X

„Fiule, dă-mi inima ta!” Importanța primei săptămâni din Postul Mare

de null

 În Săptămâna întâi – ne îmbrăcăm cu Hristos, murind nouă înşine.

Această săptămână, în tradiţia bisericească, se mai numeşte „săptămâna curată”, pentru a sublinia importanţa ei ca model pentru toate celelalte săptămâni ale Postului Mare. Cum vom începe, aşa vom continua – această lege universală este valabilă şi în privinţa postului. De aceea, prima săptămână trebuie să fie păzită cu cea mai mare rigoare posibilă. În unele mănăstiri, nu se mănâncă nimic până vineri, în altele, nu se mănâncă numai lunea, miercurea şi vinerea. Însă, nu cantitatea este importantă, ci efortul sincer al creştinului de a posti, fiecare după puterea proprie. Căci, în ciuda diversităţii de stări a creştinilor, în această săptămână, cu toţii „devenim monahi”. Despre importanţa Săptămânii întâi ne vorbeşte şi faptul că, după rigoare, ea este egală cu Săptămâna Patimilor. Dacă în ultima săptămână – pătimim cu Hristos, în Săptămâna întâi – ne îmbrăcăm cu Hristos, murind nouă înşine. Prin urmare, în această săptămână se practică postul negru, pentru a reda chinurile naşterii în Hristos. Fără suferinţă, nu există pocăinţă, iar fără de moarte – înviere. Pentru a sublinia această idee fundamentală, Sfinţii Părinţi au dispus ca în Săptămâna întâi să se săvârşească Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, un semn de ascultare şi pocăinţă.

Sfaturi la început de post

„Fiule, dă-mi inima ta!, zis-a Domnul” (Pilde 23:26)

1. Mai presus de toate gândeşte-te la Dumnezeu, căci şi Dumnezeu se gândeşte la tine mai presus de toate. Precum păstorul se gândeşte la oaia cea rătăcită mai mult decât la întreaga turmă, aşa şi Dumnezeul tău se gândeşte la tine, care te pierzi în păcat, mai mult decât la toţi îngerii din ceruri.

2. A cugeta la Dumnezeu nu înseamnă a cerceta fiinţa lui Dumnezeu, ci înseamnă a cerceta şi a afla ce aşteaptă Dumnezeu de la om.

3. Cel ce cumpără nuci nu caută la coajă, ci la miez. La fel şi cel ce cumpără ouă. Şi aşijderea cu nenumărate lucruri din lume,  oamenii le caută pe cele nevăzute şi nu pe cele văzute. Şi Dumnezeul tău caută la tine după inimă. Prin coaja cea trupească, El  priveşte în miezul tău, în inima ta, şi caută la inima ta. Fiul meu, dă-i inima ta!

4. În inimă, Ziditorul a pus temelia vieţii. În inimă viaţa se zămisleşte, purcede, creşte şi se îndreaptă spre mormânt şi dincolo de  mormânt. Oare cât preţuieşte omul despre care toţi spun: e deştept, dar nu are inimă? Dumnezeu nu va cere de la el deşteptăciune, ci inimă. Căci s’a zis: „ce este nebun al lui Dumnezeu, mai înţelept decât oamenii este.” (I Cor. 1:25)

5. Sau cât preţuieşte omul despre care se spune: e bogat, dar nu are inimă? Oare îşi va duce bogăţia în cealaltă lume şi o va dărui Celui a cărui vistierie sunt pământul şi cerul, şi soarele şi stelele şi toate împărăţiile ştiute şi neştiute?

6. Sau ce-i ajută omului puterea şi frumuseţea cea trupească? Oare nu întâlnim zilnic pe cei ce în tinereţi erau puternici şi frumoşi, iar acum, gârboviţi şi traşi, se sprijină ori in baston, ori de mâna cuiva? Multora, puterea şi frumuseţea trupească le-a slujit, din nefericire, la putrezirea inimii inainte de putrezirea pielii şi oaselor.

7. Fericiţi sunt cei ce din tinereţe nu s-au îndrăgostit de nici o frumuseţe trecătoare şi muritoare, ci de Ziditorul lor, a cărui putere nu slăbeşte şi a cărui frumuseţe nu piere! La dragostea lor, Dumnezeu va răspunde cu dragoste insutită, şi inima lor Dumnezeu o va rândui lângă inima Sa.

8. Postul înseamnă slăbirea legăturii inimii cu lumea şi intărirea legăturii inimii cu Dumnezeu. Aminteşte-ţi şi cugetă la această în cea dintai săptămână a Marelui Post.

9. Întărirea legăturii cu Dumnezeu aduce bucurie în inimă. De aceea se citeşte la începutul Postului din cărţile bisericeşti: „Iată, a venit veselitoarea vreme a postului!

10. Aminteşte-ţi numele acelor mărimi duhovniceşti care, cu postul, au slăbit legăturile lor cu lumea şi au întărit legăturile cu Dumnezeul cel Viu – Sfinţii Antonie, Pavel, Efthimie, Avxentie, Avramie, Savva, Visarion, Vitalie, Gherasim, Chiriac, Zosima, Hariton, Efrem, Arsenie, Carion, Zaharia, Savva cel Sfinţit, Simeon şi Alipie Stâlpnicii, Onufrie, Pahomie, Petru şi Athanasie Athoniţii, şi cei dimpreună cu dânşii.

11. Aminteşte-ţi şi de Dumnezeu purtătoarele fecioare şi femei, a căror inimi au fost umplute de dragoste către Hristos – Sfintele Thecla, Xenia, Evpraxia, Anastasia, Matrona, Sara, Maria Eghipteanca, Pelaghia, Thaisia, Theodula, Vasilisa şi cele dimpreună cu ele.

12. Dacă îţi sunt departe după loc sau după vreme, atunci aminteşte-ţi de acele slăvite nume din neamul tău – Sfânta Parascheva, Sfântul Sava, slava Serbiei, Sfinţii Ioannichie de la Devici, Petru de la Korişa, Vasilie al Ostrogului, Prohor, Gavriil, Ioachim, Ioann al Rilei, Naum al Ohridei, Nectarie al Bitoliei şi mulţi, mulţi alţii care cu postul au sfinţit trupurile lor şi cu rugăciunea au sfinţit ţara în care vieţuieşti. (n.n. iar noi românii să-i chemăm în rugăciunile noastre și pe acele nume slăvite de neamul românesc: Sf. Apostol Andrei, Sf. Cuv. Paisie de la Neamt, Sf. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava, Sf. Cuvioasă Parascheva de la Iași, Sf. Ioan Iacob Hozevitul, Sf. Teodora de la Sihla, Sf. Filofteia de la Argeș, Sf. Cuv. Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara, Nicolae Oprea Miclaus, preot Moise Macinic din Sibiel si preot Ioan din Gales, Sf. Mc. Constantin Voda Brancoveanu, alaturi de cei patru fii ai sai, Constantin, Stefan, Radu si Matei, si de Sfetnicul Ianache, Sfinții Închisorilor și tot soborul de sfinți români).

13. Ei toţi acelaşi glas au auzit: „Fiule, dă-mi inima ta!” Acelui glas au răspuns şi inima lor întru totul au dat-o Dumnezeului şi  Ziditorului lor.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Inima în marele post –
Editura Predania, Cuvânt la cea dintâi săptămână

Știrile sunt sub cenzură! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Guvernul nu dorește aflarea adevărului despre plandemia covid-19. Încercăm să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în cea mai mare provocare pe care o trăim. Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Categorii
Postul Sfintelor Paști
cuvinte cheie

Articole asemănătoare



Vă rugăm să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

3 comentarii

  1. A fost intrebat Avva Pangratie:
    – Avvo, noi cum vom posti ? Grecii mananca calamare…
    Raspuns-a parintele:
    – Ei ca la mare. Noi ca la munte.

  2. Așa cum postea bunica mea care era mai credincioasă decât ierarhii aceștia ecumeniști – dictatori, formaliști și rătăciți întru ale Ortodoxiei.
    Adeseori mânca o dată în zi, spre seară și se ostenea mult încât vorba îi devenea rară și înțeleaptă. Căndeluța la Maica Domnului o aprindea mereu și cu pioșenie și drag i se ruga mai cu seamă în ceasurile din răsărit și cele dinspre asfințit.
    În orice zi din an își ferea privirea de la oamenii deșertăciunii, cu „pocăiții” nu vorbea deloc îndemnându-ne să ne ferim de ei ca de niște ciumați, în acea vreme termenul de papistaș fiind foarte uzual când se vorbea de catolici. Nu-și făcea Sf. Cruce când trecea întâmplător pe lângă o capiște de-a Papei. 
    Uneori stătea singurică pe prispa casei adâncită în cugetare. De la ea am început să învăț a posti, prima dată la o vârstă fragedă îmi amintesc că venisem de la pădure cu bunicu’ și toată ziua a trebuit să îl asigur că am mâncat bine dimineața. Pe la ora 19 ajunși acasă, nu știu – bucuria sufletească sau poate mândria mă făcuse să-i mărturisesc bunicii că am ajunat – post negru până la acea oră. Bătrâna nu s-a îngrijorat, ci dimpotrivă în timp ce ne așezam la masă văzându-mi chipul binedispus și pătruns de veselie duhovnicească m-a încurajat cu graiul său dulce moldovenesc:
    – Bravo, mamă dragă… Să-ți ajute Bunul Dumnezeu.
    Și, Doamne Iisuse… Cât de ușoare au fost lemnele ce le căram la căruță în acea zi !
    Post este și privegherea – somn mai puțin, post este și abținerea de la curiozități, de la știința despre aproapele, de la orice abuz sau desfătare lumească. Post este și însingurarea. Și aceasta se poate face și la oraș în camera dintre ziduri sau în cămara inimii, acolo unde neîncetat trebuie să chemăm numele Domnului.
    Fiecare să postească cu râvnă după putință, spre folosul duhovnicesc – înmulțirea dragostei și întărirea în sfânta și dreapta noastră credință ortodoxă. Pentru ca la sfârșitul celor 40 de zile, dar și în tot anul să putem rosti cu multă bucurie în suflet: Hristos a Înviat ! Desființând moartea și dăruindu-ne Viața cea veșnică!
    Amin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Reclamele sunt blocate

Te rog să ne susții, deblocând reclamele.