Dacă cuplurile de sex opus care doresc să beneficieze de o formă de înregistrare și reglementare a relației lor pentru a le fi recunoscute unele efecte legale specifice au la îndemână alternativa de a se căsători – astfel că, din punctul meu de vedere, nu mai e nevoie de inventarea unei a doua forme de căsătorie sub denumirea de parteneriat – situația cuplurilor formate din parteneri de același sex, este diferită: deși sunt libere să conviețuiască și viața lor de familie este protejată de orice intruziune, ni se spune că acestea din urmă nu au un acces deplin și recunoscut de lege la unele drepturi de bază, precum cel de a-și vizita partenerul la spital(deși, de facto, nu cred că vizita la spital e oprită de cineva), de a-și da acordul în cazul unor intervenții medicale ce necesită consimțământul cuiva din familie sau de a li se facilita unele opțiuni patrimoniale, precum co-achizițiile sau contractarea împreună a unui credit (deși nu-i împiedică nimeni să semneze un gir bancar).
Ni s-a mai spus că nu e vorba neapărat despre legalizarea căsătoriei homosexuale, ci doar despre un parteneriat menit să asigure accesul la aceste câteva drepturi pe care dreptul comun nu le asigură.
Nu înțeleg de ce, sub pretextul asigurării accesului la câteva facilități necesare sau utile uneori în viața de familie și care nu sunt le încă recunoscute legal, se legiferează un parteneriat care în realitate este mult mai cuprinzător, care copiază consistent regimul matrimonial specific căsătoriei, asimilând partenerii cu soții în aproape toate chestiunile importante, pentru a-l ambala în final sub o denumire nouă. Ni se spune că nu se legalizează căsătoria homosexuală, dar se introduce un parteneriat care în realitate este aproape același lucru.
Nu înseamnă asta că, de fapt, proiectul parteneriatului tinde să legalizeze, în realitate, o căsătorie homosexuală deghizată în parteneriat?
Când 92% dintre votanții la Referendum s-au opus căsătoriei homosexuale și când politicienii au spus că vor rezerva căsătoria doar cuplurilor de sex opus, noi am înțeles prin asta nu doar protejarea unui cuvânt, a unui termen din vocabular – „căsătoria” – ci a unei instituții. Clonarea acestei instituții și etichetarea ei sub altă denumire – „parteneriat” – nu înseamnă că prin această scamatorie a fost protejată căsătoria sau că în felul ăsta nu se legalizează în realitate o formă de căsătorie homosexuală.
Înțeleg prin parteneriat un contract privind intrarea într-un regim de achiziție a bunurilor sau care să asigure dreptul la vizită la spital, însă NU substituirea soților cu „partenerii”, asimilarea lor, pentru că dacă asta se intenționează, atunci totul devine o farsă, o minciună menită să păcălească cetățenii și să mascheze adevăratul efect al acestui proiect.
Nu mai spun de intenția perversă ascunsă în norma (regăsită în proiectul USR) care interzice adopția doar în cazul parteneriatelor încheiate între partenerii același sex, iar nu și în cazul partenerilor de sex opus; o astfel de diferență de tratament după criteriul sexului partenerilor nu este decât un trigger, un fitil lăsat pentru a fi declanșat la momentul oportun printr-o sesizare la Curtea Constituțională care ar constata existența unei diferențe de tratament între cele două tipuri de cupluri aflate în parteneriat, adică a unei discriminări făcută de lege, și ar declara neconstituțională această prevedere, cu consecința intrării în vigoare a adopțiilor pentru cuplurile homosexuale.
Nu ar fi mai bine ca, în cazul cuplurilor de orice fel, să fie lăsată posibilitatea adopțiilor doar persoanelor căsătorite, iar căsătoria să fie rezervată doar persoanelor de sex opus?
Nu ar fi mai bine să nu ajungem la legalizarea, în realitate, a unei veritabile căsătorii homosexuale sub numele de parteneriat civil? Nu ar fi mai bine ca USR și ALDE să încheie, eventual, un parteneriat civil între ele doar în cadrul ALDE european, unde se pare că se vor și întâlni, și să renunțe la proiectul parteneriatului civil depus în parlament, pentru că numai „gay” (vesel) nu va fi pentru o societate care nu dorește acest soi de mariaj?
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Este clar ca cei care au facut legea au mari probleme mentale dovedite de o capacitate extrem de limitata de intelegere si gandire dar si de un sistem bulversat de valori care nu le mai permite sa faca distinctia intre notiunile elementare de bine sau rau.
In realitate problema parteneriatelor este extrem de simpla. Ele ar trebui incheiate in fata notarului cu o validitate de maxim 3 ani intre 2 sau mai multe persoane care vor sa faca ceva in comun. Asta ar putea-o face si studentii care locuiesc in aceeasi camera de camin sau o persoana cu dizabilitati care convine cu o alta sa fie ajutata ori niste colegi de serviciu care vor sa faca impreuna o inventie si stabilesc de comun acord regulile de colaborare etc etc. Sigur ca un astfel de parteneriat poate fi incheiat si de niste persoane care se decid sa locuiasca impreuna si nu vad motivul pentru care nu ar mentiona chiar si dreptul de mostenire in caz de deces sau chiar compensatii materiale in caz de despartire inainte de termen. In forma actuala a legii devin posibile multe escrocherii in sensul in care niste oportunisti ar putea avea beneficii sociale nemeritate in mod normal. Se vor incheia parteneriate cu scopul clar de a beneficia de pensie de urmas, asigurare medicala samd.
Introducerea in discutie a posibilitatii de adoptie este o tema falsa. Adoptia ar trebui sa ramana apanajul celor casatoriti. Punct. Daca un barbat si o femeie nu pot ajunge nici macar la acordul de a se casatori la ofiterul starii civile exista semne de intrebare ca ar putea cadea de acord in privinta capacitatii de a se intelege in privinta cresterii si educarii unor copii adoptati.
La Senat se află în discuție proiectul de lege ce se referă la parteneriatul civil.
Termenul de adoptare tacită este de 45 de zile și se calculează de la data de 05.02.2019.
Termenul se împlinește la data de 21.03.2019.
Cine are obiecții le poate formula în scris și expedia pe e-mail
https://senat.ro/legis/lista.aspx?nr_cls=L39&an_cls=2019