A fost deshumat starețul Elefterie, ctitorul mănăstirii Dervent. Veşmintele au fost găsite intacte, deşi a fost îngropat direct în pămînt

Dumincă am fost chemat, de către părintele stareţ Andrei de la Mînăstirea Dervent, la solicitarea şi cu binecuvîntarea IPS Arhiepiscopul Teodosie, să ajut la deshumarea rămăşiţelor pămînteşti ale părintelui stareţ Elefterie. După treizeci de ani, părintele Elefterie, ctitorul mînăstirii, a fost găsit cu veşmintele intacte, deşi a fost îngropat direct în pămîntoze)

Cel care este ctitorul acestui sfînt lăcaş va fi depus, după spălarea şi cinstirea osemintelor sale, într-o criptă din noua biserică a mînăstirii. Se afla îngropat undeva în spatele bisericii vechi de la Dervent, iar această acţiune de mutare a mormîntului său s-a făcut în prezenţa şi la dorinţa strănepoţilor (după fraţi) ai părintelui Elefterie.

După prima zi, în care a fost îndepărtat manual, cu mare dificultate, zidul de piatră care împrejmuia mormîntul, ieri am săpat cu ajutorul direct al părintelui stareţ Andrei pe locul acestuia, unde, la spusele urmaşilor săi, părintele Elefterie fusese aşezat într-o nişă, săpată direct în pămînt, în malul unei gropi.

Ieri la prînz, nu mică mi-a fost mirarea să găsesc, curăţind cu atenţie groapa, nu craniul părintelui, mort în 12 mai 1990, ci camilafca acestuia, păstrată integral, deşi este din postav. Mai jos, cu capul acoperit de aceasta şi de rasa călugărească, de asemenea intactă, am dezvelit integral trupul părintelui, orientat est-vest, puţin oblic faţă de axa bisericii (aşa cum fusese aşezat în nişa săpată pe marginea gropii de mormînt). Tulburător (şi acesta este cuvîntul potrivit, deşi e neobişnuit pentru un arheolog) a fost pentru mine faptul de a descoperi, într-o săpătură minuţios ştiinţifică, în cursul amiezii de ieri, nu oseminte, aşa cum era de aşteptat, după mai bine de trei decenii de la înhumare, ci veşmintele care acopereau rămăşiţele pămînteşti ale fostului stareţ Elefterie. Nu purta încălţări, dar în picioare i s-au păstrat pînă şi ciorapii de lînă. Nu pot da o explicaţie ştiinţifică a faptului că n-au putrezit, deşi părintele a fost aşezat direct în solul dobrogean (un lut nisipos, amestecat cu particule de calcar). Toate straiele călugăreşti ale lui par a fi fost îngropate abia cu scurtă vreme în urmă.

Ieri la ora 17, IPS Teodosie, sosit la Dervent, a săvîrşit o slujbă la groapa părintelui Elefterie, căruia i-a fost ucenic la Mînăstrirea Agapia Veche, în vremea în care era seminarist, înainte ca rămăşiţele pămînteşti ale ctitorului de la Dervent să fie scoase, aşa cum a fost găsit înveşmîntat trupul său, spre a fi reaşezat în racla pregătită pentru aceasta. Între altele, înaltul ierarh s-a rugat ca părintele Elefterie să devină ”mijlocitor al rugăciunilor noastre la Domnul”, dacă aşa va orîndui Pronia, pentru că faptele părintelui din timpul vieţii îndriduiesc aşezarea sa în rîndurile sfinţilor.

Elefterie de la Dervent, duhovnic foarte cunoscut încă din anii ’40 pentru ştiinţa şi puterea sa de a vindeca durerile oamenilor (atît sufleteşti, dar îndeobşte pe cele ale trupului) l-au făcut cunoscut în întreaga ţară. Pentru a opri pelerinajele aproape zilnice care aveau loc la această mînăstire, în 1959 Securitatea i-a înscenat stareţului Elefterie Mihail o aşa-zisă ”deţinere ilegală de armă”, niciodată probată (ceea ce a făcut ca el să nu fie condamnat, ci doar îndepărtat de la Dervent şi scos din călugărie). Dîndu-i-se încuviinţarea de a sluji din nou zece ani mai tîrziu, în 1969, dar fără a putea reveni la mînăstirea sa, care fusese transformată în sediu al unei secţii mecanice a Întreprinderii Agricole de Stat Ostrov, părintele Elefterie a fost mai întîi duhovnic la Agapia şi apoi la alte mînăstiri din nordul Moldovei, fiind binecunoscut mirenilor, care-i cereau sfaturile şi mai ales vindecarea, la care acesta ”lucra” (cu riscul zilnic de a fi din nou îndepărtat de la a mai sluji), cu metodele medicinei tradiţionale, pe care le deprinsese din tinereţe. Călugărul a adus astfel alinarea a mii de credincioşi care ajungeau la el, fiind socotit pînă în anii tîrzii ai comunismului drept un ”văzător cu duhul” şi ”făcător de minuni”.

Pînă în 1989, la Dervent, curtea vechii mînăstiri a fost tot timpul plină de fiare ale utilajelor agricole dezmembrate, iar biserica a stat mai mult închisă. La revenirea părintelui Elefterie aici în 2 februarie 1990, cînd deja avea 90 de ani, în numai cinci luni, pînă înainte de a muri, fostul stareţ Elefterie a reuşit să repună în funcţiune mînăstirea, închisă în urmă cu trei decenii şi al cărui ctitor fusese, în 1934.

Cinstindu-i duhovnicia şi puterea tămăduitoare care l-a făcut cunoscut românilor în timpul vieţii sale, obştea călugărilor de la Dervent urmează să-I aşeze astăzi rămăşiţele pămînteşti într-o raclă anume pregătită, în straiele pe care le purtase la moartea sa în urmă cu trei decenii şi care s-au păstrat integral. Racla va fi depusă mîine, spre rugăciune şi cinstire, în paraclisul bisericii, la care părintele Elefterie a slujit o bună parte a vieţii sale, aducînd alinare credincioşilor.

În alte cazuri, astfel de rânduială nu a fost binevenită. Un scandal a fost cauzat de deshumarea, la 7 ani de la trecerea la Domul, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, a cărui trup a fost aflat întreg, cu aspect de sfinte moaște. La intervenția mitr. Teofan Savu, preotul Hariton Negrea a dispus reînhumarea osemintelor. Apoi, la împlinirea a 7 ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Justin Pârvu, nu a fost ascultată vocea creștinilor care cereau deshumarea trupului Marelui Duhovnic. Se pare că trebuie să treacă cel puțin 30 de ani…