Vă invit să analizăm împreună semnificaţia „Biletului de trimitere” de la medicul de familie.
Să-l privim cu ALȚI OCHI.
Înainte de toate, vă reamintesc un principiu.
NU EXISTĂ serviciu medical gratuit, ÎNTOTDEAUNA cineva îl plăteşte. Faptul că tu eşti examinat undeva fără să scoţi bani din portofel, nu înseamnă că e gratis, lipsit de costuri, ci că altul decât tine plăteşte respectiva muncă. Adică ASIGURĂRILE. Iar asigurările au fix atâţia bani câţi ai depus, cotizând, tu şi familia ta. Sigur… dacă sărim generos peste fraudele marilor contracte, dar ăsta-i alt subiect.
În lumina celor spuse mai sus, „Biletul de trimitere” este ȘI un instrument fianciar ÎN SISTEMUL DE ASIGURĂRI.
De ce? Fiindcă medicii specialişti, spitalele, adună aceste bilete, iar pe baza lor sunt plătiţi. Li se plăteşte consultaţia pe care v-o oferă. Deci el, biletul de trimitere, este ȘI un fel de „CEC” semnat de medicul de familie.
Medicul de familie, parafând trimiterea, garantează în ochii asiguratorului, faptul ca acea consultaţie CHIAR ESTE NECESARĂ.
Conform legii şi a logicii, medicul de familie eliberează un bilet de trimitere, (adică semnează aşa zisul CEC prin care Casa de Asigurări îl va plăti pe specialist), doar “CA URMARE A UNEI CONCLUZII MEDICALE PROPRII”. Nu la cererea nevestei tale, nici fiindcă a zis cardiologul sau ortopedul să “soliciţi” bilet.
Ideal ar fi un echilibru inteligent din toate părţile!! Adică MF + pacienţi+ specialist, unul care să evite excesele, conflictele, pagubele, fraudele şi frustrările.
Care sunt ipoteticele extreme? Excese.
Extrema din partea MF:
lenea, sau dezinteresul, sau lipsa dotărilor pentru a examina corect, detaliat pacientul şi transformarea propriului cabinet în „Ghişeu de trimiteri”, la foc automat, ca la aprozar.
Cum arată nedoritul ghişeu de trimiteri?
Păi te aşezi la birou, deschizi calculatorul, te înarmezi cu pix şi te pui pe trimis mai departe, unul după altul, care cum intră. Poţi trimite fără să te ridici de pe scaun, sau chiar fără să-ţi muţi privirea din monitor. O vreme poate merge, poate chiar bucuri oamenii, li se pare că primesc tot ceea ce visează fierbinte, dar la un moment dat ei se vor prinde că plimbatul mai departe, prin spitale policlinici etc, costă: timp, nervi, bani, energie, stres, deseori umblături fără noimă şi fără rezultate grozave, deci vor prefera un MF care rezolvă cât mai multe la cabinet, fără să trimită.
Cealaltă extremă, a pacientului: care vrea la internist a treia oară în ultima lună, fiindcă are “fierea leneşă“. Iar MF-ul lui nu consideră acest consult de interne necesar, refuză să-i semneze o trimitere, el pacientul se înfurie, face circ /sau nu. Apoi se mută la alt MF mai darnic în bilete, după o serie de înjurături şi ameninţări.
Extrema specialistului: a nu informa corect bolnavul, a-l lăsa să creadă că trimiterea de la MF se poate face la cerere, la comandă, fie că trebuie fie că nu trebuie, doar ca el să adune mai multe cecuri în teanc.
Am expus, mai sus, EXTREMELE, situaţiile de nedorit! Am expus cele mai proaste şi păguboase variante.
Repet, ideale ar fi echilibrul, bunul simţ, profesionalismul şi empatia DE TOATE PĂRȚILE.
Totuşi vă rog să priviţi biletul de trimitere, în regimul asigurărilor, ca pe una STRICT pragmatică. MF semnează, dând un bilet de trimitere, că acel consult de specialitate CHIAR este necesar. Iar bazat pe parafa lui, Asigurările îi virează specialistului banii. E cam ca la daunele maşinilor şifonate în accident şi plata asiguratorului. Degeaba-i ceri ăluia cu expertiza să bage-n reparaţii şi oglinda retrovizoare (care fusese crăpată acu un an), fiindcă el nu o s-o bage. Sau, dacă o bagă, practic îl fură pe asigurator împreună cu tine.
Mi s-au pus pe FB câteva întrebări, răspund la trei.
1. Valabilitatea biletului de trimitere este 30 de zile de la data emiterii. Deci, odată cu schimbarea lunii calendaristice, valabilitatea nu se pierde. Un bilet emis în 27 iulie este valabil până în 26 august.
Excepţie fac trimiterile pentru boli de nutriţie, diabet şi cancer care sunt valabile 90 de zile.
- Nu se fac trimiteri concomitente la doi specialişti din aceeaşi specialitate, în numele dreptului la a doua opinie. Nu, fiindcă asigurarea acoperă doar o opinie, dar şi asta numai la specialiştii care au contract CAS. Iar eventuala trimitere la al doilea specialist, se va face doar dacă primul „a clacat” cu tratamentul sau diagnosticul. Nu doi deodată, ca să-i poţi compara.
- Scrisorile medicale către MF, emise de specialişti în sistem privat, fără contract CAS, nu sunt valabile!! Nu ne putem folosi de ele ÎN ASIGURĂRI. Degeaba e prof universitar, somitate medicală de necontestat, dacă nu are contract CAS. Scrisoarea lui către mine nu este valabilă. De ce? Fiindcă prima rubrică OBLIGATORIE a unei scrisori valabile, este “numărul de contract CAS”. Și, aşa cum banca nu-ţi dă bani fără documente legale, chiar dacă duci o fiţuică semnată de Preşedintele României, aşa nici noi nu putem onora scrisori DIN AFARA SISTEMULUI.
Iar la final şi ca să opresc eventuala avalanşă de comentarii, vă reamintesc ce fac eu, scriindu-vă: vă INFORMEZ nepătimaş cum stau lucrurile. Nu comentez dacă e bine sau rău, dacă se respectă sau nu. Și nici n-am de gând să-mi deturnez seria de informări cu dialoguri nesistematizate despre ce-i de făcut ca să fie mai bine. Nu. Mă limitez doar la CUM ESTE ACUMA.
De ce? Fiindcă sunt documentată, lucrez în sistem şi scriu ortografic (deci nu-mi fac breasla de miru` lumii, sărind cratime)
Orice altă intenţie din partea mea ar fi aroganţă şi retorică sterilă. Schimbările legislative se fac din alte butoane decât cel al blogului.
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Să ne lase să cotizăm la asiguratori independenți. Să spargem monopolul CNAS.