ÎPS Teodosie îi răspunde lui Vasile Bănescu
„Nu știu ce vrea să spună. Este un om vrednic de compătimire, care are nevoie de rugăciune. El nu se roagă, de aceea vorbește chiar împotriva bisericii, nu reprezintă biserica și îmi pare rău. Într-o vreme venea foarte des la noi, la Simpozioane și arăta foarte familiar, așa a fost și în facultate. Cred că este un accident în viața lui, în mintea lui.
Are a doua soție care a fost categoric împotriva religiei și atunci ce să aștepți dintr-o atmosferă de familie foarte controversată? Dumnezeu să-l ajute, ne rugăm pentru el. Nu există anomalii. Calendarele sunt stabilite de bisericile autocefale, nu de mine. Nu vorbesc împotriva bisericii niciodată, dar vorbesc împotriva minciunii. Doamne ajută!”, a spus ÎPS Teodosie.
Bănescu revine cu o nouă “pleșuială”:
Minciuna cruntă, insolentă și obscenă expectorată public, atacul la persoana și mai ales la familia cuiva, atac alimentat de ură „creștină” și furie provocată de confruntarea cu realitatea, nu de vreun strop de adevăr, dezonorează total și zgomotos pe absolut oricine.
Când acest oricine e însă un reprezentant oficial al Bisericii, un episcop care s-a compromis personal până la creșterea stufoasă în jurul său a unui bogat folclor public/ infrabisericesc deloc favorabil, care a polarizat major comunitatea eclezială, sfidând în formă continuată Patriarhia Română, legea, binele comun și interesul național, o persoană asociată azi cu simpatia declarată pentru un dictator declarat criminal de război și în timp cu alte lucruri tenebroase care compromit grav inclusiv instituția pe care o reprezintă, într-un asemenea nesfârșit de trist și scandalos caz, situația devine una care l-ar putea invita sau chiar constrânge la scuze publice și pocăință.
Adevărul, mărturisit sau doar aflat, îl va face liber cândva.
Alexandru Chiriac descrie cel mai bine personajul Bănescu:
Numele Bănescu are, vorba lui Aligică, o rădăcină sulfuroasă. O fi oltean? Doar acolo “ban” este nume propriu și funcție. Ce vreți, “subtilitate” în Oltenia are alt sens. Se ia o caracteristică definitorie și se adaugă, invariabil, un “escu”. AI curat. ChatGBTescu, director la …
Așa, ca și profil intelectual, Bănescu pare un Pleșu mai slab hrănit, mai alergat. Textele sunt mai firave, enumerările mai sprintene, dar fără consistență, irascibilitatea pare din deficit de glucide, nu din surplus de proteină neuronală, depus pe pergamentul brandului personal.
Pentru el, lăutarul e ceva nasol, nu l-a urmărit pe Dinescu, ca să înțeleagă subtilitatea vintage a poziționării în capul mesei aburinde, în timp ce ăla îți cântă despre sărăcie și necaz.
Își unge părul cu ulei adolescentin, o risipă pentru un gurmand al intelectului, semn de nematurizare a operei, de dorință de recunoaștere a formei, în detrimentul fondului. De ten.
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
IPS.Teodosie îi stă ca un ghimpe în gâtul multprea fericirii sale! Și ghimpele trebuie extirpat! Cât mai repede,până în 2025,eventual! Să ne aducem aminte cu ce sictir și șuturi în dos a fost tratat IPS.Teodosie când a avut cutezanța să îi solicite MultPreaFericirii Sale ridicarea la rangul de Mitropolie a Arhiepiscopiei Tomisului,mai avea puțin și trimetea jandarmii să-l aresteze pentru “răzvrătire”…De ce acest comportament?Pt. că marii sinodali(mitropoliții și episcopii,dar nu toți)în frunte cu PF.,visează și noaptea la unirea cu ereziarhii apuseni(a se vedea cazul așazisului episcop Lucian deCaransebeș,prigonitorul de preoți,care e bine merci și zburdă pe la Trinitas…)
Referitor la scrisoarea lui „papa hagi” adresata patriarhiei care a fost semnata si de cativa „pale ologi”, semnalam urmatoarele:
Calitatile personale, oricat de impresionante ale propovaduitorilor unei directii gresite nu trebuie sa ne influenteze.
Calitatile acestor prolifici si stiintifici desi incontestabile, nu justifica o perspectiva eronata.
Toate expresiile dogmelor, daca raman in armonie cu exprimarile Sfintilor Parinti tin astfel organic de Revelatie.
Iar daca nu sunt armonie cu Revelatia exprimata prin dogme nu pot fi socotite nici macar teologumene.
Biserica nu recunoaste orice explicitare ca avand autoritate caci altfel s-ar produce confuzii si dezbinari in Biserica.
Cand explicatiile teologice sunt expresii organice in armonie cu dogmele Sinoadele Ecumenice – ele se insumeaza invataturii Sfintilor Parinti.
Biserica recunoaste numai acea invatatura pe care evidenta clara o dovedeste ca a fost asimilata organic trairii crestine anterioare a Sfintilor Parinti si care rezuma aceiasi traire a Revelatiei concentrate prin Hristos in Trupul Bisericii si in Sfanta Scriptura in deplina armonie cu Traditia prin care lucreaza Duhul Sfant.
O noua invatura care nu s-ar armoniza cu expresiile Sfintilor Parinti este caduca, optiune arbitrara – hairesis (erezie).
Biserica in intregime realizeaza prin Duhul Sfant, Duhul comuniunii – interconditionarea simfonica a expresiilor personale.
Sfantul Grigorie Teologul conchide:
Vrei sa devii teolog?
Urca prin vietuire empirica, dobandeste curatia mintii prin pazirea poruncilor lui Hristos!
Caci ce cunoaștere a rațiunii lipsite de credinta, scrie Sfantul Iustin Popovici, a omului poate fi comparată cu aceasta?
Și nu sunt toate aceste cunoștințe rationale, de fapt, o mascata ignoranță, sau cunoștințe care în mod inevitabil degenerează, regresează în ignoranță?
Este un fapt evident pentru om.
Atâta timp cât omul este un dușman al lui Hristos Dumnezeul-Om prin „justificare logica”, el trăiește „în fapte rele”, și se dezintegrează, putrezind în gândurile și ideile sale târâtoare.
Această justificare (indreptatire de sine) logica este numită pe bună dreptate de Apostolul înțelept al lui Dumnezeu „un rationalism putred”.
(Dogmatika Pravoslavne Crkve – Tom III (prvi deo) – Strana 55 – Svetosavlje
https://svetosavlje.org/dogmatika-pravoslavne-crkve-tom3-1/55/)
Pentru ecumeniștii pseudo-progresiști, data sarbatoririi Paștelui fixata in comun cu papiștii este o chestiune de astronomie și nicidecum de erezie!
ZENIT News / (Istanbul), 15.11.2022).
Patriarhul Ecumenic, într-un interviu acordat presei turce, a declarat că sunt în curs de desfășurare discuții între reprezentanții Bisericii Ortodoxe si Romano-Catolicism pentru a ajunge la un acord cu privire la celebrarea comună a celei mai importante Zi pentru creștini, și anume Paștele.
Discuțiile au loc în contextul celebrării a 1700 de ani de la Sinodul de la Niceea, desfășurat în anul 325 d.Hr., ale cărui prevederi continuă să fie obligatorii pentru creștini.
Patriarhul Bartolomeu a dezvăluit că experții vor fi consultați pentru a stabili data cea mai exactă pentru celebrarea Paștelui, deoarece acest lucru nu este problema cu motive religioase, ci are legătură cu astronomia, un domeniu științific al cunoașterii umane.
„Scopul nostru este ca în acest context al aniversării să găsim o soluție pentru concelebrare la Paști.
Papa are cele mai bune intenții și cred că a venit timpul, atât pentru Biserica Ortodoxă, cât și pentru Romano-Catolicism, să stabilească o dată comună pentru celebrarea Învierii lui Hristos.
Sper ca cu această ocazie să putem ajunge la un acord”, a spus Patriarhul Bartolomeu…
Για τους ψευτο-προοδευτικούς οικουμενιστές το κοινό Πάσχα με τους αιρετικούς παπικούς είναι θέμα αστρονομίας και όχι αίρεσης! | ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ
https://tasthyras.wordpress.com/2022/11/24/%ce%b3%ce%b9%ce%b1-%cf%84%ce%bf%cf%85%cf%82-%cf%88%ce%b5%cf%85%cf%84%ce%bf-%cf%80%cf%81%ce%bf%ce%bf%ce%b4%ce%b5%cf%85%cf%84%ce%b9%ce%ba%ce%bf%cf%8d%cf%82-%ce%bf%ce%b9%ce%ba%ce%bf%cf%85%ce%bc%ce%b5/#more-61078
Profesorul Dimitrios Tseleggidis, care a fost apropiat timp de decenii intregi de Sfântul Efrem Katounakiotul, l-a întrebat odată ce fel de lucrare este ecumenismul.
Gheronda Efrem i-a răspuns atunci:
„Această întrebare, copilul meu, mi-a pus-o chiar altcineva mai devreme.
Eu nu am studiat acest subiect.
De aceea, pentru că a trebuit să răspund, am primit o întrebare și nu aveam nicio părere în această privință, m-am dus la chilia mea și m-am rugat Maicii Domnului și L-am rugat pe Hristos să mă instiinteze ce este ecumenismul.
Apoi i-am dat răspunsul respectivului, și anume că ecumenismul este condus de duhuri rele si viclene și este dominat de aceste duhuri rele”.
Când tânărul profesor Tseleggidis de atunci l-a întrebat cum a fost instiintat de acest lucru, Gheronda Efrem i-a răspuns:
„După rugăciune, chilia mea s-a umplut de o duhoare insuportabilă, care mi-a adus intunecare în (nous) suflet, si chiar nu am mai putut respira”……
„În toate cazurile în care cei pentru care ma rog sunt încurcați cu vrăjitorie, cu duhuri rele, aceasta este modalitatea prin care sunt instiintat ca este vorba de lucrarea satanei.
Uneori primesc si răspuns verbal, dar în acest caz, acesta a fost răspunsul și am certitudinea absolută că ecumenismul nu este de la Duhul Duhului Sfânt, ci este propagat de duhurile rele”.
https://www.impantokratoros.gr/F99EA4A8.el.aspx
Termenul αγαπολογία s-ar reda în română prin …iubirologie, „teoria iubirii” prin care „teologii ortodocşi”, adepţi ai ecumenismului, susţin direct sau indirect că în numele iubirii se poate trece cu vederea adevărul dogmatic în relaţiile interreligioase şi intercreştine.
Părinţii noştri purtători de Dumnezeu, scrie Sfântul Iustin Popovici, care în Biserica lui Dumnezeu au făcut totul după bună plăcerea lui Dumnezeu ne-au lăsat ca moştenire sfântă această învăţătură, pe care au primit-o de sus şi pe care le-au transmis-o Sfinţii Apostoli: nu există virtute mai mare decât mărturisirea şi apărarea adevăratei credinţe ortodoxe.
Pentru că nu mai există, spun ei, o altă virtute, care să te facă atât de plăcut lui Dumnezeu şi atât de binecuvântat pentru Biserică.
De fapt, Adevărul este Dumnezeu Însuşi şi, pentru noi, oamenii, iubirea şi mărturisirea acestui Adevăr dumnezeiesc înseamnă eliberare, mântuire şi luminare; lupta pentru păstrarea intactă a credinţei adevărate în Hristos, singura care duce la mântuire şi fără de care, nu există pentru oameni, părtăşie cu viaţa veşnică.
Această Sfântă Tradiţie a Sfinţilor noştri Părinţi, este lecţia cea mai admirabilă care a fost dată generaţiei noastre pentru a fi urmată, dar, lipsind râvna pentru «iubirea adevărului» (II Tes. 2:10), această generaţie a crescut rece şi învârtoşată, în indiferenţa sa faţă de adevărata credinţă ortodoxa.
Nu se admiră deci prietenia sau dragostea întâmplătoare, remarcă Sfântul Ioan Gură de Aur, ci „dragostea întru cunoștință” (Filip. 1:9); deci nu dragostea întâmplătoare, ci dragostea „întru cunoștință”; deci nu o dragoste obișnuită față de toți oamenii, fiindcă aceasta nu mai e dragoste, ci răceală și indiferență.
Dar ce înseamnă „întru cunoștință”? Dobândită, adică, după o judecată serioasă, după un anumit raționament și izvorâtă dintr-un sentiment.
Sunt unii care iubesc fără judecată și la întâmplare, dar astfel de iubiri sunt sterpe și de scurtă durată.
„Întru cunoștință și întru pricepere ca să cercați voi cele ce sunt mai de folos” (Filip. 1, 9:10), zice, «adică cele ce sunt spre folosul vostru.
Nu pentru mine spun acestea, ci pentru voi, pentru că mă tem ca nu cumva să se întineze cineva cu pretinsa dragoste a ereticilor».
La aceasta se referă aici, și iată ce mai spune: «Nu zic aceasta pentru mine, ci ca să fiți voi curați, adică să nu primiți nici o credință falsă, chiar de-ar veni sub forma dragostei».
De ce afirmă însă în alt loc: „Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiți în bună pace cu toți oamenii”
(Rom. 12:18).
«Trăiți în pace, a zis, adică să nu vă iubiți în așa fel încât să vă vătămați (de erezie) prin această iubire» fiindcă spune:
„Dacă ochiul tău cel drept te smintește pe tine, scoate-l și aruncă-l de la tine” (Matei 5:29).
„Ca să fiți curați, zice, fără poticnire”(Filip. 1:10).
Pentru că de multe ori prieteniile pe mulți îi vatămă, iar dacă pe tine nu te vatămă nimic, celălalt însă întâmpină piedici.
Glorificarea eretică a „iconomiei Duhului Sfânt” ne este descrisa mai jos de catre Sfantul Iustin Popovici.
ADEPȚII ECUMENISMULUI, pentru a susține „deschiderile dialogurilor” nepermise prin sincretismul intercreștin și interreligios, au invocat și promovat noua doctrină a „iconomiei Duhului Sfânt”.
Potrivit acestora, harul Duhul Sfânt este in partasie si cu oamenii din afara Trupului Bisericii și în erezii, și in toate religiile lumii!
Sfantul Justin Popovici a scris urmatoarele privind aceasta problema:
„În ecumenism, toate punctele forte, abaterile, greșelile, vin prin abuzarea de dogma Duhului Sfânt.
În acest caz, sunt necesare cele mai severe limitări și hotarari ale Părinților Sinoadelor Ecumenice:
Duhul Sfânt este dat numai Bisericii Dumnezeului-Om, caci este răsplata credinței în Dumnezeul-Om.
Dovada acestui lucru este Rusaliile. Duhul este dat Bisericii la Rusalii prin Dumnezeul-Om.
Toate abaterile confesiunilor rupte din Trupul Bisericii sunt erezii umaniste.
Aceasta este Tradiția Apostolică pe care am mostenit-o.
Mai mult decât atât, așa sunt insidios justificate toate „bisericile” și confesiunile din Apus, caci le pun pe toate seama/sarcina Duhului Sfânt.
Ei speculeaza idei „după om” în felul următor:
în loc sa se foloseasca de metoda Mantuitorului – care ne aduce mantuirea oamenilor – ei se conduc pe calea umanismului european, străduindu-se să se realizeze, prin calea sociala si comunitara și nu pe calea Mântuitorului, prin care avem mântuirea omului, adica prin Dumnezeul-Om; deci nu prin social si comunitar! – aceasta este o apostazie/erezie în toată profunzimea și adancimea ei!
Ῥωμαίϊκο Ὁδοιπορικό: Ἡ αἱρετικὴ δοξασία τῆς «οἰκονομίας τοῦ Ἁγίου Πνεύματος»
http://www.orthodoxia-ellhnismos.gr/2022/08/blog-post_5.html?m=1#more
Le amintim semnatarilor scrisorii catre patriarhie, ca lucram si cu materialul clientului, amintindu-le astfel de concluziile ecumenistului Ioannis Romanidis, stipulate in celebra sa lucrare, „Teologie Dogmatica si Simbolica”:
O posibilă modalitate de a elimina schisma dintre ortodocsi si romano catolicii nu este nicidecum anularea anatematismelor din 1054, ci eliminarea adausului Filioque și anularea condițiilor și efectelor introducerii acestuia.
Este posibil ca latinii să susțină poziția că tradiția franco latină are întaietate.
Asadar, ne despartim de romano-catolici:
1) prin persoana lui Alcuinus,
Alcuinus din York (Alcuin) a fost un savant foarte influent în secolul al VIII-lea. Printre altele, el a fost profesor și consilier al lui Carol cel Mare. Alcuinus este considerat una dintre cele mai proeminente și mai importante figuri din Renașterea carolingiană. După moartea sa, Alcuinus a fost canonizat.
Ortodocsii resping opera si canonizarea lui.
2) prin neacceptarea si condamnarea Sinodului VII Ecumenic de catre latini in anul 794,
3) prin adăugarea lui Filioque in Simbolul Credintei (si intrarea sub anatematizarea Sinodului prezidat de Sfantul Fotie cel Mare in anul 879-880. A se vedea mai jos expunerea mitropolitului Ierotheos n.n.).
4) prin promulgarea ca dogma a lui Filioque și prin anatemizarea la Sinodul de la Lyon a tuturor ortodocșilor care resping si nu marturisesc Filioque in Crez,
5) prin publicarea lucrarii dogmatice latine pe la mijlocul secolului VIII, inceputul secolului IX: „împotriva ratacirilor grecilor” (Contra Errores Graecorum)
Iata si descrierea ucenicului lui Romanidis:
Cu această formulare au fost de acord întru totul Părinţii Sinodului, reprezentanţii Vechii Rome şi Patriarhul Fotie.
Apoi a fost citit „Simbolul de Credinţă”, aşa cum a fost alcătuit la Sinoadele I şi II Ecumenice. Iar după citirea acestuia toată „sfânta adunare prezentă a strigat”:
„Cu toţii aşa credem, aşa mărturisim, în această mărturisire ne-am botezat şi pe temeiul acestei mărturisiri ne-am învrednicit treptei preoţeşti. Pe cei care cred altceva decât acestea îi socotim vrăjmaşi ai lui Dumnezeu şi ai adevărului. Dacă îndrăzneşte cineva să scrie altfel acest sfânt simbol sau să adauge sau să scoată ceva, şi ar îndrăzni să stabilească dogmă, condamnat este şi respins de toată mărturisirea creştină, pentru că scoate sau adăuga ceva sfintei şi Celei de-o-fiinţă şi nedespărţitei Treimi pe care o arată azi mărturisirea dată de sus şi o face cunoscută Tradiţia apostolică şi învăţătura Părinţilor. Dacă îndrăzneşte cineva, împins la aceasta de nebunia lui, precum se spune mai sus, să prezinte alt simbol şi să stabilească domă sau să facă adăugare sau scoatere din Simbolul predat nouă de Sinodul sfânt, ecumenic şi mare, primul de la Niceea, să fie anatema”.
Din câte s-au menţionat mai înainte – foarte puţine faţă de mărimea operei pe care a realizat-o Sinodul VIII Ecumenic (879-880) – se arată clar că, pentru a-l cinsti cu adevărat pe Sfântul Fotie, trebuie să ne asumăm luptele lui bisericeşti, să-i recunoaştem înţelepciunea, discernământul, sfinţenia şi, desigur, să primim Sinodul din 879-880 ca Sinod Ecumenic, în care el a jucat un rol primordial, asumându-ne deciziile acestui Sinod. De asemenea, se impune să primim Canonul 34 Apostolic, pe care trebuie să îl considerăm temei al întrunirii Bisericii la nivel local şi internaţional, precum şi canonul 28 al Sinodului IV Ecumenic şi, mai ales, să acceptăm condamnarea ereziei Filioque. În afară de asta, va trebui să cerem papistaşilor la dialoguri să recunoască acest Sinod Ecumenic (879-880) şi să îl socotească printre Sinoadele Ecumenice în locul Sinodului din 869-870 care l-a excomunicat pe Marele Fotie.
Există unii care invocă părerea Sfântului Nectarie despre dragostea pe care trebuie să o arătăm ereticilor, potrivit căreia învăţătura eretică a unor „Biserici” nu trebuie să împiedice dragostea dintre creştini, care este coroana virtuţilor. Însă, nu trebuie să desconsiderăm şi părerea generală a Sfântului Nectarie despre Papi, pe care a formulat-o la sfârşitul primului volum al studiului său despre Schismă, referindu-se la cazul Marelui Fotie:
„Ce se poate spune despre aceasta? Să plângem sau să luăm în râs aceste pretenţii ale Papilor Apusului? Cred că trebuie să plângem, pentru că multe lacrimi a vărsat poporul grec din pricina acestor Papi, care au devenit demonii răi pentru Biserica de Răsărit şi pentru neamul grec”.
https://acvila30.ro/mitropolitul-ierotei-de-navpaktos-sfantul-fotie-cel-mare-si-sinodul-al-viii-lea-ecumenic/
Dreptul la replică nu prea exista pe pagina purtătorului de cuvânt.Acela doar postează atacuri împotriva unei personalități care avut credința și curajul pe care mai marii bisericii cum le place sa fie numiți nu le-au avut.Se închinau și se rugau să nu se îmbolnăveasca la icoanele de care se protejau cu măști sa nu se îmbolnăveasca.Observam vreo contradicție?Un creștin practicant ,chiar unul cu 4 clase ar fi văzut-o.Daca icoanele erau făcătoare de minuni și vindecau,nu puteau imbolnavi iar daca puteau imbolnavi cum ar fi putut ele vindeca?
Prin urmare acești mai mari s-au lepădat de biserica,de credință și de Dumnezeu.Credinta se pune la test iar când a venit momentul testului acesti mai mari au încuiat bisericile și s-au ascuns.Parintele Teodosie cel pe care îl atacați atât de primitiv și totuși atât de imatur invocând ba gramatica limbii romane ,ba că ar venera calendarul ori că ar avea nu știu ce “păcate” comise a apărat Biserica și a dat credință și încredere oamenilor.Ar fi trebuit să ii mulțumiți pentru că datorită lui oamenii nu și-au pierdut încrederea în Dumnezeu și nu s-au lepădat ca voi de Dumnezeu.
Nu impresionează pe nimeni postările intelectuale din cuvinte meșteșugite prin care se zărește de la depărtare răutatea și vanitate și lupta de putere.
Daca Teodosie greșește ,nu îl reprezintă pe Dumnezeu.Dar Teodosie are fapte pe când voi aveți cuvinte.Daca voi vă înșelați nu îl atacați pe Teodosie ci pe Dumnezeu.
Incercati să reveniți în rândul oamenilor nu sa va ascundeti după funcții și să puneți intelectualii sa va apere așa cum în trecut boieirii puenau sclavii sa îi protejeze.
Iisus a vorbit din rândul oamenilor.
A vorbit simplu.
Nu a criticat nici gramatica preoților ci faptele lor.
Vasile Bănescu
„Domnul Horia-Roman Patapievici este unul dintre acei foarte rari intelectuali europeni care prin înălțimea culturală, imaginație morală, onestitate intelectuală și profunzimea gândirii personale, recuperează fertil și sintetizează original în opera lor valorile constant fondatoare ale rafinatei culturi enciclopedice răsărite din întâlnirea științei cu credința și a spiritualității creștine cu ceea ce conservatorismul luminat numește lucruri permanente.
Ceva posibil doar prin întreținerea salvatoare a conversației neîntrerupte cu trecutul și marile sale spirite.
Prin opera sa neptică (asemenea marilor părinți filocalici și a duhovnicilor îmbunătățiți – n.n.), întrucât este o operă care trezește și îndeamnă la veghe asupra adevărului care ne face liberi, prin prezența sa discretă, dar vie ca o flacără, Horia-Roman Patapievici este nu doar pentru cultura română, ci și pentru Biserică, un uriaș dar.
Neprețuit…
Să fie sănătos și ocrotit !
La mulți ani!” – Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhiei Române
Horia Roman Patapievici
„Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării” (p. 63).
„Un popor cu substanță tarată. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare, ochi mohorâți, maxilare încrâncenate, fețe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare” (p. 34)
„Puturoșenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească își urmează cursul până la erupția terțiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconștient, până ce mintea va fi în sfârșit scobită: inima devine piftie, iar creierul un amestec apos.” (p. 49)
„În toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut. Când i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoșească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, așa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvântată, iar ei reîncepeau: ne zvântam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, și așa mai departe, la nesfârșit. Apoi ne-au luat la urină rușii, care timp de un secol și-au încrucișat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, având o bășică a udului mai mare (de, bețiile…) i-au dovedit” (p. 63).
„Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături … ” (p. 64)
„Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roșu” (p. 64).
– Horia Roman Patapievici, vol. „Politice”, 1996, editura Humanitas, cu reeditări pe bandă
„Există informații care sugerează că unii înalți prelați au avut grad de ofiter superior în securitatea comunistă și nu este deloc o coincidență faptul că tocmai aceștia dețin azi pozițiile cele mai potrivite pentru a imprima Bisericii imaginea unei instituții înțepenite în nostalgia după un trecut cînd reconstruit reactionar-bovaric, cînd de mult revolut.
Naționalismul asociat uneori cu BOR este, în fond, naționalismul acelor prelați și nu naționalismul ortodoxiei, ca religie.”
– Horia Roman Patapievici, „Biserica Ortodoxă Română și modernitatea” în Dilema lui Andrei Pleșu, Nr. 331
Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, afirmă că Mihai Şora a fost “un blând filosof al cetăţii”, care merită cu prisosinţă un loc înalt în memoria comunităţii de care a ales să-i pese până la capăt.
“Cine înţelege importanţa ‘dialogului interior’ ca mărturie despre întâlnirea cu Cel ce ne este mai intim decât noi înşine, cine ctitoreşte de-a lungul unei îndelungate vieţi o cultură autentică a dialogului, văzând în întâlnirea cu celălalt prilejul celei mai înalte bucurii şi ‘sarea pământului’, un asemenea om rar, failibil, desigur, merită cu prisosinţă un loc înalt în memoria comunităţii de care a ales să-i pese până la capăt. Să-i preţuim pe oamenii cu adevărat valoroşi fie şi măcar post mortem! Dumnezeu să-l odihnească în pacea şi iubirea Sa pe cel care a fost până azi un blând filosof al cetăţii! Domnul Mihai Şora”, a scris Vasile Bănescu, sâmbătă seara, pe pagina sa de Facebook.
Mihai Sora
Evenimentul Zilei a prezentat în paginile sale un material fulminant despre „Minciunile fondatoare ale Mitului Șora”, publicând un document prin care Ministerul Educației Naționale (MEN) „spulbera oficial biografia falsă a unei fantome a comunismului”, după cum scriu jurnaliștii EvZ. Ulterior EvZ a publicat noi dovezi zdrobitoare privind minciunile lui Șora, probe obținute din Arhivele CC al PCR, SIE-CNSAS și ale MAE. Materialul începe printr-o referire la un alt caz de falsificare grosolană a unei biografii, respectiv cea a tatălui lui Horia Roman Patapievici, prezentat de acesta drept fost deținut politic deși, în realitate, Patapievici Sr. a fost traducător pentru Comandamentul Armatei Roșii la Viena fiind apoi trimis la București pentru a intra în Banca de Stat a RPR (Banca Națională), semnala ActiveNews într-un articol de Tudor Matei. Într-adevăr, biografia fostului „deținut politic„ Patapievici Sr. este, în realitate, foarte asemănătoare cu adevărata biografie a „arestatului” Mihai Șora.
Tovarășii de drum ai lui Șora: Goldberg, Patapievici Sr., Tismăneanu Sr., Roman Sr.
Observația lui Mirel Curea a fost întregită de portalul ActiveNews, care, pe baza unui document de la Arhivele Naționale (ANIC, fond CC al PCR, Cancelarie, dosar 7/1964, f. 88-90), arată că lui Șora și Patapievici Sr. trebuie să li se adauge Leonte Tismăneanu, poreclit Ciungul și venit de la Moscova după ce a activat în cadrul brigăzilor terorist-bolșevice în Spania și Franța (la fel ca Șora, în cazul din urmă).
Tismăneanu Sr. – Ciungul (foto mai sus) este relocat în România tot în 1948 și, înainte de a fi “arestat” și el pe lângă Walter Roman (Ernő Neuländer, conform Wikipedia) ca “director adjunct al Editurii Politice și șef al catedrei de marxism la Universitatea C. I. Parhon” este “marșrutizat” în orașul Stalin (fostul și actualul Brașov) ca agitator comunist în “aparatul CC al PMR la Direcția de Propagandă și Agitație”.
La fel ca Mihai Șora, însărcinat cu munca de agitație comunistă, după cum a demonstrat ziaristul Dan Andronic cercetându-i fișa de cadre din Arhiva CC al PCR.
Marele Alb vede în tomitan un posibil rival la *funcția supremă în beoreauă*
cine sta in umbra altcuiva “nu creste mare”. nici in lumea aceasta si nici in viata vesnica.
caldicel pe pamant, fierbinte…infinit de fierbinte in iad.
PF Daniel ce parere are de angajatul lui?
asta-i treaba Patriarhiei? sa tina angajati indivizi care musca bine din episcopii deveniti incomozi pentru ca marturisesc Adevarul?
prin ceea ce face, banescu este un catel cu dintii de lapte care musca dintr-o piatra cu adevarat tare:IPS Teodosie.
faptul ca PF Patriarh al României accepta situatia aceasta si atacurile abjecte ale unor neica-nimeni: banescu, papahagi@baconschi of ma$$oneria production….arata clar ca PF Daniel isi doreste un mod de conducere dupa model papistas, in care papa este boss de boss, iar episcopii si mitropolitii simpli functionari intr-o corporatie, iar turma devine importanta doar pentru cotizatii.
prin ceea ce fac, atat banescu pe fata si PF Daniel din umbra… cum implinesc ei prima porunca???
un lucru stim sigur: epitrahilul este de la Hristos, iar sortuletul de la loja si șlițul la spate de la necuratul.
ma$$oneria afiliata”frateste” si in Biserica este de fapt necuratul reinventat si infiltrat in turma Lui Hristos, precum a fost iuda-detinatorul “de punga”.
dar ceea ce nu s-a schimbat si nu se va schimba vreodata: soarta tradatorilor este aceeasi.
imi place foarte mult ceea ce zice PF Daniel la un moment dat: “…caci facand lucrurile importante, sa nu le uitam pe cele esentiale.” PF Daniel, cum se raporteaza la ceea ce ne invata in predici?
mantuirea sufletului este cu adevarat esentiala, iar desertaciunile lumesti, functiile, banii, influenta, scandalurile, cerbicia, ma$$oneria si sefia,… nici macar importante…
Degeaba îl criticam pe domnul Bănescu.Numai un naiv ar putea crede că un purtător de cuvânt ,poate vorbi in numele său de pe o funcție oficială..Nu exista așa ceva.Daca era vreun “derapaj” așa cum s-a vehiculat prin presa ,cu siguranță Patriarhul ar fi intervenit și ar fi spus ca alte dați,”Biserica se dezice de asemenea declarații și părerea e una pur persoana”.Dar cum e a nu știu câta oară și nu exista nicio reacție ,se înțelege pe deplin că e de fapt ,ceea ce este ,purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.Ce sa ne mai mire când în perioada pandemiei au închis bisericile și au fost de acord cu toate aberațiile și îl criticau sau se deziceau de “părerea” părintelui Teodosie.Patriarhul joaca niste jocuri copilărești și îl bagă la înaintare ca pe un cățel ,pe acest purtător de cuvânt.La fel cum făceau unii boieri in trecut..Daca exista ceva de spus ar fi trebuit să se spună in privat între patru ochi nu pe Facebook și să dea apa la moara celor anti religie care în momentul de față au dreptate când spus că unii mai mari ai bisericii suht interesați de putere.Ce se vede in tot acest scandal?Nu orgoliul si vanitatea?Are legătură cu creștinismul aceste manifestări?Și pe cine au atacat ei?Pe unul din putinii care au avut curajul și credința sa lupte pentru valorile autentice creștine,părintele Teodosie..
Ar trebui poate sa lase pe altul în locul lui..Nu știu cine îi alege și cum pentru că nu e nici democratic ales de popor nici de Dumnezeu.Nu reprezintă nici poporul nici pe Dumnezeu acest Patriarh.
Persoană Fizică PF Baniel, făcând echipă cu Ban-escu. Ce $$echipă tare !
cum sa nu fiti lipsiti de fonduri, cand voi nu sunteti impartiali? Publicati doar anumite comentarii.