Azi Basilica ne-a anuntat ca:
Părintele Patriarh Daniel aniversează 28 ani de la hirotonia în Arhiereu
Chiar din datele biografice postate de ei, cei ce nu stiau inca, afla ca la nici trei ani de la intrarea in viata monahala ajunge … Mitropolit al Moldovei. Adica la 1 iulie 1990. Asta dupa multa scoala in vest …
Iata insa si un capitol din viata sa, neamintit de Basilica, dar pe care il putem gasi la paginile 33 – 35 din Ne vorbeşte părintele Cleopa. Un interesant dialog din august 1994, intre P.G. (Parintele Galeriu) si P.C. (Parintele Cleopa):
P.C.: Tare mi-a fost mila de mata si dragoste cand bietul patriah era bolnav si l-au parasit toti. Cine era pe acolo? Numai parintele Galeriu in jurul lui. El alerga in toate partile…
P.G.: M-am dus la spital si la Sinaia, si am zis: „Stati linistit, ca va intoarceti inapoi! Noi ne ostenim sa va intoarceti inapoi”.
P.C.: Da, da, saracul…
P.G.: Pentru ca n-ati vrut sa veniti sfintia voastra patriah. Noi am apelat si ne-am rugat… Nu era alta solutie: ori Patriarhul Teoctist, ori Cleopa patriarh.
P.C.: Oare cata rusine si pacat era sa vezi un putregai in fruntea Bisericii?
P.G.: Ei!…
P.C.: Un putregai, un harb legat cu sarma…
P.G.: Dar stiti ca am venit cu Parintele Anania, si cu astia doi, care-s oameni mari acum…
P.C.: Ati venit si v-ati spovedit si n-am stiut de ce ati venit. Ati venit cu scop. „Uite, trebuie sa mergi la Bucuresti sa te faca episcop!…” Ei, inchipuieste-ti!
P.G.: Noi trei am venit atunci, precum stiti.
P.C.: Dar mi-a placut de Parintele Paisie, cand m-am dus la el, i-am zis: „Nu cumva sa aprobi!” Ca el este duhovnicul meu. Si cand ne-am dus acolo [in chilia lui], am cazut in genunchi, dar batranul zice: „Domnul sa va miluiasca, Domnul sa va pazeasca, Domnul sa va dea un coltisor de Rai, multumim lui Dumnezeu ca ati venit sanatosi, sa mergeti sanatosi, dar Cleopa nu pleaca de aici!” I-au bufnit rasul. Apoi a venit alta delegatie: Gherasim Cucosel de la Buzau, si apoi a venit stareta din Agapia cu vreo 20 de maici…
P.G.: Eustochia.
P.C.: Eustochia, saraca, cu aprobare de pe la Iasi: „Sa va duceti la panacida eroilor si sa ramaneti la Bucuresti!” Mai, cati au venit! Eu, Preacucernice parinte, va spun de la inima. Eu am trait in munti. Eu am fost la oile manastirii 11 ani. Eu is om salbatic, trait in paduri. Toti muntii astia ii cunosc, si apoi eu sa ma duc in Bucuresti? Nici nu stiu limbi straine. Dar Anania a zis: „Nu, ca noi iti aducem translatori” – cum se cheama?
P.G.: Da, da. Traducatori, talmaci.
P.C.: Au spus ca-mi pune usieri, imi pune…
P.G.: Pai asa ne hotarasem, cu Anania, cu Daniel, noi sa tinem administratia. Noi trei sa ne ocupam de ea, iar cuviosia voastra: cuvant, slujba si reprezentare.
P.C.: Manca-v-ar Raiul!
P.G.: Reprezentare, acesta era planul.
Anania era IPS Bartolomeu Anania, iar Daniel era … actualul Patriarh. Actiunea se petrecea in 1990.
Conform articolului Patriarhul Daniel de pe wikipedia:
În perioada 1 septembrie 1988 – 1 martie 1990, este consilier patriarhal, Director al Sectorului Teologie Contemporană și Dialog Ecumenic. În paralel, deține funcția de Conferențiar la Catedra de Misiune Creștină a Institutului Teologic Universitar din București.
În ianuarie 1990, PC Protosinghel Daniel Ciobotea a fost președintele Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, grup din care făceau parte Arhimandritul Bartolomeu Anania, Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, Pr. Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiș, dar și câțiva trăiriști mireni: Sorin Dumitrescu, Horia Bernea și Teodor Baconsky etc. Acest grup a avut un rol foarte bun pentru că, în timp ce ierarhii își temeau cârjele și scaunele, a reintrodus, cu concursul ministrului învățământului, religia în școli. Dar acest grup viza mai ales o înnoire a ierarhiei, căci acesta era problema la ordinea zilei. El s-a dizolvat, pentru că un membru al său a ajuns Mitropolit, altul vicar…
La 1 martie 1990, PC Protosinghel Dr. Daniel Ciobotea este ales, la propunerea IPS Mitropolit Nicolae Corneanu, în rangul de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu titlul “Lugojanul”, fiind hirotonit întru arhiereu în Catedrala Ortodoxă din Timișoara la 4 martie 1990.
La 7 iunie 1990 este ales, iar la 1 iulie 1990 este înscăunat ca arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Bucovinei.
Conform articolului Teoctist Arăpașu de pe wikipedia:
În perioada noiembrie 1986-iunie 1990, PF Teoctist a suplinit postul vacant de mitropolit al Moldovei și Sucevei, ca locțiitor de mitropolit, întrucât nu se obținuse aprobarea de ocupare a scaunului rămas vacant.
În ședința sa din 10 ianuarie 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a acceptat demisia Patriarhului Teoctist. Primind cereri din toată țara din partea credincioșilor, a clerului de la parohii și mânăstiri, pentru revenirea Patriarhului, precum și a unor scrisori din partea Patriarhilor Bisericilor Ortodoxe locale, Sfântul Sinod în ședința sa din aprilie a hotărât chemarea Patriarhului la locul său prin revocarea deciziei de acceptare a demisiei patriarhului Teoctist. Dând ascultare Sfântului Sinod, Patriarhul Teoctist și-a reluat slujirea sa pentru care a fost ales în noiembrie 1986.
Asadar, actiunea din carte are loc undeva intre ianuarie – aprilie 1990, intr-o perioada in care Daniel nu era inca nici Mitropolit si foarte probabil inca nici episcop, ci Protosinghel, in varsta de nici 40 de ani. Si totusi, era deja un element extrem de important, foarte hotarat sa conduca in mod real BOR, in timp ce Parintele Cleopa se ocupa de „cuvant, slujba si reprezentare”.
Dar nu i-a iesit pasenta. A ajuns insa in acelasi an Mitropolit si a inceput sa astepte. Si a asteptat si a asteptat si a tot asteptat, caci Patriarhul Teoctist traia si traia si tot traia. Si poate mai traia, dar a murit la o operatie …
Revenind la anul 1990. Cum de o fi urcat atat de rapid in functii? Cine era si este in spatele sau? Ce forte?
Cititi va rugam si:
DOCUMENT: Un mesaj al PATRIARHULUI DANIEL adresat MARELUI MAESTRU AL MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI
Părintele ADRIAN FĂGEȚEANU despre PATRIARHUL DANIEL: „acest diavol care e Patriarhul ecumenismului”
Comentariu zilei (18.07.2010): Cum face Patriarhul Daniel semnul Sfantei Cruci?
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
off: oameni care iau atitudine. Cinste lor!
http://www.fluierul.ro/jsp/article/indexDisplayArticle.jsp?artid=1241463&title=protest-la-ministerul-culturii-opriti-propaganda-homosexuala-in-scoli-si-institutii-de-cultura
Cred că este bine de știut:
Sfântul Sinod al Patriarhiei Ierusalimului, reunit luni, 9 mai 2011, în ședință ordinară, a analizat în primul rând modalitatea de soluționare a problemei legate de construirea de către Patriarhia Română a unei biserici la Ierihon. După o examinare detaliată a acestei probleme, Sfântul Sinod a hotărât ‘în unanimitate și cu părere de rău’ întreruperea pomenirii patriarhului României, Daniel, și caterisirea reprezentantului Patriarhiei Române la Ierusalim, arhimandritul Ieronim Crețu.
https://www1.agerpres.ro/cultura/2011/05/11/patriarhia-ierusalimului-rupe-comuniunea-cu-bor-patriarhia-romana-considera-decizia-unilaterala-13-42-20
Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în zilele de 2 – 3 februarie 2014, o delegație a Patriarhiei Române s-a întâlnit la Ierusalim cu Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, însoțit de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Aristarh de Constantina și Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Metodie de Tabor, pentru restabilirea comuniunii depline dintre cele două Patriarhii.
În urma celor trei runde de convorbiri (București, decembrie 2012; Ierusalim, februarie 2013; Ierusalim, iulie 2013), desfășurate în spirit de frățietate și respect reciproc, s-a ajuns la semnarea de către Patriarhul Ierusalimului și Patriarhul României a unui Acord patriarhal de restabilire a comuniunii bisericești depline. Acest Acord a fost semnat, la București, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în data de 2 februarie 2014, și la Ierusalim, de către Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, în data de 3 februarie 2014.
http://basilica.ro/comuniune-deplina-intre-patriarhia-ierusalimului-si-patriarhia-romana/
Post-Creta numit Mitropolit al Americii, Nicolae a fost vreo 3 luni (doar!, nu…. 3 ani ca PF Daniel) calugar si – hopa!, direct Arhgiepiscop al Americilor…
Cum sa fii „arhi” cand esti un tinerel, (fie si „programat” ) si dupa doar 3 luni de calugarie, cata si cum va fi fost…?
A semnat – citeste a „apostazoiat” si „s-a scos”, adica domestye peste Americi…