După ce veți citi această analiză a Vigilant Citizen, altfel veți privi la televizor: Tehnici de control al minții și detalii despre cei puțini care stăpânesc mass-media

Teorii de control al minții și tehnici folosite de mass-media

Mass-media este cel mai puternic instrument folosit de clasa conducătoare pentru a manipula masele. Formează și modelează opiniile și atitudinile și definește ceea ce este normal și acceptabil. Acest articol analizează funcționarea mijloacelor de informare în masă, prin teoriile ideologilor săi, structura de putere și tehnicile pe care le utilizează, pentru a-și înțelege adevăratul rol în societate.

Majoritatea articolelor de pe acest site discută despre simbolurile oculte regăsite în obiectele culturii de masă. Din aceste articole răsar numeroase întrebări legitime, referitoare la scopul acestor simboluri și motivațiile celor care le pun acolo, însă este imposibil pentru mine să ofer răspunsuri satisfăcătoare la aceste întrebări, fără a menționa multe alte concepte și fapte. Acest articol explorează fundamentul teoretic și metodologic al analizelor prezentate pe acest site, precum și introducerea principalilor savanți în domeniul comunicațiilor de masă. Unii oameni citesc articolele mele și cred că spun că ”Lady Gaga vrea să ne controleze mințile”. Nu este cazul. Este pur și simplu o mică parte a sistemului imens care formează mass-media.

Programarea prin Mass Media

Mass-media reprezintă formele de exprimare concepute pentru a ajunge la cel mai mare public posibil. Acestea includ televiziunea, filmele, radioul, ziarele, revistele, cărțile, înregistrările, jocurile video și internetul. În ultimul secol s-au desfășurat numeroase studii, pentru a măsura efectele mass-mediei asupra populației, pentru a descoperi cele mai bune tehnici de influențare a acesteia. Din aceste studii a apărut știința comunicațiilor, care este folosită în marketing, relații publice și politică. Comunicarea în masă este un instrument necesar pentru a asigura funcționalitatea unei democrații extinse; este, de asemenea, un instrument necesar pentru o dictatură. Totul depinde de utilizarea sa.

În prefața din 1958 a cărții A Brave New World (Minunata lume nouă), Aldous Huxley înfățișează un portret destul de sumbru al societății. El crede că este controlată de o ”forță impersonală”, o elită dominantă, care manipulează populația folosind diverse metode.

”Forțele impersonale asupra cărora nu avem aproape niciun control par să ne împingă pe toți în direcția coșmarului Minunatei Lumi Noi; iar această împingere impersonală este accelerată conștient de reprezentanții organizațiilor comerciale și politice, care au dezvoltat o serie de noi tehnici de manipulare a gândurilor și sentimentelor maselor, în interesul unor minorități.”

– Aldous Huxley, prefață la Minunata lume nouă

Perspectiva lui sumbră nu este o ipoteză simplă sau o iluzie paranoică. Este un fapt documentat, prezent în cele mai importante studii mondiale asupra mass-media. Aici sunt câteva dintre ele:

Ideologii Elitei

Walter Lippmann

Walter Lippmann, un american intelectual, scriitor și câștigător al premiului Pulitzer de două ori, a prezentat una dintre primele lucrări privind utilizarea mass-media în America. În Public Opinion  (Opinia Publică – 1922), Lippmann a comparat masele cu o ”fiară uriasă” și cu o ”turmă dezorientată” care trebuie sa fie dirijată de clasa conducătoare. El a descris elita conducătoare ca pe ”o clasă specializată, ale cărei interese ajung dincolo de localitate”. Această clasă este compusă din experți, specialiști și birocrați. Potrivit lui Lippmann, experții, deseori denumiți ”elite”, trebuie să fie un mecanism de cunoaștere care eludează defectul principal al democrației, idealul imposibil al ”cetățeanului omnicompetent”. Disprețuita și gălăgioasa ”turmă dezorientată” are funcția sa: de a fi ”spectatori interesați de acțiune”, adică nu participanți. Participarea este datoria ”omului responsabil”, care nu este cetățeanul obișnuit.

Mass-media și propaganda sunt, prin urmare, unelte care trebuie folosite de elită, pentru a guverna publicul fără coerciție fizică. Un concept important prezentat de Lippmann este ”fabricarea consimțământului”, care este, pe scurt, manipularea opiniei publice pentru a accepta agenda (programul) elitelor. Opinia lui Lippmann este că publicul larg nu este calificat să raționeze și să decidă asupra problemelor importante. Prin urmare, este important ca elita să decidă ”spre binele său” și apoi să vândă acele decizii masei.

”Că fabricarea consimțământului este capabilă de perfecționări însemnate, cred că nimeni nu neagă. Procesul prin care apar părerile opiniei publice este, cu siguranță, nu mai puțin complicat decât a apărut în aceste pagini, iar oportunitățile de manipulare deschise pentru oricine înțelege procesul sunt destul de clare. . . . ca urmare a cercetării psihologice, însoțită de mijloacele moderne de comunicare, practica democrației a făcut o cotitură. Are loc o revoluție, infinit mai importantă decât orice schimbare a puterii economice. . . . Sub impactul propagandei, nu neapărat în sensul sinistru al cuvântului însuși, vechile constante ale gândirii noastre au devenit variabile. Nu mai este posibil, de exemplu, să credem în dogma originală a democrației; că cunoștințele necesare pentru gestionarea problemelor umane apar spontan din inima omului. Acolo unde acționăm în baza acestei teorii, ne expunem la auto-înșelăciune și la forme de persuasiune pe care nu le putem verifica. S-a demonstrat că nu ne putem baza pe intuiție, conștiință sau accidente de opinie ocazionale, dacă trebuie să ne ocupăm de lumea aflată dincolo de noi.”

–Walter Lippmann, Opinia Publică

Ar putea fi interesant de remarcat faptul că Lippmann este unul dintre părinții fondatori ai Consiliului pentru Relații Externe (CFR), cel mai influent think-tank al politicii externe din lume. Acest fapt ar trebui să vă ofere un mic indiciu al stării de spirit a elitei, cu privire la utilizarea mijloacelor de informare în masă.

”Puterea politică și economică din Statele Unite este concentrată în mâinile unei ‘elite dominante’, care controlează majoritatea corporațiilor multinaționale cu originea în SUA, mediile de comunicare majore, cele mai influente fundații, universitățile private majore și cele mai multe utilități publice. Fondat în 1921, Consiliul de Relații Externe este legătura-cheie între marile corporații și guvernul federal. A fost denumit ‘școală pentru oameni de stat’ și ‘este aproape de a fi un organ’ al ceea ce C. Wright Mills a numit Power Elite/Elita Puterii – un grup de bărbați, asemănători în interese și perspective, care modelează evenimentele din pozițiile invulnerabile din spatele scenei. Crearea Națiunilor Unite a fost un proiect al Consiliului, precum și Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială.”

– Steve Jacobson, Controlul Minții în Statele Unite

Câțiva dintre membrii actuali ai CFR sunt David Rockefeller, Dick Cheney, Barack Obama, Hilary Clinton, pastorul Rick Warren al mega-bisericii și directorii executivi ai unor corporații importante, cum ar fi CBS, Nike, Coca-Cola, and Visa.

Carl Jung

Carl Jung este fondatorul psihologiei analitice (cunoscută și sub numele de psihologie Jungiană), care subliniază înțelegerea psihicului explorând visele, arta, mitologia, religia, simbolurile și filosofia. Terapeutul elvețian este la originea multor concepte psihologice folosite astăzi, cum ar fi Arhetipul, Complexul, Persoana, Introvertitul / Extrovertitul și Sincronicitatea. El a fost puternic influențat de fondul ocult al familiei sale. Carl Gustav, bunicul său, era un avid francmason (era Mare Maestru), iar Jung însuși a descoperit că unii dintre strămoșii săi erau roza-crucieni. Acest lucru ar putea explica interesul său deosebit pentru filozofia orientală și cea occidentală, pentru alchimie, astrologie și simbolism. Unul dintre cele mai importante (și neînțelese) concepte a fost Inconștientul Colectiv.

”Teza mea, așadar, este după cum urmează: Pe lângă conștiința noastră imediată, care are o natură personală și pe care îl considerăm a fi singurul psihic empiric (chiar dacă abordăm inconștientul personal ca pe un apendix), există un al doilea sistem psihic de natură colectivă, universală și impersonală, care este identic în toți indivizii. Acest inconștient colectiv nu se dezvoltă individual, ci este moștenit. Se

compune din formele preexistente, arhetipurile, care pot deveni conștiente numai secundar și care dau o formă definită anumitor conținuturi psihice.”

– Carl Jung, Conceptul Inconștientului Colectiv

Inconștientul colectiv rezultă din existența simbolurilor similare și a figurilor mitologice din diferite civilizații. Simbolurile arhetipale par să fie fixate în subconștientul colectiv și, când suntem expuși acestora, demonstrăm atracție naturală și fascinație. Simbolurile oculte pot exercita un mare impact asupra oamenilor, chiar dacă mulți oameni nu știu înțelesul ezoteric al acestor simboluri. Ideologii mass-media, cum ar fi Edward D. Bernays, au găsit în acest concept o cale minunată de manipulare a inconștientului personal și colectiv al publicului.

Edward Bernays

Edward Bernays e considerat ”tatăl relațiilor publice”. El a folosit conceptele descoperite de unchiul său, Sigmund Freud, pentru a manipula subconștientul publicului. El a impărtășit opiniile lui Walter Lippmann în privința populației generale, considerând-o irațională și cu ”instinct de turmă”. In opinia sa, majoritatea populației trebuie manipulată de un guvern invizibil, pentru a asigura supraviețuirea democrației.

”Manipularea conștientă și inteligentă a obiceiurilor organizate și a opiniilor maselor e un element important în societatea democratică. Cei care manipulează mecanismul nevăzut al societății reprezintă guvernul invizibil, care este adevărata putere din tara noastră.

Suntem guvernați, mințile noastre sunt modelate, gusturile formate, ideile sugerate, în mare măsură de oameni de care n-am auzit. Acesta e un rezultat logic al modului în care societatea noastră democratică este organizată. Marile mase de oameni trebuie sa coopereze astfel, dacă vor să trăiască împreună într-o societate care funcționează normal.

Guvernatorii noștri invizibili nu cunosc, în multe cazuri, identitatea colegilor lor din cabinetul interior.”

– Edward Bernays, Propaganda

Campaniile model de marketing ale lui Bernays au schimbat profund funcționarea societății americane. El a creat în fapt ”consumerismul”, formând o cultură în care americanii cumpără din placere în loc să cumpere pentru a supraviețui. Din acest motiv, revista Life Magazine a considerat să-l pună pe lista primilor 100 de americani care au influențat secolul 20.

Harold Lasswell

În anii 1939-1940, Universitatea din Chicago a fost gazda unei serii de seminarii secrete, privind comunicațiile. Aceste think-tank-uri (grupuri de reflecție) au fost finanțate de Fundația Rockefeller și au implicat cei mai proeminenți cercetători în domeniul comunicațiilor și al studiilor sociologice. Unul dintre acești oameni de știință a fost Harold Lasswell, un politolog american de prim rang, și teoretician al comunicațiilor, specializat în analiza propagandei. El a fost, de asemenea, de părere că o democrație, o guvernare condusă de popor, nu ar putea să se auto-susțină fără ca o elită specializată să modeleze și să formeze opinia publică prin propagandă.

În lucrarea sa Encyclopaedia of the Social Sciences (Enciclopedia Științelor Sociale), Lasswell a explicat că atunci când elitele nu dispun de forța necesară pentru a obliga la ascultare, managerii sociali trebuie să se orienteze spre ”o tehnică complet nouă de control, în principal prin propagandă”.  El a adăugat justificarea convențională: trebuie să recunoaștem ”ignoranța și prostia … maselor și să nu cedăm dogmatismului democratic în care oamenii sunt cei mai buni judecători ai propriul interes”.

Lasswell a studiat pe larg domeniul analizei conținutului, pentru a înțelege eficacitatea diferitelor tipuri de propagandă. În eseul său, Contents of Communication (Conținutul Comunicării), Lasswell a explicat că, pentru a înțelege semnificația unui mesaj (un film, un discurs, o carte etc.), trebuie să se țină cont de frecvența cu care apar anumite simboluri în mesaj, direcția în care simbolurile încearcă să convingă opinia publicului și intensitatea simbolurilor folosite.

Lasswell a fost renumit pentru modelul său de analiză media, bazat pe:

Who (says) What (to) Whom (in) What Channel (with) What Effect

Cine (spune) Ce (către) Cine (pe) Ce canal (cu) Ce efect

Prin acest model, Lasswell indică faptul că, pentru a analiza în mod corespunzător un produs media, trebuie să ne uităm la cine a realizat produsul (oamenii care au ordonat crearea acestuia), cui i-a fost destinat (publicul țintă) și care au fost efectele dorite ale acestui produs (de a informa, de a convinge, de a vinde etc.) asupra publicului.

Folosind ca exemplu un videoclip al Rihannei, analiza ar fi după cum urmează: CINE L-A PRODUS: Vivendi Universal; CE: cântăreața pop Rihanna; CĂTRE CINE: consumatorii cu vârste cuprinse între 9 și 25 de ani; CE CANAL (de comunicație): videoclip muzical; și CE EFECT: vânzarea artistei, a cântecului, a imaginii și a mesajului ei.

Analizele filmelor și clipurilor de pe The Vigilant Citizen  acordă o importanță deosebită asupra ”cui este în spatele” mesajelor comunicate publicului. Termenul ”Illuminati” este adesea folosit pentru a descrie acest mic grup al elitei care guvernează sub acoperire masele. Deși termenul sună destul de caricatural și conspiratoriu, el descrie în mod apropriat afinitățile elitei cu societăți secrete și cunoașterea ocultă. Cu toate acestea, eu personal detest folosirea termenului ”teoria conspirației” pentru a descrie ce se întâmplă în mass-media. Dacă toate faptele referitoare la natura elitistă a industriei sunt ușor accesibile publicului, poate fi considerată o ”teorie a conspirației”?

Au existat o varietate de puncte de vedere, idei și opinii în cultura populară. Consolidarea corporațiilor media a generat totuși o standardizare a industriei culturale. V-ați întrebat vreodată de ce muzica recentă sună toată la fel și toate filmele recente arată la fel? Următoarele fac parte din răspuns:

Proprietatea media

Așa cum este prezentat în graficul de mai sus, numărul de corporații care dețin majoritatea mass-media din S.U.A. a variat de la 50 la 5, în mai puțin de 20 de ani. Aici sunt corporațiile de top, care se dezvoltă în întreaga lume și activele pe care le dețin.

”O listă a proprietăților controlate de AOL Time Warner are zece pagini tipărite, care enumeră 292 de companii și filiale separate. Dintre acestea, douăzeci și două sunt asociații în participațiune cu alte corporații majore, implicate în diferite grade de operațiuni media. Acești parteneri includ 3Com, eBay, Hewlett-Packard, Citigroup, Ticketmaster, American Express, Homestore, Sony, Viva, Bertelsmann, Polygram și Amazon.com. Unele dintre cele mai cunoscute proprietăți deținute integral de Time Warner includ Book-of-the-Month Club; Editurile Little, Brown; HBO, cu cele șapte canale; CNN; șapte canale de specialitate și în limbi străine; Road Runner; Studiourile Warner Brothers; Weight Watchers; Popular Science/Știință populară; și cincizeci și două de etichete diferite de discuri.”
– Ben Bagdikan, The New Media Monopoly/ Noul monopol media

AOL Time Warner deține:

• 64 reviste, incluzând Time, Life, People, MAD Magazine și DC Comics
• Warner Bros, New Line și Fine Line Features în cinema
• mai mult de 40 etichete în domeniul muzical, incluzând Warner Bros, Atlantic and Elektra
• Multe rețele de televiziune, cum sunt WB Networks, HBO, Cinemax, TNT, Cartoon Network și CNN
• pe Madonna, Sean Paul, The White Stripes

Viacom deține:

• CBS, MTV, MTV2, UPN, VH1, Showtime, Nickelodeon, Comedy Central, TNN, CMT și BET
• Paramount Pictures, Nickelodeon Movies, MTV Films
• Blockbuster Videos
• 1800 ecrane în teatre (cinema) prin Famous Players

• ”Proprietatea Disney asupra unei echipe de hochei, numită The Mighty Ducks of Anaheim, nu pornește să oglindească întinderea regatului. Hollywood este încă inima simbolică, cu opt studiouri și distribuitori de producție de filme: Walt Disney Pictures, Touchstone Pictures, Miramax, Buena Vista Home Video, Buena Vista Home Entertainment, Buena Vista International, Hollywood Pictures și Caravan Pictures.

• Compania Walt Disney controlează opt tipografii ale editurii sub Walt Disney Company Book Publishing și ABC Publishing Group; șaptesprezece reviste; rețeaua de televiziune ABC, cu zece posturi deținute și exploatate, inclusiv pe cele cinci piețe de vârf; treizeci de stații radio, inclusiv toate piețele majore; unsprezece canale de televiziune, inclusiv Disney, ESPN (în comun), A & E și History Channel ; treisprezece canale internaționale de difuzare, care se întind din Australia până în Brazilia; șapte unități de producție și sportive din întreaga lume; și șaptesprezece site-uri de internet, inclusiv grupul ABC, ESPN.sportszone, NFL.com, NBAZ.com și NASCAR.com. Cele cinci grupuri muzicale ale sale includ etichetele Buena Vista, Lyric Street și Walt Disney, precum și producții de teatru live, care au crescut din filmele Regele Leu, Frumoasa și Bestia și Regele David.”
  – Ibid

Compania Walt Disney deține:

• ABC, Disney Channel, ESPN, A&E, History Channel
• Walt Disney Pictures, Touchstone Pictures, Hollywood Pictures, Miramax Film Corp., Dimension și Buena Vista International
• pe Miley Cyrus/ Hannah Montana, Selena Gomez, Jonas Brothers

Vivendi Universal deține:

• 27% din vânzările muzicale din SUA, incluzând etichete ale: Interscope, Geffen, A&M, Island, Def Jam, MCA, Mercury, Motown and Universal
• Universal Studios, Studio Canal, Polygram Films, Canal +
• Numeroase companii de internet și telefonie celulară
• pe Lady Gaga, The Black Eyed Peas, Lil Wayne, Rihanna, Mariah Carey, Jay-Z

Sony deține:

• Columbia Pictures, Screen Gems, Sony Pictures Classics
• 15% din vânzările muzicale din SUA, incluzând etichete ale: Columbia, Epic, Sony, Arista, Jive și RCA Records
• pe Beyonce, Shakira, Michael Jackson, Alicia Keys, Christina Aguilera

Un număr limitat de actori din industria culturală înseamnă un număr limitat de puncte de vedere și idei, care își fac drumul către publicul larg. De asemenea, înseamnă că un singur mesaj poate satura cu ușurință toate formele de mass-media, pentru a genera consimțământul (de exemplu ”există arme de distrugere în masă în Irak”).