Mănăstirea Petru-Vodă continuă lupta ANTI-CIP arătând mecanismul PIERZANIEI și primele semne ale DECĂDERII

Author:

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Cu prilejul pomenirii părintelui Iustin Pârvu, la 99 de ani de la naşterea sa, obştea mănăstirii Petru Vodă a revenit cu lămuriri despre pericolul acceptării cardurilor electronice.

Pe 10 februarie, la 99 de ani de la naşterea părintelui arhimandrit Iustin Pârvu, ctitorul mănăstirii Petru Vodă, obştea lăcaşului din Neamţ a revenit cu explicaţii detaliate despre pericolul acceptării identităţii electronice, prin prisma dogmelor creştin-ortodoxe.

„Actele de identitate despre care e vorba pot fi sub orice formă. Ceea ce contează este faptul că ele exprimă identitatea. Aşa sunt, de pildă: carduri de identitate electronice (eliberate de anumite ţări în care românii au emigrat sau în curs de pregătire în această ţară), carduri de sănătate electronice, carduri bancare electronice, paşapoarte electronice, carduri de călătorie nominale electronice, carduri de acces electronice, etc“, se arată într-un comunicat postat pe site-ul oficial al lăcaşului din Neamţ, manastirea.petru.voda.ro.

Monahii susţin că atitudinea de respingere a actelor de identitate electronică a fost predicată de toţi Sfinţii contemporani (Seraphim Rose, Paisie Aghioritul, Nicolae Velimirovici, Cleopa Ilie) de primii stareţi ai mănăstirii Optina (centrul spiritualităţii Bisericii Ruse) sau de Aspazia Oţel (martir al temniţelor comuniste).

…toţi vorbesc despre identitatea creştină faţă cu identitatea antihristică, toţi spun că primul pas de compromis duce la un altul şi un altul pînă la o inevitabilă acceptare a peceţii (implantul), şi că cine primeşte carnetul de partid, va primi şi funcţia de partid, apoi misiunea de partid, apoi compromisurile de conştiinţă tot cresc iar omul acela nu-şi mai revine, fiindcă paşii i se par mici, acceptabili, uşor de întors, uşor de pocăit, dar lipsind pocăinţa, adică încetarea lucrării păcatului (ascuns sub chipul compromisului), astfel cade tot mai adînc, părăsit puţin cîte puţin, pe nesimţite, de harul Duhului Sfînt, încît bietul om, nedîndu-şi seama şi nevrînd, se trezeşte tîrît fără de întoarcere la compromisul final“.

Consimţământul, primul pas spre pierzanie

Monahii de la Petru Vodă admit că susţin cu fermitate lupta anti-cip, dar resping ideea că ei ar fi iniţiatorii acestui demers:

„Acesta este avertismentul nu doar al Părintelui Justin, cum spun unii greşit informaţi sau răuvoitori, cum că , nu nicidecum!, identitatea electronică este explicitată ca antihristică de ÎNŞIŞI CEI CE AU CREAT-O. Dacă însuşi satana îşi exprimă făţiş paternitatea sistemului, este uluitor cum unii creştini vor să-l disculpe“.

Pentru a înţelege de ce este periculoasă acceptarea identităţii electronice, în comunicatul emis de obştea mănăstirii Petru Vodă este descris mecanismul ce duce la pierzanie:

„Concret, Sfinţii explică în ce constă problema acceptării actelor de identitate cu microcip: CONSIMŢĂMÎNTUL. Consimţămîntul, liberul arbitru, este singurul lucru prin care omul decide cui îşi dă sufletul: lui Dumnezeu sau celui viclean. Nici Dumnezeu, nici cel viclean nu pot trece de consimţămîntul omului. OMUL ALEGE“

Călugării mai spun că în cazul în care omul alege să accepte actele electronice, apar şi primele efecte care prevestesc dezastrul:

„Cînd omul alege de bunăvoie identitatea antihristului, Îl sileşte pe Duhul Sfânt să se îndepărteze de el şi pe duhul viclean să se apropie de el. Cei care crezînd că acceptînd identitatea electronică nu-şi clatină deloc crezul dogmatic, pentru că doar implantul este lepădarea totală, pot totuşi vedea o schimbare nu numai în viaţa duhovnicească, în legătura lor cu Dumnezeu. Ba o boală, ba un accident, ba o supărare, ba o nenorocire, deodată aceste ispite li se înteţesc, se îngreuiază asupra lor, şi interesant este că ei simt că, puterea lor sufletească şi duhovnicească a scăzut, limpezimea minţii i-a părăsit, nădejdea le-a slăbit. De ce? Pentru că harul Duhului Sfânt s-a depărtat de la ei“.

 

9 thoughts on “Mănăstirea Petru-Vodă continuă lupta ANTI-CIP arătând mecanismul PIERZANIEI și primele semne ale DECĂDERII”

  1. Cine? Aia care-l pomenesc pe ereticul viclean Teofan, ce nu rateaza niciun moment sa tradeze Ortodoxia? Vorbesc astia insuflati de Duhul Sfant?
    Astea-s doar vorbe a la Filoxera si scarbovnica lui, Neonazista, vecina lui de hol. Trebuiau sa mai iasa de la naftalina cu ceva si il plagiaza pe Părintele Justin cu nesimtirea de a nu cita din sfintele sale cuvinte. Parintele a zis aceste lucruri mult mai clar, mai echilibrat si mai duhovniceste.

    Deci ridicarea şi îndreptarea este posibilă din orice păcat şi până la sfârşitul vieții. Dar dacă nu te păzeşti în smerenie poți rata şi şansa aceasta şi să nu îți mai revii. Pentru că noi, chiar dacă aveam aceste bucurii spirituale, totuşi nu am fost scutiți de încercări ce porneau de la mici compromisuri şi te aduceau într-o stare de totală neputință şi inconştiență. Era o grea ispitire şi cernere.
    Venea un caraliu şi-ți punea în față o hârtie sau două, îți dădea un creion sau un toc, şi trebuia să scrii că te lepezi de tot ce-ai gândit tu până atunci, şi de Dumnezeu şi de neam. Şi mulți credeau că dacă se leapădă doar cu gura, sau în scris, dar îşi mențin credința în suflet, pot merge mai departe aşa, cu nădejdea că îi va ierta Dumnezeu. Dar nu a fost aşa, dragii mei. Am văzut cu ochii mei această mare durere „foarte puțini erau cei care îşi reveneau. Majoritatea cădeau din cădere în cădere. Au fost ispitiți ca şi Mântuitorul pe Muntele Carantaniei „li s-a pus în față libertatea, li s-a pus în față familia, bucuriile şi toate valorile înafara crucii şi a suferinței. Unii au cedat pentru o țigară sau pentru un blid de mâncare, ce ți se puneau înainte la anchetă. Erau acolo la anchetă, pe o masă „țigări, erau pepeni, erau fructe. Şi ispititorul începea: „Ce te mai chinui? De ce nu spui ce ai pe inima ta, în mintea ta?” Nu prea foloseau ei cuvântul „suflet”, ei spuneau de „rațiune”. „Uite câte le pierzi tu, câte ai tu în față şi tu te lipseşti de ele. Spune, măi, dă-i aici, pe care-i mai ştii afară, în libertate, ca noi să-ți reducem chinurile. Uite, ai zece, paisprezece ani, douăzeci de ani de puşcărie. Noi avem putere să-ți reducem, în măsura sincerității tale şi a devotamentului pe care tu ni-l dovedeşti nouă”. Măi, şi te încântau aşa de frumos „bozgoreii” ăştia ai noştri, de parcă îți dădeau o limuzină, şi te făceau să crezi ce spun ei.
    Cred că lucrau şi cu putere satanică.
    Lucrau cu toate puterile. Era o mare capcană. Pentru că ce se întâmpla apoi? Te rupeai la un moment dat, de cădeai în ispita lor, te rupeai şi de ai tăi, frații tăi de suferință, dar te rupeai şi de ei, în acelaşi timp. Pentru că în momentul în care nu mai puteai să le dai informațiile pe care le voiau ei, nu mai erai bun de nimic, te părăseau. Şi atunci te găseai părăsit şi de Dumnezeu, şi de lume. Şi foarte mulți dintre ei cădeau în disperare, cădeau într-o deznădejde, cădeau într-o durere, într-o supărare, de-şi pierdeau în scurt timp orice încredere şi convingere; îi cuprindea o boală, o tristețe, o mâhnire, şi aşa se stingeau, sărmanii.
    Dar sufleteşte îşi reveneau?
    Nu, de aceea zic. O lepădare mică atrage alta mai mare după ea. Nu-şi mai reveneau, puțini din ei care îşi mai reveneau. Şi pe aceştia îi țineau izolați, ca să nu aibă contact cu cei care puteau să-i pună pe o linie de plutire spirituală. Îi izolau acolo, în câteva celule, şi acolo îşi găseau sfârşitul în câteva luni. Meseria lor era să-i ucidă pe aceştia, pentru că deja cunoşteau prea multe din viața politică, din această viață satanicească de temniță. Şi dacă (pe unul ca acesta) nu-l putea folosi, îl şi omorau. Nu te omorau aşa, într-un timp mai scurt; te omorau într-un timp mai îndelungat, ca să te chinuieşti. Era sigur că ai să mori după un an sau doi, sau după jumătate de an, era sigur că trebuia să mori, dar să mori în chinurile cele grele şi lepădat de neam şi de credință „aceasta era râvna lor. Cu cât lepădarea era mai puternică, cu atât şi moartea venea mai curând, pentru că omul acesta nu mai putea suporta şi durerea dinăuntru, şi durerea dinafară. Cei care nu s-au lepădat simțeau durerea numai înafară, dar înăuntru simțeau bucurie covârşitoare.

  2. Deja acest site incepe sa semene cu site-ul „Cuvantul Ortodox”.

    „Mănăstirea Petru-Vodă continuă lupta ANTI-CIP arătând mecanismul PIERZANIEI și primele semne ale DECĂDERII” – vorbe goale.

    Ecumenismul e principalul inamic acum. Totul e in zadar daca nu se vorbeste despre aceasta erezie infricosata. Se adorm constiintele oamenilor. Trist!!!

    La Petru Voda cei care au fost impotriva Cretei au fost alungati sau amenintati cu izgonirea.

    1. Cred ca exagerezi rautacios.
      Ambele teme merg in paralel. Nu trebuie slabita lupta cu niciuna. Daca scriem despre una, nu inseamna ca o excludem pe cealalta, asa cum intelegi tu.

      1. Este cumva Manastirea Petru Voda un exemplu acum? Si ce daca monahii resping actele de identitate electronică? Nu are nici un fel de importanta in conditiile date.

        Acest fals-staret a amenintat cu izgonirea din manastire pe acei parinti care indrazneau sa se opuna celor hotarate la adunarea blestemata din Creta. Nu numai ca a amenintat, dar a si trecut la fapte. Sa nu uitam trecutul.

        Cu o floare nu se face primavara. Iar aceasta pseudo-lupta a lor e urata si fatarnica.

  3. Mai oameni buni,satanisti si prosti nostri ne impresoata si voi va certati pe prioritati..Da trebuie dusa lupta simultan si cu satanisti din afara si cu prosti nostri.Cine are minima cultura vede clar ce si cum.Nu putem pretinde de lo prosti si teleghidati nostri nimic.Astia sant emo,se taie prostu si la bine si la rau.Dar cine intelege nu trebuie sa taca ,trebuie aratati prostii cu degetul in felul asta multi teleghidati se vor trezi.Nu am nimic cu prosti ,sa traiasca la multi ani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

X