X

Răspunsul unui creștin din Rm. Sărat către starețul Atanasie al Schitului Prodromu: „V-ați însoțit cu lupii cei răpitori, care poartă mască de păstori și păstrați comuniunea cu ei, făcându-vă astfel părtaș la faptele lor cele rele”

de null

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

 

Scrisoare deschisa catre Staretul Schitului Romanesc Prodromu, Sfantul Munte Athos

 

Motto: A pune sub tacere cuvantul Adevarului

este totuna cu a te lepada de Hristos                

(Sf.Maxim Marturisitorul)

 

Cuvioase Parinte Athanasie,

 

In urma ”marelui” eveniment bisericesc ce a avut loc in iunie anul trecut in Creta, am asteptat cu nerabdare si deosebit interes vocea parintilor athoniti, ca sa lamureasca aceasta mare problema, ca unii ce sunt pastratorii si strajerii Dogmelor Bisericii lui Hristos.

Cercetarile si studiile amanuntite care au fost facute in lumina Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti de catre multi eruditi ierarhi, profesori, teologi, dogmatisti, patrologi si monahi, arata ca sinodul acesta nu a fost un Sinod Ortodox, ci unul eretic, mincinos si talharesc.

Dupa cum bine stiti, acest “sinod” a creat multe si grave probleme, mai ales in ceea ce priveste necomuniunea cu cei care il accepta, si de aici la prigonirea celor care s-au ingradit, prin intreruperea pomenirea ierarhilor care il sustin.

 

  • Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca: ”Orice om se sfinteste prin marturisirea corecta a Credintei. Cel care are credinta nefalsificata in Hristos, acela are in el toate harismele Dumnezeiesti. Fara Credinta nefalsificata, nu poate nimeni sa marturiseasca Adevarul si sa sufere martiriul, nu are harisme si nu se poate mantui.

 

  • ”Sfântul Maxim afirmă că Duhul Sfânt este absent din acea biserică care nu mai mărturiseşte Credinţa Ortodoxă, ceea ce face zadarnică orice comuniune cu ea. Comuniunea cu o biserică presupune unitatea credinţei, mărturisirea unei credinţe neortodoxe de către această biserică exclude orice comuniune cu ea. (pag.181)

 

  • Dacă Biserica Sobornicească (Catholicească) este Universală, universalitatea ei nu este o universalitate geografică, nici jurisdicţională sau de autoritate, ci o universalitate care înglobează, în timp şi spaţiu, ansamblul adevărurilor care totdeauna şi pretutindeni constituie Credinţa Ortodoxă…, şi, de asemenea, pe toţi cei care oriunde şi oricând continuă să mărturisească această Credinţă. Numai prin această Mărturisire comună a aceleiaşi Credinţe în aceeaşi Treime şi acelaşi Hristos, Bisericile Locale şi credincioşii lor sunt uniţi în aceeaşi Biserică Sobornicească (Catholicească). Doar prin această Mărturisire care uneşte creştinii de peste tot din lumea întreagă şi de peste timp, Biserica Sobornicească adună „tot pământul de sub cer…” şi a arătat că unul este sufletul şi una limba tuturor de la o margine a pământului la alta prin Duhul Sfânt, în unitatea de cuget şi de grai a Credinţei. (pag 207-209)

 

  • La un moment istoric dat, când erezia s-a răspândit în toate bisericile, Biserica Sobornicească s-a redus la un mic număr de credincioşi, chiar putem spune, la unul singur… Fiecare parte, chiar şi cea mai mică a Bisericii, fie şi un singur credicios, poate fi numit Biserică Sobornicească. Celor care voiau să-l silească pe Sfântul Maxim să se împărtăşească cu monoteliţii, le răspunde: “chiar dacă întregul univers (Oikoumeni) s-ar împărtăşi cu voi, eu unul nu mă voi împărtăşi”. El opune catholicitatea sa unei ecumenicităţi eretice. (pag. 209)

 

  • Acest principiu este valabil pentru persoane dar şi pentru biserici. Ele aparţin Bisericii Soborniceşti sau, mai curând se identifică cu aceasta în măsura în care mărturisesc Dreapta Credinţă şi sunt excluse din ea (din Biserică) – chiar dacă ele continuă   din punct de vedere instituţional să fie biserici şi să poarte numele de biserică – dacă mărturisesc dogme străine Credinţei Ortodoxe, aşa cum a fost ea definită de Apostoli, Părinţi şi Sinoade. (pag. 210)

 

  • Dacă „porţile iadului nu vor putea birui Biserica” întemeiată  de Hristos, aceasta nu înseamnă că o anumită Biserică Locală nu ar putea cădea niciodată în erezie, din pricina unei harisme, unei puteri sau unui privilegiu, pentru că nici o biserică particulară nu se identifică „a priori” şi definitiv cu Biserica. (pag. 211)

 

  • Toate bisericile au căzut într-un moment sau altul în erezie şi deci s-au aflat în afara Bisericii Soborniceşti (Catholiceşti). În anumite momente chiar toate bisericile au căzut în erezie, şi Biserica Sobornicească n-a mai existat decât prin câţiva credincioşi care nu încetau a mărturisi Credinţa Ortodoxă. (pag. 211)

 

(Sursa: Larchet, Jean-Claude – Sfantul Maxim Marturisitorul. Mediator între Răsărit şi Apus Ed. DOXOLOGIA, Iaşi 2010)

 

  • Mărturisirea Dreptei Credinţe condiţionează apartenenţa sau neapartenenţa la Biserică, excluderea din Biserică sau reprimirea în Biserică, şi, deci, comuniunea sau lipsa de comuniune cu ea. Acest principiu este valabil pentru persoane în raportul lor cu Biserica, dar şi pentru Bisericile Locale în raport cu Biserica Sobornicească (Catholicească). (pag. 262)

 

 

  • Comuniunea care se realizează în împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos presupune încă şi mai mult adevărata Credinţă. Dacă nu se mărturiseşte Dreapta Credinţă, se răstoarnă şi se desfiinţează marea, luminoasa, prealuminata şi slăvita Taină a Ortodoxiei creştinilor. Invocarea Sfântului Duh în epicleza Sfintei Liturghii rămâne fără de răspuns şi, prin urmare, Darurile ce se pun înainte nu mai sunt sfinţite.  Aşadar, nu se mai realizează o comuniune  adevărată. (pag. 263)

 

(Sursa: Larchet, Jean-Claude – Sfăntul Maxim Marturisitorul. O introducere, Ed. DOXOLOGIA, Iaşi 2013)

 

Dupa marturiile enumerate mai sus, doresc sa va intreb: sinodul din Creta a fost ortodox sau nu? Daca da, va rog sa ne lamuriti acest lucru, iar daca nu a fost ortodox, atunci de ce il acceptati, tacand si pomenind la Slujbe pe cel mai mare ereziarh al tuturor timpurilor, patriarhul Bartolomeu? Si de ce staruiti sa ramaneti in comuniune cu cei care il accepta, prigonind astfel pe cei care marturisesc adevarul. Pentru ca: ”orice pomenire a unui patriarh eretic inseamna auto-excluderea din Biserica Soborniceasca si din comuniunea cu ea.”  (Sfantul Maxim Marturisitorul. Mediator între Răsărit şi Apus, pag.184).

 

In scrisoarea de raspuns catre acea familie din Buzau, care si-a manifestat nelinistea si durerea in ce priveste tacerea dvs si prigoana asupra monahilor marturisitori din propria obste, ati raspuns  ca sunteti ortodox si pastrati credinta cea adevarata. Oare e adevarat ce spuneti? Chiar sunteti ortodox si apartineti Bisericii lui Hristos, sau ”bisericii” patriarhului Bartolomeu si a tuturor ecumenistilor, care au recunoscut sinodal ca apartin si sunt membri ai Consiliului Mondial al Bisericilor, adica ”bisericii” nou create la ”sinodul” din Kolimbari?

 

Sfantul Grigorie Palama spune ca: ”Cei ce sunt in Biserica lui Hristos apartin Adevarului, iar cati nu apartin Adevarului, nu sunt nici in Biserica lui Hristos”.

 

Puteti afirma ca la sinodul din Creta a avut loc marturisirea Adevarului si condamnarea ereziilor, cum de altfel au procedat toate Sinoadele Ecumenice si Locale? Ce Adevar s-a marturisit si ce erezie s-a anatematizat la acest sinod?

 

Sfantul Iustin Popovici atragea atentia Sinodului Bisericii Serbiei, inca din anii ’70, mai precis din 1977, despre pericolul intrunirii ”Marelui Sinod” care va provoca schisme si pieirea multor suflete. Oare s-a inselat Sf.Iustin Popovici facand aceasta proorocie?

Aveti mare dreptate atunci cand spuneti ca suntem schismatici. Da, asa este, ne aflam in schisma cu cei care accepta erezia si o acopera, insa cu Biserica lui Hristos si a Sfintilor Parinti nu suntem in schisma, pentru ca vrem sa pastram cu acrivie Adevarul descoperit.

Eruditul Mitropolit Ierotheos Vlachos lamureste cine anume provoaca schisma: ” In Biserica nu este posibil sa fie distruse “de dragul unitatii”, eclesiologia si teologia ortodoxa si, in final, sa fie subminata Credinta descoperita. Atunci cand stapaneste abaterea de la Credinta, unitatea nu este de lauda ci, acela care pazeste Credinta descoperita pazeste unitatea. Scopul nu este unitatea in sine ci, legatura unitatii cu Adevarul. Unitate credintei este legata de Domnul Cel Unul, de Credinta cea Una, de Botezul cel Unul, de Trupul cel Unul si de Duhul cel Unul (Efes 4,11-13). Sfintii Parinti s-au silit sa pastreze unitatea Bisericii in Credinta descoperita, izgonind din Biserica pe ereticii, care spargeau unitatea Bisericii prin invataturile lor eretice. Erezia, iar nu Adevarul sparge unitatea. Anatematizarea ereticilor se facea pentru intarirea unitatii Credintei si a Bisericii. Parintii, cand au indepartat pe eretici din Biserica, nu au spart unitatea, ci au aparat-o. (https://doxologia.ro/cuvantul-ierarhului/de-dragul-unitatii)

 

(*La momentul aparitiei articolului “De dragul unitatii”, cu ceva timp inainte de sinodul cretan, Mitr. Ierotheos Vlachos era un marturisitor inflacarat, iar acum dupa sinod, datorita “harismei” discernamantului, de curand dobandita, isi reneaga propriile cuvinte, care-l si osandesc.)

 

In acelasi duh cu toti Sfintii Parinti Sf.Maxim Marturisitorul le raspunde celor care il acuzau de schisma pentru ca refuza comuniunea cu ei:

 

Dacă de dragul iconomei credința mântuiroare (ortodoxă) se amestecă cu credința mincinoasă (erezia), acest soi de așa zisă iconomie este totală despărțire de Dumnezeu, nu unire.

 

Atunci trimisii Patriarhului i-au zis: Prin cuvintele pe care le spui, bagi dihonie în Biserică.

Iar Sf. Maxim a spus: Dacă cel ce mărturisește învățăturile Sfintelor Scripturi și ale Sfinților Părinți provoacă schismă în Biserică, atunci cel care șterge învățăturile Părinților ce va provoca în Biserică? Fără acestea nu poate exista nici numele Bisericii…Căci dacă ștergem cuvintele care ne învață despre Dumnezeu, nu ne va mai rămâne nimic la care să ne închinăm.”

Apoi aceia i-au spus: Într-un singur lucru îi superi pe toți, că îi faci pe mulți să rupă legătura cu Biserica de aici.

Sf. Maxim a zis: Este vreunul care spune că l-am îndemnat să rupă legăturile cu Biserica Bizanțului?

Ei au răspuns: Faptul că tu ai rupt legăturile este cel mai mare îndemn pentru toți.

Sf. Maxim a zis: Nimic nu este mai puternic decât conștiința care te mustră și nimic nu este mai încurajator decât conștiința împăcată. (Sursa:Măreția Ortodoxiei-Ed. Egumenița 2009)

 

Asadar, va rog sa deschideti toate Mineile si toate Sinaxarele si sa ne spuneti daca aflati macar un singur Sfant care sa fi ramas in comuniune cu erezia si cu cei ce o propovaduiau, din vremea lor. De aceea s-au sfintit si au fost martirizati, pentru ca  s-au impotrivit minciunii, si au marturisit Adevarul, ingradindu-se astfel de erezie si de eretici. Insa dvs cui vreti sa urmati, Sfintilor sau ereticilor celor nou aparuti? Cum de indrazniti sa cititi Slujbele Sfintilor, daca ii necinstiti prin acceptarea comuniunii cu ereticii ecumenisti, hulind astfel pe Duhul Sfant?

 

In aceste vremuri de mare confuzie, diavolul a capatat si el doua ”harisme” cu care inseala pe cei simpli si anume: ”nu judeca” si ”fa ascultare”, de care se folosesc si le invoca la nesfarsit “pastorii” ecumenisti, si care, ei insisi ”nu fac ascultare” de Hristos si de Sfintii Parinti, “judecandu-i” pe acestia pentru ca nu avut dragoste fata de ereticii pe care i-au anatematizat. In numele acestei ”ascultari”, ierarhii, staretii si duhovnicii ecumenisti, au pornit cea mai mare inchizitie ascunzand Adevarul obstilor lor, ducand astfel in ratacire si erezie poporul lui Dumnezeu. Acesta este cel mai mare  genocid de la Facerea lumii si pana acum: Distrugerea posibilitatii mantuirii oamenilor, prin masluirea Adevarului.

Acelasi Sfant Iustin Popovici spune ca: ”Iubirea si Adevarul sunt deofiinta. Acolo unde nu e Adevarul, nu e Iubirea. Fara Adevar, Iubirea si-ar pierde vederea, s-ar afunda in intuneric si ar ajunge oarba. Dragostea crede totul, iarta totul, dar se bucura numai de Adevar.”

Spuneti ca informatiile si stirile pe care vi le prezentam sunt luate de pe internet, din conferintele si prelegerile celor care vor sa ne scoata din Biserica, facandu-si lor alta ”biserica” paralela. Asa este, aveti dreptate, din pacate internetul este singurul spatiu unde mai pot fi informati credinciosii si unde se mai poate spune Adevarul, pentru ca in spatiul bisericesc, ca un paradox, se spun numai minciuni. Insa nu toate patriarhiile, mitropoliile si parohiile au site-uri si pagini de internet? Acestora le este permis accesul, iar noi nu avem voie sa-l folosim? Ce este aceasta, o noua inchizitie neo-papista?

Ne acuzati ca am afirmat ca Biserica nu mai este in Adevar, ci numai cea din catacombe si din munti, este Biserica. Biserica lui Hristos este si va fi in Adevar pana la cea de a Doua Venire si pana la sfarsitul lumii, chiar daca in ea vor ramane doar cativa clerici si credinciosi. Nu Biserica nu mai este in Adevar, ci aceia care accepta erezii nu mai sunt in Adevar si se exclud pe ei insisi din Biserica, fie ei ierarhi, clerici sau mireni.

Mai spuneti in scrisoarea dvs ca Sfanta Evanghelie ne invata sa ne ferim de proorocii mincinosi si de lupii cei rapitori, care se vor inmulti in vremurile de pe urma si vor cauta sa insele pe cei credinciosi si ca acestia sunt cei naimiti, iar nu pastori adevarati, dupa roadele lor ii veti cunoaste (Matei 7,15-16). Asa este, aveti mare dreptate, Scriptura nu minte, insa cei care mint sunt tocmai semnatarii “sinodului” din Creta si toti cei care il accepta ca ortodox. Lor li se cuvin aceste cuvinte din Evanghelie.

Mai departe marturisiti ca, nu va veti insoti cu ”lupii cei rapitori” si ca veti pastra credinta cea adevarata, insa tocmai acest lucru ati facut, v-ati insotit cu lupii cei rapitori, care poarta masca de Pastori si pastrati comuniunea cu ei, facandu-va astfel partas la faptele lor cele rele (2Ioan1, 10-11). Ne acuzati pe noi ca provocam sminteala si ca sufletele celor care se smintesc din mainile noastre se vor cere. Oare este adevarat ce spuneti? Cine sminteste pe cine? Nu din mainile ”pastorilor” se vor cere sufletele cele smintite? Se vor cere din mainile noastre ale mirenilor, care si noi suntem in primejdie de a fi inselati de catre “lupii cei rapitori”? Va dati seama ce sofisme faceti?

Daca spuneti ca erezia si schisma nu le-ati primit niciodata, atunci de ce ii prigoniti pe monahii care se impotrivesc sinodului mincinos? Si de ce nu va aratati public pozitia clara si ne-echivoca fata de sinodul din Creta?

 

Probabil ca va temeti ca, daca veti marturisi Adevarul despre “sinodul” din Creta, veti fi alungat din Schit, iar prin nemarturisirea Adevarului credeti ca veti face o ”iconomie” salvand astfel Schitul. Dar aceasta este o mare inselare, pentru ca in zadar va pazi omul cetatea, daca nu o va pazi Dumnezeu.

Multe locuri sfinte s-au pustiit in istoria Bisericii datorita ereziei, si atunci ce folos va fi daca paziti zidurile, iar Credinta o veti pierde?

 

In acest caz avem pilda Sfantului Theodor Studitul care a fost exilat si alungat din Manastirea sa din Constantinopol pentru ca mustra ereziile iconoclastilor. Atunci au venit ucenicii sai si i-au spus: ”Dar bine Parinte, sa lasam noi acum Manastirea noastra, sa lasam linistea noastra, si sa mergem in exil?” Iar el le-a raspuns: ”Apostolatul nostru, misiunea noastra de monahi, nu este sa aparam pietrele si cladirile, ci sa aparam Credinta noastra, sa ne salvam, si sa ne mantuim sufletele.”

 

Sfantul Munte trebuia sa fie primul care sa ia atitudine, ca unul care a fost aparator de veacuri al Ortodoxiei. Mai urmati Parintilor Athoniti de odinioara care s-au luptat pana la sange impotriva ereziilor, pentru a pastra Dreapta Credinta? Daca nu, atunci cui urmati? Ierarhilor apostati care s-au facut de buna voie slugile masonilor si ai Antihristului?

Iar in finalul scrisorii spuneti ca daca si Hristos a fost acuzat ca are drac, cine sunt eu ca sa nu primesc injuriile dumneavoastra? Aici faceti alte sofisme asemanandu-va cu Hristos Adevarul, dumneavoastra insiva nemarturisind Adevarul. Pentru ca familia din Buzau care v-a adresat scrisoarea nu v-a adus injurii, ci doar v-a atentionat cu durere, ca nu cumva sa va solidarizati cu cei ce lupta impotriva Ortodoxiei si ii prigonesc pe marturisitori, ci alaturandu-va lor, sa marturisiti impreuna Adevarul.

Suntem foarte mahniti, vazand atitudinea dvs. si a multor Stareti ai Manastirilor Sfantului Munte, care ar fi trebuit, ei insisi sa fie cei dintai marturisitori si aparatori ai Ortodoxiei. Pentru ca, prin tacerea lor si prin comunicate “diplomatice”, se fac unelte ale celor care vor sa distruga Credinta.

 

Cu aceste ganduri, va marturisim ca nu mai avem nicio nadejde ca lucrurile se mai pot indrepta, pentru ca nu are cine sa mai lupte si, pentru ca:

 

 ”Strajerii Mei sunt orbi cu totii, ei nu inteleg nimic. Toti sunt caini muti care nu pot sa latre. Ei viseaza, stau tolaniti si le place sa doarma. Acestia sunt caini hrapareti care nu se mai satura, sunt pastorii care nu pricep nimic. Toti umbla in caile lor si se silesc pentru castigul lor (Isaia 56,10-11).”

 

Asa ca singura noastra nadejde ramane Hristos Dumnezeu-Omul, Unicul Arhiereu si Cap al Bisericii noastre, care cu nemincinoasa Lui gura ne-a fagaduit ca va fi cu noi pana la sfarsitul veacurilor si de la care asteptam mantuirea. Amin. Vino Doamne Iisuse.

 

Dumnezeu sa ne lumineze pe toti si sa ne calauzeasca pe calea mantuirii, sa ne pazeasca sa nu vindem vesnicia pe vremelnicie, pentru ca altfel vom plange vesnic.

 

Cu aleasa dragoste si pretuire pentru toti marturisitorii Adevarului si ai Bisericii lui Hristos.

 

19 august 2017 Praznuirea

Sf.Mc.Andrei Stratilat

 

Dinu Tigoianu – Rm.Sarat

 

 

P.S.   Ortodocsii niciodata nu au prigonit pe nimeni, ci doar ereticii, odata cu primirea ereziei au devenit prigonitori.

         Pastorul care ameninta cu exiluri si prigoane, nici crestin nu este, ci este prieten al diavolului si diavolii sunt prietenii lui  (Gheron Sava Lavriotul).

 

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

13 comentarii

  1. “marturisirea credintei cuprinde in sine primirea Tainelor. Si aceasta marturisire e criteriul si baza Tainelor adevarate. De aceea dupa criteriul credintei se judeca valabilitatea Tainelor si unitatea comunitatilor crestine in acelasi Duh, in aceasi Biserica” (Pr. Dumitru Staniloae)
    Cu alte cuvinte adevarul de credinta este necesar pentru validitatea Sintelor Taine. Sunt insa unii care se pare ca au descoperit o “noua eclesiologie”, sustinand ca adevarul de credinta nu este intotdeauna un criteriu absolut necesar pentru validitatea Sintelor Taine, ca cei care sustin o erezie necondamnata sinodal au “Taine” valide pana la anatemizarea acelei erezii de catre un sinod.

    1. ‘Mărturisirea Dreptei Credinţe condiţionează apartenenţa sau neapartenenţa la Biserică, excluderea din Biserică sau reprimirea în Biserică, şi, deci, comuniunea sau lipsa de comuniune cu ea. Acest principiu este valabil pentru persoane în raportul lor cu Biserica, dar şi pentru Bisericile Locale în raport cu Biserica Sobornicească
      […]
      Comuniunea care se realizează în împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos presupune încă şi mai mult adevărata Credinţă. Dacă nu se mărturiseşte Dreapta Credinţă, se răstoarnă şi se desfiinţează marea, luminoasa, prealuminata şi slăvita Taină a Ortodoxiei creştinilor. Invocarea Sfântului Duh în epicleza Sfintei Liturghii rămâne fără de răspuns şi, prin urmare, Darurile ce se pun înainte nu mai sunt sfinţite. Aşadar, nu se mai realizează o comuniune adevărată”
      Sf Maxim Marturisitorul
      Larchet, Jean-Claude – Sfăntul Maxim Marturisitorul. O introducere, Ed. DOXOLOGIA, Iaşi 2013 pag.263

      1. rectific: “Mărturisirea Dreptei Credinţe condiţionează apartenenţa sau neapartenenţa la Biserică, excluderea din Biserică sau reprimirea în Biserică, şi, deci, comuniunea sau lipsa de comuniune cu ea. Acest principiu este valabil pentru persoane în raportul lor cu Biserica, dar şi pentru Bisericile Locale în raport cu Biserica Sobornicească
        […]
        Comuniunea care se realizează în împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos presupune încă şi mai mult adevărata Credinţă. Dacă nu se mărturiseşte Dreapta Credinţă, se răstoarnă şi se desfiinţează marea, luminoasa, prealuminata şi slăvita Taină a Ortodoxiei creştinilor. Invocarea Sfântului Duh în epicleza Sfintei Liturghii rămâne fără de răspuns şi, prin urmare, Darurile ce se pun înainte nu mai sunt sfinţite. Aşadar, nu se mai realizează o comuniune adevărată”
        Larchet, Jean-Claude – Sfăntul Maxim Marturisitorul. O introducere, Ed. DOXOLOGIA, Iaşi 2013 pag.263

  2. Sfantul Vasile cel Mare respinge de o maniera categorica si fara echivoc ideea validitatii „Tainelor” savarsite de eretici, chiar si a celor a caror erezie n-a fost inca condamnata sinodal, cum este si in cazul pnevmatomahilor: „Nu recunosc pe un astfel de episcop al lor si n-as putea numara in randul preotilor lui Hristos pe cel care a fost pus pe prima trepta de niste maini necurate, spre surparea credintei.
    Asa judec eu lucrurile. Daca aveti vreo partasire cu mine, cugetati ca mine; dar daca nu primiti sfat decat de la voi insiva, atunci fiecare e stapan pe propriul lui cuget, iar eu sunt strain de acest sange. Daca va scriu aceste lucruri n-o fac pentru ca nu mai cred in voi, ci facandu-va cunoscuta parerea mea vreau sa spulber nehotararea multora, ca nu cumva sa fie atrasi la comuniunea cu ei”.(P.S.B. 12, pg.499)
    Astfel Sfantul Vasile cel Mare ne incredinteaza ca „Tainele” ereticilor, necondamnati de un sinod ortodox, nu sunt valide, mai mult de atat aceste „Taine” sunt „ spre surparea credintei” ceea ce inseamna ca aceia care socotesc ca fiind valide asemenea „Taine” sprijina „surparea credintei” lovind astfel la temelia Bisericii.
    Pentru Sfantul Vasile cel Mare cei care socotesc valide asemenea „Taine” sunt vinovati de „sange”, aceasta deoarece ii pot duce la pierzare pe cei pe care-i smintesc printr-o asemenea idee.
    Ca ducerea in ratacire a altora poate fi comparata cu varsarea de sange o arata si Sfantul Grigorie de Nazianz cand spune despre sine ca daca ar propovadui invataturi care contrazic „cuvantul adevarului”(2Cor.2,27) atunci, spune el, „am sa ma pagubesc pe mine insumi si am sa ma pierd! Pentru ca am sa vars sange nevinovat al unor suflete nevinovate; suflete ce mi se vor cere din mainile mele”.(Sfantul Grigorie de Nazianz, Cuvant de aparare pentru fuga in Pont…)

  3. Multumesc draga Dinu pentru aceste ganduri adresate staretului Schitului Prodromu , ca raspuns la scrisoarea sa catre credincioasa familie din Buzau. Nadajduiesc din toata inima ca parintele Atanasie, sa aiba puterea sa treaca peste ispitele, promisiunile si amenintarile ecumenistilor, sa ia aminte la Adevar si sa-L marturiseasca alaturi de alti multi monahi, intrucat noi poporenii ne dorim sa-i vedem langa Domnul Hristos si nu langa propovaduitorii antihristului si inaintemergatorii lui.
    Doamne, intareste Biserica Ta !

  4. Europa apostata, eretica, atee, este invadata (cucerita) de nebotezati. Se distrug, se demoleaza biserici, se construiesc moschei. Romania, prin ministrul melescanu, accepta alte mii de “refugiati”, la bucuresti urmeaza a se construi o megamoschee, vom vedea pe viitor ce hotarari marete vor mai lua bravii nostri conducatori, fie ei laici ori ierarhi (in numele iubirii si a tolerantei!). Dumnezeu a permis cucerirea de catre nebotezati a Constantinopolului dupa ce si ultimii credinciosi au pactizat cu ereticii catolici, bisericile au fost transformate in moschei, populatia a fost terorizata (ceea ce se intampla acum si in europa). Putem face o paralela intre ce s-a intamplat la 1453 si ce se intampla astazi? Se repeta istoria oare, la ce sa ne asteptam pe viitor daca cei ce ar trebui sa pazeasca Sfanta Credinta Ortodoxa au facut pactul cu diavolul?

  5. pt Grigore,

    Spune-mi te rog, unde ai gasit textul acesta, care-i sursa lui? M-au intrebat mai multi Parinti.

    Sfantul Vasile cel Mare respinge de o maniera categorica si fara echivoc ideea validitatii „Tainelor” savarsite de eretici, chiar si a celor a caror erezie n-a fost inca condamnata sinodal, cum este si in cazul pnevmatomahilor: „Nu recunosc pe un astfel de episcop al lor si n-as putea numara in randul preotilor lui Hristos pe cel care a fost pus pe prima trepta de niste maini necurate, spre surparea credintei.
    Asa judec eu lucrurile. Daca aveti vreo partasire cu mine, cugetati ca mine; dar daca nu primiti sfat decat de la voi insiva, atunci fiecare e stapan pe propriul lui cuget, iar eu sunt strain de acest sange. Daca va scriu aceste lucruri n-o fac pentru ca nu mai cred in voi, ci facandu-va cunoscuta parerea mea vreau sa spulber nehotararea multora, ca nu cumva sa fie atrasi la comuniunea cu ei”.(P.S.B. 12, pg.499)
    Astfel Sfantul Vasile cel Mare ne incredinteaza ca „Tainele” ereticilor, necondamnati de un sinod ortodox, nu sunt valide, mai mult de atat aceste „Taine” sunt „ spre surparea credintei” ceea ce inseamna ca aceia care socotesc ca fiind valide asemenea „Taine” sprijina „surparea credintei” lovind astfel la temelia Bisericii.
    Pentru Sfantul Vasile cel Mare cei care socotesc valide asemenea „Taine” sunt vinovati de „sange”, aceasta deoarece ii pot duce la pierzare pe cei pe care-i smintesc printr-o asemenea idee.
    Ca ducerea in ratacire a altora poate fi comparata cu varsarea de sange o arata si Sfantul Grigorie de Nazianz cand spune despre sine ca daca ar propovadui invataturi care contrazic „cuvantul adevarului”(2Cor.2,27) atunci, spune el, „am sa ma pagubesc pe mine insumi si am sa ma pierd! Pentru ca am sa vars sange nevinovat al unor suflete nevinovate; suflete ce mi se vor cere din mainile mele”.(Sfantul Grigorie de Nazianz, Cuvant de aparare pentru fuga in Pont…)

    1. Va referiti la textele patristice din comentariu? Primul se afla in volumul 12 din Colectia “Parinti si Scriitori Bisericesti”, 1988, p.499, iar celalalt este din Tratatul despre preotie, editia 1998, p.p.199-200.

Dă-i un răspuns lui Savu Virgil Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button