Dumnezeu către Preacuvios: „Nu numai pentru tine, ci și pentru alții mulți, care stau toată noaptea la rugăciune, spurcatul și păgânul Iulian a fost junghiat” / Căci cu adevarat IULIAN APOSTATUL trebuia stârpit de pe pământ

Mar 19, 2018 7069 6 http://bit.ly/2qG3Xgx
Julian.jpg

Iulian Apostatul. Foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iulian_Apostatul

Cateva texte care ne spun multe: Zidirea templului din Ierusalim si a Doua Venire a Mantuitorului nostru Iisus Hristos.:

În anii 361-363 împărat era Iulian Apostatul, numit aşa din pricina faptului că la început s-a prefăcut a fi creştin, însă după ce s-a întărit în domnie s-a lepădat de Credinţă şi s-a alăturat iudeilor necredincioşi. Ca gest de bunăvoinţă, le-a poruncit evreilor să zidească din nou templul, din dorinţa de a contrazice proorocia Mântuitorului. În acea vreme, Patriarh al Ierusalimului era Sfântul Chiril, cinstit de Biserică în această zi. Văzând că Iulian şi iudeii înfruntă pe Dumnezeu, Sfântul s-a rugat să li se zădărnicească lucrarea, spunându-le tuturor că proorocia Domnului Iisus nu poate fi desfiinţată de cutezanţa oamenilor. În vreme ce iudeii trudeau la temelii, ,,într-o noapte s-a făcut mare cutremur şi a aruncat pământul din temelie, şi nu numai acele pietre pe care le puseseră iudeii, ci şi cele mai de demult, pe care cândva Solomon le întemeiase, pe toate acelea împreună cu cealaltă nouă zidire, ca pe nişte praf le-a vânturat de la locul acela, cu Dumnezeiasca putere cea nevăzută’’.

Zadarnic au vrut iudeii să se apuce din nou de lucru, pentru că a căzut foc din cer şi le-a mistuit uneltele, ceea ce i-a înfricoşat pe toţi necredincioşii. Pe hainele iudeilor s-a arătat semnul Sfintei Cruci, pe care nu l-au putut şterge.

wikipedia.org | Iulian_Apostatul:

Un prieten personal al lui, Ammianus Marcellinus, a scris despre acest efort:

„Iulian s-a gândit să reconstruiască cu o cheltuială extravagantă Templul care să fie mândria Ierusalimului încă o dată și l-a angajat în acest sens pe Alypius din Antiohia. Alypius s-a apucat puternic de lucru și a fost secondat de guvernatorul provinciei atunci când bile înspăimântătoare de foc au distrus fundațiile. Aceste [bile] și-au continuat atacurile până când muncitorii, după încercări repetate, nu s-au mai putut apropia mai mult și s-a renunțat la această încercare.”

—Ammianus Marcellinus

Sinaxar

În luna martie, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea sfinţilor mucenici Marcu, episcopul Aretuselor, Chiril diaconul şi alţi mulţi, împreună cu ei.

Sfântul Marcu, episcopul Aretuselor, a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare. Plin fiind de dumnezeiască râvnă a dărâmat la pământ multe temple ale idolilor şi a zidit nenumărate biserici. Când, după Constantin cel Mare, în fruntea împărăţiei a venit Iulian Apostatul, iar credinţa în idoli a fost ridicată din nou la mare cinste, a avut de suferit nu numai sfântul Marcu, ci şi mulţi alţii, care luaseră parte la dărâmarea templelor idoleşti. La început sfântul Marcu s-a ascuns de cei ce îl căutau; dar înţelegând că unii dintre credincioşi erau traşi la răspundere pentru el, a venit şi s-a predat lor. Iar ticăloşii aceia de păgâni luându-l, l-au dezbrăcat şi după ce i-au acoperit trupul de răni, l-au aruncat în nişte locuri pline de murdărie.

După aceasta l-au scos de acolo şi l-au dat pe mâna unor slugi, ca să-l înţepe cu andrelele.

Apoi i-au acoperit tot trupul cu saramură şi în cele din urmă ungându-l cu miere, l-au ridicat în aer cu nişte frânghii, în toiul verii, ca să fie ars de razele soarelui care cădeau asupra capului şi trupului său gol cu desăvârşire, în arşiţa cea mare a prânzului, şi să fie hrană viespilor şi albinelor. În tot timpul cât a pătimit acestea însă, acest minunat bărbat a răbdat cu tărie, nu numai din pricina evlavie lui, ci şi pentru ca să nu se mai dea chinuitorilor lui şi alţi bani pentru zidirea din nou a templelor idoleşti dărâmate. Biruind cu gândul său, a biruit şi cu fapta. Căci, văzându-l toţi că suferă chinurile cu bărbăţie şi cu putere, păgânii din jur în cele din urmă s-au schimbat şi au învăţat prin pocăinţă credinţa cea adevărată.

Tot pentru îndrăznirea de a sfărma templele idoleşti, un lucru asemănător cu acesta s-a întâmplat şi în Fenicia. Aici, un diacon, anume Chiril, din dragostea de adevăr îndrăznind să doboare la pământ nişte statui de ale idolilor, a fost prins şi i s-a despicat pântecele, scoţându-i-se măruntaiele şi fiind lăsat aşa, ca să fie văzut de toţi. Şi se zice că ticăloşii aceştia bătându-şi joc de ficaţii lui şi-au primit răsplata bine meritată, căci le-au căzut dinţii, limba li s-a topit în gură şi au pierdut puterea vederii.

Dar cine ar fi în stare să povestească, precum se cuvine, chinurile suferite în Ascalon şi Gaza de femeile fecioare şi de bărbaţii cei sfinţiţi, cărora spintecându-li-se pântecele şi umplându-li-se măruntaiele cu orz, au fost puşi în troacele porcilor spre mâncare?

Acestea au fost faptele păgâneşti ale împărăţiei lui Iulian şi ale celor de sub poruncile lui. Dar cei ce au pătimit, în locul chinurilor de aici, au dobândit fericirea cea nesfârşită; pe când lucrãtorilor nedreptăţii li s-a pregătit pedeapsa focului şi chinul cel veşnic.

Predică la Sfîntul Ierarh Vasile cel Mare (1 ianuarie):

Într-o vară, împăratul Iulian Apostatul (cel lepădat de credinţă) mergea cu oaste împotriva perşilor şi a poposit aproape de Cezareea. Atunci, Sfîntul Vasile împreună cu tot poporul, l-a întîmpinat cu cinstea cuvenită, oferindu-i, după obicei, pîine de orz. Dar împăratul s-a mîniat tare pe el şi i-a spus că după ce se va întoarce de la război va distruge cetatea Cezareea, iar pe Vasile îl va exila. Marele bărbat nu s-a înfricoşat, ci, adunînd credincioşii le-a spus primejdia şi se ruga în fiecare noapte la biserica Sfîntului Mucenic Mercurie. Cum stăteau în genunchi noaptea, deodată Sfîntul Mucenic Mercurie pictat pe icoană cu suliţa în mînă, a ieşit din biserică în văzul tuturor. După puţin timp Mucenicul Mercurie s-a reîntors în biserică avînd suliţa însîngerată. Atunci Sfîntul Vasile, înţelegînd că Dumnezeu l-a trimis pe marele mucenic să-l ucidă pe vrăjmaşul lui Hristos, Iulian Apostatul, cu suliţa, a zis către popor: „Bucuraţi-vă, fraţilor, şi vă veseliţi, că a auzit Domnul rugăciunea noastră, că împăratul cel rău şi necredincios şi-a luat cuvenita pedeapsă fiind ucis de Sfîntul Mercurie”. Aşa a scăpat cetatea Cezareea de mînia şi răzbunarea împăratului.

Sinaxar

În luna octombrie, în ziua a optsprezecea, pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Iulian, cel de lânga râul Eufratului.

Acest între sfinti parintele nostru Iulian, parasind lumea, s-a dus la tarmurile apei Eufratului si gasind acolo o pestera, petrecea viata monahiceasca, caruia râvnindu-i multi, au nazuit la acea pestera mica si facându-si colibi împrejur, s-au strâns pâna la o suta, mâncând si ei ce mânca învatatorul lor.

Minunatul acesta a omorât si un balaur si a facut de a izvorât fântâna cu apa în pamânt sec si fara de apa. Acesta mergând si la Muntele Sinai, a facut o biserica deasupra pietrei pe care a vazut Moise, primitorul de lege, pe Dumnezeu, pe cât i-a fost cu putinta a-L vedea, care se afla si pâna astazi. Însa multi si din cei ce se temeau de întoarcerea pagânului Iulian Paravatul de la persi, cunoscându-l ca este rob ales al lui Dumnezeu, îl rugau ca sa-i izbaveasca de el. Iar acesta facând îndelungata rugaciune catre Dumnezeu zece zile, a auzit glas de sus, zicând: „Nu numai pentru tine, ci si pentru altii multi, care stau toata noaptea la rugaciune, spurcatul si pagânul Iulian a fost junghiat”. Apoi dupa câtiva ani fiind izgonit fericitul Meletie de la Antiohia, au chemat unii pe fericitul acesta, pentru ruga si mângâierea multora, si înduplecându-se si mergând a fost primit pe cale de o femeie iubitoare de Dumnezeu si sezând sfântul la cina, un copilas de sapte ani al acelei femei, singurul nascut, care se afla împrejurul mesei si departându-se putintel de la ochi în laturi, s-a întâmplat de a cazut într-un put. Iar acea cinstita femeie vazând aceasta, fara a se întrista cât de putin sau a se mâhni, nimic nu-si schimba firea, acoperind putul, sluji sfântului cu credinta si marime de suflet. Deci sfântul întrebând de copil, ea zise cum ca îi este rau, iar sfântul cerând cu dinadinsul ca sa vina copilul la masa sa-l binecuvinteze, a priceput lucrul si numai decât sculându-se sfântul de la masa si descoperind putul, vazu copilasul plutind deasupra apei sanatos, ca si cum s-ar fi jucat si a poruncit celor ce se aflau acolo de l-au scos; si fiind întrebat copilul, spunea ca nu i-a fost nici un rau, fiindca era ridicat deasupra de sfântul, care îi vorbea în apa si se juca cu dânsul.

Deci mergând Sfântul la Antiohia, s-a pogorât la pestera în care sfântul Meletie oarecând se ascundea si navalind multa multime la pestera, ca sa ia har si binecuvântare de la sfântul, iar el fiind aprins de niste friguri foarte grele, zacea fara de glas, de abia tragându-si sufletul. Deci suparându-l fratii cei ce erau împrejurul lui zicându-i ca stau multi afara care vor sa ia binecuvântarea sa, el a raspuns: „De este pentru folosul vostru sanatatea, sa le-o dea Domnul Atotputernicul”. Si facând rugaciune, s-a sculat însusi dintru acea mare fierbinteala, pentru folosul multimii. Deci calatorind el oarecând pe cale de mergea la împaratia Constantinopolului, un bolnav care zacea de multa vreme, atingându-se de cojocul lui numai decât s-a sculat, urmându-l ca si oarecând ologul pe Petre si pe Ioan. Si nu numai aceasta, ci si întarindu-l în credinta ortodoxa s-a întors la sihastreasca sa nevointa, facându-si calea prin mijlocul cetatii Cirului; iar cei de loc de acolo din Cir oprind pe sfântul pentru mângâiere, i-au zis: „Robule al lui Dumnezeu, asteptam în locul episcopului nostru pe un oarecare Asterie rau credincios si adânc în rautate, ci fii cu noi de ne ajuta cât vei putea, ca nu cumva el cu bârfitoarea sa limba, sa ne întoarca cu oarecare cuvinte”. Deci sfântul a ramas si a facut rugaciune toata noaptea cu cei putini ce se adunasera si a fost ucis acela prin urgie trimisa de la Dumnezeu, lasându-i viata chinuita numai de o zi. Apoi întorcându-se catre ucenicii sai si petrecând câtiva ani cu dânsii, catre Domnul a raposat.

Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO necesită mult timp, foarte multă muncă, dar și bani. Veniturile obținute din publicitate sunt însa cu mult sub așteptările noastre inițiale. Chiar dacă portalul are mulți cititori, totuși, sunt foarte puțini care găsesc în produsele promovate prin reclame ceva să-i intereseze… și să dea click pe ele. Pe de altă parte, jurnalismul nu poate fi independent dacă este finanțat de vreun mogul sau organizație.

Pentru a fi independent, acesta trebuie să se bazeze strict pe cititorii săi mulți, care să sprijine fiecare cât poate această lucrare. Ca atare, de bază rămân tot clasicele conturi bancare sau varianta PayPal. Fără sprijinul vostru acest portal nu-și va mai putea continua activitatea.

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Ne mai puteți sprijini și în alte modalități! Click pentru detalii.
Categorii:
articole asemănătoare
6 Comentarii la “Dumnezeu către Preacuvios: „Nu numai pentru tine, ci și pentru alții mulți, care stau toată noaptea la rugăciune, spurcatul și păgânul Iulian a fost junghiat” / Căci cu adevarat IULIAN APOSTATUL trebuia stârpit de pe pământ”
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor revine exclusiv comentatorilor.
  1. paul
    # 19 martie 2018 at 20:03

    Ultima extravaganta a vedetelor de la Hollywood: creme de fata din extract de preput de bebelus

    http://m.adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/ultima-extravaganta-vedetelor-hollywood-creme-fata-extract-preput-bebelus-coreean-1_5aaeafdddf52022f75bab3c3/index.html

  2. paul
    # 19 martie 2018 at 23:05

    Solicita revizuirea marcilor postale cu fauritorii marii uniri.

  3. gheorghe
    # 20 martie 2018 at 10:41

    Sigur au sesizat si altii „diplomatia”/toleranta care sminteste:
    Citatul din inceputul articolului se refera la iudei, la iudei si brusc… la evrei.
    Cum e posibil ca termenul sa fie substituit pur si simplu, fara a avea corespondenta in informatiile publictae international, in limba engleza?
    Aici este textul preluat:
    https://ortodoxiacatacombe.wordpress.com/2018/03/17/zidirea-templului-din-ierusalim-si-a-doua-venire-a-mantuitorului-nostru-iisus-hristos/
    „Văzând că Iulian şi iudeii înfruntă pe Dumnezeu, …
    …În vreme ce iudeii trudeau la temelii, ,,într-o noapte s-a făcut mare cutremur şi a aruncat pământul din temelie, şi nu numai acele pietre pe care le puseseră iudeii, …
    „…Zadarnic au vrut iudeii…”
    „De-atunci iudeii n-au mai încercat… În 1948 şi-au reînfiinţat statul…”
    Si brusc, schimbare de termeni, nu mai vorbim de iudei ci de … evrei!?!:
    „Părinţii Bisericii ne spun că Dumnezeu va îngădui să se construiască templul din Ierusalim abia în anii din urmă ai veacului acestuia, când evreii vor ridica dintre ei un împărat ce va domni peste lumea întreagă”
    DESI, gasim peste tot JEW, JEWS si JEWISH, JUIFS, JUDEN nicidecum HEBREW, HEBREU.
    …..
    Aici sint informatiile internationale:
    https://www.britannica.com/biography/Julian-Roman-emperor
    „His project to rebuild the Jewish Temple in Jerusalem was designed rather to insult the Christians than to please the Jews, who, for long accustomed to the worship of the synagogue, would have found the revival of animal sacrifice acutely embarrassing. The plan was dropped…”
    ——————————————————-
    In engleza:
    https://en.wikipedia.org/wiki/Julian_(emperor)
    Attempt to rebuild the Jewish Temple
    … Julian’s support of Jews caused Jews to call him „Julian the Hellene”.[119]
    In franceza
    https://fr.wikipedia.org/wiki/Julien_(empereur_romain)
    „Néanmoins Julien s’étonne qu’un dieu digne de ce nom ne se soit fait d’abord connaître que dans une région restreinte et présente parfois les Juifs comme un peuple inférieur8.
    Même s’il trouve les mythes des Juifs absurdes et incomplets, il admire la piété du peuple élu qui contraste avec le peu de ferveur des sujets païens de l’Empire8.”
    In germana
    https://de.wikipedia.org/wiki/Julian_(Kaiser)#Julian_und_die_Juden
    Julian und die Juden
    „Julian brachte eine Wende in der römischen Judenpolitik, da er die Juden aufgrund ihres…”
    „Den Gott der Juden sah er entsprechend der interpretatio Graeca als einen Bestandteil des heidnischen Pantheons, weshalb er kritisierte, dass die Juden nicht ihrerseit…”
    ———————————————
    https://www.christianity.com/church/church-history/timeline/301-600/julian-the-apostate-couldnt-defeat-christ-11629670.html
    „In another move apparently meant to harm the Christians, he sided with their Jewish antagonists, ordering the rebuilding of the Jewish temple in Jerusalem.”

Scrie un comentariu

Scroll Up