X

Radu Gyr: „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”

de null

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

2 comentarii

  1. Ce’ţi doresc eu ţie!
    de Corneliu Vadim Tudor

    Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie:
    Scapă cît mai iute de masonerie!

    Numai neamuri proaste, şmecheri, impostori
    Toţi sînt Mari Maeştri (în a trage sfori).

    Poartă şorţ, galoane şi-alte tinichele
    Plini de semne sacre şi de lanţuri grele.

    Ei se trag, cu toţii, din Hiram Abif
    Ziditori de temple, scrişi în catastif.

    Sînt colegi cu Mozart, Franklin, Casanova
    Şi cu manelistul Jean de la Craiova.

    Şi cu Fulgerică, zis şi Bragadel
    Care face-n spume bere caramel.
    Ce solemnitate! Şi ce jurăminte!
    Toţi sînt Fraţi de Ordin şi de lucruri sfinte!

    Plini de importanţă, nimeni nu-i ca ei
    Au ceva din puiul rumen, cu mujdei.

    E o stare bună, de suficienţă
    Ei au luat caimacul, merg doar la esenţă.
    Peste tot au oameni, siguri, la butoane
    Ei adoră, zilnic, altfel de icoane.

    Dumnezeu le este ,,Mare Arhitect”
    Temple – nu Biserici, ce vreţi mai direct?

    Cui jură credinţă, lăcrimînd pios?
    Forţelor oculte, nu şi lui Hristos.

    Peste tot au oameni, siguri, la butoane
    Ei adoră, zilnic, altfel de icoane.

    Dumnezeu le este ,,Mare Arhitect”
    Temple – nu Biserici, ce vreţi mai direct?

    Cui jură credinţă, lăcrimînd pios?
    Forţelor oculte, nu şi lui Hristos.

    Toţi vor să parvină, brusc, pe scurtătură
    Ei vor să răstoarne legile-n natură.

    Funcţii şi onoruri aprig sînt vînate
    Prostul avansează doar pentru că-i Frate.

    Eu cunosc prea bine lumea de ocară
    A masoneriei de la noi din ţară.

    N-are idealuri, ci doar interese
    Intrigă, şi bîrfă, lupte tot mai dese.

    Primitivi sînt unii, n-au nici o valoare
    Nu ştiu nici să scrie, hoţi de drumul mare

    Interlopi cu ştate vechi în puşcărie
    Şi-au găsit refugiul în masonerie

    Ocoliţi de Lege, fiindcă ei sînt fraţi
    Chiar cu cei mai vajnici dintre magistraţi.

    Iar de la o vreme, după cum se ştie
    Şi muieri fac parte din masonerie.

    Doamne, ce ridicol! Şi ce degradare!
    Le priveşte lumea ca pe vrăjitoare.

    Sînt femei cu barbă şi cu voce groasă
    Nu au altă treabă? N-au copii acasă?

    Au schimbat şi şorţul de bucătărie
    C-un şorţ geometric, de masonerie.

    Ele joacă rolul unor amazoane
    N-au feminitate – doar nişte şabloane.

    Lume subterană e masoneria
    Şubredă ca fumul şi butaforia.

    N-au zidit o casă toţi aceşti ,,zidari”
    Ei, de trei milenii, sînt doar panglicari

    Ritualuri false, ce s-au perimat
    Ca o operetă într-un bîlci uitat.

    Noi s-avem în viaţă doar un etalon:
    Împăratul Lumii nu a fost mason.

    Templul Lui slujiţi-l, nu un zid surpat
    Mai e timp să puneţi capăt la păcat…

    Masoneria ,versuri scrise de Marele Corneliu(ce nume predestinat..)Vadim Tudor 13 septembrie 2014

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button