iuliana I.

“Buna ziua! Numele meu este Iuliana I. si sunt mamica lui Ayan (4 ani si 6 luni). Copilul meu este tot ce mi-am dorit de la viata si il iubesc mai mult decat pe mine. L-am nascut cu o malformatie la inima (Tetralogie Fallot) si a fost operat pe cord deschis la varsta de 11 luni.

Avand incredere in sistemul medical, i-am facut toate vaccinurile: cele din maternitate, 2 luni, 4 luni si 6 luni.
Dupa fiecare vaccinare au fost reactii adverse:
– la 2 luni s-a umplut de bubite mici rosii si facea apnee in somn (a fost 3 saptamani in spital cu diagnostic de pleomonie).
– la 4 luni a facut vaccinul si dupa 3 zile ne-am internat in spital, dar de data asta cu diagnostic de bronsiolita. Copilul facea febra foarte mare dar nu prezenta semne de raceala.
– la 6 luni iar internare in spital (4 saptamani), dar medicii nu stiau ce sa imi spuna ca are!

La 10 luni am plecat cu el in Italia, unde a fost operat la inimioara si medicii de acolo, vazand istoricul nostru medical mi-au spus ca s-a facut o greseala enorma vaccinand acest copil pentru ca din punct de vedere medical fiul meu nu era apt sa fie vaccinat!Dupa 6 luni de stat in Italia ajung in Romania si ce fac?! Vaccinez cu ROR, desi medicii italieni mi-au spus sa nu mai vaccinez, dar eu, ca un cetatean bun si neinformat, ascult medicii romani. Mi-am nenorocit copilul!!! Dupa 2 saptamani de la administrarea ROR-ului fiul meu s-a oprit din vorbit! Parca uitase tot!!! Nu ne mai striga, isi facea nevoile pe el desi noi scapasem de pampers, il strigam pe nume si nu ne mai raspundea, contactul vizual era foarte redus, nu mai vroia sa stea intre oameni si nu mai socializa.

Dupa nenumarate vizite la psihiatri si psihologi ajungem la cruntul diagnostic de AUTISM!!!

De ce vreti sa ma obligati sa vaccinez in continuare??? Stie cineva cat ma lupt pentru ca educatoarea nu mi-l vrea in grupa dansei? Imi doresc sa mai fac un copil… O sa il imbolnavesc si pe acela? Prefer sa mor, prefer puscaria, prefer sa plec din tara mea, prefer ORICE, doar sa nu mai vaccinez!!!

Am toate documentele si analizele copilului care demonstreaza ca el nu s-a nascut cu autism, ci mercurul din vaccin l-a nenorocit! Sper ca Ayan sa ma ierte vreodata pentru alegerile gresite pe care le-am luat in ceea ce il priveste!

STOP VACCINARE OBLIGATORIE!!! PRO INFORMARE!!!”

Marturie reactii post-vaccinale, inclusiv AUTISM grav, Alina S.

“Numele meu este Alina, am o fetita in varsta de 8 ani diagnosticata la aproape 2 ani cu autism, in prezent nu vorbeste, cognitiv nu este bine deloc, de anul acesta incepem invatamantul la domiciliu.

Toate problemele au inceput inca de la nastere, insa atunci nu mi-am dat seama ca au afectat-o vaccinurile, au avut grija medicii sa ma convinga ca nu are nimic.

Am nascut intr-o zi de vineri prin cezariana, o fetita sanatoasa cu o greutate de 3500 g, lungime 50 cm si scor apgar 10. Dupa 3 zile de la nastere a facut un icter urat, dupa vaccinarea antihepatita B. Atunci am crezut ca starea ei este de la icter. 3 zile nu a deschis ochii, dormea non-stop si nici la baita nu se trezea. Medicul neonatolog o consulta dupa baita si ne spunea ca e cam lenesa, ba ca are displazie de sold congenitala bilaterala.

Am plecat acasa, bineinteles nu inainte de a-i face vaccinul BCG. Toate bune, acasa fetita manca bine, dormea bine si era foarte vesela, la 2 luni isi tinea bine capsorul si gangurea, imi amintesc ca dimineata vorbeam cu ea cate o ora si ea gangurea, radea si dadea din manute. Dar a venit vaccinul de la 2 luni, la aproximativ o luna de la vaccin a inceput sa planga foarte mult, uneori tipa si cate 2-3 ore fara sa o putem linisti, dar medicul pediatru zicea ca e de la dinti, ca e de la colici si ne prescria picaturi pentru colici. In prostia noastra am vaccinat in continuare pana la 1 an.

La varsta de 1 an imi amintesc ca in aceeasi zi i-au facut 2 vaccinuri, ROR si DTP. Desi fetita incepuse sa silabiseasca inca de la 6 luni, la 2 saptamani dupa vaccin fetita era schimbata, plangea foarte mult si nu mai dormea, facea spasmul hohotului de plans, odata a si lesinat de la atat plans. De atunci facea frecvent febra, era mai tot timpul racita si pe la 1 an jumatate cand m-am internat in spital pentru o alta raceala, medicul pediatru mi-a recomandat ca pentru spasm sa merg cu ea la un psihiatru.

Incepusem sa caut pe internet, copilul meu nu vorbeste si nu raspunde la nume… toate cautarile ma duceau catre pagini despre autism. La 1 an si 10 luni ne-am hotarat sa mergem la medic, desi banuiam ce este, parca totusi speram medicul sa-mi spuna ca nu are nimic. Am fost daramati si inca suntem, desi am inceput terapia de la 2 ani, am platit bani grei, dar starea de sanatate a fetitei se degrada cu fiecare an, terapia nu ducea la nici un rezultat, incepuse sa aiba probleme intestinale grave, constipatie si cate o saptamana, in conditiile in care eu ii gateam mereu, manca fructe si legume, salate, era vesnic balonata, avea reflux gastric si incepuse sa se invineteasca la gurita.

Am stat 3 ani cu chirie prin Bucuresti incercand fel si fel de terapii, dar totul era in zadar. Imi amintesc ca tot scriam de problemele ei pe un grup de parinti cu autism in speranta ca au trecut prin stari similare si ma pot ajuta, atunci o mamica mi-a spus ca ar putea avea intolerante alimentare, disbioza intestinala pentru ca mai toti copiii cu autism au aceste probleme si asa am inceput sa sap internetul. Locuiam cu chirie in Voluntari pentru terapie, doar eu cu fetita si ziua alergam cu ea la terapie, iar noaptea citeam. I-am facut analize pentru intolerante, am trecut la dieta fara gluten, zahar, lapte si alte chimicale din alimentatie si in acest moment probleme intestinale le-am rezolvat, dar autismul nu a plecat de la noi, inca mai este in familia noastra.

Am continuat investigatiile si se pare ca sunt multe probleme, de la intoxicatie cu mercur, la probleme metabolice, infectii bacteriene ale tractului intestinal, imunitate compromisa, pubertate precoce, are probleme de detoxifiere grave si din aceasta cauza a acumulat multe toxine din mediu.

Acum urmeaza un protocol biomedical de echilibrare a florei intestinale, mineralizare si vitaminizare sub indrumarea unui nutritionist din tara. Se pare ca au inceput sa ajunga informatiile si la noi in tara vizavi de autism. Cu speranta mergem inainte si credem ca se mai poate repara ceva, cat? nu vom sti niciodata…

Am fost de multe ori la spital, medicii dau din umeri, ba chiar mi s-a spus sa ma astept la ce e mai rau, ca acesti copii cu timpul vor face si epilepsie, ba am fost acuzata ca este asa din cauza ca eu am refuzat medicatia antipsihotica. Am facut si eu lucru bun refuzand medicatia, probabil ca daca administram medicamente, fetita era si mai rau acum.

Dragi parinti, vaccinurile au omorat si au imbolnavit foarte multi copii si inca o mai fac. Epidemia de rujeola din tara este consecinta vaccinarii in masa, copiii vaccinati fac boala si o raspandesc.

Si cum bine spunea cineva, sub diagnosticul de autism se ascunde prejudiciul produs de vaccinuri.

Un copil pana la 6 luni nu are imunitate, el isi ia anticorpi din laptele matern si este protejat pana capata imunitate. Sa injectezi virusi intr-un corp fara imunitate este o crima, virusii se vor localiza in celule si vor deregla metabolismul enzimatic, hormonal, iar mercurul, aluminiul si alti adjuvanti din vaccinuri se duc in creier si duc apoi la boli precum AUTISM, ADHD, EPILEPSIE, DIABET TIP 1, BOLI AUTOIMUNE, MOARTEA SUBITA A SUGARULUI, ETC.”

Alina S.

Marturie reactii post-vaccinale, gemeni: baiat cu simptome din spectrul autist descoperite inainte de 1 an si fetita cu multiple intolerante si alergii

“Sunt mămica a doi copii, un băiețel și o fetiță, gemeni. Ambii au fost afectati într-un fel sau altul de vaccinuri. Pe atunci nu ştiam nimic despre vaccinuri, ştiam doar ce îmi spuneau medicii şi anume că trebuie făcute. Le-am făcut… Au fost vaccinaţi până la 4 luni, inclusiv cu a doua doză de hexa.

Erau perfecţi înainte de vaccinuri. S-au născut la termen pentru o sarcină gemelară – în săptămâna 38, băieţelul a avut la naştere o greutate de 2.750 kg şi scor APGAR 10, iar fetiţa – 2.370 kg şi scor APGAR 9. Nu au stat la incubator.

Încep cu băieţelul. În primele luni se dezvolta bine, mânca bine, dormea, lua în greutate normal. La o lună şi jumătate gângurea foarte mult, râdea, era foarte isteţ şi receptiv, ţin minte că eu şi soţul spuneam despre el că o să vorbească foarte repede, atât de mult gângurea. Apoi, pe la 2 luni şi jumătate – 3 luni ne amuzam că ne imita cântecul, cânta şi el ca răspuns la melodiile pe care le auzea sau la cântecul nostru. Era forte atent la ce îi arătam şi spuneam, ne răspundea prin gângureli când îi vorbeam şi ne urmărea cu privirea, râdea tot timpul când ne jucam cu el.

A făcut vaccinurile hexa la 3 şi 4 luni. În decurs de o lună după vaccinul de la 4 luni am observat o schimbare la el, a devenit din ce în ce mai apatic, mai agitat, mai nervos, nu mai dormea bine, se trezea de nenumărate ori pe noapte şi ţipa.

Am mai observat că nu mai era băieţelul vesel şi atent pe care îl ştiam. Plus că nu mai gângurea deloc, amuţise! Pe la 5 luni devenise din ce în ce mai absent şi neatent, trist şi părea rupt de realitate, de tot ce se întâmpla în jurul lui. Părea că nu mai înţelege nimic şi pe zi ce trecea era tot mai împietrit la orice stimul.Pe la 6-7 luni am observat că nu se mai întorcea către noi când îl strigam, decât foarte rar, după multe chemări, nu mai râdea aproape deloc, plângea sau ţipa aproape tot timpul, era agitat şi nimic nu-i mai convenea, nici măcar când încercam să-l sărutăm, să-l gâdilăm, sau să-l aruncăm în sus, lucruri care înainte îi făceau mare plăcere. Nu reuşeam să comunicăm cu el, să-l facem să ne înţeleagă sau să înţelegem ce vrea.
Nu mai cânta ca înainte şi odată cu trecerea timpului am observat că nu se nu se mai juca normal. Joaca lui era stereotipă, compusă din trântirea obiectelor pe jos, de nenumărate ori, răsucirea lor sau lovirea obiectelor în mod repetat să facă zgomot.

Am început să citesc şi am dat peste alte cazuri ca ale noastre. Am făcut legătura cu vaccinurile. Mi-am amintit că eu nu am fost niciodată liniştită cu subiectul “vaccinare”, ştiam că unii părinţi refuză şi nu înţelegeam de ce. La momentul vaccinării am întrebat-o pe doamna doctor dacă sunt motive de îngrijorare şi ce riscuri implică vaccinarea pentru copii, iar dumneaei m-a „liniştit”, ridicând în slăvi beneficiile vaccinării şi spunându-mi că nu există alte reacţii adverse în afară de roşeaţă la locul înţepăturii şi eventual febră. Acum însă înţelegeam că unele efecte adverse pot fi chiar foarte, foarte grave şi noi le trăiam. Găseam mai multe persoane în situaţia noastră, părinţi „păţiţi­” care acuzau aceleaşi simptome la copiii lor, toate după vaccin. Nu putea să fie doar o coincidenţă!Băiatul a stagnat multe luni. În timp ce alţi copii de vârsta lui se dezvoltau, el bătea pasul pe loc. Mai mult, pe la 10 luni începuse să aibă stereotipii şi mişcări anormale ale capului şi corpului. Dădea din cap stânga-dreapta, cu tot cu una din mâini, repetând mişcarea de 6-7 ori. Făcea asta în mod repetat de mai multe ori pe zi.

Aşadar lucrurile mergeau din ce în ce mai rău. Pierduse achiziţii şi apoi stagna… şi apăruseră mişcările astea anormale! ERAM DISPERAŢI!!! Ştiam că vaccinurile ne afectaseră copilul.Am fost la mai mulţi medici… ridicau din umeri… am început tratament de detoxifiere, suplimente, regim (fără lactate, fără gluten) şi usor uşor au început să se vadă îmbunătăţiri.

La 1 an şi ceva am consultat şi un neuropsihiatru din Bucureşti, temându-ne de un diagnostic de tulburări de spectru autist… Dar la acel moment copilul se îmbunătăţise mult, în urma tratamentului pe care îl urma deja de câteva luni. Neuropsihiatrul ne-a pus diagnosticul de “întârziere în dezvoltare” şi ne-a recomandat tratament medicamentos şi terapie pe limbaj şi cognitiv, zi de zi, cu un psihoterapeut, întrucât până la acea vârstă copilul nu spunea niciun cuvânt şi nici nu părea că o s-o facă prea curând…

Cu acea ocazie am întrebat medicul neuropsihiatru dacă este legătură între autism, întârzieri în dezvoltare şi vaccin şi mi-a răspuns: “Nu există dovezi ştiinţifice în acest sens, DAR…NICI NU PUTEM NEGA NUMĂRUL FOARTE MARE DE COPII CARE AU AVUT PROBLEME DE ACEASTĂ NATURĂ ÎN URMA VACCINURILOR!!!” Păi cum să mai ai curaj să vaccinezi?Referitor la raportarea reacţiilor adverse, am avut o discuţie cu doamna doctor de familie, când ne-a sunat pentru vaccinul ROR, la 9 luni, pe motiv de “epidemie de rujeolă”, care “intrase în judeţ”, ce mai, era “bau–bau”! Cu acea ocazie i-am cerut să raporteze reacţiile adverse suferite de copil, dar ne-am lovit de un zid. Nu poate raporta pentru că eu ca părinte NU AM DOVEZI că e de la vaccin! A tot dat vina pe copil, spunând ba că e născut prematur, ba că e sarcină gemelară, ba că ea oricum văzuse că nu se dezvolta bine înainte de vaccin! (ceea ce nu era adevărat) si că dânsa e oricum PREA MICĂ să raporteze aşa ceva fără dovezi… Şi că SINGURELE REACŢII ADVERSE PE CARE LE POATE RAPORTA SUNT FEBRA ŞI ROŞEAŢA LA LOCUL ÎNŢEPĂTURII! M-a înfuriat la culme! Dar cum de copilul fusese perfect, făcea atâtea până la vaccin şi apoi a regresat??? Asta nu ştie, copilul e vinovat, el oricum era în urmă! Grozava gândire… dă vina pe copil! Oricum nu există dovezi.

I-am spus că refuzăm categoric orice alt vaccin şi ne asumăm riscul să dăm piept cu “bau– bau” , adică o boală a copilăriei pe care şi eu am făcut-o şi n-am mai murit. Ne-a cerut să dăm o declaraţie şi am dat-o. După care am raportat chiar eu reacţiile adverse completând personal fişa RAPI , on-line.Acum că avem o confirmare de la medicul neuropsihiatru că sunt mulţi copii care au probleme de natură neurologică în urma vaccinării, stau şi mă întreb: cine trebuia să ne informeze despre riscurile vaccinării, despre reacţiile adverse MENŢIONATE CHIAR ÎN PROSPECTE (cum am aflat ulterior)? Poate aflând de posibilitatea sechelelor neurologice nu aş fi ajuns aici pentru că nu mai vaccinam! A cui era datoria să ne spună adevărul, ambele faţete ale vaccinării, ca să putem alege? A celei care nu ştie decât de febră şi roşeaţă? Cea la care ne ducem încolonaţi pentru “imunizare”, cu încredere, că “ştie mai bine”? Nici dacă-mi dădea o bâtă în cap nu cred că eram mai dezamăgită… de tot sistemul, nu doar de un medic…Acum băiatul e bine, şi-a revenit mult, a recuperat, face detoxifiere… încă nu vorbeşte… Vom vedea în timp ce va fi. Sperăm să-şi revină complet cu ajutorul lui Dumnezeu.Fetiţa a avut şi ea de suferit de pe urma vaccinurilor. Încă din maternitate, după vaccinare i s-a declanşat dermatita atopică, pe care a avut-o luni de zile, a suferit mult în primele luni de viaţă din cauza refluxului esofagian, cu nopţi nedormite, arcuit şi plâns în timpul alăptării, ţipat ore în şir ziua, noaptea… noi disperaţi nu ştiam de la ce… în fine, astea au trecut, cu chin pentru toată lumea, dar au trecut… În prezent are multiple intoleranţe alimentare, alergii, pentru care ţine regim. Aproape refuză solidele… nu ia în greutate… încă nu am rezolvat problemele digestive, face încă tratament. Sper să trecem cu bine şi peste ele.

Totuşi, cred că o să mă întreb mult timp de acum înainte cum ar fi fost copiii noştri dacă nu i-am fi vaccinat: sigur mai SĂNĂTOŞI!“

Maria, 37 ani

 

Marturie reactii post-vaccinale, Mihaela M.

“Ma numesc Mihaela M. si in momentul de fata am trei copiii sanatosi, dar nu a fost asa de la inceput.

In 2009 s-a nascut Liviu, primul copil si ca o mama grijulie am ascultat medicul din prima lui clipa de viață, nici nu am fost intrebata la nasterea lui daca sunt de acord sa il vaccinez, așadar credeam ca sunt obligatorii.

Pe atunci medicul de familie ne chema la vaccinuri si imi amintea asta, mai ales că trebuia sa semnez de fiecare data in condica lor. Nicodata nu am vazut UN PROSPECT SAU si nici NU MI S-AU PREZENTAT REACTIILE ADVERSE!

La cateva zile dupa vaccinul de 6 luni a facut temperatura 39-40 de grade. A durat vreo 3 zile, pentru ca nu am reusit sa o scad cu nimic. Am sunat la 112 si am stat in spital 1 saptamana pe antibiotic cu diagnosticul de “bronsita”.

La varsta de 1 an am plecat in calatorie in alta tara, dar cum am coborat din avion am vazut ca avea o serie de bubite pe fata si pe gat, bubite foarte mari care i-au trecut foarte greu cu tratament alopat pentru alergie dat de medicul de familie.

De la 8 luni Liviu mergea in picioare tinut, la 1 an si 1 saptamana mergea singur, echilibrat, sigur pe el. Mentionez ca el nu a mers de-a busilea si nu s-a tarat, rostea cuvinte ca mama, apa, papa, tata.

Vaccinul de 1 an l-am facut cu întârziere pentru ca nu se gasea in depozit si desi medicul de familie mi-a propus sa il cumpar, am refuzat. Imediat dupa vaccin am vazut o regresie la vorbit, abia articula “MA”, iar pe celelalte cuvinte nu le mai zicea deloc. La mers, pur si simplu nu mai mergea si se târa. I-au trebuit cateva săptămâni pana sa mearga iarasi in picioare, dar nu mai era acelasi… cadea mereu din picioare, chiar daca statea, parca i se inmuiau piciorele si cadea.
Medicul de familie mi-a spus ca e normal, pentru ca e bebelus si cat echilibru poate avea un copil de 1 an?! Dupa acel vaccin bolile s-au tinut lanț: luna de luna el racea, a primit antibiotice sirop , daca nu isi faceau efectul treceam la injecții intramuscular. De prin luna martie pana tarziu in octombrie, noiembrie, timp de 2 ani la rand, Liviu se umplea de bubite pe corp, mari, la inceput cat moneda de 50 de bani, zonele era rosii, treptat se intareau pana se transformau in niste pustule cu lichid lipicios de parca era oparit. Am cautat alergolog sa vedem ce se intampla cu el, pentru ca deja lua Aerius, dar fara efect. Atat pediatrii cat și medicul de familie mi-au spus ca de la 3 ani in sus sunt relevante testele. I-am crezut si am asteptat.

Intre timp s-a nascut Raissa si ea a facut vaccinurile in maternitate plus “vitamina K”. Desi banuiam vaccinurile pentru alergiile lui Liviu, nu eram inca sigura, asa ca am acceptat.
La varsta de 1 luna si jumatate i-a copt vaccinul BCG facut in bratul stang, a fost ca un furuncul urias si am ramas socata pentru la la Liviu NU a copt nimic. Am schimbat medicul de familie si intreband de asemenea despre aceasta reactie mi-a spus ca e posibil ca vaccinul sa nu se fi “prins” si ca nu e o problema, daca vreau pot sa il refac oricand…. Am intrat la banuieli si mai ales ca noul medic de familie, inainte sa ma cheme cu cea mica la vaccinul de 2 luni, m-a intrebat de reactii si prospect. Am inceput sa imi pun intrebari in legatura cu obligativitatea, cu siguranta vaccinurilorss cu etica medicilor.

Am refuzat vaccinarea ambilor copii, vroiam mai multe informatii pro, dar gaseam contra, plus cateva marturii ale unor parinti care veneau cu copiii la recuperare la Sanatoriu Balnear Techirghiol. Am vazut cu ochii mei cum arata un copil cu vatamare grava din cauza vaccinurilor.

La 3 ani si jumatate am mers cu Liviu la medicul alergolog, unde a facut testarea cutanata. A reiesit ca era alergic la praf, par de iepure, era sensibil la mucegai, cacao, ou, fructe pe care el nu pusese gura pentru ca nu vroia sa manance. La testele de sange i-a iesit ca are alergie in corp, insa medicul nu reusea sa isi dea seama de la ce.
Am inceput tratament alopat de desensibilizare cu Aerius, Montelukast si diferite creme timp de 3 luni, am facut pauza 3 luni, apoi am fost iar la testare. In paralel facea detoxifiere cu zeolit. El, care inca mai cadea din picioare dupa 1 an de tratament in combinatia de mai sus, acum nu mai cadea, bubitele erau din ce in ce mai putine si ieseau doar pe picioare de la genunchi in jos, insa racelile erau prezente fie vara fie iarna. Pe langa oprirea vaccinarilor, am inceput sa reduc medicamentele alopate si sa merg spre homeopate! Racelile nu mai exista, o tuse trece in 2 zile, febra nici atat!

Acum am trei copii sanatosi pentru ca ne ferim de medici!”

Mihaela M.

“Fetita mea s-a nascut cu 3.330 de grame, sanatoasa, primind scorul APGAR 10.

A crescut pana la 2 luni, avea 4.800 de grame.

Dupa vaccinul hexavalent facut la 2 luni, in vreo 3 zile am ajuns la medic sa ma plang ca nu mai mananca. refuza sanul, se arcuia pe spate, nu a mai luat niciun gram pana la 5 luni.Am facut ecografie, analize recomandate de pediatru, nimic. La 5 luni, la gastroenterolog i s-a pus diagnosticul de “sindrom de malabsorbtie”. Treceau si 12 ore fara sa primeasca nimic. Ii dadeam laptele doar prin somn, trebuia sa nu faca nimeni vreun zgomot pentru ca altfel nu mai manca…

La diversificare, piureuri de legume manca numai pacalita, distragandu-i atentia pe geam sau la diverse obiecte. Doar cand era atenta la ceva deschidea gura. Daca vedea mancarea, nu o interesa…

La 2 ani avea doar 9 kiligrame.

In prospectul vaccinului pe care l-a facut, la “reactii adverse”, am gasit si “tulburari alimentare”. I-am aratat medicului si atunci mi-a zis: “Eu ma tem sa ti-o mai vaccinez.”, dar nu a scris asta nicaieri…”

Mariana A.

Marturie deces urmat vaccinului BCG din lotul “Danemarca”, Adelina Ioana

“Am născut pe 27.09.2012, o fetiță perfect sănătoasă, cu APGAR 10, cu o greutate de 3.4 kg si lungime 52 cm. Am fost externați dupa 3 zile. O zi a scăzut în greutate, asa cum fac toți bebelusii, a doua zi deja luase în greutate, lactația fiind instalată din ziua nașterii.
În a 5-a zi de la naștere, am fost chemați la vaccinul BCG. S-a făcut consult, fetita luase peste 100 de grame în greutate (cântărită cu același cantar), se pune “clinic sănătos, aptă pt vaccin”, se vaccineaza.

Ajunși acasă , fetița se pune pe plâns ore în șir. Ne-au spus că este de la colici. Spre seară adoarme, iar noaptea nu s-a mai trezit să sugă, dar am pus asta pe seama oboselii, cauzata de atâta plâns.

A doua zi am constat un icter puternic, stare de moleșeală, refuz de san. Am mers la un consult neonatologic unde s-a constat icterul si totul s-a pus pe seama lui, am fost îndemnată să o hrănesc la biberon.
Spre seară fetita se pune pe geamăt, ne ducem la o clinică privată. Medicii de acolo ne îndrumă de urgență catre un spital de stat. Aam ajuns acolo, dar s-au pierdut ore în șir pentru ca nu știau unde să pună copilul, deoarece pe Neonatologie nu puteau pentru ca veneam de acasă și le era teama să nu fie infectată cu ceva. 

Spre dimneata, în timp ce copilul gemea în brațe la mine, îi găsesc loc pe un pat mare de spital, pe sectie de Pediatrie ATI. Se fac analize, ecografie, se constată edem cerebral encefalita acută, lipsa urinei, vezica îngroșată și plină.
Se sondează și de aici începe bâjbâială, fel de fel de diagnostice, fel de fel de tratamente, Vaccinul era ca si cum nici nu fusese administrat, citez “vai, dar vaccinul si mai ales BCG nu are ce reacție să dea”.

A doua zi de la internare sunt pusă să îmi iau fetita în brațe și să o duc la raze. Când ne întorceam, face stop cardiac în brațe la mine, se reușește resuscitarea, se intubeaza, dar moare în a 13-a zi de viață. 

La necropsie s-au găsit toate organele dezvoltate complet vârstei, dar inflamate, cauza zisa de ei fiind “Sindrom Torch”, cu toate ca analizele au fost bune atât la mine, cât și la ea. 

După ce am îngropat copilul, medicul curant m-a sunat să îmi spuna că “necropsia nu are ultimul cuvânt de spus pentru ca fetita mi-a murit din cauza unei boli de metabolism” și ca sa se dovedească mai trebuia făcute alte analize. 

Pentru noi e clar ce a produs totul, deși pentru medici vaccinul a rămas doar o banală coincidenta…”

Adelina Ioana

Marturie reactii post-vaccinale Ramona Valentina

“Ma numesc Ramona Valentina R. si sunt din Timisoara.

Pe data de 22 Iulie 2014 am născut o fetița de 3,380kg, cu scor APGAR 9, fiind cezariana.
Singura problema a fetitei de care știam din timpul sarcinii a fost la rinichi.

In maternitate nu i s-au făcut vaccinurile fiindcă lipseau.
Dupa o luna de la naștere ne-au sunat sa mergem la vaccinat. Ziua aceea o voi tine minte toate viața pentru ca a fost ziua in care copilul nostru s-a schimbat. Dintr-un bebe care dormea, se trezea de 2 ori pe noapte pentru supt, nu plangea (poate doar de foame, dar in momentul in care simțea sânul se liniștea), a devenit un bebe care dormea 7 ore din 24 si asta in zilele “bune”. In rest plangea incontinuu, făcea diaree, vomita. Mi s-a spus ca sunt colici puternici, am crezut si am continuat vaccinarea .
Mi s-a spus ca laptele meu nu este bun si am vrut sa renunț la alăptare dar Dumnezeu mi-a scos in cale un domn doctor gastroenterolog pediatru care mi-a băgat mințile in cap si nu m-a lăsat sa renunț la alăptare. Acest medic a spus ca mai bine ne trimite de urgentă la spital, la Cluj. Acolo au descoperit reflux gastro, cu rana pe esofag. Mi-au spus ca de asta plange. Eu cu soțul știam ca nu numai de asta plagea, dar pe nimeni nu interesa.

Tot spun ca nu am vazut copil mai trist, ca nu doarme, plange incontinuu si nu se linisteste nicicum. As mai avea multe de povestit… pe la câți medici am fost si ce răspunsuri am primit (de exemplu mi s-a spus ca nu sunt in stare sa imi liniștesc copilul), dar nu asta-i important acum.

Cu toate problemele copilului, am continuat vaccinarea si am ajuns la hexavalentul de la 6 luni, cand in sfarsit m-am trezit. Dupa acest vaccin fetița mea a făcut febra foarte mare si a plans 20 ore incontinuu. In aceste ore avea momente in care nu reacționa sau cădea într-un somn de 5 minute si iarasi începea cu plansul. Dupa 3 zile a făcut o dermatita atopică severa, avea pe corp răni cu puroi. Din momentul acela nu am mai vaccinat-o, dar încă tragem de pe urma efectelor adverse ale vaccinurilor. A avut probleme cu somnul, a ajuns de făcea crize de nervi noaptea, ziua, iar in timpul crizelor își smulgea parul de pe cap. Aceste crize aveau durata si de 2 ore. I s-au recomandat calmante, dar nu am vrut sa ii dau. Eu știam ca din cauza vaccinurilor este asa, dar nu mai știam unde sa merg si ce sa fac.

La 2 ani si 5 luni am auzit de domul Balan si de soția dansului. Am apelat la ei si dânsii mi-au pus fetița pe picioare. Au fost 2 ani si 4 luni de la primul vaccin groaznici si pentru noi si pentru fetița noastra.Si acuma este greu: ea trebuie sa tina regim, eu nu pot merge la lucru, nu o primesc la grădinița de stat pentru ca nu oferă meniu copiilor cu regim special. Dintr-un singur salariu din care trebuie sa ii luam tratamentul, mâncarea de regim (care este scumpă),  de unde sa mai putem plăti o grădinița privată?

Fisa RAPI nu exista pentru ca din punctul de vedere al medicilor totul au fost simple coincidente.

Cum as mai putea eu sa imi vaccinez copilul ,acum cand începe sa fie bine, dupa tot chinul avut?
Am avut un copil trist, cu crize zilnice, cu dureri de burta groaznice. Acum am o fetița vesela,care doarme si 12 ore in unele nopți, care ne ia in brate si ne iubește (ea nu făcea asta si nici nu suporta sa o strângi in brate).

Eu nu imi voi mai vaccina copilul, iar tu, POPORULE, TREZESTE-TE SI LUPTA IMPOTRIVA VACCINARII OBLIGATORII!”

Ramona Valentina R.

Marturie reactii post-vaccinale Ioana Alina

“Mă numesc Ioana-Alina S. și sunt mama unui copil mult așteptat, Maria, venit în lume în urma multor rugăciuni, după 7 ani de căsnicie, ca dar al Maicii Domnului și profețită de Sfântul Ilie Lăcătușu. Maria s-a născut în Grecia, în anul 2007, unde locuiam împreună cu soțul meu, părintele Ciprian-Ioan S..

Ca orice părinți de bună credință, neștiind nimic despre substanțele nocive din vaccinuri sau despre efectele adverse ce pot apărea în urma vaccinării, am vaccinat-o pe Maria, urmând cu strictețe grila de vaccinare dictată de medicul de familie.
Totul părea a fi în regulă. Nici o problemă, nici o reacție adversă până la vaccinul din 6.05.2009, când Maria avea 2 ani și 3 luni.

Chiar în ziua vaccinării am primit din țară, de la o prietenă al cărui soț este medic, primele articole despre substanțele nocive din vaccinuri. Cu toate că părintele Ciprian a spus imediat ce a citit articolele că nu mai vrea să facem nici un vaccin Mariei, mărturisesc că prima mea reacție a fost de refuz. Mi-am spus: ”cum să-mi las copilul neprotejat?” Pentru că părintele era de neclintit în privința vaccinării, mă gândeam să nu-i spun nimic și să merg pe ascuns să-i fac fetiței următorul vaccin.
Dar Dumnezeu, Care ne iubește, ne și smerește. După doar câteva zile de la vaccin Maria a făcut o alergie. Pe corp au început să-i apară niște bubițe. Acestea o mâncau și ea, sărăcuța, se scărpina. M-am prezentat la doctor, care mi-a spus că poate fi o reacție adversă a vaccinului, dar că nu e sigur. Mi-a dat un sirop și o cremă. Zilele treceau, dar apăreau tot mai multe bubițe. Maria a ajuns să fie plină de bubițe din cap până-n picioare. Îmi pare rău că, din păcate, atunci, nu am m-am gândit să-i fac o poză.

Am luat un vaccin și am întrebat-o pe farmacistă ce conține. Ea ne-a răspuns: ”Ce scrie pe prospect.” Același răspuns l-am primit și de la medic. Ne-am dus cu vaccinul la o cunoștință care avea un laborator și am rugat-o să facă o analiză vaccinului. S-a uitat la noi, ne-a zâmbit și ne-a spus: ”Dacă fac analiza și fac public rezultatul, mâine îmi vor închide laboratorul. Îmi pare rău, dar nu pot face analiza vaccinului!”

Ca și cum bubițele de pe corp nu ar fi fost de ajuns, a apărut intoleranța la diferite alimente. Atunci a început de fapt adevăratul calvar. Nu mai știam ce să-i dăm de mâncare. I-am făcut diverse analize care ne arătau intoleranță la lapte, pâine, ou, carne de pui, roșii etc. O perioadă i-am dat doar legume fierte, dar erupția continua.

Venind în țară, ne-am dus la Cluj la o renumită doamnă doctor alergolog, care văzând-o pe Maria, înainte să-i facă analizele, ne-a spus: ”E de la vaccinuri!” Apoi a confirmat și ea intoleranța la alimentele pe care deja le știam, dar și la altele.

Aproape patru ani ne-am luptat cu diferite intoleranțe în alimentație. Dar Bunul Dumnezeu ne-a trimis o mângâiere printr-o cunoștință, pe care o cheamă tot Maria, căreia îi mulțumim și pe această cale. M-a sfătuit să-i dau ulei de pește. I-am dat în timp trei cutii a câte 90 de tablete. Starea Mariei s-a ameliorat simțitor.

Tot cam în aceeași perioadă a văzut-o pe Maria și un medic de la Chișinău care în urma analizelor mi-a spus că aceasta are o intoxicație puternică și i-a prescris un tratament pe bază de corali.

Acum Maria e relativ bine. Spun bine, refuzând să mă gândesc la cicatricile pe care și acum le are pe picioare. Cu toate că are 10 ani și 6 luni, îi mai apar din când în când bubițe. Chiar săptămâna aceasta a avut o erupție. Știe că nu are voie unele alimente, dar nu se poate abține, mai ales de la ciocolată. De cele mai multe ori se scarpină în somn, iar urticaria se transformă în bube pe care le rupe mereu.
Nu vreau să-mi amintesc de tot chinul îndurat în primul rând de ea în toți acești ani, de suferința ei, dar și a noastră văzându-ne copilul suferind și neputându-l ajuta.

Cunoaștem două cazuri de copii care până la vaccinul de un an și ceva erau perfect sănătoși, iar apoi au început să aibă mari probleme, fiind în cele din urmă diagnosticați cu autism, iar o fetiță a unui coleg de seminar de-al părintelui Ciprian a rămas ca o legumă după vaccinul de la 6 luni. Noi îi mulțumim lui Dumnezeu că a fost doar atât. Suntem conștienți că putea fi și mai rău.

Privesc cu milă la părinții care susțin cu tărie vaccinarea propriilor copii și mă întreb oare dacă ar fi trecut prin ce am trecut noi alături de copil sau alții ai căror copii au suferit mai mult decât al nostru, ar mai susține vaccinarea obligatorie?!

Noi, cei care ne opunem vaccinării pentru că ne apărăm copiii, suntem priviți ca niște inculți. Nu suntem, fraților, inculți, ci doar părinții care nu vor să-și mai vadă copiii suferind.”

Prof. Ioana-Alina S.

Marturie reactii post-vaccinale Paula