De-a lungul istoriei civilizaţiei vestice, bibliotecile au fost arhiva cunoştinţelor cumulate ale naţiunii şi epicentre ale culturii. Bibliotecile centrale nu sunt doar clădiri uriaşe ce conţin cărţi, ci şi importante edificii cu arhitectură impresionantă şi artă simbolistică. Biblioteca Centrală a Los Angeles-ului nu face nici ea excepţie. La o privire mai atentă a artei din interior, am găsit una chiar revelatoare ce descrie filosofia ocultă a celor ce deţin puterea. Vom vorbi despre istoria Bibliotecii Centrale şi înţelesul ascuns al arhitecturii acesteia.
Construită în 1926, Biblioteca Centrală este un important reper turistic pentru centrul oraşului Los Angeles. Este sediul unuia din cele mai mari sisteme de bibliotecile publice finanţate din lume, Biblioteca Centrală din Los Angeles (LAPL). Majoritatea declaraţiilor turiştilor descriu design-ul clădirii ca fiind inspirat din Egiptul antic şi arhitectura mediteraneană renascentistă. După cum vom vedea, această alegere a design-ului nu este deloc întâmplătoare, ci mai degrabă aminteşte de învăţăturile şi simbolistica școlilor oculte din antichitate. De fapt, după descifrarea mai multor caracteristici ezoterice ale bibliotecii, putem afirma că inspiraţia clădirii vine în mare parte din francmasonerie, ce este puternic ancorată în istoria vechiului Egipt și a misterelor mediteraneene.
Forma de piramidă a bibliotecii, cele două sfinxuri, mozaicurile divine plus alte detalii transformă acest spaţiu public într-un adevărat templu ocult. În plus, biblioteca este construită cu o stare de spirit elitistă. Adevăratul înţeles al artei afişate pare să fie destinat exclusiv pentru iniţierea organizaţiilor secrete şi nu pentru mase de oameni. Înainte de a examina cele mai importante caracteristici ale clădirii, să aruncăm o privire la biografia celor ce au construit-o.
Arhitect al elitelor: Bertram Goodhue
Biblioteca Centrală din LA a fost proiectată de Bertram Grosvenor Goodhue, un strălucit arhitect ce a fost recunoscut şi angajat de cei mai influenţi oameni ai Americii. Proiectele lui constau în clădiri militare şi guvernamentale, biserici, biblioteci şi case private ale marilor politicieni.
Una din cele mai cunoscute clădiri proiectate de Goodhue este sediul central al Organizaţiei Cap de Lup (Wolf’s Head Society) – o asociaţie secretă a Universităţii din Yale. De asemenea mai sunt şi faimoasele Skull & Bones şi Scroll & Key – alte două organizaţii secrete fondate de Yale. Particularităţile lui Wolf’s Head sunt similare cu ale francmasoneriei: aceasta este o discretă, dar mare forţă ce influenţează universităţile de elită ale Americii. Membri cu ranguri înalte sunt învăţaţi în interiorul acesteia, după care vor deveni politicieni, diplomaţi, avocaţi şi atleţi de performanță.
Poate cel mai mare proiect al lui Goodhue este Capela Memorială Rockefeller a Universităţii din Chicago. Cunoscut ca cel mai mare magnat al Americii, John D. Rockefeller declară că aceasta Capelă e destinată a fi campusul ”viitorului dominant”.
Capela este folosită pentru diferite celebrări religioase şi a fost proiectată în colaborare cu Lee Lawrie, cel mai remarcabil sculptor arhitectural al Americii. Cei doi au mai lucrat împreună la câteva proiecte importante, ca Nebraska State Capitol şi Biblioteca Centrală din L.A., subiect al articolului nostru.
Sculptor al elitelor: Lee Lawrie
Născut în Germania, în anul 1877, Lawrie s-a mutat în Statele Unite la vârsta de 5 ani. După ce a învăţat meseria de la unii din cei mai mari artişti ai Americii, Lawrie colaborează cu Goodhue la câteva proiecte şi devine cel mai bun sculptor al Americii. Stilul său unic şi cunoştiinţele despre simbolistica ocultă, misterele antice şi principiile masonice, îl fac cel mai consacrat artist al elitelor.
Dintre cele mai importante lucrari ale sale menţionăm: panourile alegorice în relief ale Senatului Statelor Unite, Capitolul de Stat Louisiana, statuia lui George Washington la Catedrala Naţională din Washington D.C. şi Turnul Harkness la Universitatea din Yale.
Cele mai cunoscute lucrări ale lui Lawrie sunt expuse la Centrul Rockefeller.
Sa ne amintim si ca Mircea Eliade a fost incinerat iar ceremonia funerară a avut loc în Chicago, în anul 1986, la Capela Rockefeller din incinta campusului Universităţii de Chicago, de care se vorbeste mai sus. Capela a fost arhiplină înăuntru, dar şi în afara ei erau mulţi. Serviciul divin a fost condus de reverendul Brown, rectorul capelei, urmat de ceilalţi invitaţi şi oficiali. A fost rostit Tatăl Nostru în româneşte de către Gheorghe Pavel, preotul ortodox al parohiei Naşterea Domnului din Chicago. După care a urmat cuvântul de rămas-bun al lui Saul Bellow, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, un foarte apropiat al casei Eliade. El a vorbit chiar şi în româneşte. A urmat Ioan Petru Culianu cu o rugă inspirată din filosofia indiană. Au urmat cuvintele de rămas-bun ale câtorva profesori şi colegi apropiaţi, după care serviciul divin a fost încheiat de un pastor neoprotestant (negru) care era şi Arhiepiscopul de Cantembury, fost student de-al lui Eliade. Cuvântarea acestuia a fost magistrală, el reuşind să aducă mulţimea de îndoliaţi de la plâns la râs, la regrete şi păreri de rău. În rugăciunile sale, de multe ori se uita în tavanul înalt al capelei având un dialog direct cu Maestrul lui care-l privea cu ochiul exigent pe discipol, urmărindu-i nepăsător văicărelile şi rugăciunile; în tot acest timp Arhiepiscopul îşi cerea iertare pentru întreaga lume care îşi exprimase ignoranţa şi lipsa de interes la cursuri, la înţelegerea religiilor, la iubirea dintre oameni. „Noi ştim acum, Mircea, că tu eşti undeva sus, deasupra noastră, te uiţi la noi şi râzi de micimea şi de ignoranţa noastră”… avea să încheie Arhiepiscopul de Cantembury.
Pe prima bancă din incinta capelei s-au aflat Christinel Eliade, Gisella Tătărescu (fata din prima căsătorie a lui Eliade), Hanna Grey (preşedintele Univ. de Chicago, originară din Germania Democrată, evreică şi fostă studentă a Maestrului), şi alţi apropiaţi pe linie profesională cu Mircea Eliade.
Cititi va rog mai multe la:
Elitele oculte își lasă „amprentele” la vedere, în cele mai reprezentative locuri și clădiri publice:
- Locuri sinistre – ROCKEFELLER CENTER. O celebră locație din New York construită special pentru promovarea LUCIFERIANISMULUI
- STATUIA de pe cladirea CAPITOLIULUI (unde se intruneste congresul SUA) o reprezinta pe PERSEFONA, sotia lui Hades, zeul infernului?
- SIMBOLURI … Un studiu al sinistrelor embleme de misiune ale satelitilor de spionaj
- Creații sinistre ale ELITELOR: Familia Rothschild și TEMPLUL MASONERIEI – Curtea Supremă din Israel
- Vigilant Citizen – Clădiri SINISTRE cu simboluri SATANISTE: Capela SANSEVERO din NAPOLI
- Locuri sinistre: ASTANA, Kazakhstan – centrul OCULTEI de UNIRE a TUTUROR RELIGIILOR
Scopul lor final este LUCIFERIANISMUL, închinarea la diavol:
In articol se mai aminteste despre Atlantida:
Despre cavalerii templieri:
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
In vremurile antihristului locul idolilor va fi luat de stapanire, care va cere inchinare pentru sine, iar cel ce va respecta legile civice ale societatii, desi fara a aduce direct vreo atingere credintei, va fi partas al acestei stapaniri.
https://www.youtube.com/watch?v=NFMkywslGTE