Comentariul zilei: Poveste cu un OLANDEZ CACACIOS

Ambasadoarea Olandei iar s-a bagat in seama:

Ambasadorul Olandei: Investitorii străini merg în altă parte dacă nu există predictibilitate. Companiile olandeze încă văd potenţial suficient în România

Asta imi aminteste de comentariul fratelui Stan, postat la Titus Corlăţean: Ambasadorii SUA şi Olandei au făcut presiuni asupra mea pentru numirea în funcţie a Laurei Codruţa Kovesi:

Olandezii sunt obișnuiți de mici să meargă la curve. Le găsesc la doi pași de casă, legal, cu tarife la vedere și analize medicale la zi. Când sunt tineri și virgini intră întâi, să-și dea curaj, la un coffe shop întăritor. Un joint cu marijuana ori un bong cu canabis 100%, după care trec iute peste drum, să nu se piardă efectul. În cămăruța cu vitrină și perdeluță roșie învață în 10 minute ce e viața și care e rolul femeii în ea.

Olandezii sunt oameni nesofisticați, care merg direct la țintă și nu prea se complică cu metafizica.

În multinaționala în care am fost o vreme director ne-a venit la un moment dat un coleg din Amsterdam, manager. Adică un fel de adjunct al meu. Era tinerel (35 de ani), blond, înalt, cu nevastă și trei copii. El ne-a povestit cum e la ei cu formalitatea asta a îmbărbățirii contra cost.

Prima amintire cu care Erick ne-a umplut pe toți de respect față de civilizația avansată din care provenea datează din chiar prima lui zi de lucru alături de noi: după ce a folosit WC-ul, a tras apa dar l-a lăsat plin de urme. Eram cu toții încurcați. Cum să-i spunem, să nu-l jignim, ce rost are peria aceea scufundată într-un mic cilindru cu apă. Mi-a revenit mie delicata sarcină de serviciu, așa că am organizat o ședință, chipurile de analiză a unor lucrări în derulare, în care am strecurat, la un moment dat, povestea cu peria din WC și rolul ei. În zilele următoare, cu nonșalanță și fără vreun semn al metamorfozei, colegul nostru din Olanda a folosit WC-ul în exact același mod ca prima dată. Lăsând urme din care puteai deduce meniul sau din ultimele 24 de ore.

Istorisesc aceste lucruri nu, Doamne ferește, pentru a jigni poporul olandez ori pentru a arunca anatema asupra unei vechi și respectabile culturi. Ceea ce m-a împins să dezgrop și să vă împărtășesc această amintire, în egală măsură suprarealistă, olfactivă și vomantă, este declarația de ieri a domnului Titus Corlățean cum că, în 2012 când domnia sa era ministru al Justiției, ambasadorul Olandei la București a făcut presiuni asupra lui să o numească într-o funcție la vârf pa Laura Kovesi.

Mi-am amintit cu acest prilej că, și în diverse alte situații, tot ambasadorul Olandei s-a exprimat vehement împotriva primirii României în spațiul Schengen, împotriva ridicării MCV-ului aplicat umilitor țării noastre și, în general, împotriva noastră, a românilor, ca popor.

Și m-am enervat! Cum adică? Nu se bagă Germania, nu se bagă Anglia, nu se bagă Franța, în fine, nu se bagă să ne umilească, la vedere, corifeii Uniunii Europene, dar, în schimb, se bagă un infect de ambasador, care nu știe nici măcar să se șteargă la fund cum trebuie, însă găsește de cuviință să dea lecții, să facă presiuni necuvenite, să-și arate mușchii de biciclist și fumurile de jointist în fața blegovanilor de români că, de, așa-i în politică! La sfârșit tragi apa și gata! Totul se șterge! Totul se uită!

Nu zău? Chiar atât de simplu o fi?

Și dacă rahatul unui astfel de comportament „diplomatic” e prea de gros și persistent, astfel încât simplul tras al apei nu rezolvă nici măcar aspectele de minimă igienă? Atunci ce faci? Te caci în continuare vâscos pe voința și sensibilitățile unui popor prea bine crescut ca să-ți spună de la obraz că ești un nesimțit?

Alo! Mândrule președinte Iohannis, blândule ministru de externe Meleșcanu, rușinoși europarlamentari și ospitalier norod: om avea noi buda în fundul curții dar asta nu înseamnă că trebuie să le permitem unor musafiri aroganți și needucați să o spurce.

Nu repetați greșeala mea de a căuta metode elegante și căi ocolite de a le comunica, acestor grobieni, care și cum sunt regulile de bună purtare pe la noi. Arătați-le pur și simplu peria, puneți-le-o în mână și invitați-i la treabă. Sau, dacă nu, la ei acasă.

Or fi domniile lor, onorabilii ambasadori, învățați de mici cu curvele. Dar să nu ne trateze pe noi ca atare, căci, din două una: sau se aleg cu niscaiva „vitrion” peste felinare, sau cu vreo blenoragie suculentă pe la bulbi.

Lalele, lalele, lalele!!!