Părintele Matei Vulcănescu relatează pentru OrtodoxINFO că în Duminica Ortodoxiei la părintele cu viață sfântă Maximos Karavas, marele duhovnic care a întrerupt pomenirea de curând și despre care Sfântul Paisie Aghioritul a spus că este cel mai mare duhovnic ortodox și i-a îndemnat pe toți să meargă la el, s-a citit, în prezența a mii de credincioși, proiectul de rezoluție al celor șase membri ai sinaxei nepomenitorilor români, prezentat publicului larg spre dezbatere în luna ianuarie a acestui an și tradus în limbile greacă și rusă.
Cu privire la părintele Maximos publicul românesc a aflat pentru prima dată la mijlocul lunii iulie 2017 din relatările referitoare la întreruperea pomenirii de către obștea mănăstirii Sfânta Cuvioasă Parascheva din Milohori, regiunea Ptolemaida, unde părintele Maximos este ctitor și egumen. Părintele Maximos este ucenic al fostului ierarh cu viață sfântă Augustin Kandiotis, fost mitropolit al Florinei.
Despre valoarea sa ca duhovnic, în cartea Mărturii ale închinătorilor în Sfântul Munte la Părintele Paisie a lui Nicolaos Zurnazoglu, este consemnată următoarea mărturie:
“Un tată disperat și bolnav, împreună cu fiul său, vizitează chilia Sfântului Paisie Aghioritul. Sfântul Paisie îi spune tatălui lui Kostas să meargă să se spovedească, pentru a scăpa de problema serioasă pe care o avea. Atunci Kostas l-a întrebat pe Sfântul Paisie: «Gheronda, să-l duc pe tata să se spovedească la duhovnicul meu, la părintele Nichifor?». Răspunsul Sfântului Paisie a fost surprinzător: «Nu! Să-l duci la Bătrânul Maximos Karavas! Bătrânul Maximos este… !» Și a arătat un semn cu mâna cum că e MARE! Arătând că Sfântul Paisie îl are la mare cinste si evlavie!”.
Părintele Maximos Karavas a întrerupt pomenirea Mitropolitului de Florina, Teoclit, pentru că nu s-a delimitat de minciunosinodul din Creta! Bătrânul Maximos ne spune:
“Cu siguranță Sfântul Paisie azi ar fi întrerupt și el pomenirea ereticului Bartolomeu. Mulți ierarhi azi sunt mai mult muftii musulmani decât episcopi ai lui Hristos”.
Părintele Maximos este membru al Sinaxei Clericilor si Monahilor de la Volos și, la fel ca și Gheronda Gavriil, ascultă povățuirile teologice ale celui care a albit în lupta antiecumenistă, prigonit timp de 40 de ani, Părintele Theodoros Zisis. Gheronda Gavriil spunea:
“Mergeți la părintele Theodoros, de el să ascultați. El e teologul nostru”.
Părintele Theodoros spunea:
“Gheronda Gavriil mi-a dat ascultarea să scriu o broșură despre întreruperea pomenirii! A venit iată timpul sa o scriu!”.
Între timp broșura a fost tradusă și va fi publicată de către editura Asociației Sfinților Mărturisitori din închisori – Bucovina în zilele următoare.
În Duminica Ortodoxiei a acestui an, spre bucuria tuturor credincioșilor, la Mănăstirea Sfânta Parascheva, s-a citit textul proiectului de rezoluție semnat de pr. Grigorie Sanda, pr. Claudiu Buză, pr. Ioan Ungureanu, pr. Cosmin Tripon, monahul Chiriac Cioi și teologul Mihai-Silviu Chirilă, susținut ulterior de părintele Vasile Ioviță, de obștea părintelui Paisie Prodromitul și de un număr de credincioși nepomenitori, dintre care unii frecventează Schitul Rădeni din Neamț.
Iacovos, martor ocular, i-a relatat părintelui Matei Vulcănescu:
“Câtă bucurie, frații români sunt pe calea echilibrată a Sfinților Părinți! Eram acolo și am izbucnit în plâns. Cu toții am aplaudat scrisoarea românilor! Mare întărire pentru noi. Gheronda Maximos a binecuvântat-o! Cu toții am aplaudat în biserică. Am strigat: Axios!”.
Proiectul de rezoluție al celor cinci preoți nepomenitori, cărora li s-a adăugat teologul Mihai-Silviu Chirilă, a fost propus spre dezbatere publică în luna ianuarie 2018, urmând a fi dezbătut și aprobat într-o sinaxă viitoare a preoților nepomenitori din România. Textul conține câteva principii teologice echilibrate după care semnatarii propun să se conducă lupta împotriva ereziei și a pseudo-sinodului din Creta în România în perioada următoare.
În cea de-a doua parte a lunii ianuarie textul a fost semnat de către părintele profesor Theodoros Zisis, care a spus cu acea ocazie că se regăsește deplin în principiile expuse de acesta și că, din acest motiv, este întrutotul de acord cu el. O apreciere foarte pozitivă a primit și din partea conducerii Mitropoliei Pireului, cât și a altor preoți greci care au întrerupt pomenirea.
În România, proiectul a fost bine primit de o parte a credincioșilor nepomenitori, care doresc să păstreze o poziție echilibrată în lupta contra ereziei și să evite riscurile căderii într-o extremă schismatică.
Pentru mine este o imensă bucurie și o reală binecuvântare a-l avea alături de noi, pe calea echilibrată a mărturisirii, pe Sfântul Paisie Aghioritul, cel care îl arată pe părintele Maximos ca pe unul dintre marii duhovnici ai Ortodoxiei. Citirea și binecuvântarea Proiectului de Rezoluție în Duminica Ortodoxiei de către egumenul Maximos Karavas face simțit ajutorul unui mare Sfânt al Bisericii, Cuviosul Paisie Aghioritul, de ale cărui rugăciuni și de al cărui ajutor să dea Domnul să avem parte!
Cunoaştem un om după roadele sale care sunt făcute până în clipa de faţă (în trecut), dar în clipa de faţă nu ştim dacă mai are aceste roade şi de aceea este rău să judecăm pe cineva ca păcătos deoarece nu ştim cum este acesta acum, în clipa de fată.
Învățătura ortodoxă cuprinde toată învățătura pe care ne-a lăsat-o nouă Dumnezeu, inclusiv învăţătura care se referă la întreruperea comuniunii cu erezia, întrerupere care este obligatorie pentru cel care vrea să rămână ortodox, inclusiv învăţătura care se referă la cunoaşterea învăţăturii ortodoxe, cunoaştere care este tot obligatorie pentru cel care vrea să rămână ortodox (şi cel care ştie este vinovat…, dar şi cel care nu ştie este vinovat…, pentru că nu ştie deoarece nu vrea să ştie). Deci, şi de ştiu şi de nu ştiu învăţătura ortodoxă, toţi cei care nu întrerup comuniunea cu erezia schimbă învățătura ortodoxă și sunt eretici, sunt de partea ereziei, aceştia încurajază erezia (inclusiv cei care nu ştiu), propovăduiesc erezia, aprobă erezia, asupresc, prigonesc… .
Învățăturile eretice, faptele eretice, nu pot exista fără primirea gândurilor eretice în mintea ereticului.
Deci:
Cine are fapte eretice (comuniunea cu erezia este o faptă eretică) are sigur 100% şi cuget eretic şi are şi învăţătură eretică deoarece practic (cu fapta) învaţă şi îndeamnă la erezii şi pe sine şi pe alţii;
Cine are fapte eretice este eretic şi în faptă şi în gândire (are sigur 100% şi cuget eretic) şi este eretic şi în învăţătură deoarece practic (cu fapta) învaţă şi îndeamnă la erezii şi pe sine şi pe alţii. Cel care este în comuniune cu erezia are această faptă eretică prin care practic (cu fapta) învaţă şi îndeamnă şi pe sine şi pe alţii la comuniune cu erezia, deci este eretic și în faptă și în învățătură și în gândire (are sigur 100% şi cuget eretic);
Cine are învăţături eretice – învaţă erezii şi pe alţii, acesta învaţă şi îndeamnă la erezii şi pe sine şi pe alţii (îndemnul la comuniune cu erezia este o învăţătură eretică), acesta are sigur 100% şi cuget eretic, acesta are şi fapte eretice deoarece această învăţătură este tot o faptă;
Cine are învăţături eretice – învaţă erezii şi pe alţii, acesta învaţă şi îndeamnă la erezii şi pe sine şi pe alţii, acesta este eretic şi în învăţătură deoarece învaţă şi îndeamnă la erezii şi pe sine şi pe alţii, acesta este eretic şi în gândire (are sigur 100% şi cuget eretic), acesta este eretic şi în faptă deoarece învăţătura este tot o faptă. Cel care îndeamnă la comuniune cu erezia are această are această învăţătură eretică prin care învaţă şi îndeamnă şi pe sine şi pe alţii la comuniune cu erezia, deci este eretic și în învățătură și în gândire (are sigur 100% şi cuget eretic), este eretic şi în faptă deoarece această învăţătură este tot o faptă;
Cine primeşte gănduri eretice primeşte erezii în minte (primirea gândului rău de la diavol de a rămâne în această comuniune cu erezia este un gănd eretic) şi are sigur 100% cuget eretic, are şi învăţătură eretică şi fapte eretice deoarece acesta se învaţă şi se îndeamnă pe sine la erezii, iar această învăţătură este tot o faptă;
Cine primeşte gânduri eretice primeşte erezii în minte şi este eretic în gănire (are sigur 100% cuget eretic), este eretic şi în învăţătură şi în faptă (se învaţă şi se îndeamnă pe sine la erezii, iar această învăţătură este tot o faptă). Cel care primeşte gândul rău de la diavol de a rămâne în această comuniune cu erezia, are aceast gând eretic, deci este eretic în gândire (are sigur 100% cuget eretic), este eretic și în învățătură şi în faptă deoarece se învaţă şi se îndeamnă pe sine la comuniune cu erezia, iar această învăţătură este tot o faptă;
În clipa în care cineva primește gândul rău de a rămâne în această comuniune cu erezia , în acea clipă acest cineva schimbă învățătura ortodoxă și este eretic. În clipa în care cineva primește gândul rău (şi cineva care ştie şi cineva care nu ştie, pentru că nu ştie deoarece nu vrea să ştie) și gândește că ar fi un lucru bun să rămână în comuniune cu erezia şi primind gândul rău hotărăşte în mintea sa să rămână în comuniune cu erezia sau gândeşte că este un lucru rău să rămână în comuniune cu erezia, dar primind gândul rău hotărăşte în mintea sa să rămână în comuniune cu erezia, în acea clipă acest cineva schimbă învățătura ortodoxă și este eretic.
În clipa în care cineva primește gândul rău de a rămâne în comuniune cu erezia, zicând în mintea sa că rămâne în comuniune cu erezia, hotărând în mintea sa să rămână în această comuniune cu erezia, în acea clipă acest cineva schimbă învățătura ortodoxă pe care ne-a lăsat-o nouă Dumnezeu, învăţătură prin care Dumnezeu ne-a spus să nu fim în comuniune cu erezia; deci acesta contrazice învățătura ortodoxă, contrazice Adevărul, luptă împotriva lui Dumnezeu.
Întreruperea comuniunii cu erezia trebuie să cuprindă, obligatoriu:
– şi întreruperea comuniunii cu erezia, în minte – cu gândurile eretice (primirea gândului rău de la diavol care îl îndeamnă să rămână în această comuniune cu erezia este un gând eretic, iar neprimirea acestui gând rău şi primirea gândului bun…);
– şi întreruperea comuniunii cu erezia, în vorbă – cu învăţăturile eretice (îndemnul la comuniune cu erezia este o învăţătură eretică, iar îndemnul la întreruperea comuniunii cu erezia … );
– şi întreruperea comuniunii cu erezia, în faptă – cu faptele eretice (comuniunea cu erezia, în faptă, este o faptă eretică, iar întreruperea comuniunii cu erezia … ).
Cel care are învățături eretice, fapte eretice, are sigur 100 % şi gânduri eretice în mintea sa eretică deoarece învățăturile eretice, faptele eretice, nu pot exista fără primirea gândurilor eretice în mintea ereticului.
Cine vrea să scape cu adevărat de erezie trebuie să se lepede de erezie şi cu mintea şi cu vorba şi cu fapta.
Întreruperea comuniunii cu erezia este absolut obligatorie pentru cel care vrea să fie ortodox – pentru cel care vrea să aibă nădejde foarte mare de mântuire, fericire adevărată, libertate adevărată, o viață cu adevărat liberă, uşoară, o viaţă cu tot ceea ce vrea (un ortodox este mulţumit cu ceea ce are şi ştie că are tot ceea ce-i este de folos), pentru cel care vrea să aibă o conștiință liberă (liberă de rele, liberă de mustrările conştiinţei, nechinuită), pentru cel care vrea raiul.
Cine vrea să fie ortodox trebuie să trăiască tot timpul aşa cum a zis Dumnezeu, trebuie să facă tot timpul voia lui Dumnezeu (deoarece doar aşa – hotărât permanent pe calea credinţei ortodoxe – va fi fericit şi în viaţa aceasta şi în veşnicie, doar aşa va avea viaţa şi fericită şi uşoară, doar aşa va avea permanent şi nădejde foarte mare de mântuire şi iubire…), deci un ortodox trebuie să facă tot timpul ce este bine, adică: să primească gândurile ortodoxe şi să nu primească gândurile rele; să vorbească vorbe ortodoxe şi să nu vorbească vorbe rele; şi, să facă fapte ortodoxe şi să nu facă fapte rele.
Silvestru Sterie, permiteti-mi o intrebare simpla la textul dumneavoastra: „Cine vrea să fie ortodox trebuie să trăiască tot timpul aşa cum a zis Dumnezeu, trebuie să facă tot timpul voia lui Dumnezeu (deoarece doar aşa – hotărât permanent pe calea credinţei ortodoxe – va fi fericit şi în viaţa aceasta şi în veşnicie, doar aşa va avea viaţa şi fericită şi uşoară, doar aşa va avea permanent şi nădejde foarte mare de mântuire şi iubire…), deci un ortodox trebuie să facă tot timpul ce este bine, adică: să primească gândurile ortodoxe şi să nu primească gândurile rele; să vorbească vorbe ortodoxe şi să nu vorbească vorbe rele; şi, să facă fapte ortodoxe şi să nu facă fapte rele”.
PUTETI DUMNEAVOASTRA SA SPUNETI DESPRE PROPRIA PERSOANA CA VA RIDICATI TOT TIMPUL LA EXIGENTELE PE CARE LE-ATI TRASAT AICI? Iar daca mai si gresiti, macar din cand in cand, se poate spune ca nu sunteti ortodox? Asa ati spus: cine vrea sa fie ortodox trebuie sa traiasca tot timpul asa cum a zis Dumnezeu.
Atunci cand nu reuseste sa o faca tot timpul inseamna ca nu mai este ortodox? Daca ducem discutia in aceasta logica inseamna ca nu exista niciun ortodox pe lume, caci cine poate trai tot timpul dupa cuvantul lui Dumnezeu, fara a pacatui niciodata?
Dl Chirilă permiteți-mi sa va pun o întrebare. Avem doi oameni, unul ortodox și altul eretic papistaș. Ambii au căzut în păcatul desfrânării, de exemplu. După logica dumneavoastră, și ortodoxul și ereticul papistaș își pierd calitatea de ortodocși? Sau.. Dacă un episcop sau preot ortodox, este bețiv, de exemplu, cade din ortodoxie, și nu mai poate săvârși taine? Va mulțumesc
Cred ca cel mai calificat sa va raspunda la aceasta intrebare este domnul Sterie. Ca sa incerc sa va raspund totusi, papistasul nu poate sa isi piarda calitatea de ortodox, pentru ca nu o are. Despre ce se intampla cu ortodoxul care cade in astfel de pacat tocmai il intrebam eu pe domnul Sterie, din logica caruia rezulta ca pentru a fi ortodox trebuie sa fii tot timpul in ascultare fata de poruncile lui Dumnezeu. Asta intrebam eu, ce se intampla cand gresesti?
toata argumentarea dumneavoastra porneste de la niste exigente corecte teologic, pentru ca este corect sa traim viata dupa cuvantul lui Dumnezeu caci numai asa ne vom mantui, insa aplicate intr-o maniera care aduce aminte de atentionarile pe care Mantuitorul le-a facut fariseilor in Sfanta Scriptura
*Căci niciodată nu ne-am arătat cu cuvinte de linguşire, după cum ştiţi, nici cu ascunse porniri de lăcomie. Dumnezeu îmi este martor.Nici n-am căutat slavă de la oameni.
(I Tesaloniceni 2, 5)
E cu putinţă să găsim un cuvânt de mijloc care, între două concepţii, să aibă sens pentru amândouă, însă e cu neputinţă să găsim o concepţie de mijloc între două concepţii opuse privitoare la acelaşi lucru…Nu-i loc de compromis
în ce priveşte credinţa ortodoxă.
(Sf. Marcu al Efesului)
Axios!Axios!Axios!este Părintele Maximos Karavas,pentru intelepciunea,dar al Mangaietorului, cu care a primit Proiectul de rezolutie al strajerilor Ortodoxiei romanesti,pentru intreruperea pomenirii ierarhului cu gandire eretica, Prea Cuviosia Sa,fiind demn urmas al invataturii Sf.Paisie Aghioritul,in gandire,simtire si fapta.
M-a emotionat si mi-a tresaltat inima de bucurie ,la citirea acestei vesti,pe care Domnul Atotmilostiv,ne-a daruit-o prin fratii ortodocsi greci,a caror iubire,ne-a mangaiat inima.
Mare minune,frati ortodocsi romani,toti ceea ce ati primit cu dragoste si intelegere,dovedind credinta ortodoxa puternica si echilibrata,Proiectul de rezolutie,la care au aderat,fratii ortodocsi moldoveni,greci si personalitati renumite ale teologiei ortodoxe universale.
Simtim ca suntem cu totii in Duhul Sf.Parinti,care in vremea sinoadelor ecumenice spuneau cu frica si cutremur:”Parutu-sa Duhului Sfant si noua”(aşa începea hotărîrea care consemna stabilirea Adevărului Sinodului.)
Chiar daca in tara ,proiectul de rezolutie a fost respins de unii dintre cei cu care am pornit la lupta impotriva panereziei ecumenismului,dupa sfatul Cuviosiei Sale,vrednicul de pomenire ,Parintele Arsenie Papacioc:”aceasta este întotdeauna tendinţa celui mai slab ca să te aducă şi pe tine la nivelul lui, ca să poată fi liniştit în căderea lui…Este o risipire de cuvinte pur şi simplu susţinîndu-se prosteşte; pentru că: împrăştie ca să poţi să stăpîneşti, „dezbină şi stăpîneşte”.Aceasta este ispita de-a dreapta,cu care se confrunta ,acesti saraci frati ai nostri,care daca nu-si revin in sinele lor,vor cadea mai rau decat cei care stau inca pe ganduri ,amanand de la o zi la alta intreruperea pomenirii ierarhului eretic.
Aprecierea Proiectului de rezolutie(bine articulat teologic şi moral) de catre Parintele Maximos si obstea de credinciosi ortodocsi greci, confirma inca o data,modul in care cei sase distinsi semnatari au reusit reconsiderarea purităţii ortodoxe a modului nostru de a gândi şi de a trăi, în perspectiva eshatologică a împărăţiei „Răsăritului de Sus” – a Răsăritului fără de apus.
Proiectul de rezolutie si-a dovedit inca o data veridicitatea celor scrise cu temeritate si curaj,curajul unor soldati ai lui Hristos ,care au procedat”* conform cuvintelor Apostolului Pavel, care a spus: „Căci Dumnezeu nu ne-a dat
duhul temerii, ci al puterii si al dragostei şi al înţelepciunii” (II Timotei l, 7).
Cat despre adversarii acestui Proiect de rezolutie ,acestia se inscriu in tagma celor care isi astupa urechile ,nedorind sa auda adevarul,fiind incantati de cei care ,cazuti in pacatul trufiei,dovedesc o inima inghetata,de gerul naprasnic al inselarii,care duce la imobilitate mentala si trupeasca si in final la moarte duhovniceasca.
„Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme” (II Timotei4, 3-4).
Faca-se dupa voia lor. Atat celor care din start s-au dezis de acest sublim Proiect de rezolutie,cat si celor care au semnat cu buna stiinta si sunt de acord cu toate ereziile promovate de sinodul mincinos si talharesc din Creta,sinodului BOR ,in frunte cu Presedintele sau,cat si slugilor obediente in acelasi duh si simtire cu superiorii de la care primesc simbrie,le transmitem prin intermediul cuvintelor Dr.Alexandros Kalomiros:
„Pacea despre care vorbeşte lumea este o capitulare necondiţionată a tot ceea ce este bun, sacru şi măreţ, şi dominaţia meschinăriei, mediocrităţii şi indiferenţei. Este ştergerea personalităţii indivizilor şi a popoarelor. Este un amestec de compromisuri şi calcule, o mare de ipocrizie, indiferenţă faţă de adevăr, trădare a tot ceea ce este cu adevărat sfânt.
Războiul este un lucru cumplit, este rezultatul căderii omului, şi nimeni nu-l va elogia.
Pacea pentru care se târguieste lumea este însă ceva cu mult mai de temut. Febra este neplăcută, dar indică cel puţin că organismul reacţionează la un rău care a pătruns în interiorul lui. Pacea pe care ei doresc să o aducă nu este, din păcate, pacea care purcede din izbânda asupra răului, ci cea care provine din înfrângere. Este lipsa de febră a unui cadavru.
În fond, pacea la care aspiră oamenii nu este doar o pace a armelor. Este pacea conştiinţei. Ei doresc să împace binele cu răul, dreptatea cu nedreptatea, virtutea cu păcatul,adevărul cu minciuna, pentru a putea face pace cu propria lor conştiinţă împovărată.
Majoritatea dintre ei sunt sentimentali incorigibili, care cred că religia lui Hristos este un sistem etic privind relaţiile umane. Alţii urmăresc scopuri politice si interese ascunse. Ei zidesc laolaltă cetatea Antihristului. Caută armonia, fiind indiferenţi faţă de adevăr; caută o reconciliere externă, ignorând disensiunile interne; caută litera, fiind indiferenţi faţă de duh.”
*citate din cartea Împotriva falsei uniri bisericeşti-Dr.Alexandros Kalomiros
http://orthodoxwitness.org/mocking-our-lord-commemorating-ecumenical-patriarch-bartholomew/